Sunteți pe pagina 1din 3

IMPORTANȚA VITAMINELOR PENTRU ORGANISM

Fără vitamine, viaţa omului nu ar putea exista. Acestea sunt esenţiale pentru buna
funcţionare a organismului, pentru evitarea apariţiei anumitor boli. De cele mai multe ori,
necesarul de vitamine îl luăm din alimente, dar, în unele momente, medicii prescriu şi
suplimente.

Conform Enciclopediei Concisă Britanică, „vitamina este compusul organic necesar în


cantităţi mici în regimul de menţinere a funcţiilor metabolice normale. Multe vitamine se
comportă precum coenzimele ori sunt transformate în coenzime. Ele nu oferă energie
organismului şi nici nu sunt incorporate în ţesuturi”. Lipsa anumitor vitamine din organism
poate duce la boli grave precum Beri-Beri, anemie, rahitism şi scorbut. Pe de altă parte, şi
excesul de vitamine poate provoca anumite boli. De exemplu, excesul de vitamina A
afectează ficatul. Majoritatea vitaminelor de care avem nevoie sunt luate de către organism
din alimente, de aceea este important să avem o alimentaţie echilibrată şi diversificată.

Termenul de „vitamină” a fost folosit pentru prima dată, conform Enciclopediei Concisă
Britanică, de biochimistul polonez Casimir Funk în anul 1912. „Vita” în limba latină
înseamnă viaţă. Principala vitamină A este retinolul regăsit în special în uleiurile din ficat de
peşte. Este o vitamină cu rol important în protecţia pielii, văzului şi pentru sistemul imunitar.
Nu se găseşte în plante dar majoritatea legumelor şi fructelor conţin caroten care este
transformat de organism în vitamina A. Printre alimentele care conţin vitamina A sunt
morcovii, spanacul, broccoli, ţelina, ardeiul roşu, pătrunjelul.

Vitamina B1 mai este numită şi Tiamină - joacă un rol important în metabolismul glucidelor.
Este întâlnită cel mai des în cereale şi alte seminţe. Se distruge prin procesul de rafinare al
acestor seminţe. Deficienţa de vitamina B1 duce la apariţia bolii Beri-Beri. Vitamina B2 sau
Ribovlavina are rol in prevenirea anemiei, cataractei dar şi migrenelor. Vitamina B3 mai este
cunoscută şi sub numele de Niacina. Ea are rol în prevenirea diabetului, Alzhiemer, depresiei,
poliartritei dar este cunoscuta şi pentru efectele ei benefice in perioada menstruală a femeii.
Vitamina B5 este responsabilă de conversia carbohidraţilor în energie. Este prezentă în
conopidă, ciuperci sau ouă.

Vitamina B6 sau Piridoxina are un rol important în formarea hemoglobinei, în metabolismul


aminoacizilor, proteinelor, glucidelor şi lipidelor, fiind şi stimulent muscular. Vitamina B7
încetineşte procesul de albire al părului, contribuie la eliminarea substanţelor toxice din
organism şi poate fi folosită în ameliorarea simptomelor de ciroză hepatică şi ulcer gastric.
Vitamina B9 este cunoscută şi ca acidul folic. Deficitul de Vitamina B9 se manifestă prin
scăderi in greutate, tulburări digestive, inflamaţii in corp, palpitaţii, gingivită sau dureri de
cap. Cele mai bune surse naturale de acid folic sunt: legumele cu frunze verzi, fasolea,
mazărea, lintea şi gălbenuşul de ou. Vitamina B12 ajută la dezvoltarea şi menţinerea
sistemului nervos, stimulează pofta de mâncare, creşte performanţele fizice şi psihice,
împiedică acumularea de grăsimi în ficat şi previne arterioscleroza.

Vitamina C este foarte importantă deoarece lipsa ei din organism duce la apariţia scorbutului.
Este esenţială în sinteza colagenului, vindecarea rănilor, întreţinerea vaselor de sânge,
asimilarea fierului, sinteza şi eliminarea hormonilor glandei suprarenale şi imunitate. Are rol
de antioxidant în organism şi este folosită drept conservant. Cele mai importante surse de
vitamina C sunt citricele şi legumele de culoare verde închis. Vitamina D ajută la dezvoltarea
normală a oaselor şi la menţinerea echilibrului dintre nivelul calciului din masa osoasă şi
nivelul celui din sânge. Lipsa vitaminei D duce la stări de slăbiciune şi tensiune a muşchilor.
La copii, lipsa acestei vitamine duce la deformaţia scheletului (rahitism), iar pe adulţi îi
predispune la fracturi. Vitamina E se găseşte în anumite uleiuri din plante şi în frunzele
legumelor verzi. Acţionează ca un antioxidant în ţesuturi şi poate prelungi viaţa prin
încetinirea procesului de distrugere prin oxidare a membranelor.

Vitamina K este importantă pentru coagularea sângelui şi pentru metabolismul osos.

Organismul uman nu poate să producă singur toate vitaminele de care are nevoie. De aceea,
alimentația este cea care trebuie să completeze necesarul zilnic. Fiecare vitamină are rolul ei,
iar deficiul poate porovoca boli grave.

Vitaminele au fost una dintre descoperirile majore în nutriție ale secolului XX. În 1747,
chirurgul scoțian James Lind a descoperit că citricele și preparatele din acestea previn
scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează corect și caracterizată prin
vindecări lente, sângerări ale gingiilor și dureri acute. Odată cu evoluția științei au fost
descoperite și mai multe vitamine. S-a dovedit că, spre deosebire de proteine, lipide sau
glucide, vitaminele nu au calorii. Vitaminele pot fi luate în mare parte din alimentaţie, însă
există şi situaţii speciale, cum este cazul vitaminelor K şi D. De exemplu, vitamina K este
produsă în condiţii speciale de către organism, mai exact de anumite bacterii prezente în
intestin, iar vitamina D are nevoie de ajutor din partea razelor soarelui pentru a ajunge în
corp.

Nutriționiștii clasifică vitaminele în hidrosolubile și liposolubile. În prima categorie sunt


trecute vitaminele A, D, E și K. Acestea sunt eliminate prin urină, de aceea supradozele pot fi
periculoase. Iar cele opt vitamine B și vitamina C sunt hidrosolubile și, cu excepția vitaminei
B12, nu pot fi stocate în organism.

Într-un secol în care multe dintre alimentele pe care le consumăm conțin foarte multe E-uri și
în care imunitatea oamenilor a început să scadă din cauza alimentației nesănătoase, este bine
să știm care sunt vitaminele care fac organismul puternic.

Bibliografie :

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Vitamin%C4%83
 Vitaminele care ne îmbolnăvesc, 22 octombrie 2011, Maria Olaru, Descoperă
 Când avem cu adevărat nevoie de suplimente alimentare?, 16 aprilie 2013, Elena
Diaconu, Adevărul