BIOCHIMIA SÂNGELUI

SÂNGELE este un ţesut lichid, alcătuit din 2 faze, o fază lichidă plasma care este o
soluţie apoasă de proteine şi săruri minerale, la un pH de 7,35 şi o fază solidă corpusculară
reprezentată de elementele figurate (eritrocite, leucocite, trombocite), suspendate la faza
lichidă.
Sângele circulă într-un sistem vascular închis, fiind menținut în continuă mișcare prin
pompa cardiacă, asigurând comunicația umorală, între diferite celule din ţesuturi.
Configuraţia unei concepții sistemice a sângelui:
Sângele este considerat ţesut mezenchinal şi din acest punct de vedere are 2 componente:
1- componenta periferică circulantă reprezentată prin sânge periferic;
2 - componenta centrală tisulară reprezentată prin organe hematopoietice: măduva osoasă
şi organele limfoide.

FUNCTIILE SÂNGELUI
1.Funcţie de transport
Constă în vehicularea în dublu sens a tuturor substanţelor necesare vieţii celulare
asigurând:
 Respirația – prin transport O2 , CO2 ;
 Nutriția - prin vehicularea substanțelor nutritive provenite din tractul digestiv
(metaboliți şi endogeni);
 Excreția - transportă şi elimină prin rinichi, plămâni, piele , intestin produşi finali
ai metabolismului intermediar;
 Reglarea metabolică - asigură transportul hormonal a vitaminelor şi a enzimelor;
 Asigură apărarea specifică a organelor - prin transportul proteinelor de tipul
imunoglobulinelor;
 Asigură o apărare nespecifică a organismului prin transportul proteinei.
2. Funcția reglatoare homeostatică
Constă în menținerea constantă a proprietăților fizico-chimice a organismului prin:
a) izoionie – păstrarea constantă a raporturilor ionice (cationi+, anioni-) şi a
echilibrului acido bazic;
b) izotomia – menţinerea la nivel constant a presiunii osmotice a sângelui, este
corelată cu menţinerea constantă a volumului sângelui (a volemiei);
c) izotermie – menţinerea constantă a temperaturii corpului prin faza lichidă a
sângelui.
3.Functia antihemoragică este îndeplinită prin procesul de coagulare sanguină.

VOLUMUL SANGVIN
Sângele reprezintă între 5 - 7,5 din greutatea corporală , respectiv 4,5 - 5 litri la
un adult.
 Este un lichid vâscos între 4 - 6 la 370 C .
- densitatea este 1056 g/l.

COMPOZIŢIA SÂNGELUI
Plasma reprezintă 55-60% din valoarea totală a sângelui. Din plasmă 30% reprezintă
H2O + 10% reziduuri uscate. Elemente figurate din sânge reprezintă 40 – 45 %, iar 1%
reprezintă leucocite, trombocite, restul fiind hematii (eritrocite).
Eritrocite sau hematii (globule roşii) - se găsesc între 4-6 mil /litru şi se formează prin
eritropoeză.
Durata de viață a unui eritrocit este între 110-130 zile.
Hematocrite reprezintă procentajul volumetric al hematiilor faţă de sângele total. Este un
test uzual pentru anemie şi policitemie.
În caz de anemie se constată scăderea de eritrocite, iar la policitemie se constată creşterea
numărului de eritrocite.
Valoarea normala hematocrit
 la copii 485%
 Femei 425%
 Bărbați 455%

Hemoglobina - este un pigment de natura heteroproteică, care asigură funcția de transport şi

menţinerea echilibrului acido bazic în organism.
Hemoglobina are şi rol de tampon, reglează pH sanguin.
Valori normale:
 bărbați 14-18%
 Femei12-16%
 nou născuți 17-20

Leucocitele sau globulele albe alcătuiesc seria mielocitară între 4-10.000 valoarea
normală, sunt alcătuite din:
-granulocite:
 neutrofile care au rol de apărare împotriva bacteriilor:
o segmentate 60-70%
o nesegmentate 1-4%
 eozinofile care sunt între 1-4% (paraziţii) au rol în reacții antigen – anticorp:
 Bazofile între 0,5 – 1%

Limfocitele - sunt între 25-32% şi au rol de apărare în organe, cresc în cancer.

Monocite sunt între 6-10% şi cresc în stări infecțioase.
Trombocitele (plachete sangvine) - se formează în măduva osoasă. Volum normal între
150.000-300.000/ microlitru
 Viața medie a trombocitelor este de 9,5 zile.
Funcţia principală a trombocitelor este de a participa la hemostază, acţiunea are loc în 4
timpi:
1.acţiunea vasculotonică;
2.acţiunea plachetară;
3.acţiunea plasmatică;
4.timpul de formare a cheagului trombodinamic.
Trombocitele asigură imunitatea şi protejează peretele vascular.

ANEMIILE
Anemiile aplastice - apar când există o producţie medulară insuficientă ca:
 carcinoame metastatice;
 mielifibroză.
Anemii hemolitice - sunt de origine periferică cauzate de distrugeri exagerate şi premature a
hematiilor ca:
 congenitale dobândite;
 dobândite în infecţii.
Anemii hipocrome sau feriprive - scade concentrația hemoglobinei sub 9 si Fe sub 50.
Apare datorită sângerări gastro - intestinale, ulcere, sângerări genitale, hematurii, în timpul
sarcinii.
Anemie pernicioasă sau megaloblastică apare în deficit de B12.

HEMOSTAZA ŞI FIBRINOLIZA
Hemostaza şi fibrinoliza alcătuiesc un sistem de mecanisme antagoniste şi
interdependente care asigură potenţialul hemostatic şi fluiditatea sângelui.
Sunt procese enzimatice care prin dereglare duc fie la formarea de trombi sau cheaguri,
fie la sângerare prin scăderea de coagulare.
Factori coagulării sunt:
1. fibrinogen;
2. protrombina;
3. tromboplastina tisulară;
4. calciul;
5. accelerina;
6. proconventina
7. factorul A antihemofilie
8. factorul B antihemofilie
9. factorul stuart –power
10. factorul antecedentul plastie plasmatice
11. factorul hageman
12. factori stabilizatori
 COAGULAREA se realizează în 2 timpi:
1.parietală: în acest timp se produce spasmul vasului lezat. Vasul își contractă pereții
pentru a reduce din pierderea de sânge.
2.plasmatic - are loc formarea cheagului în 4 etape:
A. producerea protrombinazei;
B. generarea trombinei;
C. transformarea fibrinogenului în fibrină;
D. reacţia cheagului.

Hemostaza reprezintă totalitatea mecanismelor care intervin în oprirea sângerării la nivelul

vaselor mici (capilare) și mijlocii (arteriole, metaarteriole și venule).
Factorii care determină hemostaza sunt:
 Numărul de trombocite;
 Un test de fragilitate capilară;
 Timpul de sângerare 1,5-4 minute;
 Timpul de coagulare 4-8 minute;
 Fibrinogen;
 Testăm factori de coagulare:
 Timpul Hewel 1-2 minute;
 Timpul quich, indicele de protombine.

Fibrinoliza este o fază a hemostazei care are ca efect eliminarea fragmentelor de cheag şi a
depozitelor de fibrină.

Proteinele plasmatice
- dozarea lor se face prin ser;
- se folosesc oxalat, citrat, clorura de Na.
Ca să obținem serul, se recoltează sânge, cam 5 mL (sânge) se lasă 30 de minute, şi se
centrifughează, se separă serul de plasmă.
Serul normal: limpede, galben pal, opalescent, galben brun, roz sau roșu.
În condiţii patologice poate să fie:
 opalescent în pancreatită;
 galben brun în icter.
Recoltarea se face în ajun (pe nemâncate).
Proteinele au valoarea normală de 6-8g%.