Gramatica inimii

Stai. Transformă-te în verb.

În adierea vântului și
lasă muzica mării să îți
iubească părul.
Cântă. Cum pădurea are sunetul ei.
Transformă-te în pași.
În a auzi tot ce-ți spune o frunză.

Alege-ți o floare și las-o să însemne

culoarea, iubirea din spatele substantivului.
Scrie o frază. Scrie ce simți.
Lasă cuvântul să zboare cu aripile lui
invizibile.

Alege să nu te pierzi.
Cum un cuvânt mai lung își ține de mână
toate silabele
Și nici capătul de pagină nu îl oprește .

Caută puncte pe cer...

Prin ele noaptea e lumină.
Acolo unde unele puncte rămân suspendate,
Luna încă nu le-a terminat de spus povestea despre răsărit.
Caută virgule. Ascunse prin firele de iarbă.
Prin ele își exprimă natura cele
mai verzi sentimente.

Lasă pe vârful unui munte vers alb...

Atunci când zăpada s-a rătăcit în joaca
ei naivă de-a anotimpurile.
Acoperă apusul cu adjective.
Și soarele cu săruturi furate.
Acoperă inimile cu frumos.
Cele adevărate merită .

Mie, natură mi-e sortit să fiu.

O mare liniștită.
Cu unele semne de punctuație scufundate.
Cu litera " i " plutind ...
Mi-e sortit să fiu cuvânt.
De cer și pământ sunt legată prin
Exprimare directă.

Aleg să plutesc...
Cum Inima mea și-a ales propria gramatică:versul .

14 IULIE 2020