Proprietăţile chimice ale metalelor se referă la capacitatea lor dea rezista la
acţiunea chimică a diferitelor medii active.
Principalele proprietăţi chimice ale metalelor sunt:
Rezistenţa la coroziune, este proprietatea ce o au materialele de a rezista faţă de
substanţele sau agenţii care acţionează asupra lor din punct de vedere chimic. Evitarea coroziunii se realizează folosindu-se metale sau aliaje rezistente la coroziune (oţel inoxidabil etc.), acoperirea metalelor cu lacuri şi vopsele, cu alte metale sau aliaje (tablă placată) sau cu ajutorul protecţiilor pe bază de current electric. Refractaritatea este gradul de rezistenţă a metalelor la temperaturi înalte. În industrie se folosesc în cazul utilajelor sau instalaţiilor puternic solicitate din acest punct de vedere, în special oţeluri refractare.
Proprietăţile tehnologice arată modul de comportare a materialului la
diferite metode de prelucrare, la cald sau la rece. Dintre proprietăţile tehnologice mai importante sunt: Proprietăţile de turnare - un material va fi mai indicat pentru turnare dacă va avea o fluiditate mai bună, o contracţie mai mică şi o tendinţă pentru segregare mai redusă. Fluiditatea este proprietatea unui metal de a umple bine o formă de turnătorie. Importanţa acestei proprietăţi creşte în cazul pieselor complicate. Contracţia este proprietatea metalelor de a-şi micşora volumul la răcire, după solidificare. Contracţia depinde de temperature de turnare, de viteza de răcire şi de compoziţia chimică a metalului. Tendinţa de segregare este proprietatea aliajelor de a prezenta neomogenitate chimică, după solidificare în diferitele zone ale pieselor. Segregaţia ia naştere fie ca urmare a separării constituenţilor cu puncte de topire diferite, fie datorită diferenţei de greutate specifice dintre cristalele solidificate şi topitura rămasă încă lichidă, fie în sfârşit ca urmare a unui interval mare de solidificarea aliajului.