Tema 2.

EVOLUȚIA ȘI CLASIFICAREA SISTEMELOR CONTABILE

1.Clasificarea contabilă internațională
2. Mecanisme de introducere a SIRF în Europa

1. Clasificarea contabilă internațională

Clasificarea sistemelor contabile la nivel mondial își găsește utilitatea în următoarele
direcții:
 să faciliteze studierea motivelor care conduc la armonizarea contabilă
internațională și a dificultăților pe care aceasta le întâmpină;
 să asigure pregătirea profesională a contabililor și auditorilor care își desfășoară
activitatea la nivel internațional;
 să ofere bază de comparație și suport pentru diferite opțiuni contabile;
 să permită previzionarea unor dificultăți și găsirea soluțiilor corespunzătoare, prin
comparație cu experiența țărilor din acest grup.
Pentru ca o țară să poată adopta un sistem contabil diferit trebuie să ajusteze parametrii
economici și politici după modelul țărilor care deja folosesc sistemul respectiv. Obiective și
criterii diferite conduc la clasificări diferite.
Fiecare ţară dispune de un anumit sistem contabil menit să rezolve propriile probleme:
îndestularea cerinţelor utilizatorilor în ce priveşte informaţia financiară, controlul stării şi
utilizării mijloacelor, obţinerea informaţiei necesare pentru a lua decizii administrative şi
economice. Şi dacă scopurile generale şi obiectivele evidenţei în fiecare ţară sunt identice, totuşi
din punct de vedere a structurii indicilor din dările de seamă, a priorităţii orientării spre
utilizatorii separaţi ai informaţiei şi chiar a metodelor de calculare a indicilor există deosebiri
esenţiale, care sunt condiţionate de influenţa mulţimii de factori interni şi externi: juridici,
economici, politici, sociali pînă şi geografici.
Pe de o parte evidenţa contabilă se dezvoltă sub influenţa reglementării ei la nivel
internaţional (în baza SIRF) ce duce la unificarea, standardizarea unică şi armonizarea diferitelor
sisteme contabile.
Pe de altă parte, în fiecare ţară există modelul său naţional al contabilităţii care diferă de
altele prin diverse particularităţi.
Noţiunea generală de sistem naţional de contabilitate se bazează pe un şir de criterii:
 locul istoric al sistemului de evidenţă;
 sistemul de reglementare a evidenţei definitivat din punct de vedere istoric;
 existenţa şi utilizarea sistemului de SNC;
 metodele de evidenţă şi evaluare a resurselor;
1
  planul naţional de conturi;
 sistemul de organizare a evidenţei contabile la nivelul entității;
 metodologia determinării rezultatului financiar final ş.a.
Deoarece evidenţa depinde de mediul în care ea se efectuează, în lume au început să se
creeze diferite sisteme de evidenţă şi raportare financiară.
În literatura de specialitate putem întâlni câteva sisteme contabile, însă principalele din ele
sunt anglo-saxon (anglo-american) şi continental (francez), celelalte sisteme, modelul
american, modelul islam ş.a. menţionate de unii autori, prezintă variante ale acestor două.
În majoritatea ţărilor în care reglementarea juridică a activităţii economice este rigidă,
băncile şi guvernul sunt considerate drept creditorii principali, iar în ţările de orientare general
juridică la atingerea obiectivelor financiare ale business-ului mai mult se bazau pe extinderea
proprietăţii pe acţiuni şi a pieţelor valorilor mobiliare.
Savanţii americani propun 2 modele de orientare a contabilității. Pe prim plan ei pun
orientarea economică la nivel micro și macroeconomic. Mai sunt și alte criterii de clasificare a
sistemelor contabile, ca
 reglementarea contabilităţii,
 influenţa legislaţiei fiscale,
 rolul profesiei contabile ş.a.
După opinia savanţilor americani, mediul în care funcţionează evidenţa este influenţat de
următorii factori:
1) modul de guvernare în ţară;
2) tipul sistemului economic;
3) ramura economiei;
4) organizaţiile care funcţionează în sistemul economic dat;
5) tipul de reglementare şi control.
În tabelul 1, de mai jos, este dată caracteristica sistemelor internaţionale fundamentale în
conformitate cu criteriile de clasificare.
În ţările în care practicile contabile sunt orientate spre macroeconomie contabilitatea
prezintă o ramură independentă a științelor economice și a dirijării business-ului. Drept bază a
acestui model serveşte menţinerea nivelului capitalului fizic investit de întreprindere, iar
contabilitatea – ca un instrument important în obţinerea acestui scop.
Obţinerea informaţiei veridice şi exacte este determinată de folosirea principiilor de
contabilitate acceptate de toţi. În acest caz înseamnă că lipseşte reglementarea evidenţei
contabile de către organele de stat, de aceea regulile contabile sunt independente de regulile

2
prevăzute de legislaţia fiscală. Un astfel de sistem contabil s-a format la început în Anglia şi
SUA, din care cauză se numeşte anglo-saxon (anglo-american).
Tabelul 1. Particularităţile şi utilizarea sistemelor contabile
Modelul de Sistemul Ţara Trăsăturile
orientare de
evidenţă

Anglo-
Macroeco

Influență

saxon
Microecon nomic

britanică: orientarea evidenţei spre cerinţele

Australia
investitorilor şi utilizatorilor; existenţa pieţei
, dezvoltate a valorilor mobiliare; nivelul înalt
Marea de pregătire contabilă profesională; prezenţa
Continen
Legislație
fiscală: Dependenţa înaltă de sistemul bancar şi stat:
omic

tal

Franţa, Italia,
relaţii de producţie strînse cu băncile;
Spania,Belgia,
regulamentul juridic detaliat de evidenţă şi
Pe sistem de dări de seamă; orientarea evidenţei şi dărilor

În acest sistem se evidenţiază două influenţe: britanică şi americană. Influenţa britanică se

caracterizează prin rolul organizaţiilor profesionale în reglementarea evidenţei contabile (Marea
Britanie, Australia, Irlanda, Noua Zeelandă), iar cea americană – prin faptul că asupra formării
regulilor de evidenţă o anumită acţiune exercită Bursele de valori mobiliare (SUA, Canada,
Japonia).
În caz de model microeconomic evidenţa contabilă depinde de politica economică a
statului, deoarece ea influenţează asupra determinării scopurilor de către agenţii economici.
Pentru atingerea scopurilor de nivel macroeconomic statul prin contabilitate acţionează asupra
formării indicatorilor întreprinderii.
Organizarea contabilităţii în acest caz este reglementată de organele de stat, din care motiv
evidenţa la toate întreprinderile este ţinută în acelaşi mod şi serveşte drept mijloc pentru dirijare
şi control.
Acest sistem s-a format cu precădere în ţările europene şi a primit denumirea de
continental. Şi aici pot fi evidenţiate două grupuri de ţări bazate pe reguli legislative. La
primul grup aparţin ţările în care statul î-şi realizează obiectivele politicii economice cu ajutorul
legislaţiei fiscale. Şi, întrucât asemenea sistem s-a format şi dezvoltat în Franţa, el se numeşte
francez (Franşa, Italia, Spania, Belgia). În al doilea grup intră ţările în care statul influenţează
asupra agenţilor economici cu ajutorul sistemului de legi şi ştiinţelor economice (Germania,
Suedia, Austria). Aceste două sisteme diferă şi prin sursele de finanţare şi prin gradul de
publicare a informaţiei.
În legătură cu majorarea numărului de companii ele sunt nevoite să caute capital
suplimentar necesar pentru finanţarea creşterii. În aşa ţări, ca Germania, Italia, Belgia şi Elveţia,
sursă fundamentală de mijloace suplimentare au devenit băncile. În aceste ţări politica financiară
3
este determinată de un număr nu prea mare de bănci care satisfac o bună parte de necesităţi ale
business-ului. Pentru finanţarea propriei activităţi companiile în aceste ţări se bizuie mai mult pe
creditele bancare, decât pe capitalul public.
În Germania şi Elveţia guvernul cere publicarea informaţiei privind situaţia în companii
într-o formă mai puţin detaliată, decât în cele americane. În aceste ţări raportările financiare sunt
orientate spre apărarea intereselor, în primul rând, ale băncilor de creditare, iar practica contabilă
se conduce de principiile conservatismului.
În Franţa şi Suedia contabilitatea are o altă orientare. Aici guvernul joacă un rol de
conducere în dirijarea resurselor naţionale. Întreprinderile sunt datoare să urmeze politica
economică a guvernului, în special, în cadrul planificării macroeconomice. În aceste ţări
guvernul controlează posibilităţile financiare ale business-ului şi joacă rolul investorului sau
creditorului. Aşadar, contabilitatea este orientată, în primul rând, spre necesităţile organelor de
planificare de stat, iar companiile trebuie să urmeze standardele unificate naţionale în sfera
evidenţei şi dărilor de seamă.
Fiecare ţară la formarea sistemului de contabilitate şi a dărilor de seamă într-o măsură
oarecare se bazează pe actele legislative în care nu ultimul loc revine standardelor naţionale.
Totalitatea principiilor unice unanim acceptate, regulilor, normelor care constituie baza
conceptuală unică a contabilităţii prezintă elementul component principal al standardelor
naţionale.
Unele țări au început să reguleze sistemul propriu de contabilitate după SCI. Într-un șir de
țări ele au devenit bază pentru SNC. Țările dezvoltate preferă să păstreze sistemele de evidență
naționale, reglementându-le în conformitate cu standardele internaționale.
Clasificarea sistemelor contabile conform criteriilor enumerate are și unele avantaje și
deferențe:
1. Țările clasificate în aceeași grupă sunt predispuse la reacții similare în condiții identice.
Deci, unele țări pot beneficia de experiența altor țări din același grup, care s-au lovit anterior de
probleme asemănătoare;
2. Diferențierile între grupuri de țări se constituie o barieră în armonizarea contabilă la
nivel regional sau internațional;
3. Țările în curs de dezvoltare duc lipsă de resurse pentru a pune bazele și a dezvolta
propriul sistem contabil;
4. Problemele de comunicare a informațiilor contabile se acutizează atunci când acestea se
adresează unor utilizatori care nu sunt la curent cu reglementările contabile din țara de origine a
companiei.

4
DIFERENȚE CONTABILE
 Diferențe în prezentare , Diferențe în percepere și
contabilizare și măsurare interpretare

Diferențe în principiile contabile

Diferențe în obiectivele situațiilor financiare

Mediile sociale, economice și culturale specifice fiecărei țări

Figura 1. Diferențe contabile

Contabilitatea furnizează informații pentru luarea diferitor decizii economice în mediul
economic unic specific fiecărei țări. Există 5 factori de mediu care acționează asupra valorilor
culturale și influențează sistemul contabil al fiecărei țări:
1. sistemul economic
2. mediul social – politic
3. sistemul juridic (legal)
4. sistemul educațional
5. religia
Sistemul economic, politic și cel legal sunt interdependente și pot fi influențate de
sistemul educațional și de religie. Măsura în care își pune amprenta religia asupra mediului
social-economic și politic diferă de la o țară la alta. (țările musulmane religia este cel mai
semnificativ factor).
Cei 5 factori au un rol cheie în formarea valorilor culturale (valorile profesiei contabile
cu impact direct asupra sistemului contabil. Informațiile furnizate de sistemul contabil
influențează asupra sistemului economic, politic, juridic și educațional.

5
 CULTURA NAȚIONALĂ

FINANȚAREA ALTE INFLUENȚE

Norme
contabile
naționale
SISTEMUL FISCAL
SISTEMUL JURIDIC

Figura 2. Cauzele diferențelor în practicile contabile

Odată cu dezvoltarea legăturilor internaționale politice, sociale și economice a apărut

necesitatea de a face unele modificări în contabilitatea națională. Consecințele trecerii la IFRS
asupra sistemelor de informare prezintă mai multe aspecte:
1. situațiile financiare întocmite conform IFRS sunt mai detaliate și necesită o structurare
mai sistematică a informațiilor operaționale
2. informația contabilă va fi calculată și prezentată respectând noile standarde
3. IFRS impun o viziune economică, cerând de la fiecare agent economic ca rapoartele
financiare să fie compatibile, coerente și să fie o convergență între raportarea internă și cea
externă.
4. IFRS solicită mai multe tractări și mai multă informație privind operațiunile
elementare, ceea ce garantează fiabilitatea acestora, asigură securitatea închiderii exercițiilor
și calitatea informației financiare.
2. Mecanisme de introducere a SIRF în Europa
Statele membre ale UE au procedat la implementarea SIRF în conformitate cu prevederile
Regulamentului CE, potrivit căruia țările membre aplică SIRF pentru elaborarea situațiilor
financiare consolidate. Unele țări au permis aplicare SIRF și în situațiile anuale ale anumitor
tipuri de entități.
Introducerea SIRF în Europa se face pe 3 direcții:
1. printr – o reglementare europeană
2. printr – un nou cadru contabil european
3. prin intermediul dreptului fiscal european
Reglementare europeană. Comisia europeană a publicat Strategia UE în materia informării
financiare: calea de urmat.(an. 2000), apoi în 2001 a prezentat o propunere de reglementare
6
europeană care să facă obligatorii SIRF pentru situațiile financiare consolidate, începând cu
1.01.2005. Principalele obiective ale reglementării europene sunt: adaptarea și aplicarea IFRS de
către statele membre în scopul armonizării informării financiare consolidate și posibilitatea de a
extinde armonizarea la societățile cotate și necotate pe piață.
Cadrul contabil european. Pentru punerea în practică a reglementărilor SIRF comisia a
realizat un nou cadru general, juridic, politic și de control, care include următoarele momente:
1. Modernizarea Directivelor contabile europene, unde se specifică, că revizuirea
directivelor europene în direcția modernizării este necesară atâta timp cât ele vor continua să se
aplice societăților cotate. Directivele contabile europene joacă un rol important în mecanismul
de adoptare a SIRF pentru societățile cotate pe piață.
2. Crearea unui mecanism european de adoptare SIRF. Reglementarea reprezintă un
mecanism specific de adoptare a normelor cu dublu nivel:
- un nivel politic – reprezentat de intervenția Comitetului de reglementare contabilă;
- un nivel tehnic – reprezentat de EFRAG, format din Consiliul de supraveghere și
Comitetul tehnic contabil.
O normă contabilă internațională nu poate fi adoptată decât dacă răspunde următoarelor
cerințe:
- nu vine în contradicție cu principiul imaginii fidele enunțat de Directivele IV și VII;
- corespunde interesului public european;
- corespunde cerințelor de inteligibilitate, relevanță, fiabilitate și comparabilitate
solicitate de informarea financiară
3. Realizarea unui cadru de control al aplicării SIRF. Se are în vedere Directivele 4 și 7
care au drept scop de a coordona legile naționale privind prezentarea și publicarea situațiilor
financiare și principiile care stau la baza întocmirii lor.
În general sistemul contabil la nivel naţional se caracterizează prin complexitatea
anumitor indici:
1) existenţa şi utilizarea sistemului dezvoltat de standarde naţionale;
2) folosirea planului naţional de conturi;
3) organizarea evidenţei contabile la întreprinderi;
4) metodologia determinării rezultatului financiar.
Caracteristica comparabilă a diferitelor sisteme de evidenţă permite:
1) de a determina perspectiva şi problemele evidenţei la nivel internaţional;
2) de a alege unul din cele mai potrivite sisteme de contabilitate de către ţările în curs de
dezvoltare;
3) de a stabili căile de evoluţie a profesiei de contabil şi contabil-expert;
7
4) de a rezolva problemele de organizare a evidenţei şi a dărilor de seamă pentru
firmele internaţionale.