Riga Crypto si Lapona Enigel

Menestrel trist, mai aburit Azi zi-mi-l strâns, încetinel,

Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, La spartul nunţii, în cămară.

De cuscrul mare dăruit *

Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Des cercetat de pădureţi

În pat de râu şi-n humă unsă,

Mult îndărătnic menestrel, Împărăţea peste bureţi

Un cântec larg tot mai încearcă, Crai Crypto, inimă ascunsă,

Zi-mi de lapona Enigel

Şi Crypto, regele-ciupearcă! La vecinic tron, de rouă parcă!

Dar printre ei bârfeau bureţii

- Nuntaş fruntaş! De-o vrăjitoare mânătarcă,

Ospăţul tău limba mi-a fript-o, De la fântâna tinereţii.

Dar, cântecul, tot zice-l-aş,

Cu Enigel şi riga Crypto. Şi răi ghioci şi toporaşi

Din gropi ieşeau să-l ocărască,

- Zi-l menestrel! Sterp îl făceau şi nărăvaş,

Cu foc l-ai zis acum o vară; Că nu voia să înflorească.

 Ţi-am adus dulceaţă, iacă.

În ţări de gheaţă urgisită, Uite fragi, ţie dragi,

Pe-acelaşi timp trăia cu el, Ia-i şi toarnă-i în puiacă.

Laponă mică, liniştită,

Cu piei, pre nume Enigel. - Rigă spân, de la sân,

Mulţumesc Dumitale.

De la iernat, la păşunat, Eu mă duc să culeg

În noul an, să-şi ducă renii, Fragii fragezi, mai la vale.

Prin aer ud, tot mai la sud,

Ea poposi pe muşchiul crud -Enigel, Enigel,

La Crypto, mirele poienii. Scade noaptea, ies lumine,

Dacă pleci să culegi,

Pe trei covoare de răcoare Începi, rogu-te, cu mine.

Lin adormi, torcând verdeaţă:

Când lângă sân, un rigă spân, -Te-aş culege, rigă blând...

Cu eunucul lui bătrân, Zorile încep să joace

Veni s-o-mbie, cu dulceaţă: Şi eşti umed şi plăpând:

Teamă mi-e, te frângi curând,

- Enigel, Enigel, Lasă. - Aşteaptă de te coace.

 -Să mă coc, Enigel, La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,

Mult aş vrea, dar vezi, de soare, Tot polul meu un vis visează.

https://Versuri.ro/w/0c17 Greu taler scump cu margini verzi

Visuri sute, de măcel, De aur, visu-i cercetează.

Mă despart. E roşu, mare,

Pete are fel de fel; Mă-nchin la soarele-nţelept,

Lasă-l, uită-l, Enigel, Că sufletu-i fântână-n piept,

În somn fraged şi răcoare. Şi roata albă mi-e stăpână,

Ce zace-n sufletul-fântână.

- Rigă Crypto, rigă Crypto,

Ca o lamă de blestem La soare, roata se măreşte;

Vorba-n inimă-ai înfipt-o! La umbră, numai carnea creşte

Eu de umbră mult mă tem, Şi somn e carnea, se dezumflă,

Dar vânt şi umbră iar o umflă...

Că dacă-n iarnă sunt făcută,

Şi ursul alb mi-e vărul drept, Frumos vorbi şi subţirel

Din umbra deasă, desfăcută, Lapona dreaptă, Enigel,

Mă-nchin la soarele-nţelept. Dar timpul, vezi, nu adăsta,

 Iar soarele acuma sta Mustesc din funduri de blestem;

Svârlit în sus, ca un inel.

Că-i greu mult soare să îndure

- Plângi, preacuminte Enigel! Ciupearcă crudă de pădure,

Lui Crypto, regele-ciupearcă. Că sufletul nu e fântână

Lumina iute cum să-i placă? Decât la om, fiară bătrână,

El se desface uşurel Iar la făptură mai firavă

De Enigel, Pahar e gândul, cu otravă,

De partea umbrei moi, să treacă...

Ca la nebunul rigă Crypto,

Dar soarele, aprins inel, Ce focul inima i-a fript-o,

Se oglindi adânc în el; De a rămas să rătăcească

De zece ori, fără sfială, Cu altă faţă, mai crăiască:

Se oglindi în pielea-i cheală.

Cu Laurul-Balaurul,

Şi sucul dulce înăcreşte! Să toarne-n lume aurul,

Ascunsa-i inimă plesneşte, Să-l toace, gol la drum să iasă,

Spre zece vii peceţi de semn, Cu măsălariţa-mireasă,

Venin şi roşu untdelemn Să-i ţie de împărăteasă.