Acţiune în constatare. Sentința nr. 3454/2014.

Tribunalul CĂLĂRAŞI

Categorie: Tribunalul CĂLĂRAŞI - Sentințe și decizii civile / 2014

Comentarii0

Sentința nr. 3454/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 27-03-2014 în dosarul nr.
2561/202/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 193

Ședința publică de la 27 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE N. C. C.

Judecător M. A. C.

Grefier G. O.

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant B. M. împotriva sentinței civile
nr.3454/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata
D. G. M. și PFA- D. G. M., având ca obiect acțiune în constatare .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea din
acea zi, ce face parte din prezenta sentință, când tribunalul, pentru a depune concluzii scrise de către
ambele părți, a amânat pronunțarea cauzei la 19.03.2014,26.03.2014 și pentru această dată..

INSTANȚA

Asupra cauzei de față

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 25.04.2013 și înregistrată sub nr._
reclamantul B. M., având CNP_, domiciliat în municipiul Călărași, .. 11, ., ., jud. Călărași, a chemat în
judecată pe pârâta D. G. M., domiciliată în municipiul Călărași, ., județul Călărași, proprietara site-ului
de știri www.realincalarasi.ro, în solidar cu partea responsabila civilmente PFA - D. G. M., având
număr la Registrul Comerțului F_, având Cod Unic de înregistrare_, . / 19. l 1.2012, cu aceeași adresa
pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:

1. să se constate încălcarea dreptului la imagine, onoare, demnitate si viață privată ca urmare a unei
campanii denigratoare si batjocoritoare desfășurată de pârâta la adresa reclamantului;

2. să fie obligată pârâta la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale, provocate prin faptele
ei intenționate, pentru suferințele aduse prin lezarea dreptului la demnitate, la propria imagine și a
reputației, el fiind persoană publică;
3. sa obligați pârâta la înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor și pozelor conținute pe site-ul
www.realincalarasi.ro sau pe oricare alt site aparținând pârâtei, care aduc atingere onoarei,
demnității și imaginii reclamantului;

4. să fie obligată pârâta la înlăturarea pe cheltuiala sa, din cadrul tuturor

site-urilor web, a afirmațiilor, comentariilor sau a altor materiale denigratoare, care produc în
continuu o gravă atingere drepturilor nepatrimoniale aparținând reclamantului, precum și să fie
obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pe parata D. G. M. a cunoscut-o în urma cu 3 ani de zile,

prin intermediul unei colege de presă, pârâta desfășurându-și, la acel moment dat tot o activitate de
presa, în municipiul Călărași, prin intermediul portalului de stiri wwwrealincalarasiro.

A mai adăugat că la recomandarea sa, aceasta a devenit colaboratoarea publicatiei "Pământul",

condusa de gazetarul Gh. Frangulea. Tot acolo, aceasta l-a cunoscut și pe fiul său, B. R. A., cu care a
avut o legătură, probabil de natură profesională. A mai precizat că cei doi, într-un timp, s-au ocupat si
de site-ul numitei D. G. M., în sensul că amândoi făceau documentări pe teren, iar fiul său era cel care
administra, din punct de vedere tehnic, site-ul respectiv. A mai adăugat că, între cei doi, în cursul
anului 2011, a intervenit un diferend, soluționat pe cale judecătorească.

Din acel moment, D. M. G., pe site-ul www.realincalarasi.ro, editat de PFA D. G. M., a început să
emită texte calomnioase, jignitoare la adresa sa, a familiei sale, a colaboratorilor sau apropiaților lui,
amici sau prieteni, cu scopul de a-i știrbi reputația si de a-i leza demnitatea.

Aceasta a început o campanie de presă furibundă, încă din anul 2011,

scriind zeci de materiale la adresa sa sau a colaboratorilor săi, aducându- i

acuze dintre cele mai diverse, făcând referire la starea lui de sănătate psihică, scriind ca are
simptomele "psihozei paranoide" sau ca este "o scursură umană".

A mai învederat că pârâta scrie fără echivoc ca este vorba de "M. B., în vârstă de 43 de ani".
Totodata, îi numește publicația pe care o editează, "Gazeta de Călărași": "hartie de garsonieră",
având în vedere ca până în acel an a avut sediul acesteia într-o garsonieră din mun. Calarasi, pe
.="PlainText"> Speranței, el editând publicația respectivă, printre altele, "prin prestări de

servicii neortodoxe la stăncuțe ajunse la climacteriu". A mai menționat că, sub pretextul că
informează opinia publică, scrie despre orice activitate de-a sa sau care îl privește în mod direct.
Vrând să arate ca ar fi un infractor de drept comun, aceasta emite texte conform cărora, el ar fi cel
mai "cercetat gazetar".

A mai arătat reclamantul vă pârâta D. G. M., a formulat împotriva sa zeci de plângeri penale sau
sesizări, la Inspectoratul Județean de Poliție Călărași acuzându-mă de amenințare, de faptul ca i-aș
supraveghea domiciliul sau că o urmăresc pe stradă.

Astfel, din 2011 și până în prezent, sub diferite pretexte, l-a reclamat la Directia Generala
Anticorupție, pe motiv ca le-aș fi adus lucrătorilor de aici "acuzatii grave", la Serviciul R. de Informatii,
după cum chiar ea scrie pe site, la Consiliul N. al Audiovizualului, fără a cunoaște din ce calitate, la
D.I.I.C.O.T., conform tot celor scrise de pârâtă, pe motiv ca i-ar fi accesat neautorizat căsuța de e-
mail, la Directia N. Anticoruptie, sub pretextul ca ar fi șantajat un magistrat călărășean pentru ca
acesta să dea o anumita soluție într-un dosar, motiv pentru care și Directia Generala de Informatii si
Protectie Interna din cadrul M.A.I. ar fi strâns date în acest sens, acuzație absolut fantezistă, ce a fost
soluționată cu neînceperea urmăririi penale, de carte D.N.A.- Bucuresti, Sectia de Combaterea
Coruptiei, în dosarul nr. 343/P/20l2.

A mai precizat că pârâta scrie, anterior, ca i-a încălcat drepturile, numindu-l "cercetat sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de șantaj", afirmație absolut gratuită câtă vreme acuzația este făcută de ea si
neconfirmată de procurori.

A mai învederat că acuzațiile făcute de D. G. M., la adresa sa, de-a lungul timpului, sunt dintre cele
mai diverse si fanteziste: astfel, ar fi accesat el adresa de e-mail, în mod ilegal, după care ar fi stocat
datele astfel

obținute în mod fraudulos; că încalcă drepturile de autor; că ar vinde materiale

presei centrale după ce preia, ilegal, materiale emise pe plan local, fapte pentru care urmează să fie
arestat, după cum scrie aceasta, în mesaje emise atât în spațiul public, cât și în mediul privat, pe
adresa de e-mail personală sau a colegilor săi. Mai mult, arată că pârâta scrie, întrebându-se daca "și
justiția răspunde la șantaj", făcând afirmația că el este un jurnalist "căutat de serviciile secrete pentru
șantaj media".

Astfel, pentru exemplificare, reclamantul a reprodus câteva dintre articolele publicate de pârâtă pe
site-ul www.realiincalarasi.ro:

I. La data de O9.noiembrie 2012 :" Familia unui "gazetar": vrem să

se facă dreptate, ajutați-ne! - O scursură umană (cu referire la B. M.) încearcă să intre cu bocancii în
viata altor persoane, pentru care el ar trebui să se spele pe mâini înainte să le tasteze numele. (...),
M. B., în vârstă de 43 ani( ..). Tot în același articol, fără nici o jena pârâta interceptează sau procură si
face publică o discuție pe un mediu de comunicare privat, între „grupex_2007 srl” și
`luccciano_olivos`, fără a avea acordul ambilor proprietari de e-mail pentru a discredita și calomnia în
continuare pe numitul B. M., discuție strict legată de familia acestuia, care sub nici o formă nu
trebuia publicată pe internet, decât bineînțeles, dacă s-ar fi urmărit în continuare același `ideal in
viață`.

2.La data de 08 aprilie 20l3, în continuarea `idealului`, aceeași pârâtă redactează un articol
asemănător: (...) ` pentru așa ceva, singurul `antidot` este cămașa de forță. Nu se merita efortul de a
da atenție unui obsedat` (...) `Pamfletarul` (nu cred ca merita osteneala sa-i scriu numele din buletin
aici ( ).`

3.Tot cu aceeași `lipsă de osteneală pentru a-i pronunța numele Pamfletarului, la data de 28 martie
2013, pârâta, în urma unor alte `investigații întemeiate` sau `din `informațiile verificate" personal de
aceasta, nu încetează să calomnieze pe site-ul său, pe numitul M. B., numai pentru a-i aduce iarăși
atingere imaginii acestuia.

4.. și publicat pe data de l2 februarie 2013, pârâta face iarăși referiri la M. B.: "jurnalistul " M. B. (...)
manipulator, agresiv, inclusiv fizic, speculant, frustrat, anxios, depresiv, cu tendințe de obsesie". Tot
în același articol, îi implica și pe E. M., pe atunci prefect al

Județului Călărași, și fără să aștepte o anchetă în curs de desfășurare face afirmații destul de grave la
adresa numitului M. B.: informațiile merg în mod neoficial, comportamentul neadecvat în instanță
este oarecum explicabil. Se pare ca M. B. ar deține fotografii compromițătoare cu judecătorul P. și, s-
ar folosi de lucrul acesta". Că în nici un caz nu este acceptabil ca să i "se pară" numitei D. G. ca B. M.
ar avea de a face cu Judecătorul P. pentru a-l calomnia și agasa în mod public pe B. M.. Tot cu același
scop, de denigrare publică repetat, pârâta explica pe larg anumite hotărâri judecătorești, le critică ca
și cum ar ști să facă o interpretare juridică, intervine într-o anchetă în curs de desfășurare a D.N.A.,
tot cu același scop, de denigrare publică.

5. Tot în același site de știri apar documentare, despre reclamantul M. B., la data de 08 februarie
2013: "material preluat ilegal de B. M.". Tot "din datele noastre" (ale paratei), la data de 04.
noiembrie 2012 apare pe același site o vasta anchetă în desfășurare inițiată de pârâta D. G.

împotriva reprezentantului publicației `Gazeta Linia Fierbinte, unde se publica date dintr-un dosar
aflat pe rolul Tribunalului Călărași, tot cu același scop mai sus menționat. La data de 06 decembrie
2012, sub pretextul ca B. M. ar fi publicat înaintea pârâtei un material de presă, aceasta publică: "un
cercetat penal pentru infracțiuni informatice, lăsat în libertate de Judecătoria Călărași, ne-a furat
aceste date, accesându-ne mailul oficial. Cu alte cuvinte a recidivat". Chiar dacă, în același site pârâta
publică, reproducând Decizia C.A.B., că B. R.- A. " a fost achitat", bineînțeles, se face că nu știe ce
înseamnă termenul de achitare și își menține poziția de denigrare publică a demnității reclamantului.

6. La data de 15 februarie 2013 publica pe același site un material prin

care aduce la cunoștința "publicului larg" că "Gazeta de Călărași" va fi acționată în instanță, tot
pentru a-l denigra pe reclamant.

7. Cel mai "fierbinte comunicat de presă " se publică pe data de 10

februarie 2012, pe același site cu titlul " Și justiția răspunde la Santaj?! De ce tac mereu serviciile
secrete?!". Acum pârâta înțelege facă anumite afirmații: “nu are rost să descriu cum te poți simți în
fata unei astfel de mizerii sau inconștiențe.”; " Autorul cunoscut" este "achitat" de către unul din
președinții de ședință, din cadrul Judecătoriei Călărași, P. Neluț.

Aceste date, s-au dovedit a fi total false și discreditatoare la adresa celor mai sus menționați,
conform Rezoluției din 12 februarie 2013, emisa în dosarul 343/P/20l3 de către D.N.A. București-
Secția de combatere a Corupției, prin care se dispune "neînceperea urmăririi penale față de B. M.,
sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, întrucât fapta nu există."

Mai arată reclamantul că, așa cum reiese din probele administrate în cauză, exista fotografii cu el pe
site-ul pârâtei, fără ca el să-i permită postarea acestora, așa cum prevede în mod expres art. 88 din
Legea nr. 8/1996, la Capitolul XI – protecția portretului, a destinatarului corespondentei și a
secretului sursei de informare" (l) Utilizarea unei opere care conține un portret necesită
consimțământul persoanei reprezentate în acest portret."

Tot pârâta publică la adresa numitului B. M., publica pe site-uri de socializare precum Facebook` sau
`WordPress` anumite anunțuri, sau afirmații gratuite cum ar fi: " Real Calarasi: Cum să nu se poată!
Se poate șantaja și un judecător cu fotografii compromițătoare! Si, dacă știe prefectul sau șeful DGIPI
la ce bun? ( 15 .oct.2012 la ora 17:19 - Sura Facebook), " obsedat din Călărași,

maniacului de pe ., Facebook).

Mai precizează reclamantul că și în mediul privat, prin mijloacele specifice, respectiv Yahoo
Messenger sau e-mail, este amenințat cu începerea urmăririi penale pentru fapte și închipuiri ale
pârâtei, fiind jignit în mod constant de către aceasta, prin texte precum: " te vei duce unde trebuie, la
PUSCARIE", "îți jur, îți dau foc la casă", "nici pământul nu te mai înghite, stârvule", "restul, chiftele în
arest", "ești caraghios băi măscăriciule! Nu ți-am zis că te săltăm din nou, ce poliție delirezi tu, tocmai
tu, penalule! Du-te dracu!" .
Aceeași activitate de denigrare era desfășurată de pârâtă și prin intermediul telefonului mobil,
primind nenumărate mesaje, pe care le va anexa ca probe, extrase de pe numărul de telefon
personal, cu conotații extrem de jignitoare, pe care însa nu le poate reproduce.

Protecția reputației unei persoane este prevăzuta în art. 10 paragraful 2 din Convenția Europeana a
Drepturilor Omului. Astfel, imaginea persoanei tine de sfera vieții private, iar statele semnatare, în
baza obligațiilor pozitive, trebuie să garanteze oricărei persoane, chiar dacă aceasta este sau nu
persoană publică, "o speranță legitimă în ceea ce privește protecția și respectarea vieții sale private"
împotriva presei libere.

Precizează că protejarea reputației și drepturilor altora este menită să restrângă mai mult decât de
obicei libertatea presei, în cazul în care aceasta din urma nu își propune să contribuie la o dezbatere
de interes general, ci să satisfacă, în scop personal, o anumită obsesie de natură subiectivă a celui ce
publică anumite articole, față de detalii din viața privată a unei persoane.

Astfel, arată că art. 12 al Declaratiei universale a drepturilor omului a adăugat elemente noi la cele
clasice ( domiciliul, corespondenta, onoare, reputație). Completând lista acestora și cu viața privată;
că Adunarea consultativa a Consiliului Europei a adoptat la 23 ianuarie 1970, Rezoluția nr. 428, care,
în paragraful C, numerele 2 si 3, prevede: "In liniile sale esențiale, dreptul la respectul vieții private
constă în posibilitatea persoanei de a-și duce viața așa cum dorește, cu minim de ingerințe. Acest
drept se refera la viața privată, la viața familială și la aceea a căminului, la integritatea fizică și morală,
la onoare și reputație... " .

Mai mult decât atât arată că, imaginea persoanei, demnitatea acesteia si viața sa proprie reprezintă o
valoare fundamentală prevăzută și garantată și de Constituția României la art. 26, unde este
consacrat dreptul fundamental la viața intimă, familială și privată, și se arată că autoritățile publice
respectă și protejează aceste valori. Apărarea vieții private făcând parte din protecția drepturilor
personalității, și aparținând patrimoniului moral al fiecărei persoane fizice, constituie dreptul la
propria imagine, prelungirea personalității acesteia.

Arată reclamantul ca această stare de fapt, care durează de circa 3 ani, îi dă o stare de stres
permanent, pârâta D. G. M. șicanându-i și colegii și apropiații, fie prin aceeași formulă, făcându-le
denunțuri, fie emițând texte, la adresa lor, atât în spațiul public, cât și în sistem privat, emițându-le
texte injurioase pe adresa acestora de e-mail sau pe telefon, prin SMS-uri.

Mai precizează că și lui i-a trimis pârâta zeci de astfel de texte, sub forma de mesaje scrise pe
telefonul mobil, fie amenințătoare, fie injurioase, defăimătoare. Arată totodată, că a fost nevoit să
dea zeci de declarații, la diferite organe de cercetare penală, ca urmare a denunțurilor făcute de D.

G. M., nici una dintre acestea nesoluționându-se măcar cu un avertisment, tocmai datorită
absurdității de care a dat dovadă numita D. G. M. în fața autorităților competente, iar pe de altă
parte datorită "campaniei constante de denigrare a sa", lucru cunoscut de organele de cercetare
penală.

În dovedirea cererii sale reclamantul a înțeles să se folosească de probele cu, interogatoriu, martori și
înscrisuri depunând la dosar, în copii, CI și o . înscrisuri extrase de pe site-ul „realincalarasi.ro” și de
pe yahoo/facebook (f.15-54, 63- 85) citația primită în dosarul 343/P/2012 al Parchetului de pe lângă
ÎCCJ, adresa cu același nr. din data de 15.02.2013 emisă de P. de pe lângă ICCJ, rezoluția de
neîncepere a urmăririi penale cu același număr.

La data de 26.04.2013 a mai depus la dosar fișa de calcul privind taxa judiciară de timbru și lista cu
martorii propuși a fi audiați.
La data de 04.06.2013 pârâta a depus la dosar întâmpinare (f. 205-216) și a atașat un set de înscrisuri
(f. 217-304) respectiv publicațiile Gazeta de Călărași, Gazeta Linia Fierbinte, o . copii din acest
publicații și de articole publicate, fotocopii ale mesajelor primite pe telefonul mobil, adresa C. nr._
(1132/2012) din data de 04.02.2013, decizia penală nr. 1095/R/29.05.2012, pronunțată de CA
București, adresele nr._ din 06.12.2012 și nr. R52/1/_/2011 din data de 18.05.2011 emise de IPJ
Călărași- Serviciul de Investigații Criminale, etc.

Prin întâmpinarea pârâta a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamant ca

nefondatã, având în vedere excepția de procedură, privind cauza mai sus, având în vedere că
reclamantul nu a certificat "conform cu originalul", fiecare înscris anexat cererii de chemare în
judecată, conform art.150 alin2. Cod procedura civilă, lucru care afectează în mod grav autenticitatea
probelor puse la dispoziția instanței, învederând că înscrisurile ce sunt numite ca fiind extrase de pe
portalul de știri pe care îl deține, mailuri sau alte convorbiri electronice, sunt modificate favorabil
reclamantului, iar în fapt reprezintă fragmente și chiar articole care nu există pe acest site de știri.

În urma unei anchete penale desfășurată de DIICOT BT Călărași, s-a constatat că din computerul
reclamantului s-au produs modificări grave asupra

conținutului portalului său de știri, cu scopul de a o denigra( fila nr 4 din sentința Curții de Apel
București).

Mai arată că, în fapt, reclamantul B. M. invocã "încălcarea dreptului la imagine, onoare, reputație și
viață privată", încercând să inducă in eroare, în mod conștient, instanța, prin omisiune și că numitul
B. M. a generat și întreținut permanent un conflict cu pârâta, de aproximativ trei ani și de peste 20 de
ani cu ceilalți colegi din media locală ori persoane publice, lucru cunoscut în mediile din
administrație, Poliție, P. locale, chiar Baroul Calarasi, având peste 10 procese civile pierdute.

Prin intermediari, colaboratorii ziarului său, Z. G., A. A. și prin responsabila redacției "Pământul", T. D.
Ș., a început să o denigreze și să mă acuze de niște fapte care, dacă ar fi fost adevărate, aș fi fost
supusă oprobiului public atribuindu-i expresii și cuvinte jignitoare de genul cioară", "prostituată", "
curvă", "panaramă".

Inițial, nu a dat curs acestor denigrări venite din partea reclamantului, ci a încercat să închei orice
discuție, lucru care l-a "motivat" și mai mult să o

împroaște cu noroi, spre surprinderea sa. Denigrarea sa și a activității sale a culminat cu modificarea
portalului de știri pe care îl deține, cu fișiere pornografice, ajutat in fapt de fiul său, prin cunoștințele
lT care le deține.

De asemenea, după ce s-a întors de la DNA, in luna februarie 2013, reclamantul a postat o fotografie
a pârâtei pe site-ul sau,wwwmarinbadeacom, pe care nu știe prin ce metode a obținut-o câtă vreme
nu a specificat sursa. . Titlul articolului era"D. G. M.: denunț halucinant la DNA". Apreciază pârâta că
în mod tendențios, în mod direct sau prin intermediari, reclamantul face afirmații care îi afectează în
mod grav credibilitatea, onoarea, încălcând dreptul la respectarea demnității și a imaginii, garantate
de art.72 și 73

din Codul Civil în vigoare și art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale.

În răspunsul la întâmpinare reclamantul arată că daca parata nu recunoaste inscrisurile depuse la

instanta de judecata, sau doreste sa insinueze faptul ca nu au fost extrase de pe site-ul sau, nu are
decat sa se inscrie in fals pe aceste inscrisuri menționând că nu avea cum sa certifice conform cu
originalul acele

înscrisuri, de moment ce pentru verificarea acestora ar fi nevoie de o vizualizare a site-ului, al carui

continut poate fi schimbat in orice moment numai de catre parata și că a dorit sa probeze numai
conținutul reportajelor înscrise pe site-ul paratei, de moment ce, pe fiecare inscris apare sursa de
provenienta și nu a vrut sa cadă in cealaltă extremă, sa certifice inscrisurile, apoi acestea sa fîe sterse
de pe site și să nu-și mai poată dovedi actiunea.

Tot cu privire la acele materiale depuse ca probe in instanta, face mentiunea că au fost extrase prin
procedura Copy-Print-Screen, în întregime, nu au fost modificate sau segmentate ori înlocuite texte
de pe portalul de "stiri" al paratei.

Prezenta procedura de extragere a datelor de pe un mediu informatic este cea mai utila si cea mai
des intalnita, de moment ce nu produce modificari pe mediul de stocare (hartie format A4), iar
utilitatea reiese tocmai din mentiunea in subsolul paginii a sursei de provenienta.

Cu privire la sentința Curtii de Apel Bucuresti, face precizarea că în prezentul proces nu se judecă ce a
făcut sau nu reclamantul M. B. in trecut, iar soluția data de Curtea de Apel a fost una de achitare cu
aplicarea unei amenzi administrative pentru inculpatul B. R. A., dar nu are nici o legatura cu prezenta
cauza. Tot la fel, nu intereseaza instanța de judecata ca numitul B. M. intreține in mod permanent un
conflict cu parata D. G., de moment ce Judecatoria Calarasi a fost investita cu solutionarea unei cauze
civile avand ca obiect "pretentii daune morale", prin incalcarea dreptului la imagine, onoare,
reputatie si viata privata, si conflictul despre care se face vorbire este generat de acel incident
petrecut in anul 2011, si de a carei solutionare parata nu este multumita. De asemenea, nu vede de
ce ar interesa-o pe parata sa faca discutii de genul ca "B. M. este in conflict cu diversi colegi din
media locala ori persoane publice, lucru cunoscut in mediile din administratie, Politie, P. locale, chiar
Baroul Calarasi` `, de moment

ce a urmat calea legala de a actiona-o in instanta si de a cere daune morale

pentru faptele sale culpabile delictuale, iar acele persoane cu care reclamantul ar fi in conflict nu
decurg la demersurile legale.

De asemenea, din probele depuse de el la instanță, reiese cu certitudine

faptul ca numitul B. M. nu avea, mai ales in ultima perioada, un

comportament verbal tocmai adecvat cu numita D. G., de moment ce aceasta facea sesizari peste
sesizari pe la Politia Calarasi, pe la instante, pe la D.N.A., etc.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și testimonială, și pentru reclamant
proba cu interogatoriul pârâtei, în cauză fiind audiați doar martorii reclamantului, unul din martorii
pârâtei încuviințat de instanță deși legal citat nu s-a prezentat, iar celălalt nefiind indicat de aceasta
ca urmare a dispoziției de a fi înlocuit, fiind rudă în grad prohibit de lege.

Soluționând cauza prin sentința civilă nr.3454/02.12.2013, Judecătoria Călărași a respins acțiunea
reclamantului.

În motivarea acestei soluții, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul solicită instanței să constate că prin acțiunile ilicite ale pârâtelor D. G. M. și PFA D. G. M.
i s-a încălcat dreptul la imagine, onoare, demnitate și viață privată, urmând ca pe cale de consecință
să fie obligate la repararea daunelor morale și la înlăturarea articolelor, comentariilor și pozelor pe
site-urile ce îi aparțin care aduc atingere onoarei, demnității și imaginii reclamantului precum și la
înlăturarea pe cheltuiala sa, din cadrul tuturor site-urilor web a afirmațiilor, comentariilor sau a altor
materiale denigratoare care produc în continuare o gravă atingere drepturilor nepatrimoniale
aparținând reclamantului.

Articolul publicat de pârâtă pe site-ul www.realincalarasi.ro pe care îl consideră că ar fi constituit cel

mai nuanțat fapt ilicit cauzator de prejudicii, este „Familia unui „gazetar”: „Vrem să se facă dreptate,
ajutați-ne!” publicat la 09.11.2012, urmat apoi de „Mulțumiri”, „M. B., cel mai cercetat „gazetar” –
De ce?! Aflați, aici!”, „M. N. cere daune de milioane de euro”, „ Afaceri politice cu cartofi” – material
preluat ilegal de B. M., vândut ilegal la RTV„D.G.A. a luat la cunoștință acuzele grave aduse de
„ziariști”, „Gazeta de Călărași”, acționată în instanță – 15.02.2013, „Acolo unde justiția e oarbă, iar
injustiția mută, probabil și cerul este surd” – 21.02.2013, „Justiția răspunde la șantaj?! – De ce tac
mereu serviciile secrete?!”, „Culise: Primarului D. i s-a dorit o înscenare?!”, „Mister – Nu s-a putut
stabili cum „presa a ajuns la unele percheziții” – 10.01.2013,

În speță sunt incidente următoarele prevederi legale: art. 71, art. 72, art. 75, art. 1357 și urm. din C.
civil, art. 30-31 din Constituția României, precum și art. 8 și art. 10 din CEDO.

În plus reclamantul își întemeiază cererea în drept și raportat la art. 12 din CEDO.

În temeiul prevederilor legale mai sus menționate, instanța constată că orice persoană are dreptul la
respectarea vieții private, la apărarea onoarei, demnității și reputației sale lezate prin atingeri aduse
fără consimțământul acesteia și cu nerespectarea limitelor impuse de lege, prin răspândirea
relatărilor false cu privire la fapte, a judecăților de valoare fără substrat factologic suficient sau prin
injurie sau denigrare publică.

Trebuie făcută deci distincția între viața publică, viața privată personală și viața privată socială. Astfel,
în principiu, distincția dintre viața publică și cea privată vizează doar viața privată socială. Pe de altă
parte, dreptul la viață privată poate suferi limitări, cu condiția ca acestea să fie proporționale cu
scopul vizat prin acea limitare.

La stadiul actual al jurisprudenței CEDO (art. 8 ), dreptul la viață privată include protecția
anonimatului unor aspecte din viața unei persoane, însă nu include protejarea reputației
profesionale sau sociale a acesteia.

Prin extrapolarea celor de la mai sus instanța are în vedere că onoarea reprezintă aprecierea pozitivă
care reflectă calitatea persoanei în conștiința socială, demnitatea reprezintă autoaprecierea
persoanei întemeiată pe aprecierea societății, reputația profesională reprezintă reflectarea calităților
profesionale dar și personale ale persoanei în conștiința socială, însoțită de aprecierea pozitivă a
societății  si a celor apropiați. Deosebirea dintre "onoare" și "demnitate" constă în faptul că onoarea
este o trăsătură socială obiectivă, iar la demnitate se studiază momentul subiectiv, autoaprecierea.

Cu privire la libertatea de exprimare instanța diferențiază 3 tipuri de lezare a onoarei, demnității sau
reputației profesionale: răspândirea relatărilor false cu privire la fapte; răspândirea judecăților de
valoare fără substrat factologic suficient și injuria. În acest sens instanța de judecată ține cont de
specificul noțiunii de "judecată de valoare", care prezumă că persoana nu poartă răspundere pentru
părerea expusă în privința unor evenimente, circumstanțe etc., veridicitatea cărora este imposibil de
a se demonstra, respectiv va face o distincție clară între fapte și judecăți de valoare. Totodată, chiar și
atunci cînd o declarație constituie o judecată de valoare, proporționalitatea unei imixtiuni poate
depinde de faptul dacă există o bază faptică suficientă pentru declarația respectivă, deoarece chiar și
o judecată de valoare, cu o bază faptică care s-o sprijine, poate fi excesivă (Hotărârea CEDO din
01.07.1997 pronunțată în cazul Obershlik c. Austriei).

Analizând conținutul articolelor ce constituie temeiul acțiunii, instanța constată că în articolul

„Familia unui „gazetar”: „Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!” publicat la 09.11.2012, este scris într-
adevăr expres numele reclamantului. În același timp relatarea conținutului unor convorbiri între
acesta și rudele apropiate sau cu referire la ele este făcută, în mod prezumat, cu acceptul acestora,
așa cum de altfel susține și pârâta și reiese și din conținutul articolului.

Reclamantul nu a înlăturat prezumția de mai sus, iar denigrarea sa publică s-a datorat nu acțiunii
ilicite a pârâtei ci a celor ce au furnizat conținutul acelei convorbiri private.

Cu privire la celelalte articole mai sus menționate, instanța constată că acestea conțin judecăți de
valoare cu referire la aspecte ale vieții politice locale, „Culise: Primarului D. i s-a dorit o
înscenare?!”),, păreri și aprecieri proprii ale autoarei articolelor fără nominalizări ale reclamantului în
cuprinsul acestora asupra unor evenimente literare, aprecieri cu privire la activitatea organelor de
poliție sau de urmărire penală fără referire directă la persoana reclamantului, dar și referiri la acuzele
penale aduse reclamantului, cu exemplificări ale dosarelor penale al căror obiect îl constituie plângeri
făcute de pârâtă.

În toate aceste articole, cu excepția primului în care, așa cum s-a arătat, nu se adresează
reclamantului injurii, nu se face dovada răspândirii unor relatări false cu privire la fapte și nici a
răspândirii unor judecăți de valoare fără substrat factologic suficient.

Instanța observă că pârâta folosește un ton echilibrat al informației difuzate și un limbaj moderat,
formându-și convingerea că informațiile au fost difuzate cu bună-credință și în concordanță cu
principiile jurnalismului ce implică responsabilități .

Mai mult decât atât, se face dovada de către pârâtă că reclamantul nu are tocmai o comportare
deontologică în exercitarea profesiei sale, publicând numeroase articole în care folosește un limbaj
urât și injurios la modul general.

În acest sens, comportamentul profesional al acestuia a fost sancționat și prin hotărâri judecătorești
rămase definitive și irevocabile (conf. înscrisurilor aflate la dosarul cauzei –fișa dosar nr._ , nr._ ,_ ).

Acest aspect este important în aprecierea atingerii aduse reputației reclamantului și vieții sale private
sociale.

În privința atingerii vieții private sociale și personale, instanța constată că reclamantul nu a

exemplificat care ar fi în concret atingerile aduse, iar din lecturarea articolelor enumerate nu reies
astfel de elemente.

În analiza informațiilor publicate, instanța are în vedere faptul că un caracter defăimător al

informației nu se prezumă. Acest fapt trebuie de dovedit de reclamant conform prevederilor art.1357
și urm. C.civil. De regulă, defăimătoare sunt considerate acele informații care relatează despre
încălcarea legilor și a normelor de conviețuire (normele morale), și astfel fac ca persoana să fie
condamnată moral de opinia publică sau de unii indivizi în particular. La determinarea caracterului
defăimător al informației, instanța a ținut cont că, unele informații pot fi calificate atât ca
defăimătoare, cât și lipsite de acest caracter, în funcție de modul de percepere, de aprecierea
subiectivă, de situația concretă, de context, de persoanele în rândul cărora este răspândită
informația.
Ori, în lipsa unor elemente concrete care să confirme rezonanța negativă avută în rândul persoanelor
cu care reclamantul vine în contact sau opiniei publice (declarațiile martorilor nefiind edificatoare în
acest sens, aceștia arătând că au luat la cunoștință de conținutul articolelor de pe internet – lucrând
de altfel în branșă, că reclamantul a fost afectat de publicarea acelor articole, și că pârâta este o
persoană retrasă, nefiind prea cunoscută printre gazetari),stabilirea încălcării drepturilor invocate de
reclamant necesită o examinare minuțioasă, analiza riguroasă a argumentelor părților, instanța
constatând că nu există dubii rezonabile cu privire la caracterul defăimător al informațiilor publicate
astfel că nu se poate da o interpretare a faptelor pârâtei împotriva restricționării libertății de
exprimare . Cu privire la faptele penale pentru care pârâta face referire că ar fi cercetat reclamantul
acesta nu a făcut dovada contrară ci dimpotrivă, depune citația în care este chemat la P. de pe lângă
ICCJ și recunoaște că este cercetat penal urmare a plângerilor făcute de pârâtă, urmând a acționa în
consecință față de un denunț calomnios, în măsura în care soluțiile date de instanțele penale îi vor fi
favorabile .

Este adevărat că nu același lucru se regăsește și în conținutul e-mailurilor adresate acestuia de pârâtă
sau în mesajele private transmise telefonic, unde sunt aduse în mod direct injurii reclamantului,
aspecte confirmate și de martorii audiați în cauză, însă instanța nu a fost investită de acesta și în
privința constatării încălcării dreptului la propria imagine conf. art. 73 C. civil, care ar fi determinat
tragerea la răspundere sub acest aspect a pârâtei.

Cu privire la solicitarea apărătorului reclamantei de a se considera lipsa pârâtei față de citarea sa

pentru a răspunde la interogatoriu ca o mărturisire în favoarea reclamantului, instanța apreciază că
nu este incidentă în cauză, față de ansamblul probatoriului administrat, de conținutul declarațiilor
martorilor și înscrisurile depuse de ambele părți.

Față de considerentele mai sus arătate, nu se poate antrena răspunderea juridică a pârâtelor, nefiind
îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv existența faptului ilicit privit ca eveniment, proces
sau fenomen care a avut sau are loc în condiții concrete de loc și timp și a cărui veridicitate poate fi
dovedită, nici a existenței unei judecăți de valoare fără substrat factologic suficient (judecată de
valoare care se bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror
expunere este denaturată până la falsitate) transmise în spațiul public de acestea.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, solicitând anularea sentinței și urmare a
rejudecării fondului, admiterea acțiunii.

În motivare a reiterat considerentele de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii introductive,

expunând totodată o analiză proprie a probatoriului administrat și a susținerilor părții adverse din
întâmpinare.

Apelantul critică sentința judecătoriei din perspectiva incidenței în cauză a hotărârii CEDO din
01.07.1997 pronunțată în cazul Obershlik contra Austriei, arătând că această hotărâre vorbește
despre art. 11 C.E.D.O: Libertatea de întrunire și de asociere.

Mai arată apelantul că, având în vedere soluțiile pronunțate în cauzele C.E.D.O (B. v. M., Rekvenyi v.
Hungary, O.-Preminger-Institut v. Austria), cea mai importantă sarcină a instanței naționale era de a
determina dacă a fost afectată reputația unei persoane și dacă sunt necesare măsuri de sancționare,
folosind următoarele criterii: dacă informația difuzată constituie fapte sau judecăți de valoare; dacă
există suport probant; dacă persoana sau informația vizată constituie un subiect de interes public;
dacă persoana care a difuzat informația este jurnalist și dacă da, în ce măsura aceasta și-a exercitat
obligațiile cu bună credință și profesionalism, în funcție de criteriile de mai sus; dacă este necesară și
justificată aplicarea unei sancțiuni și dacă sancțiunea este adecvată și proporțională.
In ceea ce priveste faptele si judecățile de valoare, in practica sa, Curtea Europeana a Drepturilor
Omului face distincție între fapte si judecați de valoare. Existenta faptelor poate fi demonstrata, pe
cand veridicitatea judecaților de valoare nu poate fi demonstrată. Exigenta de a demonstra
veridicitatea unei judecăți de valoare este imposibil de intrunit si reprezintă in sine o ingerința in
libertatea de opinie, care e o parte esențiala a dreptului garantat de Articolul 10 C.E.D.O.

Aceleași principii sunt reconfirmate de Plenul Curții Supreme de Justitie in Hotararea sa explicativa
nr. 8 din 9 octombrie 2006. In acest fel, faptele defaimatoare relatate, daca sunt lipsite de
probatoriu, pot justifica aplicarea unor sancțiuni.

Instantele romanești de judecata, prin hotararile C.E.D.O. invocate mai sus, si a prevederilor exprese
stipulate in Convenție, sunt incurajate sa analizeze cauzele de defaimare conform punctelor de
referința de mai sus, pentru a decide daca urmeaza a fi protejat dreptul la reputatie, onoare sau
demnitate a persoanei. Indiferent de soluția la care a ajuns instanta, hotararile acesteia trebuie sa fie
motivate, iar procedura judiciara trebuie sa fie in conformitate cu exigentele unui proces echitabil.
Lipsa unei aprecieri date unor probe aduse de reclamant, poate constitui atat incalcari ale garanției
unui proces echitabil, cat si ale dreptului la viata privata, onoare, sau demnitate a persoanei
reclamantului.

Dreptul la viata privata este prevăzut expres in Articolul 8 al C.E.D.O. In acest fel, atunci cand apare
conflictul dintre doua drepturi prin publicarea unor informații privind viata privata a unei persoane, si
dreptul la libera exprimare, asa cum in mod indirect a motivat instanta de fond hotararea civila
atacată, totuși aceasta trebuia sa gaseasca un echilibrul adecvat dintre aceste doua drepturi. Tot in
concepția Curții se retine ca reputatia unei persoane nu este direct protejata prin art. 8 alin. (1), ci
acest articol trebuie coroborat cu art. 10 alin. (2)- libertatea de exprimare a unei persoane poate fi
limitata atunci cand aduce atingere reputatiei altuia. Tinand cont de mediul de afaceri, de funcția
ocupata de astfel de persoane, respectiv dovezile aduse in fata instantei cu referire la reclamantul B.
M., consideră ca imaginea publica a unei persoane, in societatea actuala, este unul dintre aspectele
definitorii ale fiintei umane, astfel este firesc ca orice persoana sa aibă dreptul de a solicita protejarea
si stoparea oricăror acțiuni care duc la afectarea imaginii si increderii profesionale.

Mai arată apelantul că dreptul la propria imagine este un drept fundamental, complementar al
dreptului la viata intima, familiala si privata, astfel cum este reglementat in articolul 26 din
Constitutia României. Potrivit art. 30 alin.(6) din Constitutie, libertatea de exprimare nu poate
prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

In vederea garantării acestui drept, Adunarea Parlamentara a CE a adoptat in anul 1993 Rezoluția nr.
1003 cu privire la etica ziaristica. Potrivit art. 3, principiul de baza al oricărei evaluari etice a ziaristicii
este ca trebuie facuta o distinctie clara intre știri si păreri, evitandu-se orice confuzie intre acestea.
Știrile sunt informații, adica fapte si date, in timp ce opiniile exprima gânduri, idei, convingeri sau
judecați de valoare ale mijloacelor de informare in masa, editorilor sau ziariștilor.

Susține apelantul ca o instanța de judecata nu poate sa faca o grava confuzie intre o știre, informație,
ce reprezintă o fapta, si o opinie ce reprezintă o judecata de valoare a mijloacelor de informare in
masa.

Pornind de la rolul esențial pe care il joaca presa ., Curtea de la Strasbourg a reamintit ca presa nu
trebuie sa depaseasca anumite limite, privind in special protectia reputatiei si a drepturilor altora, cu
toate ca acesteia ii revine sarcina de a comunica, cu respectarea obligațiilor si responsabilităților sale,
informații si idei despre toate problemele de interes general, inclusiv cele care se refera la
funcționarea puterii judecătorești, cum este si in cazul de față acea presupusă șantajare a unui
judecător.

Acțiunea instantelor, care sunt garante ale justitiei si care au o misiune fundamentala . drept, are
nevoie de încrederea publicului. Astfel, este necesara protejarea acesteia împotriva atacurilor lipsite
de temei, mai ales atunci cand obligația de reținere impusa prin Legea 304/2004, interzice
magistraților sa acționeze (Hotararea din 29.03.2011 pronuntata in cauza C. P. împotriva României,
publicata in M. Of. .nr. 13 din 6 ian. 2012).

Apreciază că modul tendentios de prezentare a ideilor, precum si aprecierile personale si judecățile

de valoare ale paratei D. G. M.- jurnalista in cauza, unele chiar fara susținere in dosarul soluționat la
P. de pe langa I.C.C.J, prin neinceperea urmăririi penale, au afectat imaginea publica a numitului B.
M., dar si a d-lui judecător P. Nelut.

Mai arată apelantul că desi instanta fondului retine toate cele șapte fapte pentru care s-a cerut
admiterea acțiunii, intelege sa se limiteze la un singur articol publicat de parate, anume la "Familia
unui gazetar".

Precizează că nu avea cum sa inlature prezumția de acord expres asupra publicării unei convorbiri
personale. Apelantul a cerut daune morale pentru acea fapta, printr-o cerere de chemare in
judecata, iar parata nu a făcut opoziție legala la aceasta proba prin întampinare, din moment ce intra
in sarcina paratei sa-si faca aparari, si sa probeze vreun acord, sau sa rastoarne aceasta proba.
Totodată, acordul trebuie sa fie de la ambele persoane ce poarta o convorbire privata si familiala,
pentru a putea fi publicat și nu trebuie făcută confuzie intre aceasta situatie si situatia in care chiar
unul dintre cei ce poarta conversația o publica.

Susține apelantul că tot in mod lapidar instanta de fond trece si peste celelalte înscrisuri depuse ca
probe si le califica a fi "judecați de valoare cu referire la aspecte ale vieții politice locale". Faptul ca B.
M. este anxios, depresiv, sau in alt articol cercetat penal, in altul ca santajeaza un judecător, sunt
judecați de valoare în opinia instanței de fond, judecați de valoare ce au fost făcute de parata.

În ceea ce privește motivarea instanței în sensul că "nu se face dovada raspandirii unor relatari false
cu privire la fapte si nici a raspandirii unor judecați de valoare fara substrat factologic suficient",
menționează că relatarile au fost false, dovada fiind Rezoluția de neincepere a urmăririi penale
impotriva numitului B. M. a Parchetului I.C.C.J. Faptele in materialitatea lor, asa cum au fost expuse
pe site-ul www.realincalarasi.ro au fost false, nu denaturate, iar despre acele "judecați de valoare"
apreciază că nu exista nici o "judecata" cand se publica un asemenea articol despre magistrati
santajati sau corupți (pe Facebook), si se aduc jigniri precum "anxios, depresiv etc."

În referire la fisele dosarelor nr._ ,_, si_, apelantul apreciază că instanta fondului a depășit in mod
flagrant principiul rolului activ al judecătorului si a procurat probe in defavoarea reclamantului,
tocmai pentru a-si motiva respingerea acțiunii dedusa judecații, cand probele depuse de reclamant la
dosar nici macar nu au fost luate in considerare, sau macar coroborate cu declarațiile martorilor. Era
imperativ necesar sa se ia in considerare si declarația martorului N., sau sa se respingă aceasta
afirmație, din moment ce acesta precizeaza ca parata a avut conflicte de aceiași natura cu A.-M. G..

În ceea ce privește motivarea instanței în sensul că " defaimatoare sunt considerate acele informații
care relateaza despre incalcarea legilor si a normelor de conviețuire (norme morale), si astfel fac ca
persoana sa fie condamnata de opinia publica sau de unii indivizi in particular", apelantul consideră
că o informație care relateaza despre un șantaj la adresa unui judecător reprezintă o incalcare a
legilor si a normelor de conviețuire. Din moment ce paratele scriu pe www.realincalarasi.ro, ca B. M.
a șantajat un judecător pe care îl nominalizează si se dispune neinceperea urmăririi penale fata de
reclamantul din acesta cauza, există clar o relatare despre o fapta de incalcare a legilor si normelor
de conviețuire.

Condamnarea la opinia publica sau de unii indivizi in particular a fost dovedita prin proba
testimoniala, susține apelantul. Mai mult, informația a fost raspandita prin intermediul internetului,
pe un site cu peste 500.000 vizitatori, lucru dovedit clar, iar nu calificat de către instanta. Acest lucru
nu poate fi cenzurat de instanta de judecata, in contra unui înscris. 500.000 de vizitatori confirma
rezonanta negativa la adresa reclamantului, nu este important daca toti aceștia il cunoșteau pe B. M.,
ci important este faptul ca au luat la cunostinta de pe acel site.

Subliniază faptul că B. M. nu "Este cercetat penal urmare a plângerilor

făcute de parata", ci a fost cercetat penal, din moment ce s-a dat rezoluție de neincepere a urmăririi
penale, iar o plângere pentru denunț calomnios nu l-a interesat.

Mai arată că prin capatul 1 al cererii de chemare in judecata a solicitat sa se constate incalcarea
dreptului Ia imagine, astfel că instanta de fond nu se poate prevala de neinvocarea art. 73 cod civil in
petitul principal, de moment ce a fost investita cu un capat de cerere si cu un articol din Constitutia
României si art. 8,10,11 C.E.D.O. In concluzie, instanta fondului nu s-a pronunțat pe o incalcare a
drepturilor reclamantului, garantate de Constitutie, desi constata "injurii" ce ar fi determinat
tragerea la răspundere sub acest aspect.

Apreciază că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat interogatoriul neconcludent, reținând

totodată ca nu se coroboreaza cu declarațiile martorilor, deoarece se poate observa in intrebarile
formulate de către avocatul reclamantului adresate martorilor, ca acestea trateaza toate punctele
atinse in interogatoriu.

În drept a invocat art. 466-482 Cod procedura civila.

Prin cererea de apel nu au fost solicitate probe noi.

Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.

În motivare au arătat că apelantul încearcă să inducă în eroare instanța de apel prin aceea că a depus
la dosar mai multe înscrisuri care ar reprezenta pretinse articole presupus redactate de intimata D. G.
M., înscrisuri pe care le susține și în apel dar care înscrisuri nu reflectă adevărul în sensul că intimata
nu a redactat și nici postat vreodată pe site-ul „Real în Călărași,, asemenea articole și crede că
apelantul a făcut o mare greșeală atunci când și-a asumat răspunderea semnând, numai la solicitarea
instanței și la ultimul termen de judecată, înscrisurile respective pentru conformitate cu originalul.

Precizează intimatele că, cercetând site-ul respectiv nu se pot identifica majoritatea presupuselor
articole invocate de reclamant care ar fi conținute în înscrisurile depuse de acesta.

Apelantul a născocit, plăsmuit articole false iar pe unele le-a modificat și le-a atribuit apartenența
redactării la persoana intimatei, însă ea nu a redactat și nici scris mențiunile pe care apelantul și-a
întemeiat acțiunea. Astfel, pretinsul articol invocat de reclamant purtând data 09.11.2012, „ Familia
unui gazetar,,, intimata nu a redactat și nici postat vreodată asemenea articol. Cercetând cu atenție
înscrisul depus de apelant, se observă că acesta nu putea fi extras și printat de pe site-ul, „Real în
Călărași,, întrucât extragerea și printarea de pe site apare într-un cu totul alt format.

Reclamantul nu a dovedit că intimata ar fi interceptat sau procurat și ar fi publicat o discuție privată a

reclamantului.
La fel, nu a redactat, publicat și nici postat pretinsele articole din datele de 09.11.2012, 10.02.2013,
15.02.2013, înscrisurile de la paginile 65, 84 dosar fond, îi sunt necunoscute iar continutul acestora îi
este străin.

Mai arată intimatele că în articolul publicat și postat pe site la data de 08.04.2013 intitulat „Și umorul
e știrbit,, nu a făcut sub nici un mod referire la apelant, iar numele acestuia nu l-a menționat în nici o
propoziție a articolului.

La fel, articolele postate pe site la datele de 06.12.2012, 10.01.2013, 26.11.2011 nu fac referire la
reclamant și nu îl menționează pe acesta astfel încât susținerile apelantului cu referire la aceste
articole sunt vădit nefondate și au numai rolul de a încerca, fără șansă, să justifice pretențiile
aberante ale reclamantului.

În ceea ce privește articolul postat la data de 28.03.2013, menționează că sursa informațiilor a fost
chiar denuntătoarea T. D. care a comunicat către mass media o scrisoare deschisă cu referire la
aspectele legate de fapta penală de corupție comisă de consilierul local D. V.. In același articol nu face
nici o referire la apelantul B. M. și nu îi aduce nici un fel de atingere presupusei onoare și demnități,
astfel încât susținerile acestuia privitoare la acest articol sunt neîntemeiate și vor să ducă în eroare
instanța. Mai arată că a publicat această scrisoare deschisă după ce apelantul a scris și postat un
articol în care a afirmat că ar fi existat o înțelegere între intimată și denunțătoare.

Mai arată intimata că în articolul din 13.12.2012 este prezentat dreptul său la replică după ce
apelantul a publicat în ziarul Gazeta de Călărași un articol denigrator la adresa ei și nu a jignit și
ofensat cu nimic pe apelant.

Postarea din data de 04.11.2012 referitoare la un proces civil pornit de doamna N. M., reprezintă un
articol redactat și postat prima dată de jurnalistul M. T. pe site-ul mediacalarasi.ro. Intimata a preluat
articolul de la M. T. și a menționat pe site sursa informației. Aspectele prezentate în acel articol
reprezintă acuzele aduse de reclamanta N. M. în acel proces civil. Jurnaliștii nu au făcut altceva decât
să prezinte aceste susțineri ale doamnei N. M..

În privința articolului din data de 12.02.2013 „M. B., cel mai cercetat gazetar - De ce?! Aflați aici! „,
intimatele menționează că acesta reprezintă un drept la replică la mai multe articole publicate de
apelant în care a pozat într-o victimă, cu referire la cauza penală în care dumnealui și fiului lui au fost
cercetați penal pentru infracțiuni informatice, iar fiul lui chiar găsit vinovat pentru asemenea
infracțiune.

Menționează că referirile din articol la caracterizarea apelantului reprezintă numai felul în care 1-a
perceput intimata de când îl cunoaște și până în acel moment. Judecata sa de valoare este bazată pe
fapte care au avut loc și au fost comise de apelant și care au constat în atitudinea apelantului în
breasla jurnaliștilor, în articolele scrise și publicate de acesta în care folosește cuvinte urâte și
injurioase și aduce grave acuzații unor persoane publice.

Apreciază că nu a adus nici un fel de atingere onoarei și demnității apelantului în condițiile în care
acesta a ofensat-o întâia dată în articolele sale cu intenția de a pune presiune pentru a reveni asupra
acuzațiilor pe care i le adusese în fața DIICOT Călărași.

Apoi, în articol a menționat că M. B. este cercetat sub aspectul infracțiunii de șantaj, fapt care a fost
real întrucât a existat o cauză penală instrumentată de Direcția Națională Anticorupție având ca
obiect un presupus șantaj al apelantului la adresa domnului judecător P. Neluț care soluționa cauza
penală în care fiul apelantului fusese trimis în judecată pentru acces ilegal la un sistem informatic iar
intimata eram parte vătămată. Mai arată în esență că prin relatările din articol nu a făcut altceva
decât să-l citeze pe fostul prefect E. M., respectiv să relateze despre conduita apelantului la termenul
de judecată din 14.12.2011 în fața sălii de judecată unde urma să aibă loc procesul, făcând apoi
referiri la cauza penală în care era judecat fiul apelantului, context în care a descris ceea ce a reținut
instanța de recurs a Curții de Apel București în hotărârea din recurs.

Mai arată intimata că alăturarea la articol a unei fotografii în care este ilustrat chiar apelantul, nu
este făcută cu rea credință. Apreciază că în condițiile în care apelantul este atât de cunoscut după
nume, după cum susține și când și-a postat pe facebook fotografia pentru a deveni „mai cunoscut”
nu are de ce să fie nemulțumit că a mai adăugat și ea o fotografie cu acesta și nu avea cum această
fotografie să îi aducă prejudicii morale. Consideră că oricum nu a dovedit deloc aceste presupuse
prejudicii de ordin moral.

Apreciază intimata că nu a afectat presupusa demnitate a apelantului când această noțiune

reprezintă aprecierea persoanei întemeiată pe aprecierea societății, iar apelantul nu a probat sub nici
un mod această apreciere a societății.

Referitor la declarațiile martorilor A. A. și N. C., învederează faptul că prima se află într-o relație de
subordonare profesională cu reclamantul-apelant B. M., așa cum reiese din conținutul ziarului său,
iar ultimul este subiectiv, fiind cunoscut drept singurul amic din media locală.

Mai arată intimata că nu a răspândit relatări false cu privire la presupuse fapte ale apelantului, nu a
răspândit judecăți de valoare fără substrat factologic suficient și nici nu a injuriat pe apelant, motive
pentru care susținerile apelantului că ar fi fost afectată onoarea si demnitatea, sunt nefondate. Nu a
relatat cu privire la persoana lui M. B. nici o informație despre vreo încălcare de către acesta a legilor
și a normelor de conviețuire socială astfel încât apelantul să fie supus oprobiului public și să fie
condamnat de persoane, în particular.

Referitor la pretinse afirmații de genul „obsedat din Călărași, maniacul de pe . nu a scris niciodată
asemenea mențiuni, nu îi sunt cunoscute sub nici un mod și reprezintă doar rodul imaginației
apelantului, cum de altfel nereal este și faptul că ar fi comunicat cu el prin Yahoo Messenger întrucât
nu arată nici o eventuală comunicare în acest sens.

În sfârșit, intimata descrie cu lux de amănunte unele considerente de fapt sintetizate în ideea că în
realitate apelantul este cel care încearcă să o discrediteze, în sensul că prin articolele publicate o
pune într-o situație nefavorabilă, îi scade credibilitatea, îi afectează reputația profesională, folosind
expresii vulgare, limbaj obscen și insultător.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept și nici nu au fost propuse probe noi în condițiile art.470, 478
al.2 C.pr.civ.

Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a certificat pentru conformitate cu
originalul înscrisurile depuse la dosar, înscrisuri ce redau texte listate de pe internet și atestă
apartenența la site-ul www.realincalarasi.ro, însă nu poate certifica niciodată că acel text se va mai
regăsi pe site-ul menționat. Menționează că toate datele extrase au fost imprimate în aceeași
modalitate, în sensul că toate provin de pe site-ul menționat, sunt datate și prezintă caracteristicile
aceluiași portal. Apreciază că intimata ar putea solicita o expertiză informatică în acest sens.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri noi, la termenul din 12.03.2014 fiind încuviințată
această probă pentru intimată, în condițiile art.254 al.2 pct.4 C.pr.civ.

Analizând actele dosarului, în raport de motivele de apel invocate și în virtutea caracterului

devolutiv al apelului, instanța reține următoarele:
În fapt, apelantul invocă încălcarea dreptului la imagine, onoare, demnitate și viață privată ca urmare
a articolelor publicate de intimate pe portalul de știri al căror deținătoare sunt.

Din această perspectivă, se impune a analiza conținutul articolelor invocate prin raportare la
dispozițiile legale și convenționale incidente, respectiv art.70 și urm. din Codul civil, art.30 din
Constituție, art.8 și 10 CEDO, precum și Legea nr.8/1996, temeiuri invocate parțial și prin cererea
introductivă. Subsecvent, capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale va fi analizat
prin raportare la prevederile art.1357 C.civ.

Tribunalul constată că o primă chestiune asupra căreia părțile au poziții contradictorii și pe care
instanța de fond nu a analizat-o vizează problema dacă articolele invocate în motivarea cererii
introductive aparțin intimatei D. G. M., în calitate de autor al acestora, respectiv PFA D. G. M., în
calitate de proprietar al portalului de știri „Real în Călărași”. Sub acest aspect, se constată că atât prin
întâmpinarea depusă la instanța de fond, cât și prin cea depusă în apel, intimatele invocă faptul că
extrasele de pe portal depuse la dosar de către apelantul reclamant au fost modificate favorabil
acestuia, în realitate fiind fragmente și chiar articole care nu există pe acest site. În susținerea acestei
apărări, intimatele invocă decizia Curții de Apel București prin care s-a constatat că din computerul
reclamantului s-au produs modificări grave asupra conținutului portalului de știri.

Instanța nu va putea reține însă apărările intimatelor, având în vedere faptul că din simpla lectură a
considerentelor Curții de Apel București din decizia nr.1095/R/29.05.2012 (fila 249 dosar fond)
rezultă pe de o parte că ștergerea datelor informatice de pe site-ul intimatelor a fost imputată fiului
reclamantului, iar nu reclamantului, iar pe de altă parte faptul că această acțiune a avut loc în data de
12.04.2011, așadar cu mult înainte de data publicării celui dintâi articol invocat în prezenta cauză,
respectiv articolul intitulat „Familia unui „gazetar”: Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!” publicat la
data de 09.11.2012.

Mai mult decât atât, apelantul reclamant a certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile
depuse, conform art.150 C.pr.civ., fiind astfel îndeplinite exigențele procedurale în materia probei cu
înscrisuri. Totodată, instanța are în vedere și faptul că articolele imprimate pe suport de hârtie
constituie o transpunere a conținutului disponibil pe rețeaua internet, însă proba este admisibilă ca
înscris, dat fiind că art.265 C.pr.civ. admite înscrisul ca fiind orice scriere sau consemnare, indiferent
de modalitatea de stocare. Se impune a observa însă că în raport de proveniența conținutului
înscrisurilor în discuție, intimatele pârâte nu au avut deschisă calea contestării acestor acte prin
procedurile reglementate de art.301 și urm. din C.pr.civ., însă date fiind motivele invocate, ele aveau
posibilitatea de a solicita o expertiză informatică pentru a proba realitatea susținerilor, probă ce nu a
fost solicitată însă în termen legal nici la fond, nici în apel.

În sfârșit, nici citația depusă în apel (filele 72,74) nu este de natură să probeze apărarea invocată,
aceasta atestând exclusiv faptul că intimata D. G. M. este citată în calitate de persoană vătămată în
dosarul nr.14D/P/2013 la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Călărași, în cauza privind
accesul neautorizat la un sistem informatic. Nu se probează astfel că acest dosar ar avea legătură cu
apelantul reclamant și cu atât mai puțin nu se face dovada constatării de către organele judiciare a
faptului că apelantul reclamant ar fi efectuat modificări în sistemul informatic asupra portalului de
știri în referire concretă la articolele invocate în prezenta cauză.

Față de aceste considerente, urmează a aprecia că articolele invocate în motivarea cererii

introductive au existat pe portalul de știri „Real în Călărași” întocmai în forma redată în înscrisurile
depuse de apelantul reclamant.
Desigur, nu trebuie omis faptul că în măsura în care apărarea intimatelor va fi confirmată prin
declararea acestor înscrisuri ca false, intimata are deschisă calea revizuirii întemeiată pe art.509 al.1
pct.3 C.pr.civ., respectiv ipoteza în care hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals.

În raport de aceste concluzii, tribunalul urmează să analizeze dacă articolele în discuție încalcă
drepturile nepatrimoniale invocate de reclamant. Sub acest aspect, situația de fapt se impune a fi
raportată la jurisprudența CEDO în materia drepturilor protejate prin art.8 și 10 din Convenția EDO,
problema de drept constând în a stabili dacă articolele publicate pe portalul de știri, ca expresie a
libertății de exprimare, aduc sau nu atingere drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului.

Analiza conflictului dintre dreptul la libera exprimare și dreptul la viața privată, imagine, onoare și
demnitate, așa cum corect a reținut și instanța de fond, trebuie să pornească de la distincția între
afirmarea unor fapte și cea a unor judecăți de valoare, distincție ce corespunde într-o anumită
măsură celei realizate în chiar textul art.10, unde se face referire la informații sau idei. În cauza
Lingens c. Austriei, Curtea EDO a arătat că existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce
adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit. Totodată, hotărârile Curții de la
Strasbourg indică principiul potrivit căruia adevărul obiectiv al afirmațiilor nu trebuie să fie singurul
criteriu de luat în considerare în situația în care se analizează o acuzație de calomnie, elementul
determinant trebuind să fie buna credință a autorului afirmațiilor care afectează reputația părții
vătămate. În consecință, este necesară analiza atitudinii subiective a autorului articolului în raport cu
adevărul afirmațiilor sale (în sensul de a verifica dacă a cunoscut sau nu caracterul neveridic al
faptelor afirmate și dacă a depus diligențele necesare pentru verificarea autenticității), dar și cu
scopul demersului jurnalistic, în sensul de verifica dacă a urmărit să informeze opinia publică asupra
unor chestiuni de interes public, îndeplinindu-și astfel datoria de a răspândi informații și idei asupra
unor subiecte de interes general, chiar dacă aceasta implică uneori în mod inerent afectarea
reputației persoanei vizate, sau a avut numai intenția de a afecta în mod gratuit reputația acesteia.
Astfel înțeleasă, buna credință a ziaristului îi atrage protecția articolului 10 al Convenției.

În alte cauze relevante, printre care C. și M. c. României, Curtea a subliniat faptul că atunci când
afirmațiile unui ziarist au caracterul unor judecăți de valoare, al căror adevăr nu poate fi verificat,
reprezentând opinii sau aprecieri personale ale indivizilor, acestea sunt protejate de art.10 cu
condiția ca ele să se bazeze pe niște fapte adevărate sau să fie susținute de o argumentare logică a
autorului lor; chiar și o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este totalmente lipsită de o
bază factuală.

Raportând conținutul articolelor invocate la dispozițiile legale anterior citate și la jurisprudența

europeană, prima instanță a apreciat că nu se poate antrena răspunderea pârâtelor, nefiind
îndeplinită condiția referitoare la fapta ilicită. Tribunalul reține că aprecierea instanței de fond este
întemeiată, argumentele acesteia fiind corecte, cu excepția articolului intitulat „Familia unui
„gazetar”: Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!” publicat la data de 09.11.2012, iar criticile
apelantului nu sunt de natură să atragă o altă soluție decât în privința atingerilor aduse prin acest
articol.

Mai exact, din conținutul articolului menționat rezultă referirea expresă la numele B. M., care este
numit în chiar primul paragraf „scursură umană”, expresie pe care apelantul o apreciază
defăimătoare. În raport cu definiția din dicționarul explicativ al limbii române, tribunalul constată că
această expresie este echivalentă cu „om de nimic, decăzut, lepădătură”. Or, această modalitate de
exprimare este pur insultătoare, nu este justificată de dezbaterea unui subiect de interes public, ci
privește exclusiv persoana apelantului în contextul relațiilor cu membrii familiei sale, și nici nu se
încadrează în limitele dozei de exagerare și provocare permise de art.10 CEDO și jurisprudența Curții
EDO.

Se impune a observa că între părți există o situație conflictuală ce trenează de mai mulți ani, la dosar
fiind depuse numeroase înscrisuri care atestă acest fapt, inclusiv articole publicate în ziarul Gazeta de
Călărași, unde se fac referiri la activitatea intimatei D. G. M.. De asemenea, în cauză a fost făcută
dovada existenței unor schimburi de replici insultătoare și amenințătoare între părți, prin modalități
de comunicare private, precum poșta electronică, sau mesaje scrise pe telefonul mobil. În acest
context, chiar dacă s-ar putea reține existența unei provocări din partea apelantului, esențial rămâne
faptul că, așa cum a arătat și instanța de fond, insulta nu este acceptată și nu poate beneficia de
protecție legală sub imperiul dreptului la liberă exprimare, cu atât mai mult cu cât aceasta este
adresată în cuprinsul unui articol destinat publicului. În concluzie, prin folosirea expresiei „scursură
umană” autorul articolului a depășit sfera caracterului informativ care prezintă interes pentru opinia
publică, aducând atingere demnității persoanei.

Instanța apreciază rezonabilă prezumția că orice persoană, publică sau nu, atunci când identifică un
articol de presă în care apare numele său alături de alte elemente certe de identificare, precum
vârsta sau profesia, cum este cazul în speță, având asociat atributul „scursură umană”, se va simți
jignită. În consecință, urmează a concluziona că folosirea expresiei menționate este de natură să
aducă atingere dreptului la demnitate al apelantului, astfel cum este instituit prin dispozițiile art.72
din Codul civil.

Tot în referire la acest articol, apelantul invocă încălcarea dreptului la viața privată și de familie, prin
faptul publicării convorbirii reproduse în cuprinsul articolului menționat, fără a exista acordul său.
Sub acest aspect, instanța reține că sunt incidente prevederile art.71 alin.3 din Codul civil, text de
lege care interzice utilizarea, în orice mod, printre altele, a corespondenței și a informațiilor din viața
privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art.75,
precum și dispozițiile art.76 referitoare la prezumția de consimțământ. Față de aceste dispoziții
legale, dar și de conținutul dreptului la viață privată și de familie, astfel cum este interpretat în
jurisprudența CEDO, instanța reține că publicarea conversației nu este de natură să aducă atingere
drepturilor menționate în ceea ce-l privește pe apelant. În acest sens, pe lângă motivul avut în vedere
de instanța de fond, anume acela că publicarea s-a realizat cu acceptul prezumat al rudelor
apelantului, după cum reiese din conținutul articolului, tribunalul reține și faptul că această
conversație nu este susceptibilă, prin conținutul său, să afecteze viața privată a apelantului, în sensul
de a dezvălui aspecte intime de natură să-i afecteze onoarea, demnitatea și imaginea publică. Așa
cum s-a reținut în jurisprudența CEDO, noțiunea de viață privată cuprinde în primul rând integritatea
fizică și morală a persoanei, sfera intimă a individului, la care se adaugă dreptul individului de a stabili
și dezvolta relații cu semenii săi, precum și viața socială, fără a exclude activitatea comercială și
profesională. Or, conținutul conversației publicate nu este de natură să afecteze nici una dintre
aceste componente ale dreptului protejat de art.8 CEDO, cu consecința că soluția primei instanțe
este legală și temeinică sub acest aspect. Mai mult, conținutul articolului, coroborat cu cel al
conversațiilor, relevă existența unei baze factuale a afirmațiilor intimatei D. G., constând în
formularea unei plângeri adresate organelor de poliție de către sora apelantului, concomitent cu
predarea unor astfel de convorbiri organelor judiciare.

În ceea ce privește celelalte articole invocate în cuprinsul cererii apelantului, tribunalul apreciază
întemeiate argumentele instanței de fond în sensul că acestea conțin judecăți de valoare cu referire
la aspecte ale vieții politice locale și ale activității organelor judiciare, inclusiv în ceea ce privește
cauzele penale ce au făcut obiectul plângerilor intimatei.
Mai exact, analizând conținutul articolelor invocate, instanța constată că articolul intitulat „M. N.
cere daune morale în valoare de un milion de euro”, publicat la data de 04.11.2012, cuprinde nu
numai judecăți de valoare ale intimatei autoare a articolului în referire la persoana nominalizată în
titlu, ci chiar afirmarea unor fapte concrete. Mai precis, articolul face referire la plângerea penală
formulată de susnumită, precum și la existența pe rolul Tribunalului Călărași a unui dosar civil
identificat prin număr, având ca obiect acoperirea unui prejudiciu moral. Este adevărat că în articol
este precizat numele apelantului B. M., însă acesta apare în cuprinsul relatării susținerilor numitei M.
N., prin urmare nefiind o afirmație proprie a jurnalistului de natură să încalce drepturile apelantului.

Nici informarea publicată la data de 06.12.2012 nu poate fi considerată vătămătoare pentru apelant,
din moment ce cuprinsul textului nu face referire concretă, clară, individualizată, la persoana lui. Cu
alte cuvinte, un observator extern, obiectiv, care ar fi parcurs acest text, nu ar fi putut asocia cu
certitudine referirile din cuprinsul acestuia cu persoana lui B. M., chiar în condițiile în care ar fi
cunoscut acuzele intimatelor la adresa apelantului cu privire la infracțiunile informatice. O situație
similară se impune a fi reținută și în referire la articolul intitulat „Gazeta de Călărași acționată în
instanță”, publicat la 15.02.2013, pentru aceleași argumente, ca de altfel și articolul „Umorul e știrbit
– Opinii”, publicat la 08.04.2013.

În ceea ce privește articolul intitulat „Afaceri politice cu cartofi – material preluat ilegal de B. M.,
vândut la RTV”, publicat la data de 08.02.2013, instanța constată că acesta cuprinde numele
apelantului, care este acuzat în esență de preluarea în mod ilegal a unui material de presă pentru
care intimatele ar fi deținut drepturi de autor. Deși acuzația este gravă, susceptibilă de a afecta
onoarea și reputația persoanei în cauză, afirmațiile din articol se încadrează în limitele libertății de
exprimare, incluzând aici doza de exagerare și provocare admisă, dat fiind că ele se constituie în
judecăți de valoare, mai precis opinii, aprecieri personale ale autorului cu referire la o situație de fapt
concretă, și care nu sunt totalmente lipsite de o bază factuală. Sunt relevante în acest sens referirile
concrete la alte subiecte de presă, dar mai ales adresa transmisă de intimată către România TV prin
fax la data de 08.02.2013 (fila 304 dosar fond), care vine în sprijinul confirmării bazei factuale a
afirmațiilor din articol.

Aceleași considerente sunt valabile și în legătură cu articolul intitulat „Și justiția răspunde la șantaj?!
– De ce tac mereu serviciile secrete?!” publicat la data de 10.02.2012, în sensul că acesta cuprinde
judecăți de valoare și referiri la fapte concrete în legătură cu un dosar aflat pe rolul Judecătoriei
Călărași. Totodată, la dosarul cauzei a fost depusă rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din
12.02.2013 (filele 57-62) emisă în cauza ce a format obiectul dosarului nr.343/P/2013 aflat în
instrumentarea DNA, dosar ce a avut ca obiect denunțul formulat de intimata D. G. M. cu privire la
pretinsa infracțiune de șantaj săvârșită de B. M., faptă la care se face referire în cuprinsul articolului.
Prin urmare, afirmațiile din articol au avut corespondent faptic în realitate, au o bază factuală solidă,
iar din această perspectivă limitele acceptabile ale libertății de exprimare nu au fost depășite. Referiri
similare se regăsesc și în cuprinsul articolului „M. B., cel mai cercetat gazetar – De ce?! Aflați aici!”,
publicat la 12.02.2013. Pentru aceleași considerente, afirmațiile referitoare la cauzele penale
menționate în acest ultim articol se înscriu în limitele libertății de exprimare.

De asemenea, în ceea ce privește articolul intitulat „DGA a luat la cunoștință acuzele grave aduse de
ziariști”, publicat la 28.03.2013, instanța constată că acesta relatează despre o altă cauză penală
privind pe numitul D.V., în cuprinsul articolului făcându-se două referiri la apelantul B. M.. Nici una
dintre ele nu are însă caracter insultător, defăimător, și mai mult decât atât, cea de-a doua reprezintă
expunerea unei relatări a unor apropiați ai inculpatului din respectiva cauză, iar nu o afirmație
proprie a autorului articolului.
Revenind la conținutul articolului „M. B., cel mai cercetat gazetar – De ce?! Aflați aici!”, apelantul
insistă asupra caracterizării ce îi este atribuită de autorul articolului, respectiv „manipulator, agresiv,
inclusiv fizic, speculant, frustrat, anxios, depresiv, cu tendințe de obsesie”, apreciind că instanța de
fond a omis aceste elemente. Pentru a aprecia dacă această formulare este de natură să aducă
atingere drepturilor apelantului, instanța va avea în vedere argumentația Curții EDO din cauza
Oberschlick c. Austriei din 1 iulie 1997, unde se punea problema folosirii cuvântului „idiot”. Astfel,
Curtea a arătat că folosirea acestui cuvânt în cuprinsul unui articol nu poate fi interpretată drept un
atac personal gratuit la adresa persoanei vizate atâta timp cât autorul a furnizat în același articol o
explicație obiectiv acceptabilă, derivând din discursul persoanei la care făcea referire articolul, care
era el însuși provocator. Acest principiu a fost reafirmat în cauza De Haes și Gijsels c. Belgiei, unde s-a
reținut că deși comentariile reclamanților conțineau critici foarte severe, acestea sunt pe măsura
emoțiilor și a indignării cauzate de faptele invocate în respectivele articole.

Raportând reperele jurisprudențiale anterior expuse la situația din prezenta cauză, instanța constată
că în funcție de înțelesul cuvintelor folosite, nu poate fi vorba de un atac la persoană, iar
caracterizarea, deși în mod evident nu servește scopului informării publicului, este justificabilă din
perspectiva situației conflictuale existente între părți, materializată prin publicarea de articole prin
care se fac aprecieri reciproce asupra activității profesionale a fiecăruia, ceea ce trebuie asimilat unei
provocări.

Pentru o analiză cât mai exactă a acestor formulări trebuie pornit însă de la înțelesul termenilor din
dicționarul explicativ al limbii române. Astfel, a manipula înseamnă a antrena, prin mijloace de
influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop
aparține unei voințe străine de interesele lor, a influența opinia publică prin mass-media sau prin alte
metode. O astfel de capacitate presupune în mod evident abilități intelectuale peste medie, astfel că
nu poate fi privită ca o insultă.

De asemenea, în ceea ce privește caracterizarea apelantului ca agresiv, intimata prezintă o bază

factuală, chiar în finalul articolului fiind indicat un alt articol, depus în cadrul probei cu înscrisuri în
apel, publicat în ziarul Adevărul, din cuprinsul căruia rezultă că apelantul ar fi agresat fizic un reporter
al acestei publicații.

Revenind la explicațiile termenilor folosiți, noțiunea de speculant semnifică persoană care trage
foloase dintr-o anumită situație, anxios înseamnă neliniștit, îngrijorat, încordat, iar depresiv înclinat
spre tristețe, descurajare. În consecință, urmează a aprecia că expresiile menționate nu pot fi
considerate ca având caracter insultător, defăimător, care să aducă atingere demnității și imaginii
publice a apelantului.

Apelantul a invocat și afectarea dreptului său la imagine, în privința căruia sunt incidente prevederile
art.73, 75, 76 C.civ. Instanța reține că în cuprinsul articolului „M. B., cel mai cercetat gazetar – De
ce?! Aflați aici!” a fost publicată o fotografie cu reclamantul, autorul articolului menționând sursa
acesteia, respectiv Facebook.. articolul intitulat „Și justiția răspunde la șantaj?! – De ce tac mereu
serviciile secrete?!” a fost publicată o altă fotografie cu reclamantul, autorul articolului menționând și
de această dată sursa acesteia, respectiv Adevărul. Având în vedere sursele de unde au fost preluate
cele două fotografii, tribunalul apreciază că ele au fost preluate din spațiul public, în practica judiciară
rețeaua de socializare Facebook.., chiar dacă noțiunea de public este relativ restrânsă la un grup. Prin
urmare, fotografiile nu au fost preluate ilegal, instanța având în vedere și faptul că ipostazele în care
apelantul a fost surprins în cele două fotografii nu îi prejudiciază imaginea. Față de aceste
considerente, văzând și prevederile art.76 Cod civil, instanța apreciază că nu a fost încălcat dreptul
apelantului la imagine.
Față de aceste considerente, în baza art.480 C.pr.civ. se va dispune admiterea apelului declarat de
apelantul B. M. împotriva sentinței civile nr.3454/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe
care tribunalul o va schimba în tot și rejudecând va admite în parte cererea de chemare în judecată,
va constata că prin articolul intitulat „Familia unui „gazetar”: Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!”
publicat pe site-ul www.realincalarasi.ro la data de 09.11.2012, a fost încălcat dreptul la demnitate al
reclamantului B. M.. În consecință, vor fi obligate pârâtele să înlăture de pe site-ul
www.realincalarasi.ro articolul anterior menționat.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la despăgubiri cu titlu de daune
morale, tribunalul reține că deși admisibile în principiu, pentru acordarea daunelor morale este totuși
nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de
evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de
percepere al acesteia a universului psihic al fiecărei persoane.

Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși
acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor
suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea de la caz la
caz, a existenței și a cuantumului acestora.

În speță, după cum a reținut și prima instanță, probele administrate în cauză nu sunt edificatoare, în
sensul de a face dovada certă a prejudiciului moral produs apelantului urmare a acțiunilor
intimatelor. Martorii propuși de reclamant afirmă că acesta a fost afectat urmare a articolelor
publicate de intimate, însă nu arată în concret în ce anume a constat prejudiciul moral. Din probele
administrate nu a rezultat că onoarea, demnitatea, reputația și imaginea apelantului ar fi fost
afectate prin consecințe faptice, cum ar fi spre exemplu scăderea interesului publicului față de
articolele sau operele sale literare sau prin schimbarea atitudinii persoanelor din cercul său
profesional în raport cu persoana lui. În consecință, tribunalul va reține că simpla constatare a
încălcării dreptului său la demnitate prin prezenta decizie constituie o reparație echitabilă și
suficientă a prejudiciului produs, nefiind justificată acordarea de despăgubiri bănești cu titlu de
daune morale.

În baza art.453 C.pr.civ. urmează a dispune obligarea intimatelor la plata către apelant a sumei de
2327 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat,
cheltuieli dovedite cu înscrisuri în condițiile art.452 C.pr.civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul declarat de apelantul B. M. împotriva sentinței civile nr.3454/02.12.2013 pronunțată

de Judecătoria Călărași, pe care o schimbă în tot și rejudecând:

Admite în parte cererea.

Constată că prin articolul intitulat „Familia unui „gazetar”: Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!”
publicat pe site-ul www.realincalarasi.ro la data de 09.11.2012, a fost încălcat dreptul la demnitate al
reclamantului B. M..

Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la despăgubiri cu titlu de daune morale.

Obligă pârâtele să înlăture de pe site-ul www.realincalarasi.ro articolul anterior menționat.

Obligă intimatele la plata către apelant a sumei de 2327 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și
apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014.

Președinte, Judecător,

N. C. C. M. A. C.

Grefier,

G. O.

Red. CNC

Dact.OG

Detalii: https://legeaz.net/spete-civil-tribunalul-calarasi-2014/actiune-in-constatare-sentinta-27-03-
2014-pmi