Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Sociologie și Comunicare

Specializare: Asistență Socială
Timofte Oana, anul I, grupa 2
Drept în Asistență Socială

Cetatea ideală în viziunea lui Platon

Platon a fost un filozof al Greciei antice, discipol al lui Socrate și

învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, a pus bazele filozofice
ale culturii occidentale. Platon a fost interesat de matematică, a scris
dialoguri filozofice și a pus bazele Academiei din Atena prima
instituție de învățământ superior din lumea occidentală. Filozoful s-a
născut în anul 428/427 î.Hr., în Atena. Aceste două date vor lăsa o
amprentă inconfundabilă care va apăsa greu atât în destinul omului,
cât și al gândirii acestuia.1

Aceași convingere care l-a făcut pe Socrate să nu scrie nimic l-a determinat pe Platon să scrie
numai dialoguri. Prin activitatea sa literară întrucât a scris numai dialoguri, cu unele excepții
nesemnificative din acest punct de vedere, Platon încearcă să rămână fidel inactivității literare
a lui Socrate. Faptul acesta, în aparență paradoxal, se explică prin imprejurarea că atât
inactivitatea celui din urmă, cât și activitatea celui dintâi au la bază aceeași credință și
atitudine: neîncrederea în cuvântul scris.2

În Republica, Platon este satisfăcut cu prezentarea condiţiilor unei cetăţi ideale. 3 Cetatea sau
statul ideal conceput în dialogul „ Republica ” nu este un proiect politic, ci o analogie utilizată
de Platon pentru a putea răspunde la întrebarea ce indică tema dialogului: „Ce este
dreptatea?”. Astfel, teoria facultăților și virtuților sufletului, precum și proiectarea ei asupra
ideii de stat, reprezintă un model pentru identificarea formei dreptății. Nici statul ideal, nici
sufletul perfect armonizat în acord cu dreptatea, nu există în lumea sensibilă.

La întrebarea „Ce este Dreptatea?” Platon dădea răspunsul „să faci ce este al tău şi să nu te
ocupi cu mai multe”. În Republica Platon încearcă să demonstreze ce rol însemnat ar avea

1
Introducere în filosofia lui Platon,Vasile Muscă, Iaşi, Polirom 2002, Cap. I, Pag. 5
2
Introducere în filosofia lui Platon, Vasile Muscă, Iaşi, Polirom 2002, Pag. 17
3
Morala puterii în viziunea filosofilor greci, Ramona Buzatu 2014 (doctorat)
Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Sociologie și Comunicare
Specializare: Asistență Socială
Timofte Oana, anul I, grupa 2
Drept în Asistență Socială
politica dacă ar fi guvernată de principiul dreptăţii avându-l la cârmă pe un conducător
înţelept, care să urmărească ideea Binelui.4

În viuziunea lui Platon cetatea ideală este statul în care domnește dreptatea, o virtute conform
căreia fiecare tip uman se ocupă de ceea ce-i este orânduit prin funcția sufletească dominantă:
cei capabili de practicarea virtuții rațiunii (înțelepciunea) elaborează legi, cei capabili de
practicarea virtuții părții pasionale (curajul) se ocupă cu apărarea, iar cei înzestrați cu
posibilitatea practicării virtuții corespunzătoare părții apetente 5 a sufletului (cumpătarea) sunt
responsabili de asigurarea resurselor. Există astfel o ierarhie a unor clase sociale determinate
natural: înțelepții, militarii, respectiv agricultorii și meșteșugarii.

Principala cauză a crizei cetății trebuie căutată în interior. Platon a intuit, de la început,
gravitatea pericolului ce macină din interior o cetate. Împotriva dușmanului din afară, o cetate
se poate apăra prin tăria zidurilor sale sau prin numărul corăbiilor de care dispune: în fața
pericolului venit din interior, ea rămâne fără nici o apărare. 6

Scopul statului este realizarea binelui tuturor: clasele sociale, orânduite ierarhic, corespund
celor trei părți ale sufletului: clasa meșteșugarilor corespunde părții apetente, clasa
războinicilor corespunde părții pasionale, clasa conducătorilor (filosofii sau înțelepții)
corespunde părții raționale; femeile au aceleași drepturi și obligații ca și bărbații.

Formele degenerate (imperfecte) ale statului: timocrația — conducerea de către soldați;

oligarhia — conducerea exercitată de cei bogați; democrația — conducerea poporului;
despotismul — cea mai rea formă de corupere a puterii

Referitor la raţiunea pentru care se naşte o cetate, Platon afirmă că „o cetate se

naşte...deoarece fiecare dintre noi nu este autonom, ci duce lipsă de multe...Astfel, fiecare îl
acceptă pe un al doilea, avându-l în vedere pe un al treilea şi având nevoie de un al patrulea,
iar strângându-se mulţi într-un singur loc spre a fi părtaşi şi a se întrajutora, ne fac să dăm
sălaşului comun numele de cetate”(Republica).

Bibliografie : Introducere în filosofia lui Platon,Vasile Muscă, Iaşi, Polirom 2002

Morala puterii în viziunea filosofilor greci, Ramona Buzatu 2014 (doctorat)

4
Morala puterii în viziunea filosofilor greci, Ramona Buzatu 2014 (doctorat)
5
Apetența este înclinație către ceva; dorință, poftă;
6
Introducere în filosofia lui Platon,Vasile Muscă, Iaşi, Polirom 2002, Cap. I, Pag. 7
Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Sociologie și Comunicare
Specializare: Asistență Socială
Timofte Oana, anul I, grupa 2
Drept în Asistență Socială