Anaximandru din Milet (cca. 610 î.Hr. – cca. 545 î.Hr.

), se pare că este menționat

de către istoricii greci ca fiind adevăratul fondator al geografiei. Se consideră
că Anaximandru este inventatorul unui instrument, cu care grecii puteau să măsoare
latitudinea. De asemenea se crede că Anaximandru este primul om care a prezis
eclipsa de soare.

Tot grecii au fost cei care pentru prima oară au explorat geografia atât ca știință
cât și ca artă, acest lucru realizându-se prin intermediul cartografiei,
filosofiei, literaturii sau chiar al matematicii. În privința primei persoane care
a afirmat că forma Pământului este sferică există semne de întrebare, crezându-se
că primul care a făcut-o ar fi Parmenides sau Pitagora. Primul om care a demonstrat
într-adevăr că Pământul este sferic a fost Anaxagoras, demonstrând acest lucru prin
intermediul fenomenului de eclipsă. Totuși el încă a continuat să creadă că
Pământul este doar un disc plat, ca mulți dintre contemporanii săi. Prima estimare
a mărimii razei Pământului a fost făcută de către filozoful grec Eratostene.

Primul sistem riguros de linii latitudinale și longitudinale a fost facută de catre

Hipparchus. El a creat un sistem sexazecimal derivat din matematica babiloniană.
Paralelele și meridianele erau divizate în 360°, fiecare grad având distanța de 60′
(minute). Din secolul al treilea, metodele chinezești de studiere și scriere a
geografiei literare au devenit mult mai complexe decât cele europene mult mai
târziu scrise (de prin secolul 13). Geografii chinezi ca Liu An, Pei Xiu, Jia Dan,
Shen Kuo, Fan Chengda și Xu Xiake au scris pagini importante. Perioada evului mediu
a fost de asemenea importantă, cele mai însemnate dezvoltări și de mare impact
făcându-se în secolele 16 și 17, atunci când exploratori precum Cristofor Columb,
Marco Polo și James Cook au descoperit multe teritorii noi (Lumea Nouă). În
secolele 18 și 19 geografia a fost recunoscută ca disciplina academică și a devenit
una dintre disciplinele de bază ale curicumurilor universităților. De asemenea în
secolul 19 au apărut multe societăți geografice ca "Société de Géographie" în 1821,
"The Royal Geographical Society" în 1830, "Russian Geographical Society" în 1845,
"American Geographical Society" în 1851 și "National Geographic Society" în 1888.
Influența lui Immanuel Kant, Alexander von Humboldt, Carl Ritter și Paul Vidal de
la Blache poate fi vüzută ca un punct plecare al geografiei de la filozofie la un
subiect academic. Odată cu modernizarea tehnologiilor, geografia s-a dezvoltat,
divizându-se în mai multe categorii, încercând să înțeleagă și să cuprindă
totalitatea fenomenelor întâlnite în natură sau produse de activitatea omului.