UNIVERSITATEA „TITU MAIORESCU”

Facultatea de Psihologie

Pregătirea mentală pentru concurs

Referat științific

Profesor Coordonator: Student:

Conf. Univ. Dr. Ignat Mirela Mihaela Matei (Rădoi) grupa a IV-a

București, 2020

1
 Pregătirea psihică pentru concurs este una dintre problemele fundamentale ale formării și dezvoltării
sportivului de performanță și constă în mix de acțiuni, eforturi efectuate de sportivii înșiși , ajutați de
diverși factori, antrenori, profesori, psihologi în scopul atingerii unei performanțe planificate și care îi
aduc sportivului succesul in lupta sa cu performanța.
Performanțele sportive pot fi făcute și în antrenamente, dar mai ales în concursuri , pentru că numai
concursul confirmă în mod oficial valorile, indiferent de rezultatele obținute la antrenamente.Este deci,
normal și firesc ca eforturile să fie orientate spre valorificare a muncii din antrenamente.Încă de la început,
semnalez semnificația subiectivă a concursului, întrucat sportivii, dar și antrenorii, trăiesc într-un fel
anume și intens momentele dinainte, în timpul și de după desfășurarea concursului.Aceste trăiri sunt cu
atât mai intense cu cât importanța concursului este mai mare sau cu cât sportivul îi acordă o importanță
mai mare.

Scopul pregătirii psihice pentru concurs este achiziționarea de către sportiv a unor atitudini și conduite
dobândite cu ajutorul unor metode de reglare și autoreglare, care îi permit o adaptare excepțională la
situațiile concursului.

În primele abordări teoretice și practice (1950-1951) pregătirea psihologică pentru concurs este limitată
la acțiunile care au loc cu scurt timp înaintea concursului (câteva zile al căror scop este să rezolve o stare
psihică pozitivă, în vederea creării unei bune adaptări la specificul concursului.1Iată pe scurt conținutul
pregătirii psihologice pentru un anumit concurs (după M. Epuran):

✓ Fixarea, reținerea datelor în legătură cu data , ora, terenul, echipament necesar, regulament concurs;
✓ Mobilizarea psihică pe care antrenorul o realizează prin sfaturi, îndemnuri, încurajări etc;
✓ Studiul calităților și defectelor adversarului;
✓ Stabilirea planului tactic;
✓ Evitare consum nervos, afectiv prin menținerea unui regim de viață obișnuit, evitarea discuțiilor
contradictorii cu încărcătură emoțională, evitarea contaminării emotive în grup;
✓ Orientarea gândurilor asupra tehnicii;

1
Marian Niculescu, Elemente de psihologia sportului de performanță și mare performanță, Editura Didactică și Psihologică București,
2001.

2
✓ Mobilizarea psihică înaintea intrării prin încălzire specifică.Această primă încercare de fixare a sarcinilor
nu reușește să cuprindă toate aspectele acesteia datorită timpului scurt pe care sportivii îl au la dispoziție
înaintea întrecerii.

Ulterior, pregătirea pentru concurs este privită mai larg cuprinzând mai multe aspecte.Tot M. Epuran
în lucrările ulterioare (începând cu 1960) arată că pregătirea pentru concurs are doua specte și anume:

✓ Pregătirea psihică generală pentru concurs care cuprinde obișnuințe, deprinderi de concurs, ea fiind o
valorifcare în condiții de competiție a pregătirilor psihice generale și decurge dintr-un proces de pregătire
bine gândit și aplicat;
✓ Pregătirea psihică pentru un anumit concurs care constă din cunoașterea propriilor posibilități (de toate
felurile, pregătire, nivelul ei, pregătirea psihologică, nivelul ei) în raport cu condițiile concrete ale
desfășurării concursului și a particularităților adversarilor și antrenarea acelor acțiuni tehnico-tactice în
concordanță cu acestea;
▪ Toată arta și munca de a pregăti psihic un sportiv pentru concurs este de a-i forma un grad
de tensiune optim în raport cu rezultatul scontat sau cu importanța concursului.
▪ La nivelul sportivului , gradul de tensiune optimă se poate recunoaște astfel;
✓ Stare plăcută de emoție, tonică, mobilizatoare;
✓ Ușoară nerăbdare, mobilizare, ușor agresiv;
✓ Capabil de analiză clară, lucidă;
✓ Bun apetit alimentar;
✓ Grad de pregătire foarte bun.

Acest grad de tensiune psihică optimă în raport cu cu concursul respectiv are o importanță foarte mare,
întrucât este susținut endogen, de os erie de reacții biochimice, care pregătesc organismul pentru eforturi mari-
cantități mărite de adrenalină, care duc ala eliberarea hidrocarbonaților in ficat, dând corpului sursa de energie
necesară, sub formă de glucoză, ușurând circulația sângelui în inimă, plămâni, în SNC.

Astăzi, creșterea considerabilă a indicatorilor de structuă spațială și temporali ai antrenamentului actual a

determinat sporirea rolului pregătirii psihice în ansamblul factorilor antrenamentului. Capacitatea sportivului
de a suportă valorile mari ale volumului și intensitățîi eforturilor din antrenamente prelungite, duritatea
concursurilor reprezintă în primul rând consecință pregătirii psihice, care îi modelează conștiința, îi fortifică
trăsăturile de caracter, îi disciplinează atitudinea și-i mărește motivația. Viață sportivă a unui individ începe

3
încă de la vârstă școlară mică și se poate încheia la maturitatea avansată. Individul rămâne totuși sportivul
care trebuie ajutat, schimbat și pregătit indiferent de vârstă și experiență pe care o are. Se cunosc trei trepte
ale pregătirii psihice.

a) Pregătirea psihică de baza care cuprinde formarea personalității sportivului. Ea constă, în

principal, din formarea lui caracterială și atitudinală. Copil, junior sau senior, sportivul trebuie să se
manifeste că un individ conștient de îndatoririle sale, cu atitudine corectă față de muncă și față de
semeni, punctual, serios, perseverent, modest, dornic de progres și autoperfecționare, copil sau
adolescent, trebuie să învețe bine, să se califice într-o profesie, tânăr sau adult să fie un exemplu la
locul de muncă și să fie corect în relațiile sociale și familiale. Pe acest fond de calități moral-
caracteriale se vor putea forma și dezvolta altele apropiate necesităților sportive imediate.

b) Pregătirea psihică specifică ramurii sau probei sportive constă din dezvoltarea și
perfecționarea acelor calități care condiționează direct performanță. Se știe că sportivii de performanță
sunt oameni superior dotați. Există însă și excepții. Performanță sportivă este condiționată nu numai
de aptitudinile fizice și motrice ci și de cele psihice. Fiecare sport, ramură sau proba cere alt complex
de aptitudini.

c) Pregătirea psihică pentru concurs. Cele două trepte ale pregătirii vizează concursul dar ele
asigura în același timp baza psihologică a întregii activități sportive sociale și performantiale. De la
început, copilul învață să și concureze. Preocuparea antrenorului de a formă de la bun început un
sistem de atitudini și conduite sportive specifice participării în concursuri îi va scuti, atât pe el cât și
pe sportivi de necazuri și eforoturi ulterioare. Această treaptă cuprinde: pregătirea pentru concurs sub
aspectul general și pregătirea pentru un anumit concurs.

Domeniul pregătirii psihice generale pentru concurs este alcătuit din:

i. asigurarea unei motivații de nivel optim și formarea sentimentelor morale

superioare în tot timpul pregătirii și perioadei competiționale;
ii. conștiința clară a scopului propus și aspirația atingerii și, eventual, a depășirii
lui;
iii. capacitatea de autoreglare a stărilor psihice, menținerea acestora la nivelul
optim de eficientă, indiferent de etapă și condiții.

4
Pregătirea psihică generală pentru concurs poate fi exprimată în termeni de obișnuințe, deprinderi
și priceperi de a concura, în maturitate competițională. Ea este o valorificare în situație competițională
a pregătirii psihice generale și de ramură și decurge dintr-un proces de pregătire judicios condus.
Cunoștințele, deprinderile și priceperile de a concura trebuie formate încă de la vârstă copilăriei și
includ atât conduitele operaționale, cât și pe cele generale de întâmpinare a situațiilor prin atitudini
adecvate. Experiență directă de concurs trebuie conștientizată pentru a deveni astfel conduită eficientă
de concurs, în acest caz putându-se trage de fiecare dată concluziile cele mai valoroase. Deprinderea
de a concura satisfăcător și eficient de dezvoltă progresiv până ce ajunge în stadiul măiestriei la
sportivii care au fost beneficiarii unui program rațional, științific de pregătire.

Pregătirea psihică pentru un anumit concurs

Conținutul principal al pregătirii pentru un anumit concurs constă din cunoașterea condițiilor și a
particularităților adversarilor și pregătirea conduitelor tehnico-tactice în raport cu acestea. Acest aspect
al pregătirii vizează modalitățile concrete prin care sportivul întâmpina un anumit fel de organizare a
concursului și un anumit adversar. La marile concursuri, participanții sunt supuși seriilor de calificare
și apoi intră în etapele propriu-zise; unele concursuri se desfășoară în serii eliminatorii, iar altele în
sistem turneu, ceea ce impune, desigur, pregătirea diferențiată. La concursurile interne, unele probe
au puțini participanți, în timp ce la cele internaționale durata întrecerii depășește cu mult obișnuitul și
solicită în mod deosebit capacitatea de rezistență nervoasă a sportivilor.

Pregătirea psihică se referă în mare măsură la un anumit adversar sau adversari, chiar în probele
individuale din atletism. Cu atât mai mult ea va fi centrată spre adversarii cu care se intră în contact
direct la scrima, lupte, box sau jocurile sportive și altele. Această pregătire poate fi de lungă durata și
imediată cu fixarea unor priorități privind orientarea intelectuală și afectivă.

Monitorizarea psihologică în sportul de performanță reprezintă evaluarea obiectivă în timp util, a

răspunsului psihologic al sportivului la antrenament prin investigari realizate pe parcursul desfășurării
procesului de pregătire. Ea are că scop optimizarea pregătirii și creșterea performanțelor prin:
cunoașterea particularităților psihoindividuale ale sportivilor, consilierea antrenorilor în privința
particularităților sportivilor, compararea diferitelor etape de pregătire din punctul de vedere al
efectelor psihologice, cunoașterea evoluției componentelor psihologice care contribuie la creșterea

5
performanttelor sportive, localizarea unor erori și a cauzelor eșecurilor în antrenament sau competiții
și stabilirea necesităților de intervente psihologică.

Acest factor are un rol deosebit în pregătire, amplificat în anii din urmă de creșterea durității
antrenamentului ( densitate și complexitate a instruirii, intensitate și volum mare de efort), de creșterea
continuă a numărului mare de concursuri și de sporirea importanței acestora. Pregătirea psihică are
influență asupra tuturor celorlalți factori ai antrenamentului și poate fi diferențiată în funcție de
conținutul psihologic al fiecărui factor stabilindu-se între ei un raport reciproc doarece fiecare factor
folosit în antrenarea sportivilor duce la obținerea rezultatelor maxime.

Rolul important în pregătirea psihică pentru concurs și nu numai revine antrenorului și, în măsură
posibilităților, specialistului în psihologie. Primul, prin crearea ambientului plăcut, prin utilizarea unor
mijloace solicitante în antrenament, iar cel de-al doilea prin mijloace specifice: discuții, psihograme,
chestionare, psihoterapie, pregătire psihologică.

Componentele pregătirii psihice. Conceptul de componente tinde să-l înlocuiască pe cel de latura,
întrucât implică mai mult ideea de esență, de conținut și de finalitate, pe când cel de-al coilea o
sugerează mai mult pe cea de formă. Pregătirea psihică a sportivului este structurată pe următoarele
componente:

- pregătirea psihomotrică – s-a impus în ultimii ani că urmare a analizei detaliate a conduitelor
motrice tehnico-tactice din care a rezultat că măiestria execuțiilor, a procedeelor tehnice depinde de
gradul de dezvoltare a unor funcții psihomotrice importante, cum sunt: schemă corporală, chinestezia,
lateralitatea, echilibrul static și dinamic, percepțiile spațio-temporale, timpul de reacție, anticipare și
coincidență, viteză de execuție și repetiție, ideomotricitatea;

- pregătirea intelectuală (cognitivă) – constă din dezvoltarea funcțiilor și mecanismelor de

cunoaștere (informare) și apreciere-decizie. O astfel de pregătire urmărește dezvoltarea atenției
(detecție, urmărire, comutare), a percepțiilor specializate, a gândirii că proces de cunoaștere rațională
și operațională, care presupune în același timp creativitate și decizie, că și stimularea memoriei și
imaginației, toate la nivelul solicitărilor specifice activității sportive de performanță;

- pregătirea afectivă – are menirea să dezvolte funcția reglatoare a sferei afective reprezentate de
dispoziții, emoții, sentimente și pasiuni. Dinamizatoare sau inhibitiva, afectivitatea – în relație cu

6
funcțiile cognitive și volitive – influențează parametrii calitativi ai oricărei activități și îndeosebi ai
celei sportive. Pentru pregătirea psihică a sportivilor se impune dezvoltarea stărilor afective cu caracter
pozitiv (stenic), crearea bunei dispoziții în timpul antrenamentului, a unui echilibru afectiv, a
stabilității emoționale și a capacității de stăpânire și de control asupra emoțiilor negative, atât de
perturbatoare în concurs;

- pregătirea volitivă – constituie suportul angajării sportivului în realizarea eforturilor mari și

maxime, neîntrerupte și indispensabile obținerii performanței sportive actuale. Funcția reglatoare a
voinței se manifestă prin echilibrarea celor două direcții – activă, de declanșare a energiilor creatoare,
și pasivă, de reprimare a durerilor.

Dintre calitățile de voință le amintim pe cele solicitate de antrenamentul și concursul sportiv:

orientarea spre scopuri stabilite conștient, perseverență, darzenia, curajul, inițiativa, răbdarea. Actul
volițional condiționează nu numai desfășurarea acțiunilor motrice, ci și învățarea deprinderilor tehnice,
desăvârșirea execuțiilor prin suprainvatare;

Dezvoltarea psihică a sportivului este condiționată de inter-relația și influență reciprocă între toate cele
cinci tipuri de componente ale pregătirii psihice, diferențiate în funcție de sex, vârstă, experiență, nivel
de solicitare și de angrenare conștientă a sportivului în acest proces care reclamă măiestrie pedagogică
și o ambianța educațională pe care antrenorul trebuie s-o creeze și s-o mențînă.

Mijloacele pregătirii psihice. Psihologii au pus la îndemână antrenorilor o serie de mijloace de

realizare a pregătirii psihice izvorâte din esență pregătirii sportive (fizice, tehnice și tactice), însă
tratate din punct de vedere al finalitatilor pregătirii psihice. Ulterior, psihologii sportivi au adăugat
acestei categorii de mijloace pe cele specifice domeniului. Că atare, în metodică pregătirii psihice s-
au diferențiat două categorii de mijloace:

a) mijloacele pregătirii fizice, tehnice și tactice, ale căror structuri și metodologii au menirea de a
influență pregătirea psihică într-una sau altă din componentele sale (psiho-motrica, intelectuală,
afectivă, volitivă și de personalitate). De exemplu, un exercițiu de perfecționare a procedeului tehnic
de primire a mingii poate deveni eficient și pentru dezvoltarea vederii periferice dacă în
spațiul respectiv se instalează obstacole pe care sportivii trebuie să le evite. De asemenea, un exercițiu
prelungit, cu intensitate limita contribuie la educarea autocontrolului, a răbdării, a perseverenței.

7
 Introducerea elementelor de risc în antrenamentele care modelează realitățile concursului, planificarea
întrecerilor de verificare în compania unor adversari redutabili (în box, lupte, judo etc.) cultivă curajul,
încrederea în sine. Actele voliționale ale sportivului sunt stimulate de aplicarea frecvența în pregătire
a exercițiilor de maximă intensitate și durata a eforturilor;

b) mijloacele proprii pregătirii psihice ori preluate din domeniul pedagogic și sociologic, asociate
cu metodele generale sau particularizate ale educației: exercițiul, exemplul, convingerea, aprobarea
sau dezaprobarea, întrecerea, simularea, modelarea, suprainvatarea, suprasolicitarea.

Metodele pregătirii psihice. Pregătirea psihică reclamă un proces îndelungat, dificil, uneori plin de
surprize datorită complexității psihicului uman, precum și implicațiile sportului de înalta performanță
în plan afectiv.

Practica pregătirii psihice pentru un anumit concurs presupune urmatoarele etap: căutarea și
exploatarea optimă a informației utile, organizarea maximizată a comportamentului prin reglări
adaptative-situaționale și de rezolvare creatoare a problemelor, dispunerea, angrenarea- modelarea,
adaptarea-aplicarea și analiza.2

Latura obiectivă a dispunerii constă din formularea clară, explicită de către sportiv a scopurilor
urmărite și a modalităților lor de realizare.De la convingerea cu caracter sentimental, el trece la
convingerea rațională pe care o va exprima verbal, într-un angajament, în care este cuprinsă decizia și
care reflectă atitudinile sale de responsabilitate , seriozitate, disciplină și patriotism.

În multe sporturi practicate la nivelul înaltei performanțe se obișnuiește ca angajamentele să se ia la

nivelul unei colectivități, a colegilor și a echipei de pregătire.

2
M.Epuran, Irina Holdevici, Florentina Tonița, Psihologia sportului de performanță, Teorie și practică FEST Bucuresti 2001

8
PRODUSELE ANGAJAMENTULUI (JD McClements și Cal Botterill)

Angajament

antrenamente, învățare, antrenament mental

Pregătire

Încredere
abilitate, capacitate, concentrare
Performanță

Planificarea, programarea și imaginarea și însăși acțiunea sportivului au toate ala bază mecanismul
psihic al anticipării, ca posibilitate spontană sau alaborată de a reacționa înaintea apariției stimulilor
situațiilor declanșante.

9
Angrenarea-modelarea este o etapă importantă în pregătirea precompetițională deoarece verifică
nivelul capacitîților de performanță în condițiile ipotetice și oferă “întărirea” atât de necesară
consolidării încrederii în sine a sportivului.

Aplicarea constă în activizarea și utilizarea comportamentelor învățate de tip tehnic, tactic și psiho-
social. Ea nu este stereotipă, ci variabilă, operând selecție din numărul foarte variat de elemente
însușite în raport de situații.

Analiza ca evaluare realistă a modului în care au fost realizate obiectivele (generale, intermediare,
particulare etc) și a modului de comportare a sportivului este condiția principal a progresului și a
adecvării răspunsurilor la sarcină.

După anii 1990 se constată creşterea continuă a cercetării în psihologia sportului şi aplicarea
cunoştinţelor în domeniul pregătirii în antrenament şi pentru concurs. Psihologia sportului în fostele
ţări din Europa de Est s-a dovedit a fi de o importanţă deosebită pentru cei interesaţi de performanţele
de vârf. Decurgând de aici, specialiştii psihologi în sport din Europa de Est exercită un rol semnificativ
la toate nivelele» de la selectarea, antrenarea şi pregătirea competitivă a sportivilor.

Figura cea mai reprezentativă, sub aspectul preocupărilor teoretice şi a interesului constant pentru
dezvoltarea ştiinţei psihologiei sportului la nivel universitar este aceea a profesorului M. Epuran.
Psihologia sportului a devenit un domeniu interdisciplinar cu aplicaţii din ce în ce mai diverse cu
tendinţa de integrare a antrenamentului mintal în cadrul antrenamentului fizic şi tehnic. De asemenea,
instruirea psihologilor în sport continuă să fie o preocupare majoră prin crearea unei baze ştiinţifice
riguroase şi formarea competenţelor practicantului psiholog în sport.

10
 Referințe bibliografice

1) Epuran, M., Holdevici, I., Toniţa, F. Psihologia sportului de performanţă: teorie şi practică, Editura FEST,
Bucureşti, 2001.
2) Holdevici, Irina, Ameliorarea performanţelor individuale prin tehnici de psihoterapie, Editura Licer,
Bucureşti, 2001.
3) Holdevici Irina, Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală, Editura Trei, Bucureşti, 2009.
4) Holdevici, Irina, Autosugestie şi relaxare, Editura Ceres, Bucureşti, 1995.
5) Holdevici, I. şi Vasilescu, I.P. Autodepăşirea în sport, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988 a.
6) Holdevici, I. şi Vasilescu, I.P. Activitatea sportivă. Decizie, Autoreglare, Performanţa, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti. 1988 b.
7) Holdevici, Irina. Psihologia succesului, Editura Ceres, Bucureşti. 1993.
8) Iamandescu, B-I. Stresul psihic din perspectivă somatică şi psihosomatică, Editura Infomedica, Bucureşti,
2002.
9) Kenyon, G.S. & Grogg, T.M. (Eds.). Contemporary psychology of sport: Proceedings of the Second
International Congress of Sport Psychology. Chicago: The Athletic Institute.Kenyon, G.S. & Grogg, T.M.
(Eds.).1970.
10) Tenenbaum, G. & Eklund, R. C. (Eds.) Handbook of sport psychology. 3rd ed., John Wiley & Sons,
Hoboken, New Jersey, 2007.
11) Tracey, J. The emotional response to the injury and rehabilitation process. J. Appl. Sports Psych.
15(4):279-293, 2003.

11