Sunteți pe pagina 1din 216

# CUPRINS

PREFAłĂ............................................................................................................................................ 7
EDUCAłIA PĂRINłILOR .............................................................................................................. 9
INTRODUCERE .............................................................................................................................. 15
CAPITOLUL 1: TU ŞI COPILUL TĂU ............................................................................... 39
LECłIA 1.1: SĂ NE CUNOAŞTEM .................................................................................................. 40
LECłIA 1.2: COMPORTAMENTUL COPILULUI TĂU ....................................................................... 53
LECłIA 1.3: REGULILE STRICTE .................................................................................................... 63
LECłIA 1.4: MUNCA ŞI DISTRACłIA ............................................................................................. 71
LECłIA 1.5: ABILITATEA COPILULUI DE A REZOLVA PROBLEME ................................................. 81
CAPITOLUL 2: DISCIPLINA ................................................................................................ 87
LECłIA 2.1: CONSECINłELE ......................................................................................................... 88
LECłIA 2.2: PEDEAPSA ................................................................................................................. 96
LECłIA 2.3: RECOMPENSA ......................................................................................................... 107
LECłIA 2.4: COMPORTAMENTUL łINTĂ .................................................................................... 113
LECłIA 2.5: MONITORIZAREA COMPORTAMENTULUI COPILULUI
ÎN ALTE LOCURI DECÂT ACASĂ .............................................................................. 122

## CAPITOLUL 3: COMUNICAREA ...................................................................................... 131

LECłIA 3.1: CUM SĂ PROCEDĂM CA REGULILE STRICTE SĂ FUNCłIONEZE............................... 132
LECłIA 3.2: ASCULTAREA ACTIVĂ ............................................................................................ 142
LECłIA 3.3: MESAJE DE TIPUL EU ............................................................................................. 150
CAPITOLUL 4: TOT CE AM ÎNVĂłAT ......................................................................... 157
LECłIA 4.1: SENTIMENTELE COPIILOR ....................................................................................... 158
LECłIA 4.2: MECANISME DE COPING / ADAPTARE ................................................................... 168
LECłIA 4.3: REZOLVAREA DE PROBLEME .................................................................................. 178
LECłIA 4.4: CURSUL FINAL ........................................................................................................ 189
ANEXE............................................................................................................................................ 201
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................. 217

5
PREFAłĂ

## Preocuparea, atât a părinŃilor cât şi a specialiştilor, pentru implementarea de programe

educaŃionale destinate părinŃilor cu scopul de a-i învăŃa pe aceştia cum să îşi educe copiii, are
la bază concepŃia conform căreia dezvoltarea armonioasă a personalităŃii unui copil şi evoluŃia
lui ulterioară ca adult depinde în mare măsură de modul în care a fost educat de părinŃi,
familie, şcoală şi alŃi factori din mediu. Copiii învaŃă prin şi din interacŃiunea cu adulŃii.
Prin modalităŃile de interacŃiune a părinŃilor cu copiii se conturează mai multe stiluri
parentale care au la bază viziunea părinŃilor despre cum doresc să-şi educe copiii. În prezent,
se remarcă tot mai frecvent efectele atitudinii permisive a unor părinŃi, aceştia considerând că
este benefic pentru copil să se „dezvolte în ritmul lui”; din dorinŃa de a nu fi autoritari, uneori
părinŃii cad în cealaltă extremă şi doresc să fie prietenii copiilor. Un copil care creşte fără reguli
nu are repere, un copil care primeşte tot ceea ce îşi doreşte fără a depune efort va fi
nemulŃumit şi demotivat, iar părinŃii acestor copii devin îngrijoraŃi şi nu înŃeleg de ce intenŃiile
lor bune nu au rezultatele aşteptate. În ciuda acestui curent de a acorda o atenŃie sporită
„nevoilor copilului” există şi părinŃi autoritari, care decid în locul copilului, îi impun regulile şi
îi delimitează ferm spaŃiul şi modul de manifestare. O problemă frecvent întâlnită şi care stă la
baza relaŃiilor conflictuale dintre părinŃi şi copii se referă la lipsa acceptării necondiŃionate a
copilului. Uneori adulŃii implicaŃi în educaŃia copiilor se raportează la aceştia condiŃionat de
comportamentul lor şi de rezultatele obŃinute, astfel relaŃia afectivă dintre părinte şi copil
poate fi anulată de o notă mică sau de nerespectarea unei reguli.
Procesul de educaŃie al copiilor nu mai este de mult timp considerat o acŃiune spontană şi
la întâmplare, iar părinŃii au început să solicite ajutor din partea specialiştilor atunci când se
confruntă cu o problemă legată de creşterea şi educarea copiilor. În ultimii ani au apărut pe
piaŃă programe de educaŃie a părinŃilor, organizate de ONG-uri sau de către şcoli, sub
genericul „Şcoala PărinŃilor”. Deşi interesul părinŃilor pentru a participa la astfel de programe
este crescut, se constată că au mai mult succes lectoratele cu părinŃii pe teme specifice şi
consilierea individuală sau cea familială decât trainingurile de grup pentru părinŃi. Deşi
grupul de suport oferă posibilitatea împărtăşirii experienŃei mai multor persoane care se
confruntă cu aceeaşi problemă, punându-se în evidenŃă mai multe modalităŃi de abordare a
unei situaŃii, puŃini părinŃi sunt dispuşi să investească în formarea abilităŃilor parentale cu
scopul de a preveni posibile greşeli în relaŃia cu copiii.
Programul Familii puternice sprijină eforturile specialiştilor din domeniul educaŃiei
copilului (educatori, profesori, psihologi, pedagogi, asistenŃi sociali) de a conştientiza părinŃii
despre modalitatea de a interacŃiona cu copiii, astfel încât să le ofere acestora un mediu
propice învăŃării şi dezvoltării, să pună accent pe valorile şi modelele de comportament
prosocial. Materialul cuprinde atât aspecte şi argumente teoretice, cât şi fişe de lucru create cu
scopul de a analiza şi exersa împreună cu părinŃii modalităŃile de interacŃiune părinte-copil.
Programul Familii puternice poate fi utilizat de consilierii şcolari şi de cadrele didactice în
cadrul lectoratelor cu părinŃii, se poate aplica integral pe parcursul a mai multe întâlniri sau se
pot selecta teme care să răspundă nevoilor părinŃilor. Demersurile întreprinse de şcoli pentru a

7
stabili parteneriate cu comunitatea şi în special cu familiile copiilor sunt justificate de nevoia
de sincronizare între partenerii educativi şi pentru a avea o abordare unitară a copiilor din
perspectiva relaŃiei adult-copil. Programele de tipul „Şcoala PărinŃilor” permit stabilirea unor
parteneriate reale între şcoală şi părinŃi în interesul copiilor, având la bază eforturile comune
ale adulŃilor de a găsi modalităŃi eficiente de educare a copiilor.

## Psiholog Nicoleta Golea

8
EDUCAłIA PĂRINłILOR

## EducaŃia părinŃilor se referă la iniŃierea şi susŃinerea capacităŃilor, competenŃelor şi

comportamentelor parentale deja manifeste. EducaŃia părinŃilor (formarea părinŃilor) desemnează,
aşa cum specifica J. Lamb şi W.A. Lamb (1978), o tentativă formală de creştere a conştiinŃei
părinŃilor şi de utilizare a practicilor parentale. Unii autori consideră că programele pentru
educaŃia părinŃilor au atât o componentă de pregătire pentru calitatea de părinte, cât şi o
componentă de pregătire a celor care sunt părinŃi. De aceea, acestea se realizează şi în cadrul
pregătirii pentru viaŃă a tuturor persoanelor. Este firesc ca fiecare individ să primească prin
pregătirea de bază şi cunoştinŃe şi abilităŃi pentru exercitarea rolurilor parentale. Programele
desfăşurate direct cu părinŃii au specificitatea lor, pentru că se adresează adulŃilor şi urmăresc
nu numai formarea unor valori, modele acŃionale şi atitudini, ci şi schimbarea acestora (Boutin
& During, 1994).
Într-o formă generală se poate considera ca formare parentală orice acŃiune educativă de
sensibilizare, învăŃare, antrenare sau clarificare relativ la valori, atitudini şi practici parentale
de educaŃie.
Programele de educaŃie a părinŃilor se referă la acŃiuni Ńintite pentru dezvoltarea cunoştinŃelor,
deprinderilor şi abilităŃilor de creştere, îngrijire, educaŃie a tinerei generaŃii.
Putem sintetiza că educaŃia părinŃilor este o formă de intervenŃie asupra părinŃilor în
favoarea educaŃiei copiilor lor. EducaŃia părinŃilor este un set de măsuri educative şi de sprijin
care ajută părinŃii pe următoarele dimensiuni:
a. ÎnŃelegerea propriilor lor nevoi (fizice, sociale, emoŃionale şi psihologice);
b. Cunoaşterea şi acceptarea nevoilor propriilor copii;
c. Construirea punŃilor de legătură între părinŃi şi copii.
Ea presupune şi crearea unor reŃele de servicii de sprijin aparŃinând comunităŃii locale şi
care ajută părinŃii şi familia să folosească serviciile existente şi să se implice în viaŃa comunităŃii
(Boutin & During, 1994).
EducaŃia părinŃilor este un proces de durată ale cărui metode şi strategii depind de stadiile
diferite ale ciclului vieŃii. Este o formă de educaŃie pentru adulŃi. Ca abordare, se referă la rolurile
individuale şi la interrelaŃiile prezente şi viitoare. Ea îşi centează preocupările pe domeniul
cognitiv şi cel decizional şi se ocupă în principal de sarcinile şi faptele educative ale părinŃilor.
Spre deosebire de alte forme ale intervenŃiei asupra părinŃilor, ea se adresează tuturor
părinŃilor, fără discriminări şi acoperă toate răspunsurile, activităŃile, competenŃele care se
leagă de educaŃie în cadrul familiei.
Scopul ei nu vizează schimbarea valorilor cu care operează familia, ci ea încearcă să
crească, la toŃi membrii comunităŃii, competenŃele şi abilităŃile educative. Scopul educaŃiei
părinŃilor este să sprijine părinŃii să-şi dezvolte priceperile parentale şi încrederea în propriile
forŃe şi să îmbunătăŃească capacitaŃile lor de a-şi îngriji şi sprijini propriii copii. În acelaşi timp,
educaŃia părinŃilor este o formă de interacŃiune umană bazată pe schimbul de idei, experienŃe
şi modele parentale. Deşi vorbim de multe ori despre şcoala părinŃilor, educaŃia părinŃilor este
mai mult decât o simplă şcoală. PărinŃii se formează împreună şi învaŃă să se descopere pe ei
ca persoane care se pot schimba, în relaŃiile cu copiii lor (Boutin & During, 1994).
9
În cadrul educaŃiei părinŃilor este analizată legătura existentă între funcŃionarea parentală
şi funcŃionarea rolurilor copilului în familie, urmărindu-se creşterea calităŃii parentale.
Parentalitatea poate fi definită ca „o sumă de activităŃi deliberate care au ca scop asigurarea
supravieŃuirii şi dezvoltării copilului. Aceste acŃiuni pot fi sau nu realizate de părintele
biologic al copilului”. Termenul de „părinte” denotă în general relaŃia biologică dintre tată sau
mamă şi copil, dar se poate referi în sens larg şi la adulŃii care cresc acel copil fără a exista vreo
legătură biologică între ei.
Ce se întâmplă – sau nu se întâmplă – cu copiii în primii ani ai vieŃii este esenŃial atât
pentru bunăstarea lor imediată, cât şi pentru viitorul lor. Cine a avut parte de stimulare
adecvată încă din primii ani de viaŃă, are mai multe şanse să crească sănătos, să îşi dezvolte
limbajul şi capacitatea de învăŃare, să meargă la şcoală şi să ducă o viaŃă productivă şi
împlinită. Cu toate acestea, în lumea întreagă mai există încă milioane de copii cărora li se
refuză dreptul de a-şi atinge potenŃialul maxim de dezvoltare (Boutin & During, 1994).
Potrivit ConvenŃiei ONU cu privire la Drepturile Copilului (CDC), familia deŃine principala
responsabilitate pentru a asigura drepturile fundamentale ale copiilor şi reprezintă cadrul de
bază în care copiii sunt îngrijiŃi şi crescuŃi, în care se creează primele relaŃii importante şi se
pun bazele dezvoltării lor.
Fiecărui copil trebuie să i se asigure cel mai bun start în viaŃă, căci viitorul său, şi chiar
viitorul comunităŃii sale, al naŃiunii şi al lumii întregi, depinde de acest lucru. ToŃi copiii au
nevoie şi au dreptul de a beneficia de parenting. Calitatea de părinte responsabil înseamnă să
oferi permanent îngrijirea şi sprijinul de care are nevoie copilul pentru a supravieŃui şi a se
dezvolta. Aceste lucruri implică să îi asiguri copilului:
• stimulare /educaŃie timpurie optimă;
• protecŃie împotriva pericolelor fizice;
• nutriŃie şi îngrijiri medicale adecvate;
• relaŃii interactive şi afectuoase cu persoanele de referinŃă;
• aşteptări realiste asupra mediului înconjurător şi ale adulŃilor;
• oportunitatea de a învăŃa să coopereze, să împartă şi să ajute;
• şansa de a deveni independent, de a fi responsabil şi de a alege;
• oportunităŃi de a lua parte la activităŃi care contribuie la dezvoltarea sa cognitivă;
• sprijin pentru dezvoltarea stimei de sine şi a autocontrolului;
• oportunitatea de a socializa, de a face parte dintr-un grup şi de a avea o identitate
culturală, cu alte cuvinte simŃul apartenenŃei;
• modele pozitive de urmat în viaŃă.
(Buletin informativ UNICEF, nr. 5/2009)

## Cuvântul „disciplină” înseamnă a învăŃa, iar disciplinarea constă în achiziŃia unor

comportamente sănătoase. Copiii învaŃă încă de când sunt mici ce trebuie să facă pentru a
obŃine ceea ce îşi doresc şi cum pot controla acŃiunile celorlalŃi prin observarea efectelor pe
care îl are comportamentul lor; dacă plâng, vine cineva şi mă ia în braŃe. Prin urmare, orice
comportament al copilului are o anumită funcŃie, adică un anumit motiv pentru care se
manifestă la un moment dat. Acest lucru se întâmplă deoarece învăŃăm să facem lucruri dacă
ele ne aduc un beneficiu sau dacă prin acele comportamente putem evita anumite consecinŃe
neplăcute. Modul în care se exprimă comportamentul depinde de abilităŃile pe care le are
copilul în repertoriul său comportamental. De exemplu, toŃi copiii sunt furioşi din când în

10
când, dar îşi descarcă furia prin mai multe moduri: plâns, trântit, ridicat tonul, în funcŃie de
cum au fost învăŃaŃi să îşi exprime furia.
Botiş şi Tărău (2004) menŃionează că „disciplinarea este un proces de învăŃare a unui
comportament adecvat care cere efort şi răbdare, atât din partea copilului, cât şi a părintelui”.
Metodele de disciplinare sunt specifice pentru următoarele trei categorii de situaŃii:
• când copilul învaŃă un comportament nou;
• când dorim să consolidăm un comportament;
• când copilul nu este motivat, deci “nu vrea” să adopte un anumit comportament.
Pentru a ajuta copiii să înveŃe mai uşor un comportament, trebuie respectate următoarele etape:
1. Definirea clară a comportamentului pe care părintele doreşte să-l înveŃe copilul (de
exemplu, spălatul pe mâini înainte de masă).
2. Descompunerea în paşi mici a comportamentului respectiv. Când comportamentul care
trebuie învăŃat este prea complex pentru a permite învăŃarea lui globală, el trebuie
descompus în paşi mai mici (de exemplu, ridicarea mânecilor, pornirea robinetului,
udarea mâinilor, săpunirea mâinilor, frecarea mâinilor, limpezirea mâinilor, ştergerea
mâinilor, aranjarea mânecilor).
3. Folosirea îndrumării. Îndrumarea constă în a ajuta copilul pe parcursul efectuării
comportamentului, în vederea facilitării însuşirii acestuia. În funcŃie de tipul de
comportament prin care se face îndrumarea, aceasta poate fi:
• Îndrumare fizică – atunci când trebuie învăŃat un comportament motor, cum ar fi scrisul
în clasa I. În acest caz, părintele conduce mâna copilului, arătându-i cum să scrie o literă.
• Îndrumare verbală – constă într-o serie de mesaje verbale transmise înaintea sau în
timpul manifestării unui comportament, legate de modul de execuŃie a unui
comportament sau de etapele parcurse în realizarea lui.
• Îndrumare prin modelare – presupune oferirea de către părinŃi a unui model de
realizare a comportamentului respectiv; astfel copilul îi poate observa pe părinŃi, pe alŃi
copii sau personaje din filme sau din desene animate în privinŃa modului în care se
comportă şi procedează.
4. Recompensarea aproximărilor succesive ale comportamentului dorit. E important ca, în
faza de învăŃare a unui comportament, părinŃii să recompenseze imediat orice aproximare
a acestuia de către copil. Astfel, el va avea curaj să continue.
5. Ignorarea aproximărilor succesive ale etapelor anterioare. Pe măsură ce copilul progresează,
vor fi recompensate ultimele şi cele mai bune aproximări ale comportamentului, iar
aproximările depăşite vor fi ignorate.
6. Retragerea treptată a îndrumării. În momentul în care părintele vede că se descurcă
singur copilul, el nu mai trebuie să-i ofere îndrumări, ci să aştepte execuŃia
comportamentului de către copil.
7. Recompensarea la intervale neregulate a comportamentului dobândit. Pentru a consolida
un comportament, e important ca părintele să înceapă să-l recompenseze doar din când
în când, la intervale neregulate şi să se asigure că acest comportament este învăŃat,
înainte de a trece la faza de consolidare.
În realizarea cu succes a acestei metode este esenŃială observarea micilor progrese care,
chiar dacă par nesemnificative, trebuie mai întâi recompensate, iar apoi consolidate! Pentru a
automatiza un comportament este necesară o consecvenŃă în cererile adultului (sau adulŃilor)
faŃă de copil. Dacă unul dintre părinŃi foloseşte promisiuni ori răsplătirea cu obiecte dorite de
copil pentru a obŃine de la el ascultare şi îndeplinirea unor acŃiuni pe care copilul ar trebui să
11
le facă în mod normal, atunci tot efortul depus de celălalt părinte este în zadar. „Iar copilul nu
numai că nu se va alege cu avantajele posedării comportamentului respectiv, dar se va alege şi
cu mari deficienŃe în ceea ce priveşte caracterul, căci nu va admite să facă nici cele mai mici
lucruri şi nu va avea o bună comportare decât în schimbul obŃinerii lucrului dorit” (Lovinescu,
1995: 7).
„A face educaŃie fără sancŃiune sau pedeapsă este o utopie, deoarece nu există copil care să
nu greşească. Ori, a nu sancŃiona greşeala înseamnă a o încuraja. Deci pedeapsa e necesară şi
are rol educativ, însă nu orice pedeapsă. Există pedepse greşite, care au un efect contrar celui
scontat” (Moisin, 1995: 17).
Deşi nu doresc să recurgă la astfel de metode, pentru că nu par a fi cele mai potrivite,
totuşi, de cele mai multe ori, părinŃii aleg să disciplineze în acest fel din mai multe motive:
• Au primit ei înşişi acelaşi „tratament” când au fost copii.
• Nu cunosc nici o altă metodă prin care să obŃină rezultatul aşteptat.
• Cred în eficienŃa pedepsei.
ApariŃia imediată a efectului pedepsei poate funcŃiona ca o recompensă pentru cel care o
foloseşte (în cazul nostru părintele) şi, prin urmare, poate duce la utilizarea ei abuzivă. De
exemplu, dacă îl pedepseşte pe copil punându-l la colŃ pentru că se juca prea gălăgios,
părintele obŃine ca beneficiu imediat încetarea gălăgiei. Fără să-şi dea seama, părintele nu mai
caută alte soluŃii la o situaŃie nedorită, fiind tentat să o rezolve rapid prin pedepsirea celui care
a produs-o. Pedeapsa poate modela comportamentul celui pedepsit. O serie de studii au
evidenŃiat, în mod repetat, că acei copii care au fost martorii sau Ńinta unor pedepse excesive
tind să recurgă ei înşişi la pedepsirea oamenilor din jurul lor. Uneori, exprimarea pedepsei
poate fi amânată până când devin ei înşişi adulŃi şi intră în rolul de părinŃi.
De multe ori părintele se simte vinovat după ce pedepseşte copilul, mai ales dacă l-a
pedepsit prea aspru, „la mânie”; va regreta ulterior că a folosit o metodă care a avut efecte
negative asupra copilului şi nu a fost eficientă în schimbarea comportamentului. De asemenea,
relaŃia dintre părinte şi copil va avea de suferit: copilul va fi mai puŃin comunicativ cu
părintele, va căuta afecŃiune în altă parte, îşi va pierde încrederea în părinte, va ascunde unele
lucruri faŃă de el etc.
Modelul oferit de către părinŃi are uneori un impact mai mare asupra copilului decât orice
alte metode folosite în disciplinarea lui. Copilul învaŃă cel mai bine imitând, uneori
inconştient, exemplul care îi este oferit de către părinte. AdolescenŃii care au fost loviŃi aprobă
folosirea pedepsei corporale şi sunt mai predispuşi să o folosească atunci când vor avea copii
(Dietz 2000, apud Petrovai et al.).
Prin numeroase studii s-a demonstrat „relaŃia care există între frecvenŃa pedepselor
corporale şi comportamentul antisocial al tinerilor, numărul de accidente suportat în copilărie
şi adolescenŃă, agresivitatea, tulburările de comportament, diminuarea capacităŃilor intelectuale”
(Cornet, apud Didierjean-Jouveau, 2005: 70).
Loviturile brutale pot avea urmări grave şi chiar violenŃele aşa-zis „uşoare” (bătăi la fund,
palme etc.), dacă se repetă şi li se atribuie rolul de instrument „educativ”, pot genera acelaşi
gen de consecinŃe. Copilul ale cărui greşeli sunt sancŃionate prin lovituri, trăieşte cu frica de a
fi lovit şi nu îndrăzneşte să realizeze numic de teamă că va declanşa pedeapsa. El învaŃă că
violenŃa este „soluŃia” în caz de dezacord şi nu ezită să o folosească, la rândul său, atunci când
se află pe o poziŃie de forŃă.
În plan fiziologic, pedepsele corporale repetate „distrug mecanismele naturale de adaptare
la situaŃii periculoase, cum sunt fuga sau autoprotecŃia, deoarece de loviturile părinŃilor nu poŃi

12
nici să fugi, nici să te aperi. Dacă trebuie să facă faŃă unei situaŃii periculoase, copilul riscă să se
inhibe, să rămână într-o stare de încremenire care îl face incapabil să se protejeze eficient, de
unde numărul mare de accidente care li se întâmplă copiilor bătuŃi” (Didierjean-Jouveau, 2005: 71).
Pentru a veni în întâmpinarea problemelor de comportament ale copiilor, a fost folosită o
gamă largă de intervenŃii. Dintre acestea, programele parentale au fost analizate în detaliu,
rezultatele fiind promiŃătoare. Acest gen de programe reprezintă o formă de intervenŃie
adresată părinŃilor, care porneşte de la premisa că practicile parentale contribuie la geneza,
progresul şi menŃinerea comportamentelor disruptive de-a lungul copilăriei. Au fost dezvoltate
numeroase modele ale problemelor comportamentale şi există numeroase cercetări empirice
care susŃin relaŃia dintre practicile parentale şi comportamentul problematic al copilului (de
exemplu, Patterson, Reid & Dishion, 1992, apud GaviŃa et al., 2010). Pornind de la relaŃia
stabilită între practicile parentale şi comportamentul copilului, trainingul parental încearcă să
motiveze schimbarea în comportamentul, percepŃiile, stilul de comunicare al părintelui şi
astfel, să producă schimbări dezirabile în comportamentul copilului. Cercetările recente arată
că intervenŃiile terapeutice cognitiv-comportamentale reprezintă intervenŃii eficiente pentru
tratamentul problemelor comportamentale ale copiilor (Scott, Spender, Doolan et al., 2001,
apud GaviŃa et al., 2010). Rezultatele studiilor individuale şi ale sintezelor sunt în favoarea
programelor parentale cognitiv-comportamentale realizate în grup.
Familii puternice reprezintă un program de educaŃie a părinŃilor în familie sau în grup,
constituit din două părŃi distincte. În prima parte a programului se pune accentul pe
cunoaşterea copilului şi a comportamentului acestuia, iar în a doua parte se urmăreşte
dobândirea de către părinŃi a unor cunoştinŃe despre creşterea şi îngrijirea copilului şi
formarea unor deprinderi parentale eficiente.
Programul Familii puternice a fost aplicat sub forma unui studiu pilot, încă de la începutul
anilor 2000, în cadrul DirecŃiei de ProtecŃie a Copilului BistriŃa (Bercea, 2002). Ca urmare a
aplicării programului, părinŃii au raportat abilităŃi sporite de reglare a comportamentului
copiilor şi un echilibru emoŃional mai pronunŃat în relaŃie cu copiii. Cercetarea a fost reluată
după câŃiva ani, într-o localitate rurală din judeŃul Cluj-Napoca, la părinŃi ai unor copii din
învăŃământul preşcolar (Maruşca, 2009). Aceştia au fost selectaŃi şi distribuiŃi în mod aleatoriu
într-un grup experimental şi unul de control. IntervenŃia în cazul grupului experimental a
durat 10 săptămâni, fiecare întâlnire săptămânală cu părinŃii având o durată a câte o oră.
PărinŃilor din cele două grupuri incluse în analiză li s-a aplicat un chestionar de evaluare
iniŃială vizând următoarele dimensiuni ale deprinderilor parentale: pedepsele dure, disciplinarea
ineficientă, respectiv disciplinarea eficientă (Maruşca, 2010).
Dacă în faza iniŃială nu s-au remarcat diferenŃe semnificative între cele două grupuri
pentru nici una dintre dimensiunile evaluate iniŃial, în urma implementării Programului
Familii puternice au apărut unele îmbunătăŃiri ale stilului parental la părinŃii incluşi în grupul
experimental. În evaluarea succesului Programului Familii puternice s-a folosit Scala de
evaluare pentru părinŃi / Harsh punishment, adaptată după Pinderhughes şi colaboratorii
(2000) (Anexa E). Aplicând succesiv Testul t pentru eşantioane independente, a rezultat faptul
că există diferenŃe semnificative între grupul experimental şi grupul de control privind
utilizarea pedepselor dure în disciplinarea copiilor (t=2,058; p=0,054) şi a metodelor de
disciplinare eficientă (t=3,644; p=0,002). Astfel, s-a adeverit faptul că, după intervenŃie, părinŃii
participanŃi la Programul Familii puternice aplică în mai mică măsură pedepse dure de
disciplinare a copilului (o medie de 3,1 în grupul experimental, comparativ cu o medie de 3,5

13
în grupul de control) şi folosesc în mai mare măsură metode de disciplinare eficientă (o medie
de 24,3 în grupul experimental comparativ cu o medie de 22,9 în grupul de control). A treia
dimensiune vizată – utilizarea metodelor mai puŃin eficiente de disciplinare a copilului – se
manifestă cu aceeaşi intensitate la nivelul celor două grupuri de părinŃi luate în analiză, chiar
şi după intervenŃie.
Pentru a măsura succesul intervenŃiei prin Programul Familii puternice în cazul grupului
experimental, am aplicat succesiv Testul T pentru eşantioane perechi pornind de la acelaşi
instrument de evaluare, respectiv Scala de evaluare pentru părinŃi / Harsh punishment,
adaptată după Pinderhughes şi colaboratorii (2000) (Anexa E). Rezultatele au indicat faptul
că, în urma implementării programului, părinŃii vor reduce folosirea pedepselor dure în
disciplinarea copilului (t= -2,449; p=0,037; media preintervenŃie = 3,5; media postintervenŃie = 3,1).
De asemenea, după implementarea programului, părinŃii din grupul experimental vor
utiliza mai frecvent metodele de disciplinare eficientă a copilului (t=2,321; p=0,045; media
preintervenŃie = 21,4; media postintervenŃie = 25,5). În schimb, ipoteza conform căreia părinŃii
vor reduce folosirea metodelor de disciplinare mai puŃin eficiente este infirmată de rezultatele
obŃinute de părinŃii din grupul experimental la evaluarea din finalul intervenŃiei (t=-0,309;
p=0,764; media preintervenŃie = 14; media postintervenŃie = 13,8) (Maruşca, 2010).
Pentru a stabili nivelul de eficienŃă a Programului Familii puternice este necesară aplicarea
sa pe o scară mai largă şi după criterii bine stabilite în ceea ce priveşte analiza programului,
respectând rigorile metodologice de implementare şi cele statistice de evaluare.

Bibliografie

Bercea, P. (2002). Familii puternice, Lucrare de dizertaŃie nepublicată. Masterul Bunăstarea Copilului şi a
Familiei. Cluj-Napoca: Universitatea Babeş-Bolyai.
Botiş, A., Tărău, A. (2004). Disciplinarea pozitivă sau cum să disciplinezi fără să răneşti. Cluj-Napoca:
Editura ASCR.
Boutin, C., During F. (1994). Les interventions auprès des parents. Paris: Editura Privat.
Didirjean-Jouveau, Cl-Sz. (2005). Cum să fiŃi părinŃi buni ... fără să vă bateŃi copiii. Bucureşti:
Gr. Editorial Cosmos.
GaviŃa, O.A., David, D., Dobrean, A. (2010). Stabilitatea plasamentului şi calitatea vieŃii familiilor de
plasament ale copiilor care prezintă comportament agresiv: eficienŃa unui program parental
cognitiv-comportamental. Revista de AsistenŃă Socială, IX(2), 159-169.
Lamb, J., Lamb, W.A. (1978). Parent Educational and Elementary Counselling. New York: Human
Science Press.
Lovinescu, A. (1995). Bunele deprinderi în grădiniŃă şi acasă. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Maruşca, F. (2010). Familii puternice, Lucrare de licenŃă nepublicată. Cluj-Napoca: Universitatea Babeş-
Bolyai.
Moisin, A. (1995). PărinŃi şi copii. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Petrovai, D., Tudose, D., Botiş A., Costandache, S., Ghid de disciplinare pentru părinŃi,
www.educaŃiefărăviolenŃă.ro.
Pinderhughes, E.E., Dodge, K.A., Bates, J.E., Pettit, G.W., Zelli, A. (2000). Discipline responses
influences of parents’ socioeconomic status, ethnicity, beliefs about parenting, stress, and cognitive-
emotional processes. Journal of Family Psychology, 14(3), 380-400.
***, 2009, UniŃi pentru copii. Buletin informativ trimestrial al UNICEF România, nr. 5.

14
INTRODUCERE

Programul Familii puternice a fost creat în folosul părinŃilor şi în mod special pentru cei ai
căror copii sunt inconstanŃi sau întâmpină probleme în a-şi face şi păstra prietenii. Această
prefaŃă oferă o scurtă prezentare asupra beneficiilor pe care le aduc programele centrate pe
abilităŃile de părinte, examinează aspectele unice ale Programului Familii puternice şi apoi
concluzionează în legătură cu folosirea curriculumului Familii puternice.
Programul Familii puternice îi ajută pe părinŃi să deprindă abilităŃi mai eficiente de
disciplinare şi relaŃionare cu copiii lor. Programul se bazează pe resursele familiale şi acordă
atenŃie contextului cultural al familiei. Deşi destinaŃia iniŃială a curriculumului a fost familia
individuală, considerăm că Programul Familii puternice se pretează şi la munca în grup. De
aceea, este oferită în introducere şi informaŃia referitoare la munca în grup.
Programul se bazează pe principiile învăŃării sociale, care sugerează că părinŃii reprezintă
primul şi cel mai important model pentru copii. Teoria învăŃării sociale susŃine că, în cazul în
care părinŃii folosesc modele de interacŃiune ineficiente şi coercitive, copiii pot dezvolta stiluri
de interacŃiune care influenŃează negativ relaŃiile sociale cu colegii, profesorii şi alte persoane.
Curriculumul Familii puternice ajută la scurtcircuitarea interacŃiunilor coercitive şi oferă tehnici
eficiente pentru construirea relaŃiilor sociale prin îmbunătăŃirea abilităŃilor părinŃilor, asistenŃilor
maternali sau oricăror îngrijitori care au responsabilităŃi parentale (oricine este recunoscut ca
fiind „părinte”). Organizate pe capitole, lecŃiile cursului Familii puternice acŃionează pe baza
calităŃilor părinŃilor şi intensifică comunicarea, metodele de disciplinare, rezolvarea de
probleme, cât şi alte abilităŃi necesare în procesul de creştere a copilului. Cercetările arată că
dobândirea acestor abilităŃi poate îmbunătăŃi interacŃiunile din cadrul familiei, la fel cum
poate promova realizările şcolare şi dezvoltarea abilităŃilor prosociale în munca cu copiii (de
exemplu, Christenson, Rounds, & Gorney, 1992; Gupta, Stringer, & Meakin, 1990; Mischley,
Stacy, Mischley, & Dush, 1985).
A fi părinte constituie o provocare care implică creativitate, căldură şi abilităŃi. Creativitatea
şi căldura sunt greu de învăŃat. AbilităŃile, însă, se dezvoltă prin experienŃă, atât cu părinŃii
proprii, cât şi cu cei ai prietenilor, prin eforturi de a îmbunătăŃi comunicarea, disciplinarea
copiilor, rezolvarea de probleme, monitorizarea, cât şi alte aspecte legate de creşterea copiilor.
Cercetările au arătat în mod constant că existenŃa acestor abilităŃi parentale generează
rezultate pozitive pe parcursul vieŃii copilului. ExistenŃa abilităŃilor de părinte promovează
comportamente prosociale în rândul copiilor, îmbunătăŃeşte rezultatele şcolare şi reduce riscul
pentru consumul excesiv de alcool, delincvenŃă, adicŃia de droguri, depresie sau alte tulburări
mintale (Bank, Patterson, & Reid, 1987; Fraser, 1996; Gallimore & Kurdek, 1992; Hart, DeWolf,
Wozniak, & Burts, 1992; Michels, Pianta, & Reeve, 1993; Smith & Stern, 1997; Straus & Kantor,
1994). În 1994, Straus şi Kantor au realizat un studiu pornind de la intervievarea telefonică a
4500 de părinŃi aleşi aleatoriu pentru a completa Ancheta NaŃională privind ViolenŃa
Domestică din anul 1985. Autorii au chestionat părinŃii în legătură cu folosirea pedepselor
corporale (definite ca pedepse fizice, de exemplu pălmuitul sau lovitul) în cadrul familiei din
care proveneau, în perioada adolescenŃei, şi folosirea actuală a pedepselor corporale în relaŃia

15
cu propriii copii. PărinŃii au fost de asemenea chestionaŃi referitor la simptomele de depresie
din prezent, ideaŃiile suicidare sau consumul de alcool sau droguri. Autorii au descoperit că
părinŃii care au suferit pedepse corporale în timpul adolescenŃei sunt mai predispuşi să
dezvolte simptome depresive, ideaŃii suicidare şi consum abuziv de alcool decât cei care nu au
experimentat pedepse corporale. PărinŃii care au primit pedepse corporale în adolescenŃă sunt
mai predispuşi să aplice pedepse corporale propriilor copii. Mai mult chiar, bărbaŃii care au
experimentat pedepse corporale în timpul adolescenŃei sunt mai predispuşi să prezinte
comportamente violente în relaŃia cu soŃia sau partenera de viaŃă.
Chiar dacă pot duce la rezultate dezirabile pe termen scurt, se pare că pedepsele corporale
au efecte negative pe termen lung. De aceea, considerăm că există o cale mai bună. Problemele
de comportament ale copilului asociate cu pedepsele corporale pot fi rezolvate folosind
strategii mai eficiente de disciplinare. Practicile părinteşti care promovează comportamente
prosociale la copii includ stabilirea de reguli stricte, re-întărirea consistentă a acestor reguli,
oferirea de recompense pentru comportamentele pozitive şi înlocuirea comportamentelor
negative de pedepsire cu metode ca time-out-ul sau retragerea temporară a privilegiilor.
În ton cu sugestia cercetătorilor că pedeapsa corporală se asociază cu rezultate adverse
asupra cursului vieŃii, este avansată tot mai mult ideea managementului unor metode eficiente
de lucru cu copilul, implicând folosirea cât mai multor metode de disciplinare care înlocuiesc
pedepsele corporale. Evaluările sugerează că un training poate fi eficient atât din perspectiva
îmbunătăŃirii abilităŃilor parentale, cât şi din perspectiva producerii unor rezultate pozitive
pentru copiii de toate vârstele (Bank, Marlowe, Reid, Patterson, & Weinrott, 1991; Fraser,
Hawkins, & Howard, 1988; Patterson & Forgatch, 1987; Webster-Stratton, Hollinsworth, &
Kolpacoff, 1989). Webster-Stratton şi colaboratorii (1989) au condus un studiu prin care
analizau efectele pe termen lung ale programelor de training al părinŃilor. S-au experimentat
diferite forme de training şi s-au analizat rezultatele. Cercetătorii au contactat aleatoriu 194 de
părinŃi cu copii între 3 – 8 ani, fiind împărŃiŃi în 4 grupuri. PărinŃii a 3 dintre cele 4 grupuri au
participat la un program de training bazat pe modelarea şi dezvoltarea abilităŃilor parentale,
prin vizionarea de casete video şi / sau discuŃii de grup conduse de un terapeut. Cel de-al 4-
lea grup nu a beneficiat de nici un fel de training, dar a fost pus pe lista de aşteptare. ToŃi
părinŃii au completat un chestionar despre comportamentul copiilor lor. În plus, toŃi părinŃii
au fost observaŃi periodic asupra felului în care interacŃionează cu copiii. În funcŃie de
evaluările profesorului şi părintelui privind comportamentul copilului şi de datele observaŃiilor
făcute acasă, în cazul celor 3 grupuri de părinŃi care au participat la training s-au constatat
îmbunătăŃiri în privinŃa interacŃiunilor cu copiii şi a comportamentului copilului. Mai mult
chiar, două treimi dintre părinŃii din aceste grupuri au menŃinut aceste îmbunătăŃiri un an mai
târziu. Acest studiu sugerează că trainingul părinŃilor oferă o varietate de moduri prin care se
pot îmbunătăŃi atât abilităŃile parentale, cât şi comportamentul copilului. Mai mult chiar,
aceste rezultate par să se menŃină de-a lungul timpului.
Un alt studiu din 1994 a examinat efectele pe termen lung ale programelor de training
pentru părinŃii cu copii dificili. Studiul a evaluat 26 de tineri (cu vârsta mai mare sau egală cu
17 ani) care aveau între 2 şi 7 ani la începutul trainingului. Cercetarea a demonstrat că cei 26
de copii dificili, ai căror părinŃi au participat la training în urmă cu 14 ani, s-au comportat la fel
de bine ca şi indivizii non-clinici de aceeaşi vârstă (Long, Forehand, Wierson, & Morgan, 1994).
Un alt studiu condus de Bank, Marlowe, Reid, Patterson şi Weinrott (1991) a examinat
eficienŃa programului de training parental pentru părinŃii cu tineri care au fost implicaŃi în
acte de delincvenŃă juvenilă. Cincizeci şi cinci de familii care prezentau un nivel înalt de stres

16
şi se confruntau cu probleme multiple, au fost împărŃite aleatoriu în unul din cele două
grupuri de studiu. Copiii implicaŃi în acest studiu aveau o vârstă medie de circa 14 ani şi
figurau până la data studiului cu cel puŃin două infracŃiuni. Ambele grupuri au participat la
câte un program de training de aproximativ aceeaşi durată. Primul grup de părinŃi a beneficiat
de un training intensiv privind abilităŃile de management familial care era bazat pe principiile
învăŃării sociale, iar al doilea grup a participat la un training intensiv de terapie familială,
bazat pe teoria comportamentală şi a sistemelor familiale. Cercetătorii au constatat că în cazul
familiilor care au beneficiat de trainingul privind abilităŃile de management familial, rata
delincvenŃei copiilor a scăzut mai repede, fiind mai puŃin probabilă încarcerarea, decât în
cazul familiilor care au participat la trainingul prin terapie familială. PărinŃii din primul grup
şi-au intensificat semnificativ implicarea în munca cu copilul şi, ca rezultat, au monitorizat mai
îndeaproape activităŃile propriilor copii. Când copilul se confrunta cu o problemă, părinŃii din
primul grup erau într-o măsură mai mare dispuşi să-şi însoŃească copilul în faŃa curŃii şi să
colaboreze cu oficialii curŃii în vederea creării unui plan pentru îndreptarea problemei.
Deşi trainingurile parentale s-au dovedit a fi eficiente, acestea nu sunt uşor de realizat
(Fraser, Hawkins, & Howard, 1988). ExperŃii în domeniu au descoperit că unii părinŃi, în
special cei care au mai mult de un singur loc de muncă sau care locuiesc în cartiere mărginaşe,
prezintă dificultăŃi în frecventarea acestor cursuri. Aceste probleme au fost atribuite lipsei
mijloacelor de transport, faptului că orele de curs se suprapuneau peste programul de lucru şi
/ sau peste programul de îngrijire a copilului şi sentimentelor de neputinŃă ale părintelui
legate de faptul că deja copilul lor a experimentat probleme severe la şcoală sau în comunitate.
Mai mult chiar, deşi părinŃii frecventează un astfel de curs desfăşurat într-un centru clinic
sau comunitar, ei s-ar putea să nu fie capabili să pună în practică acasă abilităŃile pe care le-au
achiziŃionat. În câteva studii efectuate în urma unor astfel de cursuri, cercetătorii au descoperit
că punerea în practică a abilităŃilor nou formate este greoaie în lipsa supervizării şi suportului
adecvat (Fine & Jennings, 1985). Unele familii beneficiază prea puŃin de trainingul parental,
deoarece se confruntă cu probleme serioase de sănătate, sociale sau probleme economice care
îi determină să întrerupă programul de învăŃare. Aceste provocări creează obstacole atât în
privinŃa furnizării trainingului, cât şi, în cazul încheierii trainingului, în ceea ce priveşte
observarea rezultatelor pozitive (Glanville & Tiller, 1991; Wierson & Forehand, 1994).

## EficienŃa programelor parentale poate de asemenea să fie compromisă de lipsa de adaptare

la aspecte cum ar fi limba, etnia, rasa şi cultura părinŃilor care participă la training.
Recunoaşterea diferenŃelor culturale şi rasiale este crucială pentru facilitarea schimbării. ToŃi
oamenii, indiferent de mediul din care provin, au aceleaşi nevoi – de hrană, îmbrăcăminte,
adăpost, siguranŃă şi căutarea sensului vieŃii – iar cultura şi aspectele moştenite oferă indicii
privind modurile de satisfacere a acestor nevoi (Harper & Lantz, 1996). Recunoaşterea acestor
diferenŃe şi înŃelegerea valorii lor va spori eficienŃa programelor de training parental. În plus,
un program de training parental nu va avea succes dacă părinŃii de diferite etnii şi rase îl
percep ca pe un mecanism de etalonare a părinŃilor (Forehand & Kotchick, 1996). Serviciile
bazate pe răspunsuri culturale îi vor da familiei posibilitatea de a stabili metode şi obiective
pentru schimbare în contextul convingerilor, tradiŃiilor şi practicilor familiale.
Curriculumul Familii puternice porneşte de la noŃiunea că lucrătorii vor dispune de valorile
generale şi abilităŃile prin care se demonstrează respectul faŃă de diferenŃele dintre clienŃi. În

17
acest manual sunt date exemple relevante din punct de vedere cultural. Pentru mai multe
detalii asupra muncii cu diferite populaŃii, consultaŃi referinŃele. Chiar dacă diferenŃele
culturale există între grupuri diferite, oamenii diferă ca indivizi, iar generalizările despre
grupuri nu pot fi aplicate tuturor.

DefiniŃia culturii
Cultura reprezintă o perspectivă universal împărtăşită referitor la practici ale stilului de
viaŃă al unui grup de oameni. Ea permite unei generaŃii să-i înveŃe pe urmaşi strategii de
supravieŃuire şi adaptare, căi de interpretare a experienŃelor, cât şi sensurile asupra naşterii,
morŃii sau a altor aspecte ale vieŃii (Manoleas, 1996; Nobles & Goddard, 1992). Cultura
afectează rolurile de gen, relaŃiile familiale, tehnicile de creştere a copilului, limbajul, ritualurile,
diferenŃele de clasă, organizările sociale, convingerile, valorile, sistemele politice, învăŃăturile
spirituale, procesele gândirii, metodele de rezolvare a problemelor, exprimările artistice,
regulile de conduită şi interacŃiunile sociale. Grupurile pot să împărtăşească o cultură bazată
pe etnicitate, rasă, religie, trib, naŃionalitate, locaŃie geografică, statut socio-economic sau
identitate sexuală.
Fiecare persoană are o cultură, care este învăŃată sau înnăscută. Cultura este atât de
cultura este în acelaşi timp stabilă şi dinamică. Cu alte cuvinte, ea nu numai că persistă în
timp, dar se şi transformă. În SUA, multe grupuri diferite locuiesc împreună, dar nu împărtăşesc
aceeaşi cultură majoritară. Aceste grupuri se confruntă cu provocarea de a-şi menŃine cultura,
în timp ce este necesară încorporarea tiparelor culturii dominante pentru a-şi asigura
supravieŃuirea şi succesul. În acelaşi timp, atât indivizii cât şi grupurile dezvoltă o varietate de
permutări culturale unice. În SUA, diferenŃele culturale capătă o semnificaŃie care nu poate fi
ignorată. Astfel, competenŃa culturală în cadrul serviciilor umane presupune a evita mitul
asimilării omogene a grupurilor minoritare în cadrul culturii majoritare şi insensibilitatea la
diferenŃele specifice fiecărei culturi (Isaacs, 1998).
DiferenŃele culturale valorizează individualismul şi comportamentele colective care variază
în diferite grade. În unele culturi, poate exista o tendinŃă mai mare ca individul să adopte ceea
ce este bun de la un grup colectiv, cum ar fi familia cuiva. Cu alte cuvinte, deciziile grupului
guvernează dorinŃele individului (Leigh, 1998). În contrast, alte culturi, cum ar fi cultura
majoritară din SUA pot să valorizeze individul mai mult decât interesele grupului.
Conceptul de familie este definit de fiecare cultură în parte şi de fiecare subgrup din cadrul
unei culturi. Familiile sunt în egală măsură distinctive, dar şi universal similare. Răspunsurile
competente din punct de vedere cultural recunosc şi respectă importanŃa acestor diferenŃe şi
similarităŃi între familii. Diversitatea există atât în interiorul culturii, cât şi între culturi diferite.
Pentru a înŃelege un membru al familiei cu care lucrezi este necesar să „întri în papucii” acelei
persoane şi să vizualizezi perspectiva acestuia în contextul mediului social şi al perspectivei
culturale căreia îi aparŃine. Este necesară evitarea oricăror judecăŃi referitoare la grup sau la
individ. Este foarte importantă angajarea într-un dialog şi ascultarea perspectivei individului.
O perspectivă inter-culturală examinează calităŃile familiei şi construieşte pe acestea un
angajament de colaborare în scopul rezolvării problemei. Abordarea bazată pe colaborare
accentuează importanŃa împărtăşirii înŃelepciunii, expertizei şi convingerilor personale ale
fiecărei familii implicate în programul Familii puternice (de exemplu, Simon, 1994). Construirea
relaŃiei necesită empatie şi respect pentru stiluri de viaŃă, structuri familiale şi valori diferite

18
(Harper & Lantz, 1996) şi, în acelaşi timp, angajamentul de a lucra cu familiile ca parteneri
egali în procesul schimbării.
În plus, facilitatorii Programului Familii puternice trebuie să recunoască în ce fel condiŃiile
economice şi de mediu afectează funcŃionarea familiei. Sărăcia afectează în mod direct
capacitatea de părinte, iar în SUA sărăcia şi rasismul sunt interrelaŃionate. Alimentată de
opresiune, discriminare şi absenŃa oportunităŃilor educaŃionale şi de angajare, sărăcia creează
obstacole în exercitarea capacităŃilor parentale pentru multe familii. Familiile diferite din
punct de vedere etnic sau rasial prezintă adesea un deficit de resurse pentru sănătate, hrană,
îmbrăcăminte, îngrijirea copilului, transport, activităŃi de timp liber, care promovează
maturizarea şi dezvoltarea copilului. AbsenŃa resurselor creează un stres în plus pentru
părinŃii care se luptă să le ofere copiilor un mediu propice unei dezvoltări armonioase,
trebuind să facă faŃă problemelor asociate cu creşterea copilului într-un mediu ostil. Sărăcia
creează dificultăŃi pentru punerea în practică a capacităŃilor parentale.

## Serviciile adaptate diferenŃelor culturale – Ponturi pentru facilitator

♦ Nu uitaŃi că toate familiile şi toŃi oamenii sunt diferiŃi.
♦ FiŃi atenŃi la client şi la valorile, experienŃele, cultura, religia, convingerile şi obiceiurile
acestuia. Dacă părinŃii nu doresc să vă explice aceste detalii, ar fi bine să apelaŃi la un lider
local religios sau comunitar care doreşte să discute cu dumneavoastră. Adesea, interesul
dumneavoastră în cunoaşterea culturii clienŃilor duce la creşterea încrederii şi îmbunătăŃeşte
relaŃia de lucru.
♦ RespectaŃi dreptul fiecărui individ la resursele de bază şi auto-determinare, în special în
cazul în care valorile clientului diferă de ale dumneavoastră.
♦ AcceptaŃi perspectiva clientului asupra problemei principale care trebuie rezolvată.
♦ FolosiŃi o perspectivă a punctelor culturale tari care pune accentul pe rolul resurselor
comunităŃii, familiei şi individului.
♦ FiŃi în permanenŃă conştienŃi de etnicitatea dumneavoastră şi de impactul acesteia asupra
clienŃilor. ÎntrebaŃi-vă: „Ce înseamnă etnicitatea mea pentru mine şi care este impactul ei
asupra muncii mele?”
♦ ClarificaŃi diferenŃele de etnicitate dintre dumneavoastră şi client prin discutarea efectelor
etnicităŃilor diferite cu clientul.
♦ RecunoaşteŃi relaŃiile sărăcăcioase dintre grupurile etnice de-a lungul timpului şi în mod
special când este vorba de instituŃii majoritare. Chiar dacă intenŃiile dumneavoastră sunt
bune, un client poate fi reticent în a avea încredere în dumneavoastră ca reprezentant sau
membru al unei instituŃii.
♦ ÎnŃelegeŃi faptul că unele familii au experimentat rasismul sau discriminarea.
♦ IdentificaŃi sursele de opresiune. Dacă înŃelegeŃi mediul clientului, va fi mai puŃin probabil
să „blamaŃi o victimă.”

## Programul de îmbunătăŃire a abilităŃilor parentale

Programul Familii puternice a fost dezvoltat în vederea atingerii a două scopuri: primul, să
jongleze cu ultimele cunoştinŃe empirice referitoare la familii şi capacităŃile parentale; şi al
doilea, să abordeze condiŃiile care interferează cu trainingurile parentale realizate în trecut.

19
Pentru a aborda problema condiŃiilor de mediu care afectează capacităŃile parentale (şi care ar
putea deveni piedici în oferirea de servicii într-o clinică, şcoală sau un centru comunitar), acest
curriculum poate fi aplicat acasă la client, în mod individualizat, astfel încât să poată răspunde
nevoilor şi preocupărilor unice ale membrilor familiei.
Familiile întâmpină diferite probleme ca urmare a provocărilor părinteşti. Prin urmare, nu
fiecare familie va trebui să participe la fiecare lecŃie din acest program. O evaluare eficientă a
membrilor familiei va ajuta la determinarea părŃilor din Programul Familii puternice care sunt
cele mai relevante pentru familia în cauză.
Pe lângă învăŃarea abilităŃilor parentale, Programul Familii puternice se centrează de
asemenea pe acoperirea nevoilor concrete ale fiecărei familii. „Nevoile concrete” se referă la
condiŃiile fundamentale care afectează supravieŃuirea familiei — hrană şi îmbrăcăminte
transport. În timp ce facilitatorii Programului Familii puternice asistă familiile în acoperirea
nevoilor concrete, scopul final vizează a deprinde familiile cu modul în care să identifice şi să-
şi acopere propriile nevoi de supravieŃuire. Programul Familii puternice porneşte de la ideea că
părinŃii nu pot participa la un training de dezvoltare a abilităŃilor părinteşti dacă ei suferă de o
boală serioasă, dacă nu au o locuinŃă adecvată sau dacă alte nevoi de hrană şi /sau siguranŃă
nu sunt acoperite. Lucrătorii trebuie să identifice nevoile concrete ale familiei şi apoi să ofere
asistenŃă în scopul satisfacerii acestora. Această abordare în doi paşi le permite părinŃilor să-şi
stabilească scopuri personale pertinente legate de nevoile familiei, bazate pe cultura, tradiŃiile
şi interesele specifice. Acoperirea nevoilor concrete reprezintă o premisă obligatorie a
participării părinŃilor la programul de învăŃare a deprinderilor parentale prin curriculumul
Familii puternice.

## În concordanŃă cu scopul centrat pe nevoile concrete, trainingul Familii puternice adoptă o

perspectivă ecologică. Comportamentul disruptiv al unui copil are o cauzalitate multiplă.
Perspectiva ecologică consideră că atât factorii individuali şi de mediu, cât şi interacŃiunea
dintre aceşti factori ajută la înŃelegerea problemei şi la alegerea metodei optime de intervenŃie
(Germain & Gitterman, 1995). Factorii individuali cuprind caracteristici biologice ca de
exemplu, funcŃionarea cognitivă, trăsăturile moştenite şi condiŃiile biomedicale (Fraser, 1996).
Factorii de mediu includ factorii familiali (de exemplu, practicile parentale), caracteristicile
şcolare (de exemplu, ataşamentul copilului faŃă de un profesor), relaŃiile de colegialitate (de
exemplu, respingerea de către colegi), condiŃiile de vecinătate (de exemplu, violenŃa stradală)
şi, într-un sens mai larg, influenŃele sociale, cum ar fi efectul politicilor economice asupra
oportunităŃii de a găsi un loc de muncă şi de a avea un venit. Este necesară luarea în
considerare atât a riscului dezvoltării unor comportamente agresive, cât şi a factorilor care
protejează copilul de situaŃiile de risc.
Trainingul parental urmăreşte să reducă factorii de risc şi să întărească factorii protectivi.
Factorii de risc includ condiŃiile individuale şi/sau de mediu care cresc probabilitatea apariŃiei
rezultatelor negative pentru copii. În categoria factorilor de risc pentru copii se înscriu abuzul,
neglijarea, sărăcia şi lipsa abilităŃilor parentale. Factorii protectori se referă la condiŃiile care
oferă suport copilului şi cresc probabilitatea rezultatelor pozitive. OportunităŃile educaŃionale,
prezenŃa şi grija unui adult şi capacităŃile parentale eficiente reprezintă câteva exemple de
factori protectivi (Fraser, 1997). Intensificarea factorilor protectivi şi reducerea factorilor de risc
20
promovează rezilienŃa. Astfel, părinŃii ajung să aibă succes în creşterea copiilor în ciuda
condiŃiilor adverse (Fraser & Galinsky, 1997). Curriculumul Familii puternice nu poate să se
adreseze tuturor factorilor de risc care afectează copilul şi familia acestuia. Acest curriculum
este în schimb destinat îndrumării părinŃilor în a face faŃă unor dificultăŃi, şi mai important,
unor condiŃii de risc care afectează atât familia, cât şi comportamentul copilului.
Deja menŃionată în discuŃia noastră despre nevoile concrete, sărăcia reprezintă o condiŃie
de risc principală care afectează familia atât direct, cât şi indirect. De pildă, în 1990, în SUA,
circa unul din 5 copii sub 18 ani locuia într-o casă care se găsea sub nivelul federal de sărăcie
(Patterson, Kupersmidt, & Vaden, 1990). Familiile sărace adesea nu au acces la o îngrijire
adecvată a sănătăŃii, o casă adecvată, transport, o dietă nutriŃională şi la alte resurse de coping.
Lipsa de resurse afectează capacităŃile parentale prin intensificarea iritabilităŃii şi depresiei
(McLoyd, 1998; Stern & Smith, 1995). Ca o consecinŃă, sunt afectate stările şi comportamentul
copilului. Stresul generat de sărăcie îi pune pe părinŃi în dificultate atunci când trebuie să
găsească timp şi energie pentru a petrece timpul în mod plăcut cu copiii lor. Sărăcia
subminează eforturile părinŃilor de a-şi supraveghea copiii şi de a le răspunde consecvent la
comportamentele negative. În plus, părinŃii sărăci tind să folosească forme mai dure de
disciplinare decât părinŃii cu o stare materială mai bună (Kirby & Fraser, 1997). Facilitatorii
trebuie să fie sensibili la dificultăŃile pe care le întâmpină părinŃii în implementarea abilităŃilor
însuşite prin Programul Familii puternice. Astfel, facilitatorii trebuie să adopte o abordare
integrativă, care să includă la nevoie şi oferirea de suport şi care să se adreseze nevoilor
concrete ale familiilor. Însă chiar şi în cazul unei astfel de abordări, rezultatele pot apărea
încetul cu încetul.
Familia joacă un rol central în socializarea şi creşterea/îngrijirea copilului. Când lucrurile
nu merg bine, părinŃii sunt adesea blamaŃi şi izolaŃi, primind prea puŃin ajutor tocmai când au
cea mai mare nevoie de el (Henggeler, 1994). Sărăcia, şomajul, abuzul de substanŃe creează un
stres în plus, care afectează negativ exercitarea eficientă a abilităŃilor parentale. Ca rezultat,
procesele interacŃiunilor familiale pot deveni mai distructive şi pot exacerba problemele de
comportament ale copiilor.
Este evident faptul că singur, trainingul parental nu poate rezolva problema sărăciei,
pentru că nu poate schimba accesul la resursele fizice şi sociale care sunt absolut necesare în
procesul de dezvoltare a copilului. EficienŃa trainingului parental depinde de nevoile de bază
care sunt adresate. PărinŃii trebuie să dispună de suficiente resurse pentru a acoperi nevoile
familiale înainte să poată învăŃa noi abilităŃi şi strategii de management familial. Trainingul
parental poate fi eficient în contextul existenŃei condiŃiilor sociale şi economice care permit accesul
familiei la resursele de bază – hrană suficientă, locuinŃă adecvată, siguranŃa vecinătăŃii,
disponibilitatea îngrijirii sănătăŃii, accesul la educaŃie. Adresarea nevoilor de bază neacoperite
reprezintă o componentă centrală a curriculumului Familii puternice.

## În parte, scopul Programului Familii puternice este de a promova rezilienŃa – abilitatea de a

obŃine avantajul asupra adversităŃii – prin accentuarea abilităŃilor parentale şi îmbunătăŃirea
interacŃiunilor familiale. Programul Familii puternice îşi propune să schimbe acele procese
familiale care încurajează un comportament distructiv şi antisocial al copiilor. Oferirea unor
modele de abilităŃi parentale care să se bazeze pe punctele tari şi care să promoveze un

21
comportament prosocial al copiilor are scopul de-a îmbunătăŃi procesul interacŃiunii familiale
şi de-a accentua rezilienŃa.
Caracteristicile familiale care vin să complice – dacă nu, să cauzeze – problemele de
comportament ale copiilor includ:
• InteracŃiunile coercitive părinte-copil – un tipar de interacŃiune familială care este
generat de ameninŃările folosite în locul recompenselor, dar şi de alte comportamente
agresive care nu fac altceva decât să crească ostilitatea dintre părinŃi şi copii;
• Comportamentul de cicălire şi trăncăneală – un tipar frecvent şi ineficient de schimburi
verbale între părinte şi copil care apare atunci când părintele caută conformarea copilului
la o solicitare specifică;
• Supervizarea inconsistentă a copilului – absenŃa monitorizării copilului după şcoală,
seara sau în week-end;
• Folosirea pedepselor severe, cum ar fi scuturarea, lovirea, pălmuirea sau împinsul
pentru a produce răspunsuri dezirabile din partea copilului;
• Folosirea ameninŃărilor cu retragerea iubirii sau nesatisfacerea nevoilor de bază;
• Eşecul în stabilirea unor reguli corespunzătoare din punctul de vedere al stadiului
dezvoltării copilului şi întărirea consistentă a acestora;
• Recompensarea inconsistentă pentru comportamentul dezirabil.
Modalitatea precisă prin care aceste acŃiuni contribuie la generarea de probleme este neclară.
Totuşi, este cunoscut faptul că, atunci când există reguli stricte şi întărite permanent de părinŃi,
copiii se simt în siguranŃă. Mai mult chiar, cercetările arată că un anumit comportament este
şlefuit de întăririle pe care copilul le primeşte pentru acŃiuni specifice. Astfel, atunci când
părinŃii recompensează comportamente pozitive, acestea au probabilitatea de a se repeta şi
perpetua. În mod contrar, când părinŃii eşuează în a recompensa comportamentul dezirabil
sau când recompensează un comportament indezirabil, copiii învaŃă şi repetă comportamente
negative.
PărinŃii servesc ca modele de rol pentru copiii lor, iar acŃiunile lor oferă o schiŃă a
comportamentului. Copiii tind să-şi imite părinŃii. Când părinŃii strigă, ameninŃă şi/sau lovesc
pentru a obŃine consimŃământul celorlalŃi, ei trimit mesajul că strigatul, ameninŃatul sau
lovitul sunt comportamente acceptabile social. Mai mult chiar, când copiii întrebuinŃează
strigatul, ameninŃatul sau alte comportamente coercitive, uneori ei realizează că aceste răspunsuri
neplăcute le pot oferi rezultatele dorite (de exemplu, să stea mai mult afară sau să nu
îndeplinească o sarcină neplăcută). InteracŃiunea coercitivă părinte-copil este un ciclu al
escaladării răspunsurilor neplăcute care au loc între părinte şi copil. Acest proces distructiv de
interacŃiune generează frecvent cicăliri, necăjiri, frustrări şi, mult prea des, un act fizic coercitiv
din partea părintelui (care este la capătul răbdărilor şi îşi pierde controlul).

## PărinŃii ca modele: o perspectivă a învăŃării sociale

PărinŃii sunt primele şi cele mai importante modele de rol pentru copiii lor. De aceea,
curriculumul Familii puternice are la bază teoria învăŃării sociale, care susŃine că orice
comportament este învăŃat de către copil prin observarea şi imitarea celorlalŃi (Bandura &
Walters, 1959; Bandura & Ross, 1961; Bandura & Walters, 1963; Bandura, 1973). Cercetările
arată că modelarea operează în trei moduri pentru influenŃarea comportamentului copilului
(Bandura, 1973):

22
1. Copiii dobândesc comportamente noi prin observaŃie;
2. Comportamentele noi sunt întărite sau slăbite prin suportul social oferit de mediul
înconjurător (incluzând aici observarea continuă a celorlalŃi şi modul acestora de a
răspunde la încercarea copilului de a imita un comportament, de exemplu, consecinŃele
primite); şi,
3. AcŃiunile celorlalŃi reprezintă indicii sociale care facilitează comportamente similare.
Din perspectiva Programului Familii puternice, copiii nu sunt răi (sau buni) din fire, ci ei de
fapt doar învaŃă comportamente indezirabile. Astfel, ei pot fi dezvăŃaŃi de comportamentele
distructive sau indezirabile prin înlocuirea comportamentului indezirabil cu răspunsuri acceptabile
social. Cele mai multe comportamente noi se dobândesc prin observaŃie şi experimentare.
Decizia unui copil de a dobândi comportamente noi depinde de cele patru procese care
facilitează învăŃarea. Un copil trebuie să fie apt (a) să imite comportamentul părintelui, (b) să-
şi amintească comportamentul, (c) să aibă capacitatea fizică şi mentală de a realiza acel
comportament şi (d) să perceapă recompensele asociate acestuia. Din perspectivă ecologică,
mediul poate fi conceptualizat ca oferind atât recompense, cât şi pedepse noului comportament.
Prin urmare, în orice situaŃie dată, copiii vor imita doar acele acŃiuni pe care le observă, şi le
amintesc, le pot îndeplini şi doresc să le pună în practică (pe baza faptului că sunt sau nu
recompensate). Desigur, copiii sunt mai puŃin înclinaŃi să imite comportamente pentru care nu
percep nici un beneficiu. De exemplu,
Când Maria observă în mod repetat că mama sa opreşte televizorul sau retrage
privilegiul uitării la televizor fratelui mai mare ori de câte ori acesta nu o ascultă să-l dea mai
încet, ea învaŃă că aceleaşi consecinŃe se pot abate şi asupra ei într-o situaŃie similară.
Procesul reîntăririlor pozitive acŃionează ca un factor cheie atât în învăŃare, cât şi în
intervenŃie. În curriculumul Familii puternice, re-întăririle pozitive sunt folosite în mai multe
moduri. În primul rând, părinŃii învaŃă să folosească recompense verbale şi non-verbale care
să întărească comportamentele pozitive. Aceste recompense constau în îmbrăŃişări, zâmbete,
atingeri, comunicarea de către părinŃi a faptului că sunt mândri de realizările copiilor. În plus,
părinŃii sunt învăŃaŃi să folosească etichete, privilegii şi orice alte stimulente pentru
comportamentele pozitive. Semnele, bulinele, sau punctele de pe un tabel pot fi folosite ulterior
în schimbul unor recompense. În al doilea rând, părinŃii învaŃă să modeleze comportamente
care să ofere exemple de abilităŃi prosociale. Copiii observă aceste comportamente la părinŃii
lor şi percep recompensele care apar în urma acestora. În al treilea rând, părinŃii sunt învăŃaŃi
să eticheteze comportamentele, astfel încât copiii învaŃă când un comportament este bun sau
rău. Această separare a comportamentului de copil reduce riscul etichetării copilului ca fiind
„rău”. Ea promovează înŃelegerea faptului că există o relaŃie între modul în care copilul se
comportă şi consecinŃele comportamentelor specifice. În al patrulea rând, în timp ce părinŃii
dobândesc abilităŃi în a oferi încurajări, laude şi alte recompense, copiii sunt la rândul lor
încurajaŃi să discearnă comportamentele proprii. În acest sens, curriculumul ajută la
dobândirea de abilităŃi cognitive prin care copiii învaŃă să se gândească la consecinŃele
propriilor acŃiuni şi să caute recompense ca sursă de mulŃumire şi satisfacŃie.
Programul Familii puternice aplică o perspectivă a învăŃării sociale prin ajutarea părinŃilor
să-şi schimbe modul de interacŃiune cu copiii lor. PărinŃii definesc problemele şi colaborează
cu facilitatorul programului asupra strategiilor de a depăşi problemele identificate. Astfel,
acele persoane care cunosc copilul cel mai bine – părinŃii – sunt responsabile pentru
intervenŃie. Facilitatorii programului Familii puternice se alătură părinŃilor ca parteneri pentru
a facilita schimbarea în mediul în care se dezvoltă problemele.

23
„Bătălia” dintre părinŃi şi copii: Teoria coerciŃiei

## Bazându-se pe cercetările privind familia, curriculumul se centrează pe comportamentele

coercitive. Teoria coerciŃiei (Patterson, 1982; Patterson, 1995; Patterson, Reid, & Dishion, 1992)
se bazează pe cele două principii ale întăririi. Primul se referă la faptul că mult prea des,
căutăm să schimbăm comportamentul celorlalŃi prin folosirea unor acŃiuni neplăcute şi deranjante.
Aceste acŃiuni pot fi verbale sau non-verbale şi pot să varieze de la plâns şi smiorcăit până la
forŃa fizică. Al doilea constă în aceea că acŃiunile neplăcute şi deranjante sau comportamentele
coercitive se intensifică adesea până când ceilalŃi cedează. Astfel, comportamentele coercitive
sunt recompensate prin conformarea celorlalŃi. Capitularea în folosirea comportamentelor
negative este de asemenea recompensată prin stoparea acŃiunii neplăcute. De exemplu,
Mama îi spune Danielei că este timpul de culcare. Daniela îi răspunde cu plânsete şi
smiorcăieli (răspuns nedorit). Mama, fiind extenuată de atâtea rugăminŃi, s-ar putea să nu
mai aibă energia necesară să o înfrunte pe Daniela, aşa că acceptă ca fata să nu meargă
încă la culcare. Daniela este astfel recompensată pentru acŃiunea coercitivă (de exemplu,
plâns şi smiorcăit). Mama Danielei este de asemenea recompensată de faptul că fiica ei nu
mai plânge. Mai târziu, mama începe să se simtă frustrată de faptul că Daniela este încă
trează, iar pentru a o face să se supună, începe să strige, să o ameninŃe sau chiar să
folosească forŃa fizică. Daniela cedează în faŃa ameninŃării exagerate a mamei, iar în
cazul mamei asistăm la întărirea comportamentului său coercitiv.
Ciclul coercitiv reprezintă de fapt o „capcană a întăririlor” (Kazdin, 1987; Patterson, 1982),
pentru că ambele părŃi sunt recompensate pentru comportamentele lor inadecvate. În
consecinŃă, asemenea comportamente vor continua să se manifeste, chiar dacă sunt neplăcute
pentru ambele părŃi. În exemplul de mai sus, Daniela a învăŃat că cererea ei de a prelungi
timpul înainte de a merge la culcare printr-o manifestare dezagreabilă funcŃionează. Mama
recompensează în mod necorespunzător răspunsul coercitiv, indezirabil al fetei, permitându-i
să stea trează până mai târziu. Exasperată, mama Danielei aplică apoi în interacŃiunea cu fiica
ei un comportament aspru sau coercitiv din punct de vedere fizic, care produce efectul dorit
(Daniela merge la culcare), dar acest comportament este observat de Daniela şi apoi imitat.
Acest ciclu distructiv escaladează, pe măsură ce comportamentul dezagreabil creşte în
frecvenŃă şi intensitate.
Din scene de interacŃiune similare celei prezentate mai sus între Daniela şi mama ei, copiii
sunt încurajaŃi să înveŃe răspunsuri coercitive care-i vor ajuta să învingă în raport cu un
membru al familiei şi într-un context specific (Patterson, 1982). Este important de reŃinut că
acest tipar de interacŃiune familială îi învaŃă pe copii o strategie de rezolvare de probleme
coercitivă şi uneori manipulativă fizic, acompaniată de creşterea agresivităŃii parentale. În
cazul în care acest tipar de interacŃiune se generalizează de la un singur părinte la celălalt,
problemele pentru copil şi familie se intensifică.
În alte medii decât acasă, comportamentul coercitiv conduce la relaŃii disfuncŃionale cu
profesorii, colegii şi cu alŃii. Când copiii dezvoltă astfel de comportamente în alte medii decât
acasă, ei sunt respinşi de colegi. O dată respinşi, copiii sunt mai predispuşi să se alieze cu alŃi
copii care manifestă aceleaşi probleme de comportament. Mai mult chiar, ei pot eşua în
învăŃarea abilităŃilor prosociale necesare pentru obŃinerea succesului şcolar.
În lipsa intervenŃiei, acest ciclu corupe procesul de socializare. Copiii devin nervoşi,
nesupuşi şi evită responsabilitatea, o combinaŃie de sentimente şi comportament pe care

24
Patterson şi Forgatch (1987) o numesc „triada antisocială”. Copiii tind să devină ne-cooperativi, să
aibă probleme în a discerne ce comportament să adopte în situaŃii noi, neagă responsabilitatea
pentru comportamentele antisociale şi performanŃele şcolare scăzute şi manifestă stări de
iritabilitate şi comportament ostil. Mai mult chiar, cu cât copiii sunt mai constrânşi, cu atât
controlul parental descreşte (Patterson, 1995). Copiii câştigă mai mult control asupra proceselor
familiale, iar părinŃii devin tot mai ezitanŃi în a-i confrunta, ceea ce diminuează foarte mult
probabilitatea de a se ajunge la finalităŃi pozitive.
PărinŃii reprezintă cheia în schimbarea acestui proces. PărinŃii deŃin puterea de a schimba
comportamentul copiilor prin modificarea practicilor parentale. Ruperea ciclului de coerciŃie
duce la intensificarea acelor activităŃi care promovează comportamente prosociale din partea
copiilor, întrerupând totodată recompensarea necorespunzătoare a comportamentelor negative.
Modificarea abilităŃilor parentale în vederea atingerii acestui scop necesită multă răbdare şi
exerciŃiu. Schimbarea comportamentului copilului nu se realizează nici uşor şi nici repede. De
fapt, la început, părinŃii pot simŃi chiar o doză mai mare de disconfort decât de obicei, pe
perioada cât copiii testează limitele noilor reguli impuse. PărinŃii se pot simŃi frustraŃi când
comportamentul copiilor nu se schimbă atât de repede cum s-ar fi aşteaptat ei sau dacă o
tehnică nou folosită nu dă roade de la bun început (Webster-Stratton et al., 1989). În plus,
părinŃii pot avea ezitări în a participa la trainingul parental dacă nu recunosc interacŃiunea
coercitivă sau nu înŃeleg în ce fel poate fi întrerupt ciclul proceselor familiale coercitive.

## Încurajarea şi susŃinerea implicării părinŃilor în programele de intervenŃie constituie o

problemă majoră, fapt recunoscut de specialiştii în domeniu (Fraser, Hawkins, & Howard,
1988; Henggeler et al., 1997). Implicarea parentală reprezintă un element critic în înlăturarea
ciclului coercitiv. Studiile au dovedit că familiile cu un statut socioeconomic scăzut şi cele care
se confruntă cu probleme, cum ar fi depresia sau abuzul de substanŃe, tind să se retragă din
programele de educaŃie parentală (Wierson & Forehand, 1994). În ce fel pot fi motivaŃi părinŃii
să participe şi să devină implicaŃi într-o mai mare măsură în programele de educaŃie parentală?
Nu există un răspuns singular la această întrebare. În parte, implicarea părinŃilor poate fi
realizată ajutându-i să-şi rezolve problemele concrete care stau în calea satisfacerii nevoilor de
bază. De asemenea programul, care implică părinŃii ca parteneri în procesul schimbării, poate
accentua participarea şi stimula eforturile părinŃilor. A-i ajuta pe părinŃi să-şi construiască un
set de abilităŃi parentale care pot produce schimbări rapide la nivelul comportamentelor
problemă, capabile să reîntărească eforturile acestora, poate de asemenea asigura participarea
lor constantă. Lărgind puŃin ideea că dobândirea abilităŃilor parentale duce la creşterea
interesului şi încrederii, facilitatorii ar trebui mai întâi să Ńintească schimbări minore atât la
nivelul comportamentului copilului, cât şi al părintelui, pentru a se stimula dorinŃa de reuşită.
O dată cu dobândirea de către părinŃi a abilităŃilor necesare în vederea depăşirii sarcinilor, se
îmbunătăŃeşte şi autoeficienŃa personală (convingerea în abilitatea de a rezolva o sarcină). Pe
măsură ce părinŃii observă îmbunătăŃiri, ei devin tot mai mulŃumiŃi. SatisfacŃia le stârneşte
interesul şi le creşte motivaŃia participării.
AchiziŃionarea de noi comportamente şi înlocuirea celor vechi nu este uşoară. Astfel, pe
lângă motivaŃia de a participa la program, părinŃii au nevoie şi de oportunităŃi pentru a
experimenta noile comportamente pozitive. Unii cercetători sugerează că noi, oamenii, ne
adaptăm foarte repede şi frecvent ne ajustăm atitudinile reflectate în comportamente (Bem,

25
1965; Bem, 1972). Centrate pe construirea noilor abilităŃi prin exerciŃii şi rezolvare de probleme,
activităŃile oferă o şansă părinŃilor de a îmbrăŃişa schimbările pe care iniŃial le considerau
imposibile. Când părinŃii acceptă un rol activ în reducerea unui comportament (de exemplu,
prin jocuri de rol) şi explică importanŃa acestuia celor care observă, ei sunt în cea mai bună
postură de a percepe valoarea schimbării comportamentului. Dintr-o perspectivă generală,
procesul schimbării folosit în Programul Familii puternice se adresează mai puŃin modificării
atitudinilor şi mai mult învăŃării de noi abilităŃi. Este convingerea promotorilor programului
că schimbarea atitudinii adesea apare ulterior învăŃării şi integrării noilor abilităŃi.
Stilul abordării părinŃilor în procesul transmiterii informaŃiilor reprezintă un element crucial
în procesul schimbării. „Predarea” sau procesul învăŃării din cadrul trainingului parental
poate creşte rezistenŃa părinŃilor la noile concepte. Colaborarea cu părinŃii în privinŃa unor
scopuri bine Ńintite, procese şi strategii va creşte acceptarea noilor idei. MenŃinerea centrării pe
calităŃile părinŃilor, pe oferirea de suport şi reîntărirea strategiilor care respectă integritatea
culturală şi răspund nevoilor familiale vor asigura o mai bună înŃelegere a noilor abilităŃi.

Despre curriculum

Atât teoria cât şi cercetările sugerează că educaŃia părinŃilor trebuie să ducă la creşterea
performanŃei şi măiestriei în folosirea abilităŃilor parentale. Dacă abilităŃile sunt învăŃate corect
şi produc schimbările dorite în comportamentul copilului, părinŃii sunt mai predispuşi să
rămână implicaŃi în training şi să primească ajutor din partea unui profesionist. De aceea,
curriculumul se centrează pe dezvoltarea abilităŃilor prin învăŃarea bazată pe practică şi prin
îndeplinirea sarcinilor. EficienŃa este crescută prin creşterea performanŃei abilităŃilor parentale
şi prin reîntărirea pozitivă produsă prin schimbarea comportamentului copilului. Pentru a
creşte motivaŃia şi a asigura faptul că programul îi situează pe părinŃi ca parteneri în procesul
schimbării, programul este individualizat, ceea ce înseamnă că părinŃii îşi stabilesc în cadrul
programului propriile scopuri.
Curriculumul Familii puternice este împărŃit în patru capitole:
1. Tu şi copilul tău;
2. Disciplina;
3. Comunicarea;
4. Tot ce-am învăŃat.
Fiecare capitol cuprinde 3–5 lecŃii, tot trainingul însumând 17 lecŃii. LecŃiile din capitolul 2
se referă la comportamentul coercitiv şi sunt recomandate tuturor familiilor care participă la
Programul Familii puternice. Pentru restul curriculumului, familiile trebuie încurajate să
participe la selectarea lecŃiilor şi capitolelor care pe potrivesc cel mai bine problemelor lor.
Fiecare capitol al curriculumului se adresează unui aspect critic al creşterii copilului. În fiecare
capitol sunt descrise activităŃi practice şi modalităŃi de reîntărire a abilităŃilor parentale.
LecŃiile sunt prezentate într-o ordine logică, dar aceasta poate fi – ar trebui – schimbată în
funcŃie de nevoile familiilor.
Primul capitol este intitulat „Tu şi copilul tău”. Cele cinci lecŃii incluse în acest capitol se
centrează pe stabilirea relaŃiei, construirea încrederii şi adunarea informaŃiei despre copii şi
familie din perspectiva părinŃilor. În cadrul acestui capitol, părinŃii trebuie să stabilească
scopuri pentru program, Ńinând cont de faptul că acestea se pot schimba o dată cu schimbările
din familie. Cele cinci lecŃii ale acestui capitol oferă informaŃii practice despre dezvoltarea
copilului şi funcŃionarea familiei. Prima activitate implică o evaluare a funcŃionării familiei şi
26
realizarea unui Plan Individualizat de Servicii (PIS). Evaluarea familiei explorează resursele
familiei, suportul social, relaŃiile familiale, abilităŃile parentale existente şi bunurile familiei.
Evaluarea se încheie cu formularea scopurilor trainingului, stabilite în strânsă legătură cu
nevoile fiecărei familii. Un model de PIS poate fi găsit în Anexa A. LecŃia finală a capitolului
încurajează implicarea părinŃilor în viaŃa şcolii şi promovează centrarea familiei pe activităŃi
extracurriculare / de timp liber.
Al doilea capitol are ca temă „disciplina”. Cele cinci lecŃii ale acestui capitol se centrează pe
dezvoltarea unei strategii consistente de disciplinare şi întărire a regulilor. Capitolul analizează
folosirea recompenselor şi pedepselor, având la bază un sistem de tabele de înregistrare şi
monitorizare a comportamentelor. LecŃiile cuprinse în această secŃiune au scopul de a-i ajuta
copii să dezvolte „comportamente prosociale,” abilităŃi care promovează succesul la şcoală şi,
nu în ultimul rând, în viaŃă. În acest capitol părinŃilor li se solicită să stabilească tabele de
urmărire a comportamentelor copiilor şi de recompensare a comportamentelor prosociale.
În capitolul al treilea, „Comunicarea,” părinŃii învaŃă noi căi de a interacŃiona cu copiii lor.
Cele trei lecŃii referitoare la ascultarea eficientă şi confruntare le oferă părinŃilor suportul
necesar menŃinerii întăririlor consistente asupra regulilor familiale.
„Tot ce-am învăŃat” este cel de-al patrulea şi ultimul capitol al trainingului. Cele patru lecŃii
ale capitolului oferă părinŃilor oportunitatea de a integra multe dintre abilităŃile învăŃate în
lecŃiile anterioare. PărinŃii învaŃă despre modul în care copiii lor gândesc şi rezolvă problemele.
De asemenea, ei învaŃă un model de rezolvare de probleme pe care îl pot folosi în conflictele
cu copiii lor. În legătură cu abilităŃile de confruntare din capitolul anterior, capitolul şi totodată
trainingul se încheie cu o lecŃie referitoare la managementul furiei şi reducerea stresului.

## Ponturi pentru implementare

Aşa cum am menŃionat mai sus, părinŃii sunt percepuŃi ca parteneri şi colegi în Programul
Familii puternice. Curriculumul poate fi folosit cel mai bine într-un cadru de colaborare cu
părinŃii. Colaborarea implică împărtăşirea informaŃiei cu părinŃii ca parteneri. Curriculumul
utilizează calităŃile părinŃilor ca bază pentru învăŃare şi schimbare. PărinŃii sunt încurajaŃi să
identifice acele aspecte care funcŃionează bine în cazul lor şi să construiască pornind de la aceste
calităŃi parentale. Scopurile sunt stabilite de către părinŃi la fiecare lecŃie şi curriculumul este
astfel creat încât să întâlnească nevoile identificate de către părinŃi. În acest sens, curriculumul
caută de asemenea să se adapteze la diferenŃele culturale care pot exista între familii.
În timp ce planificaŃi fiecare lecŃie:
• AscultaŃi cu atenŃie ceea ce vă spun părinŃii.
• AdaptaŃi situaŃiile ipotetice la experienŃele, limbajul, religia şi cultura părinŃilor.
• DiscutaŃi frustrările legate de învăŃarea noilor lucruri.
• PetreceŃi timp pentru stabilirea relaŃiilor colegiale cu părinŃii.
• ÎncurajaŃi părinŃii să vă spună ceea ce-şi doresc pentru copiii lor.
• CentraŃi-vă şi construiŃi pe calităŃile parentale.
• AccentuaŃi importanŃa unui mediu familial destins.
• Nu blamaŃi când unele lucruri nu merg, ci fiŃi suportivi la încercările părinŃilor.
DiscutaŃi sub forma unui brainstorming soluŃiile de rezolvare a situaŃiilor dificile.
• ReamintiŃi-le părinŃilor că greşelile sunt omeneşti. Nu există ceea ce se numeşte
„părintele perfect”.

27
LecŃiile pot fi adaptate în diferite moduri. ExerciŃiile pot fi realizate oral sau în scris. Deşi la
fiecare lecŃie se specifică obiectivele, părinŃii trebuie în permanenŃă încurajaŃi să stabilească
scopuri adaptate nevoilor propriei familii. LecŃiile pot fi parcurse prin întâlniri săptămânale
sau chiar prin câteva întâlniri într-o săptămână.

Vizita acasă

Programul Familii puternice a fost creat pentru a fi folosit în contextul familial. Un avantaj al
folosirii curriculumului acasă de către părinŃi este dat de oportunitatea de a observa
interacŃiunea părinte-copil în mediul în care această interacŃiune are loc cel mai frecvent.
Pentru că multe conflicte părinte-copil au loc acasă, oferirea de servicii în mediul familial se
presupune că va reduce riscul ca efectele tratamentului să nu se generalizeze la situaŃiile vieŃii
reale. Modificările abilităŃilor parentale sunt mai uşor de realizat acasă. În plus, facilitatorii pot
oferi un model pentru multe dintre abilităŃile pentru părinŃi şi copii înainte ca procesul efectiv
de învăŃare a lor să înceapă.
Cu toate acestea, implementarea în mediul familial reprezintă o provocare unică şi necesită
abilităŃi speciale (Hodges & Blythe, 1992). ExperienŃa anterioară în oferirea de servicii la
domiciliu sugerează că facilitatorii trebuie să:
• MenŃină o relaŃie de colaborare cu părinŃii.
• Recunoască şi respecte mediul familial. De exemplu, să-i întrebe pe părinŃi unde anume
în casă să aibă loc întâlnirea.
• Recunoască şi respecte cultura şi stilul de viaŃă al familiei.
• ÎnŃeleagă că intervenŃiile înfluenŃează toŃi membrii familiei şi afectează toată
funcŃionarea familială.
• Fie flexibili. Să programeze vizitele astfel încât să convină familiei.
• Fie asertivi. Să dezvolte o agendă la începutul fiecărei întâlniri pentru a se asigura că
scopurile respectivei întâlniri au fost atinse.
• Fie pregătiŃi pentru întreruperi şi perturbări.
• Promoveze participarea tuturor membrilor familiei la stabilirea scopurilor.
• Informeze membrii familiei despre toate obligaŃiile legale privind raportarea incidentelor
de abuz şi neglijare.
• Ofere ajutor familiei prin îndrumarea către servicii specializate sau prin rezolvarea
nevoilor concrete.
• Informeze familia despre caracterul limitat în timp al programului.
• Pună în legătură familia cu sprijinul oferit de comunitate.
• MenŃină confidenŃialitatea.

## Folosirea curriculumului Familii puternice într-o structură de grup

Deşi până acum s-a discutat despre folosirea programului într-un mediu familial,
curriculumul Familii puternice poate fi folosit şi într-o structură de grup. Cu toate că munca de
grup permite o flexibilitate mai redusă în privinŃa planificării întâlnirilor comune, colaborarea
dintre părinŃi şi facilitator este realizabilă în contextul fiecărei lecŃii, prin aceea că părinŃii
definesc comportamente specifice pe care vor să le supună schimbării. Predarea curriculumului
într-o structură de grup oferă câteva avantaje şi provocări unice. De exemplu, în munca de

28
grup se intersectează procese profesionale şi de ajutor al egalilor. Având la bază educaŃia şi
specializarea lor, facilitatorii oferă abilităŃi, cunoştinŃe şi o perspectivă de non-judecare
(Cassano, 1989). Grupul oferă şi posibilitatea de a discuta despre disciplină, rezolvarea de
probleme şi alte aspecte ale curriculumului cu alŃi părinŃi. ReŃeaua de egali oferă adesea un
anumit sprijin şi un feedback valoros, atunci când părinŃii îşi testează abilităŃile. Mai mult
chiar, le permite părinŃilor să-şi valideze experienŃele unii altora, Ńinând cont de faptul că
meseria de părinte poate fi adesea stresantă. În plus, grupul poate reduce izolarea socială cu
care se pot confrunta părinŃii cu copii aflaŃi în dificultate. În cadrul grupului, părinŃii au ocazia
să dezvolte relaŃii noi care să le ofere un suport emoŃional şi tangibil. O dată ce membrii
grupului înfiripă relaŃii între ei, le va creşte şi stima de sine (Levin, 1992). În fine, diferenŃele de
clasă şi rasiale dintre client şi facilitator pot împiedica procesul învăŃării. Grupul îi va ajuta pe
părinŃi să depăşească diferenŃele demografice prin împărtăşirea şi învăŃarea din experienŃele
personale ale celorlalŃi care provin din medii similare (McKay et al., 1995; Miller, 1997).
În ciuda avantajelor pe care le are, desfăşurarea curriculumului Familii puternice într-o
structură de grup prezintă anumite provocări. Aspecte cum ar fi transportul, îngrijirea
copiilor, situaŃiile neprevăzute pot să apară şi să îngreuneze prezenŃa părinŃilor la întâlnirile
de grup. În plus, facilitatorii grupului nu pot să evalueze nevoile şi calităŃile membrilor
grupului la fel de bine cum realizează acest lucru atunci când lucrează cu familiile în mediul
lor de acasă. În fine, deşi facilitatorii subliniază faptul că părinŃii posedă calităŃile unice şi
expertiza în privinŃa creşterii copiilor, ei recunosc că unii membri ai grupului se bazează pe
metode de disciplinare inconsistente sau prea dure. O facilitare abilă este absolut esenŃială în
identificarea unor sugestii constructive şi pentru a evita descurajarea participării membrilor
grupului la programul de training (McKay et al., 1995). Liderii Programului Familii puternice
trebuie să evalueze foarte atent situaŃia pentru a decide care dintre modelele de lucru va avea
cea mai mare eficienŃă: lucrul în familie, în grup sau o combinaŃie a celor două.
Realizarea unui grup în vederea implementării Programului Familii puternice presupune
asigurarea unui spaŃiu care conferă siguranŃă, în care părinŃii să se simtă confortabil când îşi
împărtaşesc experienŃele, în care să poată interacŃiona liber cu ceilalŃi membri şi în care să
poată învăŃa şi exersa noile abilităŃi. Pe măsură ce părinŃii lucrează împreună, interacŃiunile lor
vor fi cruciale în învăŃarea conŃinuturilor şi în achiziŃionarea de abilităŃi, în concordanŃă cu
obiectivele fiecărei lecŃii. Liderii grupului pot facilita o desfăşurare eficientă a grupului în mai
multe moduri. O sarcină critică pentru facilitator este de a-i determina pe participanŃi să se
implice în desfăşurarea grupului într-o manieră eficientă şi suportivă. Pentru a conduce cu
succes un grup Familii puternice este importantă familiarizarea cu modul de dezvoltare a unui
grup şi o înzestrare cu abilităŃi specifice de facilitator.

Dezvoltarea grupului

Deşi grupurile diferă, există câteva principii generale pentru conducerea unui grup, care
pot fi aplicate şi în cazul implementătrii curriculumului Familii puternice. Această recapitulare
pe scurt a dezvoltării grupurilor vă va concentra atenŃia asupra câtorva trăsături importante
ale grupurilor aflate în diferite stadii de dezvoltare. În cele ce urmează vom dezvolta mai
multe concepte în legătură cu: scopurile grupului, legăturile din cadrul grupului, rolurile în
grup şi normele de grup.
O analiză mai cuprinzătoare asupra principiilor şi practicilor de grup poate fi găsită la
Toseland şi Rivas (1998), Garvin (1997) şi Rose (1998). Totodată, Brower (1996), Galinsky şi
29
Schopler (1989), Sarri şi Galinsky (1985), Tuckman şi Jensen (1977), Wheelan şi Kaeser (1997) şi
Worchel (1994) au studiat contextele de lucru specifice dezvoltării grupului.

## Planificarea: Etapa de pornire

Înainte ca grupul să înceapă să funcŃionze, încercaŃi să anticipaŃi momentele de maturizare
a grupului. Această fază incipientă de formare a grupului este denumită etapa de pornire a
dezvoltării grupului. VeŃi căuta să-i faceŃi pe membrii grupului să se simtă cât mai confortabil.
Ce puteŃi face pentru a crea un mediu care să faciliteze o interacŃiune pozitivă între membrii
grupului? Aranjarea scaunelor în cerc, de exemplu, îi poate face pe membrii grupului să se
simtă incluşi în grup. SpaŃiul adecvat, departe de factori perturbatori, îi poate ajuta pe membrii
grupului să se concentreze asupra activităŃilor. Apoi, puteŃi să vă axaŃi pe modelarea dispoziŃiei
grupului. Unde au fost chiar înainte de a veni la grup: la lucru, au stat cu copilul, au fost la
cumpărături? Se simt deranjaŃi, frustraŃi, anxioşi? ToŃi părinŃii se simt într-un anumit fel? A avut
loc vreun incident care să influenŃeze modul în care membrii grupului vor interacŃiona între ei?
CompoziŃia şi mărimea grupului vor influenŃa planul de activităŃi. Cât de mare este
grupul? Sunt membrii diferiŃi din punctul de vedere al sexului, rasei, domiciliului, vârstei,
educaŃiei, vârstei copiilor, modurilor de a disciplina copiii? Se cunosc părinŃii între ei?
CunoştinŃele referitoare la trăsăturile grupului reprezintă un factor important în alegerea
activităŃilor corespunzătoare, care îi vor ajuta pe membrii grupului să relaŃioneze unii cu alŃii
într-o manieră suportivă.

## Construirea relaŃiei şi formularea aşteptărilor: Etapa de formare

La prima întâlnire, membrii grupului încep să facă cunoştinŃă unii cu alŃii. Începutul unui
grup este cunoscut sub denumirea de etapă de formare. Membrii grupului află care sunt
expectanŃele faŃă de ei în cadrul acestui grup specific, care ar putea fi rolurile individuale, care
sunt scopurile şi obiective grupului, care sunt regulile de grup şi cum operează grupul. Când
membrii grupului se decid să participe la întâlniri, ei se întreabă dacă această experienŃă le va
fi folositoare sau nu. Se vor integra în grup? Vor fi acceptaŃi de ceilalŃi membri ai grupului?
Vor fi ei înŃeleşi de ceilalŃi? Vor obŃine ceva de pe urma participării la grup? Va fi dificil pentru
membrii grupului să fie atenŃi la lecŃii şi la activităŃile desfăşurate în cadrul Programului
Familii puternice, cât şi la opiniile celorlalŃi membri, în acelaşi timp fiind îngrijoraŃi de locul pe
care îl ocupă ei înşişi în cadrul grupului.
În această etapă, aşezarea în cerc a membrilor grupului poate fi de foarte mare ajutor. În
acest format, facilitatorul îi roagă pe membrii grupului să spună căte ceva despre ei, fiecare
participant având şansa să răspundă cerinŃei. De exemplu, îi puteŃi ruga pe membrii grupului
să vă spună vârsta propriilor copii, care este emisiunea TV preferată sau ce le place cel mai
mult în timpul iernii sau verii. Acest exerciŃiu ajută la construirea unei relaŃii de încredere între
membri şi la stabilirea unui climat de siguranŃă în cadrul grupului. Un alt avantaj al aşezării în
cerc este facilitarea inter-conexiunilor dintre membri într-o manieră pozitivă. De felul în care
liderul conduce primele întâlniri va depinde tonul şi regulile pentru restul întâlnirilor.
Încă de la început, faceŃi tot posibilul pentru a facilita dezvoltarea grupului. Cu alte
cuvinte, interacŃiunile din cadrul grupului şi ajutorul reciproc reprezintă componente foarte
importante ale muncii de grup. La început, este foarte important să informaŃi membrii
grupului cu privire la obiectivele Programului Familii puternice şi la responsabilităŃile lor, în
termenii participării şi implicării. În plus, grupul ca întreg trebuie să dezvolte reguli şi să
formuleze beneficiile la care se aşteaptă de pe urma participării la grup. De exemplu,
30
facilitatorii trebuie să-i implice pe membrii grupului în procesul stabilirii scopurilor. Acest tip
de implicare alimentează dreptul de proprietate asupra scopurilor şi regulilor grupului, ceea
ce duce la creşterea devotamentului, participării şi conformării membrilor. Nu uitaŃi că, tot ce se
întâmplă cu orice membru al grupului – de exemplu, felul în care interacŃionaŃi ca lider cu un
anumit membru – va comunica şi celorlalŃi membri despre modul în care vor fi trataŃi. În plus,
când în conducerea grupului intervin şi co-lideri, înteracŃiunea dintre aceştia serveşte drept
model pentru membrii grupului.

## Testare: Etapa de conflict

Pe măsură ce membrii depăşesc etapa formării, ei încep să se simtă mai confortabil şi mai
în siguranŃă. Pot deja să aibă diferite conflicte cu ceilalŃi. În plus, pot să ridice întrebări cu
privire la scopuri şi la modul de operare a grupului şi chiar referitoare la autoritatea liderului
de grup. Această fază este denumită etapa de conflict. Când conflictul se produce, trebuie să
identificaŃi sentimentele din spatele conflictului şi să vă asiguraŃi că respectivul conflict nu va
lua forme de exprimare prea dure în grup. ÎncurajaŃi membrii să se implice mai mult în
interacŃiuni suportive decât în interacŃiuni antagonice. În acelaşi timp, veŃi dori ca părinŃii să
se simtă liberi să contribuie cu diferite idei şi opinii referitoare la ceea ce înseamnă să fii
părinte şi la modalităŃile de rezolvare a problemelor care apar. AccentuaŃi în faŃa membrilor
grupului ideea de respect pentru opiniile fiecărui membru şi necesitatea evitării atitudinilor de
atac faŃă de ceilalŃi. AşteptaŃi-vă la unele conflicte, ŃineŃi-le sub control, încurajaŃi diferenŃele,
încadrând toate acestea în limitele acceptării şi ale învăŃării de la celălalt.
Lucrul împreună: Etapa de consolidare
Următoarele două etape ale grupului sunt definite în termenii normării şi acŃionării;
aceaste etape sunt cuprinse în conceptul de etapa de „lucru” a grupului. La acest nivel, multe
dintre problemele de funcŃionare a grupului vor fi fost deja rezolvate, iar grupul se va fi
închegat deja şi se va fi atins deja un anumit grad de coeziune. Regulile sunt clare, iar membrii
grupului ştiu ce se aşteaptă de la ei. În multe grupuri, membrii funcŃionează corect,
indepedent, dar sub supravegherea atentă a liderului. În conformitate cu formatul grupurilor
Familii puternice, liderul va continua ghidarea procesului de grup, direcŃionând grupul în ceea
ce priveşte componenta educaŃională a curriculumului şi activităŃile practice. ÎncercaŃi să
implicaŃi membrii cât mai mult, încurajând legăturile de grup deja dezvoltate. Grupurile sunt
astfel concepute încât părinŃii să poată să-şi ofere unii altora suport şi asistenŃă atunci când îşi
explorează sentimentele, rezolvă probleme şi învaŃă abilităŃi noi. Este important ca membrii
grupului să-şi asume responsabilitatea pentru soluŃiile de grup şi să se sprijine unii pe alŃii în
atingerea scopurilor individuale pe care şi le-au fixat. Cu cât grupul se dezvoltă şi se
maturizează mai mult, cu atât impactul asupra membrilor săi este mai puternic.

## Evaluarea şi finalizarea: Etapa de terminare

Etapa finală este terminarea. O dată cu încheierea grupului, membrii discută despre ceea ce
au achiziŃionat, despre ataşamentul personal la grup şi încearcă să aplice ceea ce au învăŃat în
alte arii ale vieŃii lor. VeŃi dori să-i ajutaŃi pe membrii grupului să evalueze ceea ce au învăŃat şi
să vorbească despre lucrurile cu care au contribuit la munca de grup. De asemenea, ar trebui
să încurajaŃi membrii grupului să transpună cele învăŃate în situaŃii din afara grupului şi să se
gândească cum să găsească soluŃii pornind de la ceea ce au învăŃat. Recapitularea şi
(re)întăririle constituie componentele cheie ale activităŃilor de la acest nivel.

31
ComplexităŃi şi provocări ale dezvoltării grupului

Deşi am prezentat dezvoltarea grupului într-o ordine specifică, nu uitaŃi că acest proces nu
este unul liniar. Uneori etapele formării grupului pot fi omise, modificate sau inversate. Unele
caracteristici ale etapelor timpurii de dezvoltare a grupului pot să reapară şi în etapele
ulterioare. Chiar dacă grupurile se află în etapa iniŃială de dezvoltare, este foarte posibil ca
membrii grupului să dezvolte relaŃii de într-ajutorare, care vor fi benefice şi pentru facilitatorul
grupului, deoarece încurajează interacŃiunile dintre membrii grupului.
Unele grupuri au o componenŃă care se schimbă de la o săptămână la alta, iar acest lucru
va afecta tiparul dezvoltării grupului. În unele cazuri, această schimbare este planificată.
Aceste grupuri sunt descrise foarte bine de caracterul deschis-închis. În alte cazuri, chiar dacă
relaŃiile de grup au un caracter stabil, participarea neregulată a unor membri dau grupului
caracterul similar unui grup deschis-închis. Când în grup vin membri noi sau când unii membri
se reîntorc în grup după o perioadă de absenŃă, grupul poate să revină la etapa de formare. Atât
membrii noi, cât şi membrii absenŃi ai grupului trebuie orientaŃi către etapa curentă a grupului,
iar membrii permanenŃi ai grupului trebuie să faciliteze integrarea noilor membri în grup.
Membrii mai vechi îşi pot asuma rolul de lideri, care să îi informeze pe noii membri cu privire
la scopurile şi regulile grupului şi la ceea ce s-a întâmplat până atunci în grup. Un lucru
esenŃial este că atunci când are loc o schimbare în compoziŃia grupului, fie că este planificată
sau nu, va fi afectată dezvoltarea grupului, iar acest fapt trebuie recunoscut de către lider.
Adesea este necesar ca facilitatorul să gândească fiecare sesiune în parte în termenii
etapelor dezvoltării grupului, de la planificare, formare, conflict, desfăşurare şi până la terminare.
De fiecare dată când membrii se întâlnesc, indiferent dacă grupul este acelaşi sau s-a schimbat,
comunicarea trebuie reînnoită, membrii trebuie să se implice în procesul de grup şi să se
concentreze asupra muncii specifice fiecărei sesiuni în parte. În grupurile Familii puternice,
scopurile fiecărei sesiuni variază de la o lecŃie la alta, iar părinŃii trebuie să înŃeleagă aceste
scopuri specifice şi să se implice în activităŃile destinate atingerii lor. Aşadar, pentru fiecare
întâlnire, daŃi părinŃilor şansa să discute despre ceea ce au experimentat în timpul săptămânii.
ReamintiŃi în permanenŃă regulile grupului, specificaŃi clar scopurile grupului şi plasaŃi
scopurile lecŃiei curente în contextul Programului Familii puternice. AsiguraŃi-vă că fiecare
membru are şansa să contribuie cu ceva la munca de grup. FiŃi pregătiŃi pentru eventuale
conflicte sau dezacorduri între membrii grupului. ÎmplicaŃi grupul în activităŃile planificate
pentru fiecare lecŃie. La final, realizaŃi întotdeauna tranziŃia către finalul lecŃiei, astfel încât
membrii grupului să fie pregătiŃi să aplice ceea ce au învăŃat. Tot acum membrii grupului
trebuie informaŃi cu privire la ceea ce trebuie să pregătească pentru întâlnirea următoare.

## GeneralităŃi privind grupurile Familii puternice

În cele ce urmează sunt prezentate câteva linii generale privind facilitarea grupurilor
Familii puternice. Lista nu este una exhaustivă şi nu fiecare dintre îndrumările menŃionate mai
jos sunt aplicabile pentru toate grupurile. Totuşi, respectarea acestor sugestii generale poate
contribui la optimizarea experienŃelor de grup.
♦ La începutul fiecărei întâlniri, realizaŃi câte un exerciŃiu în care să solicitaŃi părerea fiecărui
părinte, pentru a implica toŃi membrii participanŃi în activitatea de grup.

32
♦ InformaŃi întotdeauna membrii care au lipsit sau membrii noi referitor la ceea ce s-a
întâmplat în grup până la venirea lor.
♦ IntroduceŃi-i pe membrii noi şi încurajaŃi-i pe membrii mai vechi să-şi asume rolul de a-i
ghida.
♦ ImplicaŃi toŃi membrii în activităŃile de grup, chiar şi pe cei mai reticenŃi.
♦ IdentificaŃi trăsăturile comune dintre membrii grupului şi încurajaŃi comentariile suportive.
♦ FormulaŃi reguli clare, aşa încât membrii grupului să ştie ce se aşteaptă de la ei.
♦ ImplicaŃi membrii grupului în stabilirea şi întărirea regulilor; repetaŃi regulile cât mai frecvent.
♦ AsiguraŃi-vă că membrii grupului cunosc atât scopurile grupului, cât şi pe cele personale.
RepetaŃi scopurile pentru fiecare lecŃie şi pentru grup în general, de câte ori aveŃi ocazia.
♦ AsiguraŃi-vă că membrii grupului îşi cunosc responsabilităŃile de a contribui la bunul mers
al grupului şi de a-şi oferi reciproc ajutorul. ÎncurajaŃi colaborarea şi ajutorul mutual pe tot
parcursul derulării grupului.
♦ ÎncurajaŃi membrii să se implice în rezolvarea de probleme şi să-şi asume rolul de lider.
♦ GhidaŃi procesul de grup; interveniŃi oricând şi ori de câte ori este nevoie. Nu lăsaŃi etapa
de conflict să treneze.
♦ PlanificaŃi activităŃile astfel încât fiecare persoană să le îndeplinească cu succes şi să fie
acceptată. ÎncurajaŃi o atmosferă caldă şi de acceptanŃă.
♦ AjutaŃi părinŃii să iasă din roluri după fiecare joc de rol. DiscutaŃi cu membrii grupului,
astfel încât aceştia să nu rămână încărcaŃi cu emoŃii ostile şi comportamente negative după
încheierea jocului de rol.
♦ Nu uitaŃi că fiecare întâlnire de grup parcurge mai multe etape ale dezvoltării grupului;
trebuie să planificaŃi întâlnirea, să implicaŃi membrii, să încheiaŃi.
Sperăm că părinŃii vor agrea participarea la grupurile Familii puternice. Grupurile pot
reprezenta o experienŃă puternică pentru membri din punctul de vedere al învăŃării reciproce.
În timp ce ghidaŃi grupul de-a lungul lecŃiilor Familii puternice, gândiŃi-vă în ce fel puteŃi capta
această forŃă a grupului pentru a o ghida către sprijinirea membrilor în dobândirea de
cunoştinŃe şi abilităŃi parentale eficiente.

Formatul

Fiecare lecŃie cuprinde câteva componente — obiective, materiale, recapitulare, verificare, învăŃare,
activităŃi, evaluare şi exersarea deprinderilor. Aceste secŃiuni ghidează procesul de învăŃare, dar
lecŃiile pot fi adaptate pentru a răspunde nevoilor părinŃilor. De exemplu, multe dintre
exerciŃii necesită răspunsuri în scris. Dacă unui părinte îi este dificil să scrie, exerciŃiul poate fi
modificat. Cineva din familie care scrie bine poate fi desemnat ca să înregistreze ce se
întâmplă. În plus, cele mai multe dintre exerciŃii se pot realiza şi verbal, folosindu-se ilustrate,
imagini sau bucăŃi de ziare.

## Completarea curriculumului Familii puternice cu Programul Putem alege.

Curriculumul Familii Puternice poate fi folosit în combinaŃie cu alte programe, cum ar fi
spre exemplu, curriculumul Putem alege pentru copii (Fraser, Nash, Galinsky, & Darwin, 2000).
Acest curriculum a fost creat pentru a îmbunătăŃi abilităŃile sociale ale copiilor de a rezolva
probleme, în special pentru copiii agresivi sau al căror sistem de relaŃionare este foarte
deficitar. ÎmbunătăŃirea abilităŃilor de rezolvare de probleme ale copiilor este corelată cu

33
îmbunătăŃirea relaŃiilor cu colegii şi reducerea comportamentului disruptiv. În Programul
Putem alege, copiii participă la grupuri în care învaŃă să gândească activ în legătură cu răspunsurile
sociale, să-şi stabilească scopuri, să aleagă răspunsuri neagresive în diverse circumstanŃe
sociale. La fel ca şi Familii puternice, curriculumul Putem alege este organizat pe capitole în care
sunt comprimate lecŃiile. LecŃiile sunt astfel proiectate, încât să fie amuzante. Adesea ele
includ povestiri, activităŃi de grup şi jocuri adaptate vârstei copiilor între 6–12 ani. AbilităŃile
privind rezolvarea de probleme pe care le promovează curriculumul Putem alege îi învaŃă pe
copii cum să-şi construiască relaŃii de prietenie şi să interacŃioneze mai eficient cu alte persoane.

Obiectivele lecŃiei

Fiecare lecŃie din curriculumul Familii puternice începe cu o listă de obiective. Obiectivele
cuprind ceea ce se aşteaptă ca părinŃii să realizeze la încheierea fiecărei lecŃii. Obiectivele
trebuie modificate pentru a răspunde nevoilor unice ale familiilor incluse în program.

Materiale

## SecŃiunea de materiale enumeră instrumentele necesare în desfăşurarea activităŃilor

fiecărei lecŃii. Hârtiile şi creioanele sunt necesare pentru fiecare lecŃie. În unele lecŃii se vor
folosi foi de lucru. În fiecare lecŃie se găsesc copii ale acestora. Fiecare lecŃie are o foaie de lucru
pentru teme. AsiguraŃi-vă că aveŃi pregătite toate aceste materialele înainte de începerea lecŃiei.

Recapitulare

## Recapitularea implică să petreceŃi un timp pentru discutarea temelor din săptămâna

anterioară şi a preocupărilor legate de lecŃia anterioară. Cu alte cuvinte, facilitatorul trebuie să
sumarizeze materialul parcurs în săptămâna precedentă, apoi să întrebe părinŃii referitor la
experienŃele personale în realizarea temei. Este folositor să realizaŃi legături între informaŃia
anterioară şi problemele care necesită intervenŃie. În primele lecŃii, s-ar putea ca părinŃii să nu
dispună de abilităŃile necesare pentru a face faŃă problemelor care apar. Facilitatorul trebuie să
explice părinŃilor că vor învăŃa pe parcursul programului tehnici de a rezolva aceste probleme.
În cazul în care părinŃii nu completează foile de sarcini, facilitatorul trebuie să exploreze
modalităŃi alternative de oferire a sprijinului în vederea realizării sarcinii. În final, nu uitaŃi să
încurajaŃi eforturile părinŃilor.

Verificare

Prima parte a fiecărei lecŃii este verificarea. Prin aceasta se oferă oportunitatea de a construi
relaŃii, de a explora evenimentele recente din viaŃa de familie a membrilor şi de a rezolva
conflictele zilnice. De asemenea, verificarea pregăteşte părinŃii pentru lecŃia în curs şi oferă
oportunitatea de a discuta despre preocupările imediate referitoare la conŃinutul lecŃiei. Deşi
activităŃile incluse în verificare sunt în legătură cu lecŃia, ele pot fi modificate în funcŃie de
unicitatea situaŃei părinŃilor.

34
ÎnvăŃare

SecŃiunea de învăŃare oferă pe scurt informaŃii despre ceea ce se va învăŃa în lecŃia curentă.
Unele cercetări au demonstrat că prea multă teorie în cadrul cursurilor de training poate creşte
rezistenŃa din partea participanŃilor. InformaŃia oferită trebuie să fie relevantă pentru fiecare
familie în parte. Ca facilitator, citeşte partea de învăŃare înainte de curs pentru a te familiariza
cu materialul nou, iar apoi prezint-o membrilor grupului cu propriile cuvinte şi în stilul tău
specific. Pentru a maximiza câştigul fiecărei lecŃii, prezintă informaŃia nouă în concordanŃă cu
cultura, obiceiurile şi practicile familiale, astfel încât să fie compatibilă cu experienŃele
personale ale participanŃilor. FolosiŃi povestiri şi un limbaj adecvat prin care să comunicaŃi
conceptele într-un mod cât mai accesibil pentru părinŃi.

ActivităŃi

SecŃiunea de activităŃi explică exerciŃiile incluse în cadrul lecŃiilor. Fiecare lecŃie conŃine
activităŃi care promovează învăŃarea prin aplicaŃii şi exerciŃii practice. La fel ca şi în cazul
secŃiunii de învăŃare, facilitatorii trebuie să citească materialul înainte pentru a putea să pună
în practică aceste activităŃi, folosind concepte şi un stil de comunicare cât mai apropiat de cel
al părinŃilor. SecŃiunea de activităŃi include foi de lucru, jocuri de rol, discuŃii / brainstorming,
exemple concrete şi scenarii. Deşi curriculumul oferă exemple, facilitatorii sunt încurajaŃi să
individualizeze aceste exemple pentru a reflecta cât mai bine situaŃia familială.

Jocul de rol

Jocul de rol permite învăŃarea prin exersare. Această metodă implică transpunerea uneia
sau mai multor persoane într-o situaŃie relevantă pentru lecŃie. Jocul de rol poate fi folosit
pentru a demonstra unele probleme, a oferi înŃelegerea unor situaŃii şi a explora soluŃiile
problemelor (Schopler & Galinsky, 1979). Pentru a conduce jocuri de rol:
• ExplicaŃi în termeni simpli şi direcŃi ce se aşteaptă de la participanŃi să facă,
recunoscându-li-se capacităŃile şi nevoile.
• AjutaŃi părinŃii în selectarea scenariului pentru jocul de rol.
• FolosiŃi un scenariu relevant pentru situaŃiile părinŃilor.
• RezervaŃi-vă timp şi pentru familiarizarea părinŃilor cu jocul de rol. OferiŃi un model
înainte ca părinŃii să fie implicaŃi în jocul de rol.
• De vreme ce părinŃii vor juca rolul atât de părinte cât şi de copil, trebuie să fiŃi pregătit
să le exemplificaŃi pe ambele.
• MenŃineŃi situaŃia cât mai confortabilă posibil.
• Dacă părinŃii simt disconfort în cadrul jocului de rol, opriŃi derularea acestuia şi oferiŃi
suport. RecapitulaŃi ceea ce s-a întâmplat şi ce anume din cele spuse a produs disconfortul.
• Întotdeauna invitaŃi părinŃii să-şi exprime opinia cu privire la experienŃa jocului de rol.
• AjutaŃi părinŃii să „iasă” din rol înainte de discuŃii (de exemplu, ca facilitator, puteŃi
întreba; „În ce fel vă identificaŃi cu personajul din jocul de rol? Cu ce sunteŃi diferit de
personajul din jocul de rol?”

35
• SumarizaŃi ce s-a întâmplat şi întrebaŃi părinŃii cum s-au simŃit în raport cu rolul jucat.
• AjutaŃi părinŃii să facă conexiuni între jocul de rol şi situaŃiile vieŃii de zi cu zi. AjutaŃi-i
să vadă în ce fel pot folosi ceea ce au învăŃat prin jocul de rol.
Jocul de rol împreună cu oferirea de feedback oferă oportunităŃi pentru învăŃarea şi
exersarea noilor abilităŃi. Repetarea jocurilor de rol, cu scenarii diferite, poate ajuta la
îmbunătăŃirea achiziŃiei de noi abilităŃi. Facilitatorii trebuie să ofere un feedback pozitiv în
legătură cu acŃiunile părinŃilor înainte de a cere repetarea unui joc de rol mai dificil.

DiscuŃii / brainstorming

## DiscuŃia / brainstorming-ul îi ajută pe participanŃi să contribuie cu idei la subiectele de

discuŃie mai complexe. Prin discuŃie / brainstorming, participanŃii identifică o problemă şi
sugerează soluŃii posibile. Scopul implică producerea de cât mai multe sugestii într-un timp
foarte scurt. Una dintre persoanele implicate va înregistra toate ideile pe o listă.
Nici o idee sau sugestie nu trebuie respinsă sau catalogată ca fiind greşită. Ideile creative şi
chiar ciudate sunt binevenite şi pot să genereze alte idei care vor conduce la găsirea unei
soluŃii. Această abordare deschisă încurajează generarea unei game cât mai largi de idei. După
discuŃie / brainstorming, participanŃii evaluează toate sugestiile. Mai jos sunt precizate câteva
sugestii privind modul de aplicare a discuŃiei / brainstorming-ului:
• La început, axaŃi-vă mai mult pe cantitate şi nu atât de mult pe calitate.
• FolosiŃi fiecare idee ca punct de plecare pentru noi discuŃii.
• Nu evaluaŃi ideile.
• ÎnregistraŃi fiecare idee printr-un cuvânt cheie sau printr-o expresie.
• FiŃi creativ.
• CreaŃi o atmosferă de lucru plăcută, făcând uz de umor.
După ce s-a creat lista de sugestii în urma discuŃiei / brainstorming-ului, rugaŃi-i pe părinŃi
să vă ajute în evaluarea fiecărei idei. Împreună cu părinŃii exploraŃi consecinŃele fiecărei
sugestii în parte. S-ar putea să fie nevoie să folosiŃi câteva răspunsuri pentru a dezvolta o
soluŃie realizabilă. Dacă nu s-a găsit o soluŃie viabilă, poate că problema trebuie redefinită şi
trebuie găsite alternative noi.

Evaluarea

## Evaluarea oferă părinŃilor oportunitatea de a aduce orice comentarii referitoare la atingerea

obiectivelor lecŃiei. Întrebările au rolul de a afla dacă părinŃii au considerat folositor conŃinutul
lecŃiei şi dacă activităŃile derulate îi încurajează să le pună conŃinutul în practică.

Exersarea deprinderilor

## SecŃiunea de exersare a deprinderilor sau abilităŃilor oferă oportunităŃi pentru părinŃi să

exerseze tehnici parentale înainte de întâlnirea următoare. Aceste sarcini trebuie să fie
structurate în jurul nevoilor, abilităŃilor şi concepŃiilor membrilor familiei. ÎnvăŃarea şi
exersarea de abilităŃi noi reprezintă o componentă decisivă a programului. În consecinŃă,
sarcinile trebuie să fie cât se poate de atractive şi de uşor de realizat. Facilitatorii trebuie să

36
verifice împreună cu părinŃii dacă aceştia se simt confortabil în legătură cu sarcina primită. În
plus, părinŃii au nevoie de oportunitatea de a-şi crea propriile sarcini de exersare a abilităŃilor.
Toate secŃiunile care implică exersarea abilităŃilor pot fi înregistrate pe Foaia de exersare a
deprinderilor (vezi Anexa D). Facilitatorii trebuie de asemenea să se asigure că părinŃii dispun
de toate materialele necesare pentru a realiza sarcina. Nu este obligatoriu ca sarcinile să fie
realizate în scris; ele pot fi realizate şi oral. Facilitatorii pot să reamintească părinŃilor că
experienŃa lor din timpul realizării sarcinilor va fi discutată în cadrul întâlnirii următoare
pentru a se putea rezolva eventualele probleme care pot să intervină.

Evaluarea programelor

DiferenŃe semnificative între grupurile de control şi cele Ńintă s-au obŃinut ori de câte ori
programul a fost aplicat sistematic. Rezultate foarte bune (Fraser et al., 2004) s-au obŃinut când
Programul Familii puternice a fost aplicat simultan cu Programul Putem alege (Fraser et al.,
2000). Cele două forme de intervenŃie au fost utilizate complementar în cadrul unei strategii
complexe de a rupe legătura dintre procesele de dezvoltare asociate cu problemele
comportamentale şi izolarea din copilărie. Copiii categorizaŃi ca fiind agresivi şi izolaŃi social
au fost împărŃiŃi în două grupe aleatoare: control (n=41) şi intervenŃie (n=45) în cadrul căruia
au beneficiat de activităŃile Putem alege. În acelaşi timp, părinŃii copiilor din grupul de
intervenŃie au participat la Programul Familii puternice. Comparând cu grupul de control (care
nu a beneficiat de vreun program), subiecŃii participanŃi au demonstrat achiziŃii semnificative
la cinci din cele şase dimensiuni raportate de profesor. DiferenŃele dintre grupul de control şi
cel experimental sugerează că programele 1) întăresc comportamentul prosocial al copiilor, 2)
promovează abilităŃile de reglare emoŃională şi 3) intensifică relaŃiile cu grupul de egali.
IntervenŃia a fost, de asemenea, asociată cu 4) îmbunătăŃiri semnificative ale comportamentului
şcolar şi 5) diminuarea agresiunii relaŃionale ca măsură a coerciŃiei în cadrul grupului de egali.

Să începem

Prima lecŃie din primul capitol (Capitolul 1, LecŃia 1 – Să ne cunoaştem) oferă instrucŃiuni
detaliate cu privire la prima întâlnire cu familia şi o descriere a Programului Familii puternice,
stabileşte aşteptările privind participarea părinŃilor, prezintă structura şi formatul Programului
Putem alege şi realizează o evaluare a familiei folosind protocolul LARM (Legături, Atuuri,
RelaŃii şi Mediu). LecŃia se încheie cu dezvoltarea unui Plan Individualizat de Servicii (PIS),
prin care se identifică scopurile şi obiectivele familiei în cadrul Programului Familii puternice.

În loc de concluzii

Curriculumul Familii puternice are la bază cercetări recente privind familia şi copiii,
cercetări care dovedesc că părinŃii joacă cel mai important rol în schimbarea comportamentului
copilului. Procesul familial coercitiv şi disciplinarea parentală ineficientă promovează un ciclu
deficitar de interacŃiune părinte-copil, care poate conduce la comportamente antisociale şi
agresive din partea copilului. Acest curriculum este creat pentru a ajuta părinŃii să întrerupă
acest ciclu prin promovarea practicilor disciplinei eficiente, implicării şi monitorizării activităŃilor
copilului şi centrării familiei pe rezolvarea de probleme.

37
Implementarea curriculumului Familii puternice îşi găseşte originea în perspectiva
recuperatorie şi centrată pe calităŃi. Acesta se bazează atât pe învăŃarea socială şi teoriile
ecologice, cât şi pe modelul colaborativ de practică în care conŃinutul este astfel conceput încât
să răspundă diversităŃii culturale. Pentru a particulariza scopurile şi activităŃile programului,
pentru fiecare familie va fi dezvoltat un Plan Individualizat de Servicii (PIS). LecŃiile se
centrează pe conceptele cheie de deprinderi parentale şi, în particular, pe modelele coercitive
deficitare ale comunicării familiei. ActivităŃile includ construirea de abilităŃi referitoare la
urmărirea comportamentului, recompensarea comportamentelor prosociale, crearea de reguli
stricte, amendarea comportamentelor negative. Fiecare lecŃie include câteva componente care
oferă oportunităŃi pentru stabilirea scopurilor, a subiectelor de discutat, exersarea noilor
abilităŃi şi obŃinerea de feedback.
Suntem încântaŃi că Programul Familii puternice va fi în curând disponibil profesioniştilor
din România şi, prin intermediul acestora, copiilor şi familiilor. Dorim succes profesioniştilor
care aplică programul şi familiilor dispuse să îşi schimbe practicile parentale.

Mark W. Fraser
Steven H. Day
Maeda J. Galinsky

38
CAPITOLUL 1:
TU ŞI COPILUL TĂU

În timpul primelor săptămâni ale programului educaŃional pentru părinŃi, este foarte
important ca părinŃii să aibă posibilitatea să vorbească cu liderul de grup / facilitatorul despre
propria persoană şi familie. Primele săptămâni constituie o perioadă necesară stabilirii unei
relaŃii de încredere între participanŃii la grup, adunării cât mai multor informaŃii despre copiii
lor şi sprijinirii acestora în stabilirea scopurilor pentru acest program. Este posibil ca părinŃii să
se simtă foarte frustraŃi şi copleşiŃi de comportamentul copiilor lor. În acest caz, primele câteva
întâlniri ar trebui să le ofere oportunitatea de a-şi ventila propriile frustrări şi de a-şi exprima
stările de îngrijorare. Totodată, lecŃiile din acest capitol îi încurajează pe părinŃi să reflecteze
asupra aspectelor pozitive din familie şi asupra punctelor forte cu care sunt înzestraŃi ei şi
copiii lor. LecŃia finală a capitolului îi încurajează pe părinŃi să se implice mai mult în
petrecerea timpului liber cu copiii şi în activităŃile lor şcolare.
Scopurile acestui capitol implică stabilirea unei relaŃii cu părinŃii şi clarificarea nevoilor
familiei. În acest sens, părinŃii sunt încurajaŃi să îşi afirme aşteptările cu privire la Programul
Familii puternice şi să stabilească scopuri pentru fiecare capitol în parte.

39
L ECłIA 1.1: S Ă NE CUNOAŞTEM

Obiective

## • PărinŃii vor începe să dezvolte o relaŃie de încredere cu facilitatorul.

• PărinŃii vor înŃelege scopul vizitelor acasă şi la ce să se aştepte de la Programul Familii
puternice.
• PărinŃii vor înŃelege formatul şi rezultatele aşteptate ale Programului Putem alege.
• PărinŃii vor participa la evaluarea LARM (Legături, Atuuri, RelaŃii şi Mediu).

Materiale

Harta reŃelei sociale; Scala resurselor familiale; O privire de ansamblu asupra Programului
Putem alege.

Recapitulare

Nu există recapitulare.

ActivităŃi de verificare:

Scopul principal al acestei lecŃii iniŃiale este de a stabili contactul cu toŃi membrii familiei şi
de a începe dezvoltarea unei relaŃii de încredere cu aceştia. Un al doilea scop este de a
completa o evaluare a funcŃionalităŃii familiei folosind protocolul de evaluare LARM (Legături,
Atuuri, RelaŃii şi Mediu).

## Notă: Uneori, o familie de altă etnie, o familie cu un singur părinte, o familie de

gay/lesbiene s-ar putea să fie precaută în împărtăşirea informaŃiilor cu
dumneavoastră. S-ar putea ca în trecut să fi avut experienŃe sociale neplăcute cu
persoane specializate care au folosit informaŃia obŃinută de la aceştia în
detrimentul lor. AveŃi răbdare în munca cu familia şi lăsaŃi încrederea să se
dezvolte treptat prin intermediul relaŃiei de asistenŃă socială. Oferirea de servicii
concrete poate demonstra familiilor disponibilitatea dumneavoastră de a trece
dincolo de simplul rol de consilier.

40
Să începem:

1. VorbiŃi cu familia:
• MulŃumiŃi-le pentru participare.
• AmintiŃi-le care este scopul Programului Familii puternice.
• DiscutaŃi structura şi natura Programului Familii puternice.
• DiscutaŃi aşteptările cu privire la participarea lor săptămânală regulată.
• DiscutaŃi rolul dumneavoastră ca facilitator şi manager de caz pentru familie.

2. AsistaŃi familiile în rezolvarea oricăror probleme care i-ar putea împiedica să beneficieze
pe deplin de experienŃa participării la program. Aceasta va permite părinŃilor să se
concentreze asupra informaŃiilor şi să participe la activităŃile programului şi, de asemenea,
va ajuta la consolidarea relaŃiei facilitator-familie. Unele exemple includ:
• Ajutarea părinŃilor în rezolvarea dificultăŃilor şcolare.
• Asistarea în identificarea şi asigurarea îngrijirii de după şcoală sau în excursii.
• Sprijin în asigurarea transportului la programările de natură medicală sau socială.
• Asistarea familiilor în găsirea unui cadru de siguranŃă pentru îngrijirea copilului.

## 3. DiscutaŃi despre Programul Putem alege cu familia:

• FamiliarizaŃi-i cu curriculumul Putem alege.
• ExplicaŃi-le ce vor face copiii în grupurile lor.
• AjutaŃi părinŃii să înveŃe cum să vorbească cu copiii lor despre curriculumul Putem
alege, ca un mod de a-i ajuta pe copii să exerseze abilităŃi noi. În timpul vizitelor acasă,
puteŃi să le demonstraŃi un model despre cum să discute despre curriculumul Putem
alege cu copiii şi să îi încurajaŃi pe părinŃi să îşi asume acest rol.

4. ÎncepeŃi evaluarea familiei folosind protocolul LARM (Legături, Atuuri, RelaŃii şi Mediu).
• Scopul protocolului LARM este de a oferi facilitatorului o imagine clară cu privire la
punctele tari şi resursele familiale existente sau de care familia poate beneficia şi de a se
documenta cu privire la factorii de stres şi problemele care afectează familia în acel
moment.
• Facilitatorii vor învăŃa despre sistemele familiale de suport social, abilităŃile şi îndemânările
de părinte, abilităŃile de comunicare şi gradul în care sunt acoperite nevoile de bază
• Realizarea evaluării conform LARM necesită efectuarea a cel puŃin două vizite acasă.
Facilitatorul nu trebuie să se grăbească să încheie evaluarea după prima vizită.
• InformaŃiile adunate în timpul evaluării conform LARM îl vor ajuta pe facilitator să
înŃeleagă familia şi experienŃele acesteia, să identifice cultura familiei şi ce este
important pentru aceasta şi să dezvolte scopuri şi planuri de intervenŃie care să
corespundă nevoilor familiei.

Evaluarea conform LARM este un proces care necesită un timp îndelungat. În plus, la
observaŃiile şi întrebările interviului, facilitatorul va folosi Harta ReŃelei Sociale şi Scala resurselor
familiale.

41
Legături / conexiuni:

## Suportul social este o componentă importantă a funcŃionării sănătoase a unei familii.

Domeniul conexiunilor cuprins în protocolul LARM evaluează reŃeaua familială de suport
social. VeŃi obŃine informaŃii despre schimbul de resurse şi mijloacele de suport din interiorul
şi exteriorul familiei. RaŃiunea inventarierii conexiunilor familiale este de-a ajuta familia să
exploateze la maxim sistemele de suport existente într-o situaŃie de criză. Inventarierea vă va
pune la curent cu anumite elemente specifice, de exemplu, care sunt resursele cunoscute de
familie (alte persoane sau organizaŃii) şi tipul de suport care circulă între membrii familiei.
Deoarece sistemele funcŃionale de suport social depind de schimbul de resurse, trebuie de
asemenea să se determine cine anume din reŃeaua de suport social reprezintă o sursă de
tensiune sau de stres în familie.
În general, familiile percep propriul sistem de suport într-o lumină pozitivă şi se simt
confortabil să discute despre acesta cu facilitatorul şi cu ceilalŃi membri ai grupului. InformaŃia
obŃinută vă oferă câteva indicii culturale despre familie (de exemplu, relaŃia cu familia lărgită,
aderarea la organizaŃii religioase sau comunitare).
Folosind Harta reŃelei sociale, veŃi aduna nume, durată de contact, tip de suport şi nivel de
satisfacŃie privind acordarea sprijinului în următoarele domenii de viaŃă:
• Membrii gospodăriei
• Membrii familiei lărgite
• Prietenii
• Vecinii
• Locul de muncă / Şcoala
• Serviciile de sănătate / Sănătatea mintală
• Afilierea religioasă
• ActivităŃile recreaŃionale / de timp liber
• AfiliaŃiile la organizaŃii civice / comunitare

## Atuuri / puncte forte (descoperite):

Domeniul punctelor tari adună informaŃii despre abilităŃile părinŃilor şi resursele lor
parentale. Acestea se referă la:
• Stilul de disciplinare: recompense, pedepse, strategii de întărire a regulilor
• CunoştinŃe despre dezvoltarea copilului
• Surse de informare despre creşterea copiilor
• AbilităŃi de rezolvare a problemelor
InformaŃiile vor fi colectate prin intermediul observaŃiei informale şi al întrebărilor deschise.
Întrebări sugerate:
• PovestiŃi-mi despre obiceiurile importante din familia dumneavoastră (de exemplu,
orele de masă, temele, curăŃenia în casă).
• Cum procedaŃi când o regulă a familiei este încălcată?
• Ce tipuri de recompense folosiŃi pentru un comportament bun al copilului?
• Cum v-aŃi descrie familia? Cum aŃi caracteriza abilităŃile copilului dumneavoastră
comparativ cu ale altor copii de aceeaşi vârstă?

42
• Când aveŃi nevoie de informaŃii despre dezvoltarea copilului la cine apelaŃi sau unde
• SpuneŃi-mi mai multe despre metodele de disciplinare a copiilor dumneavoastră pe
care le folosiŃi în prezent.

Notă: Pentru a înŃelege contextul cultural al familiei, puneŃi mai multe întrebări
deschise decât închise. De exemplu, nu întrebaŃi: „Îi place fiicei dumnevoastră să
citească?”, ci „Ce activităŃi îi plac fiicei dumneavoastră cel mai mult?” Familiile
aparŃinând anumitor etnii răspund simplu „da” la o întrebare închisă, pentru a evita
un conflict, pentru a păstra armonia sau a-şi arăta respectul. În plus, întrebările
deschise îi permit clientului să spună mai multe despre propriile experienŃe.

## RelaŃii / interacŃiuni familiale:

Facilitatorul trebuie să fie atent la interacŃiunile dintre membrii familiei. Această informaŃie
îi va oferi indicii despre interacŃiunile sănătoase sau nesănătoase dintre membrii familiei.
Facilitatorul trebuie să facă observaŃii şi să pună întrebări referitoare la următoarele arii:
• Gesturi
• Tonul vocii
• Limbaj (argou, colocvial)
• Expresii faciale
• Etichetare
• CongruenŃa dintre cuvinte şi emoŃii
• Permeabilitatea graniŃelor familiale
• Actele de afecŃiune / respingere
• DistincŃia dintre graniŃele familiale şi non-familiale
• Stilul de comunicare

Mediu:

Un mediu familial şi extrafamilial sigur este foarte important pentru dezvoltarea copilului.
Copiii au nevoie de un spaŃiu adecvat pentru a trăi şi a se juca. În evaluarea mediului,
facilitatorul va aduna informaŃii despre calitatea hranei, îmbrăcăminŃii, camerei copilului şi
siguranŃei vecinătăŃii. ÎncercaŃi să înŃelegeŃi mediul în care trăieşte familia, ceea ce vă va ajuta
să identificaŃi factorii care influenŃează viaŃa de zi cu zi a familiei.

## Notă: AmintiŃi-vă să personalizaŃi întrebările şi răspunsurile, folosind întotdeauna

numele atât ale părinŃilor, cât şi ale copiilor. Recomandăm să vă adresaŃi adulŃilor
folosind numele de familie, de exemplu „d-na Rusu” sau „d-le Hagiu”. Folosirea
numelui de familie denotă respect faŃă de părinŃi şi oferă un model corespunzător
pentru modelarea copiilor. Pe măsură ce relaŃia cu părinŃii se dezvoltă, s-ar putea
ca părinŃii să prefere să le folosiŃi prenumele în formulele de adresare.

43
ObservaŃiile şi întrebările ar trebui să reflecte următoarele probleme:
• În ce mod sunt implicaŃi părinŃii şi familia în viaŃa comunităŃii?
• Care sunt avantajele şi dezavantajele locuirii în acel cartier?
• Cum îi ajută familia pe alŃii?
• Cum îşi descriu părinŃii vecinii şi cartierul?

ActivităŃi:
Activitatea 1:
Harta reŃelei sociale:
1. SprijiniŃi familia în construirea reŃelei sociale. InformaŃiile din Harta reŃelei sociale vă vor ajuta în
completarea secŃiunii de legături / conexiuni a evaluării familiale din protocolul LARM.
Tabelul se găseşte la sfârşitul lecŃiei.

2. ExplicaŃi membrilor familiei că acest exerciŃiu îi va ajuta să înŃeleagă care sunt persoanele
importante din viaŃa lor şi tipul de suport pe care acestea pot să li-l dea.

3. SpuneŃi-le părinŃilor că această hartă trebuie adaptată familiei lor, ceea ce înseamnă că aceştia
pot opta pentru acele domenii care sunt cele mai relevante în cazul lor.

## 4. RugaŃi membrii familiei să selecteze dintre următoarele domenii:

• Gospodăria (persoanele care locuiesc în casă)
• Familia lărgită
• Vecinii
• Locul de muncă / Şcoala
• OrganizaŃiile comunitare
• Biserica / Religia
• Sănătatea / Sănătatea mintală
• LegislaŃia
• Serviciile sociale

5. RugaŃi părinŃii să identifice pentru fiecare domeniu oameni care le oferă sprijin sau care sunt
importanŃi pentru familie. ScrieŃi numele acestor persoane în interiorul hărŃii.
• PărinŃilor le este de obicei mai uşor să înceapă cu gospodăria şi familia extinsă.
• ExploraŃi dacă acele persoane reprezintă un stres sau un punct de sprijin pentru
familie, prin tipul şi nivelul de suport pe care îl necesită.

## 6. DiscutaŃi cu părinŃii fiecare domeniu al hărŃii.

Activitatea 2:
Scala resurselor familiale:
Scala resurselor familiale (HRF) este o scală de auto-evaluare a resurselor familiale (Dunst &
Leet, 1987). În cazul în care nevoile de bază ale familiei nu sunt îndeplinite, părinŃilor li se
poate părea dificil să se concentreze şi să participe la lecŃii (Dunst & Deal, 1994). Când familiile
raportează că nu sunt în stare să-şi satisfacă nevoile de bază, facilitatorul trebuie să îşi asume
rolul de manager de caz, ajutând familia să-şi acopere acele nevoi şi apelând la resursele
44
Activitatea 3:
1. RugaŃi părinŃii să identifice câteva dintre problemele de comportament ale copiilor lor.
• Unor părinŃi le este dificil să admită că au probleme familiale în faŃa unui străin. Ei
consideră adesea că dificultăŃile cu care se confruntă se datorează unui mediu nefavorabil
sau unor probleme de sănătate.
• ReasiguraŃi părinŃii că în acest curriculum se foloseşte o abordare bazată pe punctele
tari, orientată spre scopuri şi stingerea simptomelor.

## 2. AjutaŃi părinŃii în stabilirea scopurilor pentru schimbările de comportament pe care ar vrea să

• Scopurile trebuie puse în legătură cu schimbările de comportament al copilului şi / sau
schimbările de comportament al părintelui.

3. DiscutaŃi cu părinŃii despre modul în care interacŃiunile lor cu copiii influenŃează comportamentul
copilului.
• PărinŃii trebuie să îşi dezvolte de asemenea scopuri bazate pe schimbările privind
modul în care interacŃionează cu copiii lor.

Recapitulare:

## RecapitulaŃi aşteptările faŃă de program şi rolul dumneavoastră în lucrul cu familia:

• DiscutaŃi despre ceea ce s-a întâmplat în această lecŃie.
• ÎntrebaŃi membrii familiei dacă li se par de ajutor activităŃile desfăşurate şi dacă
aşteptările lor au fost îndeplinite.
• ÎntrebaŃi-i dacă există alte subiecte conexe despre care ar fi interesaŃi să afle mai multe.
AsiguraŃi-i că vă veŃi documenta asupra oricărei informaŃii solicitate.
• AdresaŃi-vă individual fiecărui membru al familiei prin a-l întreba dacă doreşte să mai

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat cu părinŃii:
1. Ce v-a fost de folos? Ce anume poate fi îmbunătăŃit?
2. Stabilirea de scopuri poate fi uneori dificilă. V-a ajutat stabilirea de scopuri? Ar putea fi
ceva îmbunătăŃit?
3. În ce mod credeŃi că vă poate ajuta acest program pe dumneavoastră şi pe copiii
dumneavoastră?

Exersarea deprinderilor

Notă: Când daŃi o temă, asiguraŃi-vă că cerinŃa este clară, simplă şi că rezolvarea
ei nu solicită prea mult timp din partea părinŃilor. AlegeŃi o activitate pe care
părintele să fie capabil să o ducă la îndeplinire până la următoarea întâlnire.

45
RecapitulaŃi Harta reŃelei sociale (HRS):
• RugaŃi părinŃii să reflecteze puŃin asupra propriei reŃele familiale de suport.
• Fiecare membru al familiei trebuie să îşi construiască propria HRS.
• Fiecare membru al familiei trebuie să fie pregătit să îşi prezinte propria HRS la
următoarea întâlnire.
• Membrii mai tineri ai familiei vor avea nevoie de sprijinul adulŃilor pentru a-şi
completa HRS.
RugaŃi părinŃii să-şi petreacă în mod regulat cel puŃin 10 minute pentru a-şi observa
copilul. Care este momentul cel mai propice pentru observaŃie? RugaŃi părinŃii să întocmească
o listă cu comportamentele rele şi bune observate la copiii lor. IncludeŃi pe această listă şi alte
comportamente pe care le-au remarcat pe parcursul zilei. În plus, rugaŃi părinŃii să reflecteze
asupra propriilor comportamente pe care ar vrea să le schimbe. La următoarea întâlnire
părinŃii vor putea să adauge noi scopuri sau să schimbe unele scopuri pe care le-au formulat în
această lecŃie. Pentru aceasta folosiŃi Foaia de exersare a deprinderilor.
PărinŃii trebuie să fie pregătiŃi să discute despre observaŃiile lor la următoarea întâlnire.

Notă: ReŃineŃi faptul că familiile anumitor etnii pot percepe timpul în mod diferit.
De aceea, pentru a măsura timpul, sugeraŃi-le folosirea unui ceas sau cronometru.
De asemenea, puteŃi reformula întrebarea Ńinând cont de cultura familiei şi
anume: „Care credeŃi că este cel mai bun moment din săptămână pentru a vă
observa copiii?”

46
Capitolul 1 – LecŃia 1
Să ne cunoaştem

## Harta reŃelei sociale (HRS)

Alta Gospodărie

Servicii
sociale Familie lărgită
LegislaŃie

Vecini

Muncă / Şcoală
Sănătate /
Sănătate mintală

## Biserică / Religie OrganizaŃii

comunitare

47
Capitolul 1 – LecŃia 1
Să ne cunoaştem

## Comportamente vechi pe care vreau să le schimb:

1.

2.

3.

4.

5.

Comportamente noi pe care aş vrea să le văd în locul celor vechi (ar trebui să fie
opusul comportamentelor de schimbat):

1.

2.

3.

4.

5.

48
Capitolul 1 – LecŃia 1
Să ne cunoaştem

1.

2.

3.

4.

5.

1.

2.

3.

4.

5.

## Scopuri – Lucruri pe care ai vrea să le vezi schimbate

1.

2.

3.

4.

5.

49
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 1.1

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

50
Familii Puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 1 – LecŃia 1: Să ne cunoaştem Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor şti la ce să se aştepte de la curriculumul Familii puternice.
• PărinŃii vor realiza o listă cu comportamentele copiilor pe care le agreează şi pe care nu
le agreează.
• PărinŃii vor formula scopuri privind schimbările în comportamentul copiilor.
• PărinŃii vor întocmi o listă cu calităŃile şi slăbiciunile parentale.
• PărinŃii îşi vor stabili propriile scopuri pentru acest program.

## Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet

Identificarea
comportamentului copilului. □ □ □ □ □
Stabilirea scopurilor pentru
schimbările de comportament. □ □ □ □ □
Identificarea calităŃilor
şi slăbiciunilor. □ □ □ □ □
Stabilirea scopurilor pentru
program. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## PărinŃii au discutat comportamentul

copilului. □ □ □
PărinŃii au discutat abilităŃile de părinte. □ □ □
Părintele a identificat scopurile
pentru comportamentul copilului. □ □ □
Părintele a identificat scopurile
privind propria persoană. □ □ □
Părintele a completat PIS. □ □ □

51
3. Vă rog indicaŃi acele subiectele pe care le consideraŃi: confuze, prea dificile pentru

4. Există vreun conŃinut adiŃional pe care l-aŃi adăuga lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

52
L ECłIA 1.2: C OMPORTAMENTUL COPILULUI TĂU

Obiective

## • PărinŃii vor învăŃa la ce comportament să se aştepte de la copiii lor la diferite vârste.

• PărinŃii vor completa un program zilnic pentru copiii lor.
• PărinŃii vor identifica felul în care schimbările în programul zilnic al copiilor (de exemplu,
ora de masă, ora de culcare) poate modifica comportamentul acestora.

Materiale

Tabelul dezvoltării copilului; Foaia privind programul zilnic; Foaia de exersare a deprinderilor.

Recapitulare

1. RugaŃi părinŃii:
• Să vorbească despre comportamentele bune şi rele pe care le-au observat la copii.
• Dacă doresc să facă schimbări în scopurile stabilite săptămâna trecută după ce au
observat îndeaproape comportamentul copiilor lor.

2. ÎncurajaŃi-le eforturile.

ActivităŃi de verificare:

## 1. RugaŃi părinŃii să pretindă că ar fi inventatori şi că ar trebui să inventeze un instrument. Ce

instrument ar putea folosi în relaŃia cu copilul lor pentru a-şi uşura viaŃa?

2. ÎncurajaŃi-i să fie creativi; accentuaŃi faptul că aceste „invenŃii” reprezintă moduri distractive
de a-şi exprima scopurile parentale şi că nu există răspunsuri greşite.

## 4. SugeraŃi-le că, deoarece dumneavoastră nu aveŃi soluŃii magice pentru comportamentul

copiilor lor, lecŃia curentă va aborda lucruri simple pe care părinŃii pot să le utilizeze
pentru a schimba comportamentul copiilor.

53
ÎnvăŃare:

## 1. DiscutaŃi conceptul de dezvoltare a copilului.

• Cunoaşterea stadiilor de dezvoltare fizică, emoŃională şi psihică a copilului influenŃează
abilitatea sa de a realiza sarcini concrete.
• În timp ce copiii pot încerca să îndeplinească cererile părinŃilor, s-ar putea ca ei să nu
reuşească dacă părinŃii aşteaptă de la ei să facă mai mult decât sunt ei în stare, datorită
vârstei lor prea mici.
• Când li se cere copiilor să fie responsabili pentru activităŃile proprii sau să îndeplinească
anumite sarcini, este important ca părinŃii să aprecieze corect dacă ei sunt capabili din
punct de vedere fizic şi mental pentru cele cerute.

Exemple:
• Nu este posibil să îi cerem unei fete de 5 ani să pregătească singură cina. Ea
nu este în stare să pregătească tot ceea ce implică pregătirea cinei – să
folosească aragazul, să taie cu cuŃitul, să mânuiască oale sau cratiŃe. În
schimb, o sarcină rezonabilă pentru o fetiŃă de 5 ani ar fi să aşeze farfuriile pe
masă sau să aranjeze feliile de pâine într-un coş, în vederea pregătirii cinei.
• Este impropriu ca doi părinŃi care nu cunosc limba engleză, să îi ceară unui
copil de 5 ani să le traducă o conversaŃie.

## 2. DiscutaŃi cu părinŃii despre modalităŃile de promovare a unei dezvoltări sănătoase a copilului

care să permită formarea şi adoptarea unui comportament dezirabil:
• De pildă, asigurarea unei hrăniri sănătoase, a unor modalităŃi adecvate de relaxare şi a
unui program de rutină familială şi evitarea unei hrăniri incorecte, a odihnei insuficiente, a
îmbrăcăminŃii inadecvate şi a unui program haotic.
• De asemenea, stabilirea unor aşteptări clare şi corespunzătoare vârstei şi a unui program
de rutină reprezintă modalităŃi prin care părinŃii pot promova o dezvoltare armonioasă
a copilului.

3. DiscutaŃi cu părinŃii:
• Rolul părinŃilor este de a întări regulile despre luarea gustărilor, orarul de somn, rutina
de acasă şi de la şcoală.
• Un scop al acestui program este de a-i învăŃa pe părinŃi cum să întărească regulile
familiale fără a apela la certuri, ameninŃări, pledoarii sau târguieli cu copiii.
• Regulile pe care le impun părinŃii, ca şi consecinŃele pentru respectarea sau încălcarea
regulilor, îi învaŃă pe copii cum să se comporte.

Notă: Când părinŃii lucrează multe ore, când locuiesc mai mulŃi copii în aceeaşi
gospodărie sau când este vorba despre un părinte singur, copiii îşi pot asuma
roluri şi responsabilităŃi parentale fără a fi ghidaŃi de adulŃii din familie. Aceşti
copii pot acŃiona ca un adult care disciplinează, ia decizii şi îşi consiliază fraŃii.
Aceste roluri şi implicaŃiile lor pot intra în conflict cu nevoile de dezvoltare şi
abilităŃile copilului (Minuchin, 1974). Dacă apare un copil-adult în familie, iar
familia consideră că acest rol este problematic, facilitatorul Programului Familii
puternice poate ajuta familia să delege din responsabilităŃile şi rolurile copilului.
Astfel, ar trebui să evalueze şi să utilizeze sistemul informal de suport social al familiei
şi resursele comunitare pentru a găsi persoane care să preia responsabilităŃile

54
ActivităŃi:
Activitatea 1:
1. DistribuiŃi materialul privind dezvoltarea copilului de vârstă şcolară mică.

## 2. ExplicaŃi părinŃilor punctele importante privind dezvoltarea copilului specifice acestei

grupe de vârstă.
• Când lucraŃi cu o familie aparŃinând unei etnii minoritare cu aşteptări culturale diferite,
este important să cunoaşteŃi setul de probleme referitoare la dezvoltarea copilului
specifice ariei în care vă aflaŃi. De exemplu, aşteptările, fundamentele dezvoltării şi alte
elemente culturale ale acestei familii diferă de cele ale unei familii aparŃinând etniei
majoritare. Totodată, este important să cunoaşteŃi aceste aspecte cu caracter general
relativ la dezvoltarea copilului.
• FiŃi pregătiŃi să dicutaŃi diferenŃele de dezvoltare dintre băieŃi şi fete. Rolurile de băiat
şi fată diferă de la o cultură la alta. În plus, primul copil născut, în special primul băiat,
s-ar putea să deŃină un rol special într-o familie etnică. Astfel, în timpul absenŃei tatălui,
celui mai mare băiat i se permite să îşi asume rolul de lider al familiei în faŃa fraŃilor şi
surorilor, chiar dacă mama este prezentă.

## Notă: Aşteptările de gen îi afectează atât pe părinŃi, cât şi pe copii. De exemplu,

unele mame imigrante din SUA nu intră în contact cu lumea exterioară şi nu
învaŃă limba engleză. Dacă se lucrează cu acest tip de mame, trebuie să se pună
accentul pe rolurile mamă-copil şi tensiunile generate de aceste roluri.

3. RugaŃi părinŃii ca, având în faŃă Tabelul dezvoltării copilului, să menŃioneze ce fel de
responsabilităŃi şi sarcini reuşesc copiii lor să le ducă la bun sfârşit? AsiguraŃi-vă că
părinŃii înŃeleg în ce fel cunoaşterea dezvoltării copilului îi va ajuta să facă faŃă
comportamentului acestuia.

Activitatea 2:
1. ExplicaŃi părinŃilor cum să practice „brainstorming-ul”.

## 2. OferiŃi părinŃilor sprijin în discuŃia / brainstorming-ul privind comportamentul specific pe

grupe de vârstă al copiilor.

Activitatea 3:
1. DistribuiŃi Foaia privind programul zilnic.

2. ExplicaŃi că scopul acestei foi de lucru este de a forma părinŃilor o idee mai bună despre
rutina zilnică tipică a copiilor şi unde s-ar putea să apară probleme.

## 3. RugaŃi-i pe părinŃi să:

• Scrie unde trebuie să fie copilul lor în fiecare perioadă de timp specificată.
• Pună câte un simbol (bulină, stea) în dreptul oricărei perioade de timp care îi îngrijorează
sau unde simt că ar fi probleme cu copilul lor.

55
• Evoce momente în care o problemă din oricare perioadă de timp a afectat comportamentul
copilului (de exemplu, au fost probleme cu copilul pentru că nu era gata de şcoală la timp).

4. DiscutaŃi cu părinŃii ariile în care apar probleme, dar şi momentele în care simt că lucrurile
merg bine.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat cu părinŃii:
• Ce informaŃii noi au învăŃat părinŃii despre dezvoltarea copilului şi pe care le-ar putea
folosi în relaŃia cu acesta?
• Cât de folositoare a fost pentru părinŃi completarea foii de lucru care descrie rutina
zilnică a copilului? Ce-ar putea să o facă mai folositoare?
• Ce ar putea împiedica dezvoltarea unui program de rutină pentru copilul lor?

Exersarea deprinderilor

RugaŃi părinŃii să observe activităŃile de rutină ale copiilor lor în următoarele câteva zile.
SugeraŃi părinŃilor să nu le schimbe imediat, ci să se gândească mai întâi în ce fel schimbarea
orei unei mese sau a orarului de somn ar putea schimba comportamentul copilului. CereŃi
părinŃilor să noteze tema pe Foaia de exersare a deprinderilor.
Sugestii alternative de a exersa ceea ce s-a învăŃat în lecŃia curentă:
Pornind de la specificul dezvoltării pe vârste şi a deprinderilor specifice fiecărei vârste,
părinŃii ar putea să stabilească o listă cu sarcinile pe care copiii lor ar fi de aşteptat să le
îndeplinească.
PărinŃii ar trebui să fie pregătiŃi să îşi împărtăşească observaŃiile lor la următoarea întâlnire.

56
Capitolul 1 – LecŃia 2
Comportamentul copilului tău

## Vârsta şcolară mică a copilului – 6–12 ani

Copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani vor să afle cât mai multe lucruri despre lumea
care îi înconjoară. Ei petrec o mare parte din timpul unei zile pentru a-şi forma deprinderi noi.
Aceasta este o vârstă potrivită pentru a-i învăŃa pe copii să citească şi să scrie, precum şi
pentru a le dezvolta deprinderi sociale, cum ar fi cele de a-şi forma prieteni şi de a-i asculta pe
cei mari. Aşadar, sunt ani propice pentru a-i învăŃa pe copii un comportament pozitiv.
Abilitatea de a lega prietenii este foarte importantă la copiii cu vârste între 6 şi 12 ani. La
această vârstă, un copil are nevoie să se simtă acceptat de către prietenii săi. Copiii agresivi şi
vulcanici riscă să fie respinşi de către grupul de egali. Această respingere poate crea un
sentiment de singurătate şi îl poate predispune pe copil la riscul intrării în anumite relaŃii de
prietenie cu grupuri deviante de egali. Pentru formarea încrederii în sine şi a competenŃei
sociale, copiii din acest stadiu de dezvoltare au nevoie de implicare în relaŃii apropiate cu copii
de aceeaşi vârstă.
Copiii din această grupă de vârstă au capacitatea de a de auto-evalua. Astfel, ei îşi pot
conştientiza punctele tari şi pe cele slabe şi se pot compara cu ceilalŃi copii de aceeaşi vârstă.
InformaŃiile pe care le primesc de la părinŃi, profesori şi prieteni îi ajută să emită astfel de
comparaŃii. Este o vârstă la care copiii pot să devină încrezători sau şovăielnici de această
abilitate a lor. De aceea, este important ca părinŃii să le ofere copiilor aprecieri generoase.
În fine, copiii din această grupă de vârstă îşi pot forma deprinderi intelectuale, artistice şi
sportive, dar şi abilitatea de a funcŃiona ca membru al unei echipe. Copiii pot dobândi abilităŃi
de citire, scriere şi aritmetice, ceea ce le permite creşterea gradului de înŃelegere a lumii
înconjurătoare. La această vârstă, ei încep să creeze poezii, desene şi povestiri, care le permit să
îşi exprime gândurile şi sentimentele pe care nu le-ar fi putut descrie prin cuvinte. Copiii de la
această vârstă îşi pot, de asemenea, dezvolta capacitatea de-a participa la jocuri sportive şi de-
a învăŃa despre cooperarea şi competiŃia specifice muncii în echipă.
Între 6 si 12 ani, copiii îşi dezvoltă atitudinea faŃă de muncă. Ei sunt dornici să înveŃe noi
deprinderi care să le permită în schimb o mai mare autonomie. PărinŃii şi profesorii pot
încuraja succesul copilului pe această direcŃie, învăŃându-i noi deprinderi şi oferindu-le
recompense. Copiii învaŃă că sunt responsabili pentru acŃiunile lor şi că pot contribui la bunul
mers al lucrurilor din jur. Copiii incapabili să mânuiască noile deprinderi sau care primesc
reacŃii critice din partea părinŃilor, profesorilor sau colegilor se pot simŃi ca nişte rataŃi. Cu alte
cuvinte, ei se simt incapabili să-şi asume responsabilitatea pentru acŃiunile lor şi să-şi aducă
aportul la desfăşurarea lucrurilor care-i înconjoară.

57
Tabelul dezvoltării copilului

## • Cititul şi scrisul • Integrare în grup • Cunoaşterea calităŃilor

• Acceptarea de către
• Poezii şi desene • Compararea cu alŃii
semeni

## • Atitudinea faŃă de muncă • Cei mai buni prieteni • Dezvoltarea încrederii

• ContribuŃia la mersul
• Mai multă independenŃă • Cooperarea în echipă
lucrurilor

Newman, B. M., & Newman, P. R. (1987). Development through life: A psychosocial approach.
(4th ed.). Chicago: The Dorsey Press.

58
Capitolul 1 –LecŃia 2
Comportamentul copilului tău

## Perioada Luni MarŃi Miercuri Joi Vineri Sâmbătă Duminică

DimineaŃa

6:00–8:59

9:00–11:59

Amiaza

12:00–14:59

15:00–17:59

Seara

18:00–20:59

21:00–00:00

59
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 1.2

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

60
Familii Puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 1 – LecŃia 2: Nume părinte
Comportamentul copilului tău Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor învăŃa la ce comportament să se aştepte de la copiii lor la diferite vârste.
• PărinŃii vor completa un program zilnic pentru copiii lor.
• PărinŃii vor identifica moduri prin care schimbările din rutina comportamentului (de
exemplu, ora de masă, ora de culcare) pot schimba comportamentul copilului.

## Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet

A învăŃat la ce să se aştepte
de la un copil în funcŃie □ □ □ □ □
de vârsta acestuia.

## A completat programul zilnic

pentru copiii lor. □ □ □ □ □
A identificat moduri în care
modificările în rutina copilului
schimbă comportamentul □ □ □ □ □
acestuia.

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Deloc Mediu Complet

Părintele a identificat sarcinile pe care
copilul ar trebui să le îndeplinească cu succes □ □ □
corespunzător cu nivelul lui de dezvoltare.
Părintele a discutat despre activităŃile
de rutină ale copilului său. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

61
4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

62
L ECłIA 1.3: R EGULILE STRICTE

Obiective:

## • PărinŃii vor conştientiza diferenŃa dintre regulile flexibile şi cele stricte.

• PărinŃii vor învăŃa cum să stabilească reguli stricte şi consistente.

Materiale necesare

## Ghidul pentru stabilirea regulilor stricte; Foaia de exersare a abilităŃilor.

Recapitulare

1. ÎntrebaŃi-i pe părinŃi:
• Care sunt observaŃiile lor cu privire la programul zilnic de rutină al copiilor.
• Dacă doresc să facă o schimbare în rutina familiei după ce au urmărit îndeaproape
nivelul abilităŃilor copilului şi obiceiurile sale zilnice.
• Dacă mai doresc să adauge ceva la scopurile proprii.

## 2. VerificaŃi împreună cu părinŃii rezultatele schimbărilor pe care le-au realizat şi încurajaŃi-i

în eforturile lor pentru schimbare.

ActivităŃi de verificare:

## 1. RugaŃi părinŃii să răspundă la următoarele declaraŃii prin „acord” sau „dezacord”.

2. ExplicaŃi că:
• Este important pentru ei să se exprime în termenii acordului sau dezacordului, chiar
dacă au anumite rezerve.
• Nu există răspunsuri corecte sau greşite.

## Acord AfirmaŃie Dezacord

La televizor este prea multă violenŃă.
Copiii nu îşi respectă îndeajuns părinŃii.
Şcoala este importantă.
Oamenii pot fi judecaŃi după îmbrăcăminte.

63
S-ar putea să fie necesar să accentuaŃi faptul că adulŃii sunt responsabili pentru deciziile
luate, iar opiniile şi ideile noastre cu privire la subiectele mai sus amintite ne conturează
deciziile.

## Notă: Acest exerciŃiu vă oferă oportunitatea de a-i cunoaşte pe părinŃi. Adaptare

după Ombudsman: A Classroom Community. (1991). (6th ed.). Charlotte: The
Drug Education Center.

ÎnvăŃare:

## 1. DefiniŃi şi discutaŃi regulile familiale:

• Regulile pot fi scrise sau nescrise.
• Regulile descriu ce ar trebui sau nu ar trebui făcut sau ce se aşteaptă de la o persoană.
• Regulile trebuie să corespundă nivelului de dezvoltare al copilului.
• Fiecare familie îşi are propriul set de reguli.

2. RugaŃi părinŃii să vorbească despre regulile familiei lor. S-ar putea ca părinŃii să aibă
nevoie de ajutor în identificarea regulilor nescrise ale familiei lor.

## 3. DefiniŃi regulile flexibile.

• Regulile flexibile sunt cele pe care uneori copiii pot să le încalce, iar alteori trebuie să le
respecte.

## Exemple de reguli flexibile care ar trebui evitate:

• „Să nu uiŃi să-Ńi cureŃi camera.”
• „Să nu ajungi acasă târziu.”

4. DiscutaŃi cu părinŃii / brainstorm motivele pentru care regulile flexibile pot genera confuzie
în familie şi pot eşua în încurajarea unui comportament pozitiv din partea copilului.

5. Adesea, copiii vor încălca regulile flexibile, deoarece consecinŃele cu privire la încălcarea
acestora nu sunt clare. Astfel, copiii vor testa regulile pentru a vedea ce se întâmplă.

## 7. DefiniŃi regulile stricte.

• O regulă strictă este aceea pe care copilul o cunoaşte şi înŃelege ce se întâmplă dacă este
încălcată.
• O regulă strictă constă în explicarea sa verbală susŃinută de acŃiune: regula este
formulată clar, iar copilul este pedepsit / disciplinat imediat după ce regula a fost
încălcată.
• Dacă există reguli stricte copilul nu-l mai poate clinti pe părinte prin rugăminŃile,
pledoariile sau târguielile pe care le poate folosi în cazul regulilor flexibile.

64
Exemple de reguli stricte:
• „Adună-Ńi hainele înainte să mergi afară.”
• „Fii acasă înainte de 9:30.”
AcŃiuni care susŃin regulile stricte:
• Nu lăsaŃi copilul să meargă afară înainte de a-şi strânge hainele.
• StabiliŃi o oră de întoarcere acasă mai devreme atunci când copilul persistă în
a întârzia când vine de afară.
AcŃiuni care subminează regulile stricte:
• Să permiteŃi copilului să meargă afară, chiar dacă hainele nu sunt puse la
locul lor.
• Exprimarea dezaprobării cu privire la sosirea târzie a copilului, dar fără
punerea în aplicare a consecinŃelor.

8. DefiniŃi şi discutaŃi conceptul de consecinŃe şi în ce fel pot fi acestea pozitive sau negative.
ConsecinŃele pot fie să întărească comportamentul, fie să-l penalizeze.

## 9. RugaŃi părinŃii să dea exemple de consecinŃe care recompensează (pozitive) şi care

penalizează (negative).

10. ExplicaŃi faptul că părinŃii trebuie să formuleze consecinŃele cât mai clar pentru
comportamentul copiilor.
• Regulile şi consecinŃele trebuie să fie consecvente.
• Copiii trebuie învăŃaŃi să-şi aleagă acŃiunile, gândindu-se în acelaşi timp şi la
consecinŃele acestora.
• PărinŃii trebuie să ofere alternative când alcătuiesc regulile stricte, astfel încât copilul să
poată lua decizii responsabile.
• ConsecinŃele îi învaŃă pe copii să fie responsabili pentru acŃiunile lor: ei primesc
recompense sau penalizări pentru deciziile lor.
• Regulile trebuie să fie stabilite în concordanŃă cu vârsta copilului.

Notă: În anumite familii, tatăl este cel care disciplinează. Copiii învaŃă să respecte
autoritatea şi dominaŃia tatălui lor. Uneori, în acest tip de familie, dezaprobarea
tatălui depăşeşte orice consecinŃă a comportamentului negativ. Astfel, consecinŃele
specifice sau relaŃionate evenimentului sunt folosite într-un mod mai puŃin
consecvent. În cazul unor astfel de familii, ar putea fi de ajutor să accentuăm
importanŃa consecvenŃei consecinŃelor în generarea unui mai mare respect faŃă de
părinŃi.

ActivităŃi:

Activitatea 1:
1. DiscutaŃi / brainstorm câteva dintre rezultatele regulilor „flexibile” (de exemplu argumentări,
tocmeli, rugăminŃi, certuri, sarcini care nu sunt realizate).

2. RugaŃi părinŃii să vă spună cum răspund copiii lor la regulile flexibile şi la cele stricte.

65
Activitatea 2:
1. ÎmpărŃiŃi fiecărei persoane câte un Ghid pentru stabilirea regulilor stricte şi apoi discutaŃi-l.

## 2. GhidaŃi-i pe părinŃi în formularea unor exemple de reguli stricte. PersonalizaŃi fiecare

punct de mai jos.

3. Dacă părinŃii spun că, în cazul lor, copiii nu răspund bine la astfel de reguli, exploraŃi
problemele care pot interveni în calea conformării la respectivele reguli.
A. CONCENTRAłI-VĂ asupra modului în care vreŃi să se comporte copilul dumneavoastră
(numele copilului). FaceŃi distincŃia între comportament şi copil.
„Îmi eşti de mare ajutor dacă speli tu vasele după cină, Dan.” nu „Eşti aşa de cuminte când
speli vasele.”
B. FORMULAłI reguli cât mai simple şi mai uşor de urmat. PărinŃii trebuie să specifice
comportamentul dorit şi să îl introducă într-un cadru temporal dacă este nevoie.
„Maria, strânge jucăriile înainte să mergi la culcare.” nu „Jucăriile tale trebuie strânse uneori”.
C. FOLOSIłI reguli care oferă copiilor mai multe alternative.
„Maria, dă televizorul mai încet sau închide-l.” nu „Televizorul merge prea tare, dă-l te rog
mai încet.”

## Notă: ÎntrebaŃi părinŃii dacă înŃeleg de ce este de ajutor să îi învăŃam pe copii să

fie responsabili pentru luarea deciziilor când se oferă alternative şi consecinŃe. Unii
părinŃi s-ar putea să întâmpine dificultăŃi în oferirea mai multor alternative
copiilor. Nu uitaŃi de diferenŃele culturale care ar putea să existe.

D FOLOSIłI un ton normal al vocii, dar vorbiŃi ferm, reliefând puterea cuvintelor. Folosirea
adecvată a cuvintelor le va da de înŃeles copiilor că nu e loc de târguială. EvitaŃi să ridicaŃi
tonul vocii (care de cele mai multe ori duce la discuŃii inutile şi conflicte). FiŃi fermi şi direcŃi
când vorbiŃi.
• „În familia noastră nu este permis să-i loveşti pe ceilalŃi.”
• „DiscuŃia se încheie aici.”
• „Nu ai voie să ieşi afară înainte de a-Ńi termina temele.”
E CONTINUĂ cu acŃiuni. AcŃiunile susŃin cuvintele. În exemplul de mai sus, dacă Maria nu
dă mai încet televizorul, părintele îl va închide.

Activitatea 3:
ImplicaŃi părinŃii într-un exerciŃiu practic de stabilire a unor reguli stricte.

1. RugaŃi părinŃii să identifice câteva comportamente ale copiilor pe care doresc să le schimbe.
• Comportamentul poate fi chiar cel vizat la prima lecŃie.
• Trebuie să fie o acŃiune specifică uşor de observat.

Exemplu: S-ar putea ca părinŃii să-şi dorească de la copiii lor „să le arate mai mult
respect“ – un comportament mai dificil de observat. Totuşi, un mod prin care
copiii îşi pot arăta respectul, ar fi să nu trântească uşa atunci când sunt nervoşi.
Trântitul uşii este un comportament observabil.

66
2. AjutaŃi părinŃii să formuleze o regulă strictă care vizează comportamentul copilului. FolosiŃi
ideile aflate în ghid.

3. Pentru a exersa jocul de rol referitor la acŃiunea de exprimare a mesajului, poate fi folosită
tehnica scaunului liber. Scaunul este proiecŃia copilului în el. Părintele vorbeşte copilului din
scaunul liber, iar apoi, stând pe scaunul respectiv, joacă rolul copilului răspunzând la
întrebările părintelui. JucaŃi jocul de rol până când consideraŃi că scopul a fost atins.

Evaluare:

RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească propriile îngrijorări cu privire la orice parte a Programului
Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de comentat cu părinŃii:

1. Cât de folositor consideraŃi că vă este Ghidul pentru stabilirea regulilor când doriŃi să stabiliŃi
regulile stricte în propria familie? CredeŃi că îl veŃi folosi în continuare?

## 2. Ce ar putea interveni în calea stabilirii şi folosirii regulilor stricte în familia proprie?

Exersarea deprinderilor

RugaŃi părinŃii să exerseze folosirea regulii stricte pe care au repetat-o / învăŃat-o prin jocul
de rol, cu copilul lor. SugeraŃi-le să observe îndeaproape ce simte şi cum reacŃionează copilul
când părintele foloseşte acea regulă strictă şi când apoi ia atitudine printr-o acŃiune specifică.
RugaŃi-i să noteze tema pe Foaia de exersare a deprinderilor.
Sugestii alternative de a exersa cele învăŃate în lecŃia de astăzi:
PărinŃii pot să identifice un comportament pe care consideră că pot să-l controleze mai bine
prin folosirea unei reguli stricte. Ei trebuie să noteze regula, asigurându-se că se urmăresc
indicaŃiile din ghid. S-ar putea ca părinŃii să vrea să exerseze regula împreună cu un alt adult.
RugaŃi părinŃii să fie pregătiŃi să discute despre aceste experienŃe la următoarea întâlnire.

67
Capitolul 1 – LecŃia 3
Regulile stricte

## 1. CONCENTRAłI-VĂ asupra modului în care doriŃi să se comporte copilul dumneavoastră

(numele copilului). FaceŃi distincŃia între comportament şi copil.

2. FORMULAłI reguli cât mai simple şi mai uşor de urmat. PărinŃii trebuie să specifice
comportamentul dorit şi să îl introducă într-un cadru temporal dacă este nevoie. De
exemplu, „Maria, strânge jucăriile înainte să mergi la culcare!”

3. FOLOSIłI reguli care oferă copiilor mai multe alternative. De exemplu: „Dan, trebuie
să fii gata de culcare la ora 20:00. Când eşti gata de culcare la 20:00, îŃi putem citi o
poveste sau putem juca un joc. Când eşti gata de culcare după ora 20:00, nu mai este
timp pentru poveste sau joc şi trebuie să te duci direct în pat.”

## 4. FOLOSIłI un ton normal al vocii. Ridicarea tonului vocii conduce la intensificarea

luptei de putere. VorbiŃi ferm şi într-o maniera directă.

## 5. CONTINUAłI cu acŃiuni. AcŃiunile susŃin cuvintele. Aceste acŃiuni sau consecinŃe

trebuie puse în acord cu comportamentul problemă cât mai mult posibil. În exemplul
de mai sus, când copilul nu era gata de culcare până la ora 20:00, atunci lui / ei nu i se
va permite să mai stea treaz sau să se joace înainte de a merge în pat.

## Exersarea stabilirii de reguli stricte care ar putea fi folosite cu copilul dumneavoastră.

FolosiŃi numele copilului pentru a personaliza aceste reguli:

1.

2.

3.

MacKenzie, R. J. (1993). Setting limits: How to raise responsible, independent children by providing
reasonable boundaries. Rocklin: Prima Publishing.

68
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 1.3

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

69
Familii Puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 1 – LecŃia 3: Regulile stricte Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor conştientiza diferenŃa dintre regulile flexibile şi cele stricte.
• PărinŃii vor învăŃa să formuleze reguli ferme, consistente.

## A învăŃat ce este o regulă

flexibilă. □ □ □ □ □
A învăŃat ce este o regulă
strictă. □ □ □ □ □
A învăŃat cum să formuleze
reguli stricte, consistente. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a identificat regulile familiale. □ □ □

Părintele a exersat formularea de reguli stricte. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

70
L ECłIA 1.4: M UNCA ŞI DISTRACłIA

Obiective

## • PărinŃii se vor gândi la noi moduri de a se distra împreună cu copiii lor.

• PărinŃii vor învăŃa modalităŃi folositoare de a-i sprijini pe copii la teme.

Materiale

Ghidul distracŃiei familiale; Ghidul pentru temele de casă; Foaia de exersare a deprinderilor.

Recapitulare

## 1. DiscutaŃi cu părinŃii despre:

• Regula pe care au selectat-o şi alternativele pe care le-au oferit.
• Alte reguli cu alternative care ar corespunde familiei lor.

2. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Dacă au fost capabili să exerseze folosirea regulilor stricte cu alternative în cazul copiii lor.

## 3. DiscutaŃi experienŃele lor:

• AjutaŃi-i să îşi clarifice propriile sentimente.
• AscultaŃi problemele pe care le-au întâmpinat.

4. ÎncurajaŃi-le eforturile!

ActivităŃi de verificare:

RugaŃi părinŃii:
• Să identifice un eveniment fericit sau distractiv pe care l-au petrecut recent cu copiii lor.
• A fost un eveniment planificat?
• Petrec adesea momente fericite şi distractive?
• Există un obicei ca părinŃii să îşi petreacă timpul liber într-un mod plăcut împreună cu
copiii lor?
• Ce alte lucruri ar putea face împreună cu copiii lor pentru a se simŃi bine?
Această discuŃie îi încurajează pe părinŃi să-şi petreacă timpul cu copiii lor distrându-se,
fapt care serveşte ca o bună introducere pentru lecŃia de astăzi.

71
ÎnvăŃare:

1. DiscutaŃi cu părinŃii:
• ImportanŃa petrecerii timpului liber împreună cu copiii lor.
• Beneficiile pretrecerii timpului împreună, atât pentru a munci, cât şi pentru a se destinde
(de exemplu, împărtăşirea convingerilor şi valorilor culturale, intensificarea relaŃiilor
intrafamiliale).

2 DiscutaŃi cu părinŃii factorii care pot să împiedice petrecerea timpului împreună cu copiii:
• Barierele de timp fac dificilă pentru părinŃi petrecerea timpului cu copiii aşa cum ar
dori ei. MulŃi părinŃi lucrează multe ore, uneori au mai multe slujbe, pentru a putea
satisface toate nevoile materiale ale familiei.
• Atitudinile copiilor îi pot face pe părinŃi să considere neplăcută petrecerea timpului
liber împreună cu aceştia.

3 ExplicaŃi părinŃilor că petrecerea timpului alături de copiii lor reprezintă o necesitate pentru
cei mici.
• PărinŃii deŃin cea mai mare influenŃa în viaŃa copiilor lor.
• PărinŃii şi casa în care copiii cresc influenŃează viziunea copiilor despre lume.
• Pentru a înŃelege mai bine valorile, convingerile şi acŃiunile părinŃilor lor, copiii trebuie
să îşi petreacă timpul împreună cu aceştia.
• Pentru ca părinŃii să îşi înŃeleagă copiii, ei trebuie să petreacă timp împreună.
• ÎnŃelegerea între ambele părŃi face mai uşoară convieŃuirea.

ActivităŃi:

Activitatea 1:
1. DiscutaŃi cu părinŃii:
• Sentimentele lor cu privire la petrecerea unui timp plăcut cu propriii copii.
• Modurile în care ei pot să petreacă un timp plăcut împreună cu copiii.
• Problemele pe care părinŃii le-ar putea avea în petrecerea timpului cu copiii lor.

## Notă: Nu uitaŃi să personalizaŃi întrebările şi răspunsurile dumneavoastră prin

folosirea numelor părinŃilor şi copiilor din program.

## 2. ÎmpărŃiŃi şi studiaŃi Ghidul distracŃiei familiale.

⇒ FACEłI-L simplu. Nu trebuie să cheltuiŃi o mulŃime de bani şi timp pentru realizarea lui.
⇒ FACEłI-L să fie pozitiv. Nu vă implicaŃi copilul în activităŃi ştiinŃifice în acest timp.
⇒ ASIGURAłI-VĂ că este ceva ce copilului dumneavoastră îi place într-adevăr să facă şi că el / ea nu
acŃionează doar ca să vă mulŃumească.
⇒ DOVEDIłI că sunteŃi un model în formă pentru copilul dumneavoastră.

Activitatea 2:
1. ÎntrebaŃi părinŃii care sunt câteva căi necostisitoare de a se distra împreună cu copiii.

72
Exemple:
• Jocul de fotbal sau baschet.
• Jocul de cărŃi, domino sau orice alt joc pe care copilul îl poate juca.
• GătiŃi un tort, o prăjitură sau pregătiŃi o salată de fructe.
• SpuneŃi o poveste.
• CântaŃi un cântec.
• DansaŃi.
• AscultaŃi muzică.

2. RugaŃi-i pe părinŃi:
• ListaŃi într-o coloană activităŃile care le plac părinŃilor.
• ListaŃi într-o altă coloană activităŃile pe care părinŃii le consideră a fi pe placul copiilor.

## 4. ÎncurajaŃi părinŃii să discute cu copiii această listă.

SUCCESUL ÎN ŞCOALĂ
1. DiscutaŃi cu părinŃii despre importanŃa:
• Temelor de casă pentru copiii.
• Implicării lor în activităŃile şcolare / educaŃia copiilor lor. De exemplu, cunoaşterea
profesorilor copilului, a materiilor, a notelor şi a comportamentului copilului.
• Discutării oricărei îngrijorări sau oricărui disconfort pe care s-ar putea să-l aibă în
raport cu şcoala sau ca urmare a faptului că devin mai implicaŃi în activităŃile şcolii.

## 2. RugaŃi părinŃii să vă spună cum:

• Vorbesc cu copiii lor despre şcoală.
• Consideră că s-ar putea implica în problemele şcolii / educaŃiei copilului.

Exemple:
DiscutaŃi activităŃile şcolare cu copiii, profesorii şi cu alŃi părinŃi, oferiŃi-vă ca
voluntari la şcoală, vizitaŃi clasa copilului dumneavoastră, verificaŃi temele de
casă ale copiilor.

3. DiscutaŃi cu părinŃii:
• ImportanŃa temelor pentru succesul şcolar.
• Problemele pe care le-au întâmpinat în raport cu copiii şi cu temele lor, cum ar fi
scuzele copiilor pentru evitarea efectuării temele, refuzul de a le rezolva şi amânarea
lor pentru mai târziu.
• Despre faptul că rezolvarea completă şi în timp util a temelor este o problemă pentru mulŃi
părinŃi. RugaŃi părinŃii să îşi afirme sentimentele de frustrare în legătură cu acest subiect.

4. DiscutaŃi cu părinŃii:
• Ce simt ei în legatură cu faptul că trebuie să îşi ajute copiii la teme?
• ModalităŃi de ajutare a copiilor pe care le-au folosit în trecut, cum ar fi ajutarea copilului
să se concentreze, să se organizeze într-un mod corespunzător şi să stabilească perioada
specifică pentru rezolvarea temelor.

73
5. VorbiŃi cu părinŃii despre:
• Încurajarea copiilor să lucreze singuri, dar şi oferirea ajutorului în cazul proiectelor
complexe şi a materialelor confuze.
• Ajutarea copiilor să se poată concentra şi organiza. Un mod de-a incuraja organizarea
este de-a avea un loc stabilit în care copilul să îşi facă temele. Acest loc ar trebui să
dispună de toate cele necesare: hârtie, pixuri, markere, foarfece etc.
• Să-i ajute pe copii să obŃină ajutor suplimentar dacă este nevoie, cum ar fi a întreba un
frate sau văr mai mare sau orice altă persoană capabilă să-i ofere sprijin.
• În ce măsură ajutarea, statul aproape de copil sau verificarea periodică în timpul
efectuării temelor pot duce la dezvoltarea unor obiceiuri bune de lucru şi la înŃelegerea
importanŃei temelor de casă.

Notă: S-ar putea ca unii părinŃi să nu aibă deprinderile necesare de a-i ajuta pe
copii la teme. În plus, părinŃii se pot simŃi înstrăinaŃi de activităŃile şcolare,
datorită propriilor experienŃe ca şi copil în şcoală. DiscutaŃi alte căi prin care
părinŃii îşi pot ajuta copiii la teme.

Activitatea 3:
DiscutaŃi / brainstorm modurile în care părinŃii îşi pot ajuta copiii la teme. Uneori, comunitatea
în care se găseşte familia este legată la o reŃea socială informală puternică. PărinŃii pot să
discute atât despre resursele formale, cât şi despre cele informale din cadrul comunităŃii.

Activitatea 4:
1. SugeraŃi faptul că temele de casă constituie un domeniu în care planificarea şi programul
rutinei zilnice pot face munca părintelui mult mai uşoară.

## 2. ÎmpărŃiŃi fiecărei persoane câte un Ghid pentru temele de casă.

3. În timp ce discutaŃi fiecare idee din acest Ghid, ajutaŃi-i pe părinŃi să înŃeleagă cum ar
putea implementa la ei acasă aceste idei.
⇒ LOCUL – GăsiŃi un loc liniştit unde copilul să poată studia.
Dacă este posibil, găsiŃi un loc în casă care să fie lipsit de zgomote şi activităŃi perturbatoare. Copiii
trebuie să îşi facă temele în acelaşi loc de fiecare dată. De asemenea, stabiliŃi un timp pentru teme.
Temele ar trebui făcute la aceeaşi oră în fiecare zi.
⇒ INSTRUMENTE – FolosiŃi o cutie în care să se fie păstrate toate instrumentele de care copilul are
nevoie. Cutia trebuie să stea în locul unde copilul îşi face temele.
Uneori copiii încearcă să se eschiveze de la realizarea temelor risipind timp preŃios în căutarea prin
casă a tot felul de instrumente necesare efectuării temelor. Copiii pot să îşi decoreze cutia de carton
şi să o umple cu toate cele necesare pentru realizarea temelor.
DiscutaŃi / brainstorm instrumentele de care copiii pot avea nevoie pentru teme (de exemplu,
creioane, stilouri, hârtie, foarfece, liniar, lipici, radieră etc). ÎngrijiŃi-vă ca acestea să fie
mereu la îndemâna copiilor.
⇒ ACTIVITĂłI – Zilnice — Temele trebuie făcute în fiecare zi.
Adesea, copiii afirmă că nu au de făcut teme, chiar dacă s-ar putea să mintă. Un mod de a face faŃă
acestei probleme este să le cereŃi se efectueze teme în fiecare zi (de luni până joi). Copiii trebuie să
74
stea în camera unde îşi fac temele, să folosească instrumentele din cutie şi să realizeze cât de puŃine
teme în fiecare zi.
ListaŃi sau discutaŃi lucrurile pe care copiii le pot face în zilele în care afirmă că nu au teme
de făcut (să rezolve câteva exerciŃii de aritmetică, să citească dintr-o carte, să scrie o
poveste etc).
LOCUL, INSTRUMENTELE şi ACTIVITĂłILE sunt trei concepte care îi pot ajuta pe părinŃi să
îşi amintească aceste indicii. Pentru o mai uşoară reŃinere, prima literă a fiecăruia din cele trei
cuvinte este LIA.
Se recomandă ca părinŃii şi profesorii să lucreze împreună pentru a face din şcoală un loc mai plăcut.
Fiind implicaŃi în viaŃa şcolii, părinŃii vor înŃelege mai bine nevoile educaŃionale ale copiilor lor,
aceasta fiind şi o bună modalitate de a colabora cu educatorii copiilor. Şcoala va simŃi efectul
implicării părinŃilor în urma discuŃiilor acestora cu directorul, profesorii şi cu alŃi părinŃi despre
curriculumul şi contextul şcolar. Implicarea părinŃilor demonstrează de asemenea copiilor cât de
mare importanŃă acordă părinŃii educaŃiei copiilor lor. PărinŃii se mai pot implica în viaŃa şcolii prin
intermediul unor activităŃi de voluntariat sau pur şi simplu prin discutarea împreună cu copiii lor a
unor aspecte legate de şcoală.

## 4. ÎncurajaŃi părinŃii să activeze ca voluntari:

• În timpul zilei.
• Prin realizarea de proiecte acasă în timpul zilei sau serii.

Notă: AŃi putea să ajutaŃi prin obŃinerea unui nume sau număr de telefon al unui
voluntar coordonator pentru a facilita implicarea părinŃilor în viaŃa şcolii.
LăudaŃi-i şi sprijiniŃi-i pe părinŃii care intră în contact cu şcoala şi încurajaŃi-i pe
cei care îşi exprimă acest interes.

Activitatea 5:
1. Folosind Ghidul pentru temele de casă, ajutaŃi-i pe părinŃi să construiască o regulă relativ la
teme folosind alternativele şi consecinŃele.

## 2. SugeraŃi că un mod de a încuraja obiceiul bun al efectuării sistematice a temelor este de a le

oferi copiilor privilegiul dorit dacă îşi fac temele în acelaşi loc şi la aceeaşi oră în fiecare zi.
De exemplu, părinŃii pot crea o regulă conform căreia copiii lor pot să se joace cu jucăriile
doar după ce îşi termină temele.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările proprii cu privire la orice parte a

Programului Familii puternice. Următoarele întrebări oferă câteva direcŃii de discutat:

1. Consideră că vor reuşi să petreacă mai mult timp plăcut cu copiii lor? Ce îi poate reŃine să
nu petreacă mai mult timp plăcut cu copiii lor? DiscutaŃi / brainstorm obstacolele şi
selectaŃi câteva variante posibil de a fi încercate.

2. Consideră ei că vor reuşi să găsească un loc potrivit pentru teme? Ce ar putea împiedica
acest lucru? DiscutaŃi / brainstorm soluŃiile la această problemă.

75
Exersarea deprinderilor

## RugaŃi părinŃii să:

• Stabilească un loc pentru teme şi o cutie cu instrumente.
• Explice copiilor regula privind efectuarea temelor, asigurându-se că aceştia le-au înŃeles
aşteptările.
• Petreacă o parte din timpul liber distrându-se cu copiii, optând pentru una din
activităŃile trecute pe listă în Ghidul distracŃiei familiale.
• Să îşi noteze tema pe Foaia de exersare a deprinderilor.
Sugestiile alternative de a discuta despre ceea ce s-a învăŃat în lecŃia de astăzi:
PărinŃii pot contacta şcoala copilului şi vedea cum pot deveni voluntari. În paralel, părinŃii
pot întreba membrii reŃelei sociale informale implicaŃi deja în viaŃa şcolii referitor la cum pot
să se implice la rândul lor.
Pot contacta profesorii copiilor şi afla cum se descurcă copiii lor la şcoală şi ce fel de teme
le dă profesorul (dacă temele reprezintă o problemă pentru copilul lor).
RugaŃi părinŃii să fie pregătiŃi să vorbească despre experienŃele lor la următoarea întâlnire.

76
Capitolul 1 - LecŃia 4
Munca şi distracŃia

## Ghidul distracŃiei familiale

• FACEłI-L simplu. Nu trebuie să cheltuiŃi prea mulŃi bani pentru realizarea lui.

## • ASIGURAłI-VĂ că este ceva ce copilului dumneavoastră îi place într-adevăr să

facă şi că el / ea nu se implică doar ca să vă mulŃumească.

## DaŃi câteva exemple de moduri de a vă distra:

• ___________________________________________________________________

• ___________________________________________________________________

• ___________________________________________________________________

• ___________________________________________________________________

• ___________________________________________________________________

• ___________________________________________________________________

• ___________________________________________________________________

• ___________________________________________________________________

• ___________________________________________________________________

77
Capitolul 1 – LecŃia 4
Munca şi distracŃia

## • LOCUL – GăsiŃi un loc liniştit unde copilul să poată învăŃa.

GăsiŃi în casă un loc unde să existe cât mai puŃin zgomot şi activităŃi perturbatoare.
Copiii trebuie să îşi facă temele în acelaşi loc în fiecare zi. De asemenea, stabiliŃi un interval
de timp pentru efectuarea temelor. Temele trebuie făcute în acelaşi interval de timp în
fiecare zi.

## • INSTRUMENTE – CreaŃi o cutie în care copilul să îşi păstreze toate

instrumentele de care are nevoie. Cutia va sta în locul unde copilul îşi
face temele.

## Uneori copiii încearcă să se eschiveze de la realizarea temelor risipind timp preŃios în

căutarea prin casă a tot felul de instrumente care le sunt necesare în efectuarea temelor. O
idee bună este să îi lăsaŃi să-şi decoreze cutia cu instrumente şi să îi ajutaŃi să pună în ea
toate instrumentele necesare.

## • ACTIVITĂłI – Zilnice – Temele de casă trebuie făcute în fiecare zi.

Adesea, copiii afirmă că nu au de făcut teme, chiar dacă s-ar putea să mintă. Un mod
de a face faŃă acestei probleme este să le cereŃi se efectueze teme în fiecare zi (de luni până
joi). Copiii trebuie să stea în camera unde îşi fac temele, să folosească instrumentele din
cutie şi să realizeze cât de puŃine teme în fiecare zi. Copiii pot să rezolve câteva exerciŃii de
aritmetică, să citească dintr-o carte, să scrie o poveste, să realizeze unele activităŃi de lucru
manual etc).

LOCUL, INSTRUMENTELE şi ACTIVITĂłILE (LIA) sunt trei concepte care îi pot ajuta
pe părinŃi să îşi amintească de acest ghid. Faptul că sunteŃi implicaŃi în şcoala / educaŃia
copilului dumneavoastră vă va ajuta să îi întelegeŃi mai bine nevoile educaŃionale, fiind şi
un mod eficient de a conlucra cu educatorii pentru a îndeplini nevoile specifice ale
copilului. PărinŃii se mai pot implica în viaŃa şcolii prin intermediul unor activităŃi de
voluntariat sau pur şi simplu prin discutarea împreună cu copiii lor a unor aspecte legate
de şcoală. SunaŃi la şcoală pentru a afla în ce mod vă puteŃi implica.

78
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 1.4

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

79
Familii Puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 4 – LecŃia 4: Munca şi distracŃia Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor căuta noi moduri de a se distra cu copiii.
• PărinŃii vor deprinde modalităŃi eficiente de a-şi sprijini copiii la teme.

## S-au gândit la noi moduri de a

se distra împreună cu copiii lor. □ □ □ □ □
Au învăŃat modalităŃi utile
de a-i sprijini pe copii la teme. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a identificat moduri plăcute

de a petrece timpul liber cu copilul său. □ □ □
Părintele a identificat probleme referitoare
la efectuarea temelor. □ □ □
Părintele a identificat modalităŃi de a-şi ajuta
copilul la teme. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi dori să îl adaugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

80
L ECłIA 1.5: A BILITATEA COPILULUI DE A REZOLVA PROBLEME

Obiective

• PărinŃii vor înŃelege indiciile sociale şi cum să îşi ajute copiii să descifreze aceste indicii
şi să le răspundă corespunzător.
• PărinŃii vor înŃelege relaŃia dintre abilităŃile de rezolvare de probleme şi comportamentul
copilului lor.

Materiale

Recapitulare

## 1. RecapitulaŃi regulile privind tema de casă:

• Au fost părinŃii capabili să vorbească copiilor lor despre regula privind efectuarea
temelor de casă?
• Ce au simŃit copiii şi părinŃii referitor la regula privind temele de casă?
• Au reuşit să stabilească un loc pentru teme, cu instrumentele necesare?
• Care este acest loc şi ce instrumente au fost puse în cutie?
• Ce probleme au întâmpinat?

## 3. SugeraŃi-le că lecŃiile următoare privind consecinŃele îi pot ajuta de asemenea în problema

temelor de casă.

4. ÎncurajaŃi-le eforturile.

ActivităŃi

RugaŃi părinŃii să joace un joc cu voi, numit „Eu spionez” (Fraser, Nash, Galinsky, &
Darwin, 2000). Părintele va alege un obiect din cameră, care se află în câmpul lor vizual şi îi va
spune facilitatorului ce culoare are acest obiect. Facilitatorul va încerca de câteva ori să ghicească
care este obiectul ales de părinte. După ce obiectul a fost ghicit, inversaŃi rolurile. Acum
facilitatorul va alege un obiect şi îi va spune părintelui ce culoare are acesta. Apoi părintele va
încerca să ghicească obiectul ales de facilitator.
81
Această lecŃie se axează pe indicii. Indiciile se definesc ca fiind orice poate fi văzut, auzit,
pipăit, gustat sau mirosit. Oamenii citesc indiciile într-o situaŃie pentru a înŃelege ce se petrece
şi a decide în ce fel să reacŃioneze. Jocul „Eu spionez” este un mod bun de a ne concentra
asupra indiciilor dintr-o cameră. Este un joc distractiv care poate fi jucat şi cu copiii şi care îi
ajută pe cei mici să observe indiciile într-o anumită situaŃie.
Copiii au învăŃat jocul „Eu spionez” în cadrul grupului Putem alege. Acestă lecŃie se poate
constitui ca un rezumat privind ceea ce au învăŃat copiii în curriculumul Putem alege. Aceasta
ar putea fi pentru părinŃi un bun prilej pentru a vorbi cu copiii despre ceea ce aceştia au
învăŃat în programul mai sus amintit.

ÎnvăŃare:

1. ExplicaŃi părinŃilor că fiii lor pot dobândi abilităŃi de gândire care să îi ajute să se comporte
mai bine. Acestea sunt denumite abilităŃi cognitive de rezolvare de probleme. RecapitulaŃi
cu părinŃii paşii rezolvării cognitive de probleme. Dialog sugerat: Pentru a rezolva cognitiv
problema, copilul învaŃă să identifice / privească indiciile dintr-o situaŃie, să înŃeleagă ce se întâmplă
şi să răspundă corespunzător. Rezolvarea cognitivă a problemelor îi învaŃă pe copii să îşi coreleze
propriile gânduri cu propriile acŃiuni. Copiii pot fi învăŃaŃi să folosească monologul pentru a procesa
în mod conştient indiciile oferite de mediu; pot fi învăŃaŃi să rezolve probleme prin discutarea în sine
înainte de a acŃiona (de exemplu, Mi-ar plăcea să obŃin mai multe privilegii. Mama pregăteşte
cina şi masa nu este pusă. Mi-ar plăcea să mă uit la televizor, iar dacă o ajut pe mama să
pună masa, voi câştiga câteva puncte în obŃinerea acestui privilegiu).

2. OferiŃi exemple de modalităŃi prin care oamenii pot folosi rezolvarea cognitivă de
probleme în fiecare zi (De exemplu, vă treziŃi dimineaŃa şi vă uitaŃi cum e vremea pentru a
vă decide cu ce vă îmbrăcaŃi). SugeraŃi-le părinŃilor că în anumite situaŃii indiciile sunt greu
de identificat / citit (De exemplu, un părinte poate veni acasă într-o zi şi să vadă că ecranul
televizorului este stricat. Părintele poate fi tentat să îl suspecteze imediat pe unul dintre
copii; însă lipsa indiciilor face dificilă înŃelegerea situaŃiei. S-ar putea ca dauna să fi fost
produsă de copii într-un mod accidental sau să fi fost vorba de o cădere de tensiune).

3. ExplicaŃi faptul că indiciile apar în secvenŃe. Din acest motiv este important pentru copii să
se oprească pentru un moment şi să se gândească la ce s-ar fi putut întâmpla înainte ca ei
să intre în cameră. A se gândi la secvenŃa de indicii îi ajută pe copii să înŃeleagă mai bine ce
se poate întâmpla într-o anumită situaŃie. În acest moment, prin oprirea din acŃiune şi
reflectarea asupra indiciilor, copiii dobândesc o mai mare încredere în abilitatea lor de a
selecta răspunsuri ajutătoare.

4. ExplicaŃi că, o dată ce copiii învaŃă să privească secvenŃa de indicii, ei trebuie să fie capabili
să înŃeleagă semnificaŃia indiciilor. Ei trebuie să interpreteze – să evalueze semnificaŃia şi
să stabilească intenŃia ei. Copiii se pot întreba: Are această persoană o intenŃie prietenoasă,
neutră sau ostilă? Dialog sugerat: În acelaşi mod în care părinŃii trebuie să fie capabili să
identifice şi să înŃeleagă sentimentele copiilor, copiii trebuie să fie apŃi să identifice şi să înŃeleagă
sentimentele altora. Observând chipul şi limbajul trupului şi totodată ascultând tonul vocii, copiii
sunt învăŃaŃi să desluşească ceea ce simte o pesoană.

5. AjutaŃi-i pe părinŃi să lege acest aspect de stabilirea scopurilor, subliniind ideea conform
căreia copiii sunt învăŃaŃi să reflecteze la ceea ce au nevoie pentru a-şi atinge scopurile.
82
Scopuri pot fi deopotrivă acŃiuni concrete, ca de pildă strângerea de bani pentru a-şi
cumpăra o minge sau pot implica sentimente, cum ar fi să se simtă fericiŃi. Copiii pot folosi
rezolvarea cognitivă de probleme pentru a lega acŃiunile proprii de scopuri, prin
identificarea exactă a modului în care scopurile pot fi atinse şi abia apoi pot acŃiona
corespunzător.

ActivităŃi:

Activitatea 1:
1. AjutaŃi părinŃii să discute / brainstorm o listă de indicii sociale (de exemplu, expresii faciale,
tonul vocii, sunete, alte persoane aflate în zonă etc.).

2. OferiŃi un exemplu despre felul în care o secvenŃă de indicii poate avea semnificaŃii diferite
în funcŃie de modul în care sunt privite aceste indicii (de exemplu, situaŃia în care se află
familia, cultura).
• AuziŃi un copil de 3 ani Ńipând în camera alăturată. IntraŃi în acea cameră şi vedeŃi că fiul
dumneavoastră de 8 ani Ńine în mână o bâtă de baseball de plastic.

3. DiscutaŃi felul în care această situaŃie poate avea mai multe explicaŃii, depinzând de
indiciile pe care le puteŃi observa. SugeraŃi că poate copilul de 8 ani îl loveşte pe cel de 3
ani cu bâta. Pe de altă parte, este posibil ca băiatul de 3 ani să se fi rănit singur cu bâta de
baseball, iar cel de 8 ani îl ajută acum. O altă explicaŃie ar putea fi că băiatul de 8 ani i-a luat
bâta celui de 3 ani pentru a preveni un accident.

4. RugaŃi părinŃii să discute cum înŃeleg ei situaŃia în funcŃie de indicii. Cum pot să difere
indiciile de la o explicaŃie la alta? DiscutaŃi modul în care toate acestea sunt corelate cu
înŃelegerea sentimentele copiilor.

5. Folosind exemplul de mai sus, ajutaŃi părinŃii să se gândească la situaŃii în care ar putea fi
implicaŃi copiii lor şi cum ar putea fi interpretate acestea. AjutaŃi părinŃii să se gândească la
un eveniment obişnuit care poate degenera într-o situaŃie problematică pentru copilul lor.
DiscutaŃi referitor la secvenŃa de indicii din perspectiva copilului. Cum ar putea copilul să
reacŃioneze în acea situaŃie?

Activitatea 2:
ExplicaŃi că un copil poate folosi vorbirea cu sinele / monologul pentru a identifica indiciile,
pentru a decide cum ar trebui să reacŃioneze într-o situaŃie anume şi pentru a-şi creşte
încrederea în sine. AmintiŃi-le părinŃilor faptul că şi ei ar putea folosi monologul ca să-şi
controleze furia şi întrebaŃi-i dacă au reflectat vreodată înainte să ia o decizie sau să rezolve o
problemă. Dacă au făcut aşa, ce cred ei, le-a fost de ajutor? SugeraŃi-le să îşi încurajeze copiii să
folosească monologul în luarea deciziilor sau rezolvarea de probleme. AjutaŃi părinŃii să
interpreteze (printr-un joc de rol) următoarele scenarii pentru modelarea monologului la
copiii lor:
• DecideŃi acum ce se va mânca la cină.
• Vă uitaŃi pe fereastră şi vedeŃi că un copil de 8 ani îi ia jucăria unuia de doar 4 ani. Copilul
de 4 ani începe să plângă.

83
• Vă uitaŃi pe bonul primit de la vânzătorul de la magazin şi observaŃi că a făcut o greşeala.
V-a umflat nota de plată cu ceva ce nu aŃi cumpărat.

Activitatea 3:
RecapitulaŃi cu părinŃii valoarea stabilirii scopurilor. AmintiŃi-le că, pentru a atinge un anumit
scop, trebuie îndepliniŃi mai multi paşi. SugeraŃi-le faptul că şi copiii lor trebuie să-şi
stabilească anumite scopuri. RugaŃi părinŃii să listeze câteva scopuri concrete şi realizabile
pentru copiii lor. Câteva exemple ar putea fi să obŃină un „satisfăcător” la matematică sau să
îşi sporească numărul de buline roşii primite la grădiniŃă pentru că s-au comportat frumos.
ÎntrebaŃi-i pe părinŃi care sunt acŃiunile care consideră ei că ar trebui realizate de către copii ca
să atingă aceste scopuri. AjutaŃi-i pe părinŃi să creeze o listă cu acŃiunile posibil de realizat în
acest scop. FaceŃi astfel încât totul să fie cât mai simplu şi mai clar.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească propriile îngrijorări cu privire la orice parte a

Programului Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat:
CredeŃi că sunteŃi în stare să-l ajutaŃi pe copilul dumneavoastră să folosească monologul
pentru a-şi îmbunătăŃi comportamentul? Ce credeŃi că l-ar putea împiedica pe copilul
dumneavoastră să folosească monologul?

Exersarea deprinderilor

## RugaŃi părinŃii să exerseze observarea copilului în această săptămână şi să le ghideze

atenŃia către folosirea indiciilor sociale. ÎncurajaŃi-i să se gândească la o situaŃie care a avut loc
în timpul săptămânii şi care cred ei că este secvenŃa de indicii care a condus la acea situaŃie. De
asemenea, încurajaŃi-i pe părinŃi să vorbească cu copiii lor despre folosirea monologului şi să îi
modeleze pe copii în acest sens. RugaŃi-i pe părinŃi să noteze tema pentru săptămâna viitoare
pe Foaia de exersare a deprinderilor.
RugaŃi părinŃii să-şi discute experienŃele la întâlnirea următoare.

84
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 1.5

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

85
Familii Puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Unitatea 1 – LecŃia 5 Nume părinte
Abilitatea copilului de a rezolva probleme Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor înŃelege indiciile sociale şi cum să-i ajute pe copiii lor să le identifice şi să le
răspundă corespunzător.
• PărinŃii vor înŃelege relaŃia dintre abilităŃile de rezolvare de probleme şi comportamentul
copiilor.

## A înŃeles ce înseamnă indicii

sociale. □ □ □ □ □
A învăŃat să îşi ajute copilul
să identifice indiciile şi să □ □ □ □ □
răspundă corespunzător.

## A înŃeles relaŃia dintre abilităŃile

de rezolvare de probleme □ □ □ □ □
şi comportamentul copiilor.

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a înŃeles că situaŃiile sunt interpretate

de copil în funcŃie de indicii. □ □ □
Părintele a identificat scopurile care i-ar plăcea
să fie atinse de copilul său. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

86
CAPITOLUL 2:
DISCIPLINA

Disciplina, aşa cum va fi tratată în următoarele lecŃii, se referă la acele activităŃi care
(re)întăresc regulile. Disciplina în cadrul familiei contribuie la crearea unei structuri şi ordini
pentru copii. Cercetătorii sugerează că unele tehnici de disciplinare se dovedesc a fi mai eficiente
decât altele. LecŃiile din acest capitol îi ajută pe părinŃi să îşi dezvolte o strategie de folosire a
tehnicilor de disciplinare care nu numai că impun consecinŃe, dar îl şi responsabilizează pe
copil în privinŃa propriilor acŃiuni. Copiii învaŃă să accepte consecinŃele pentru acŃiunile lor.
Alegerile bune care produc un comportament sau acŃiuni dezirabile determină consecinŃe
pozitive, iar alegerile greşite determină consecinŃe negative. LecŃiile se centrează pe folosirea
consecinŃelor naturale şi logice, a strategiei de disciplinare prin alternative care să îi determine
pe copii să devină responsabili pentru propriile acŃiuni.
În contextul discuŃiei despre folosirea consecinŃelor naturale şi logice, părinŃii învaŃă să ofere
recompense şi întăriri copiilor când aceştia se supun regulilor familiale ferme. Răsplătirea copiilor
pentru conformarea lor este un mijloc eficient de reîntărire a comportamentului dorit. Copiii
învaŃă repede acele comportamente care sunt răsplătite şi vor continua să le repete. ConsecinŃele
negative pentru comportamentul nedorit implică o formă de pedeapsă. PărinŃii învaŃă două
metode de pedeapsă, excluderea (engl. „time–out”) şi retragerea privilegiilor, care diminuează în mod
eficient comportamentele indezirabile fără a apela la acŃiuni coercitive. În final, părinŃii vor
învăŃa un mod de a urmări acele comportamente pe care vor să le schimbe la copiii lor. Prin
urmărirea acestor comportamente, părinŃii vor fi mult mai consecvenŃi în reîntărirea compor-
tamentului dezirabil şi în aplicarea consecinŃelor negative pentru comportamentul indezirabil.
Scopurile acestui capitol constau în a-i ajuta pe părinŃi să înveŃe: (1) să identifice
comportamentele atât dezirabile, cât şi indezirabile ale copiilor lor, (2) să (re)întărească
comportamentele dezirabile şi (3) să folosească pedepsele adecvate care să-i facă pe copii
răspunzători de consecinŃele propriilor acŃiuni.

87
L ECłIA 2.1: C ONSECINłELE

Obiective

## • PărinŃii vor fi capabili să definească şi să folosească consecinŃele naturale la fel de bine

ca şi pe cele impuse de alŃii.
• PărinŃii vor stabili reguli de comportament pentru copiii lor.

Materiale

Recapitulare

## 1. RecapitulaŃi rezolvarea de probleme, indiciile sociale, monologul şi stabilirea de scopuri.

2. RugaŃi părinŃii:
• Să îşi împărtăşească experienŃele privind observarea copilului şi a răpunsurilor acestuia
la indiciile sociale.
• Au reuşit părinŃii să folosească indiciile sociale pentru a înŃelege natura problemei
copilului?
• Cum a mers discuŃia referitoare la monolog cu copilul lor?
• Dacă copilul şi-a creat o listă de scopuri, ce a inclus această listă?
• Ce acŃiuni au întreprins copiii pentru a-şi atinge scopurile?

ActivităŃi de verificare:

## 1. RecapitulaŃi lecŃia despre regulile ferme:

• DecideŃi consecinŃele pentru regulile specifice.
• FaceŃi-i pe copii responsabili pentru deciziile proprii prin crearea de reguli cu alternative.

2. Când părinŃii înŃeleg consecinŃa unei decizii bune, acest fapt îi ajută să vadă latura pozitivă
a consecinŃelor. Acest fapt contribuie la dezvoltarea simŃului controlului şi a stimei de sine.
CereŃi părinŃilor:
• Să se gândească la o decizie bună pe care au luat-o recent (de exemplu, s-au trezit mai
devreme pentru a ajunge la timp la lucru, şi-au luat umbrela pentru că afară era înnorat).
88
• Care a fost rezultatul?
Această lecŃie se axează pe consecinŃe, adică pe rezultatele pozitive şi negative ale
comportamentului.

ÎnvăŃare:

## 1. DefiniŃi şi discutaŃi consecinŃele:

• ConsecinŃele sunt rezultatul comportamentului.
• ConsecinŃele pozitive acŃionează ca recompense.
• ConsecinŃele negative acŃionează ca pedeapse.

2. ÎntrebaŃi părinŃii:
• În ce fel consecinŃele îi pot învăŃa pe copii despre efectele acŃiunile lor?
• Pot schimbările de comportament să fie încurajate fără teorii, blamări, acuze, certuri
sau încăierări?

## 3. DefiniŃi şi discutaŃi consecinŃele naturale:

• Lucruri care se întâmplă automat ca rezultat direct al acŃiunilor noastre.
• Efectul acŃiunii este o recompensă / pedeapsă prin el însuşi.
• În cazul în care consecinŃele naturale nu au implicaŃii periculoase, ar trebui folosite cu
copiii cât mai mult posibil.

## Exemple de consecinŃe naturale:

• Dacă plantezi seminŃe în pământ şi ai grijă de ele, vor creşte legume
(recompensă).
• Dacă laşi revista în ploaie, se va uda şi nu o vei mai putea citi (pedeapsă).

## 4. DefiniŃi şi discutaŃi consecinŃele impuse de alŃii:

• Recompensa sau pedeapsa pentru un anumit comportament, dată de altă persoană.
• Recompensa şi pedeapsa trebuie să fie strâns legate de comportament, astfel încât
copilul să înŃeleagă clar că pedeapsa este rezultatul comportamentului său.

## Exemple de consecinŃe în legătură cu comportamentul copilului:

• PărinŃii pot opri radioul când copilul lor refuză în mod repetat să îl dea mai încet.
• La antrenamentul de baschet, antrenorul îl poate lăsa pe bancă pe un copil
care a întârziat pentru că se juca cu prietenul său.
• Copiii care strâng masa după cină vor primi şi desert.
Exemple de consecinŃe care nu sunt în legătură cu comportamentul:
• Un copil nu va mânca desertul pentru că nu a fost gata de şcoală la timp.
• Copilului i se citeşte o poveste înainte de culcare pentru că a aranjat masa.

## ActivităŃi: Aceste activităŃi ar trebui să îi ajute pe părinŃi în stabilirea unor consecinŃe

corespunzătoare pentru comportamentul copiilor lor.

Activitatea 1:
IdentificaŃi câteva consecinŃe posibile naturale sau impuse pentru scenariile următoare:
• Alexandra, de 10 ani, vine acasă prea târziu pentru cină.
89
• Maria, de 7 ani, îşi lasă păpuşa afară într-o noapte ploioasă.
• Lucian, de 5 ani, refuză să se spele înainte de culcare.
• Paul, de 12 ani, îşi loveşte fratele mai mic pentru că i-a folosit creioanele colorate.

Activitatea 2:
1. RugaŃi părinŃii să realizeze următoarele:
• ListaŃi câteva comportamente ale copiilor dumneavoastră pe care aŃi vrea să le vedeŃi
schimbate. CereŃi părinŃilor să se concentreze pe comportamente şi nu pe evenimente.
Cu alte cuvinte, rugaŃi-i pe părinŃi să listeze lucruri pe care copilul le întreprinde
frecvent şi nu evenimente izolate care pot apărea dincolo de capacitatea de control a
copilului. PărinŃii pot să se refere la comportamente pe care le-au identificat deja în
lecŃiile anterioare.
• Pentru fiecare comportament listat, găsiŃi / brainstorm consecinŃele naturale şi impuse
care s-ar putea manifesta.

2. RugaŃi părinŃii să evoce o perioadă de timp recentă când unul din aceste comportamente a
avut loc şi să spună cum au reacŃionat.
• Care sunt consecinŃele impuse care ar putea fi atribuite?
• Care sunt consecinŃele naturale pe care copiii lor le-ar fi putut experimenta?

Activitatea 3:
1. DistribuiŃi Foaia de lucru Reguli şi consecinŃe şi modelul de stabilire a regulilor.
2. FolosiŃi modelul pentru construirea regulilor ferme şi ajutaŃi părinŃii să corecteze unul din
comportamentele discutate mai sus. Regula trebuie să ofere alternative şi să descrie
consecinŃele, fie ele impuse sau naturale.

## Exemple de reguli ferme cu alternative şi consecinŃe:

• „Maria, trebuie să fii gata de culcare înainte de 20:00. Dacă nu vei fi gata la
ora 20:00, nu vom mai avea timp să citim o poveste înainte de culcare. Aşa că
poŃi merge la culcare cu sau fără poveste.”
• „Mihai, te vei juca cu mingea împreună cu fratele tău. Dacă vă mai certaŃi
pentru minge o să v-o iau pentru o zi şi n-o s-o mai vedeŃi. Ori te joci
împreună cu fratele tău cu mingea, ori nu te joci deloc.”
Exemple de reguli care nu corectează neapărat comportamentul indezirabil al
copilului:
• „Alexandra, trebuie neapărat să speli vasele în seara asta.”
• „Marian, dacă nu eşti în pat până număr la 20, o să mă supăr.”

Activitatea 4:
1. ReamintiŃi părinŃilor:
• Regulile pot fi scrise sau nescrise. Cele mai multe dintre regulile familiei sunt probabil nescrise.
• Pentru a impune o regulă, folosiŃi un ton ferm al vocii şi cuvinte cu greutate.
2. Joc de rol pentru formularea regulilor, alternativelor şi consecinŃelor. AlternaŃi rolurile de
părinte şi copil.

90
Activitatea 5:
1. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Care sunt regulile care există deja în familia lor?
• Sunt acestea afişate undeva?

2. AjutaŃi părinŃii să scrie o regulă şi consecinŃele ei cât mai clar pe foaia de lucru. Se poate ca
părinŃii să folosească regula pe care au formulat-o în Capitolul 1.

3. SugeraŃi părinŃilor că poate doresc să scrie câteva reguli familiale cu consecinŃele lor care să
fie clare şi uşor de înŃeles de către toŃi membrii familiei.

4. ÎntrebaŃi părinŃii care cred ei că este locul din casă cel mai potrivit ca să afişeze aceste
reguli pentru a fi accesibile tuturor (de exemplu, pe uşa de la frigider).

5. AmintiŃi părinŃilor că regulile trebuie întărite de către toŃi adulŃii din casă (părinŃi, rude,
babysitter etc.).

Evaluare:

## 1. RugaŃi părinŃii să vă împărtăşească îngrijorările lor cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice.

2. Ce probleme ar putea interveni în calea folosirii consecinŃelor naturale şi impuse cu copiii lor?

Exersarea deprinderilor

Notă: Când daŃi o temă părinŃilor, asiguraŃi-vă că sarcina este clară, simplă şi că
îndeplinirea ei nu solicită prea mult timp. AlegeŃi o activitate pe care consideraŃi
că părintele este în stare să o îndeplinească până la următoarea întâlnire.

Folosind regulile şi consecinŃele pe care le-au stabilit astăzi, rugaŃi părinŃii să:
• Le afişeze în propria casă.
• Vorbească cu copiii despre ele.
• Le pună în practică.
• Îşi noteze tema pe Foaia de exersare a deprinderilor.
ÎnştiinŃaŃi-i pe părinŃi că veŃi discuta despre regulile puse în practică şi cât de bine au
funcŃionat la lecŃia următoare.
Sugestii alternative de exersat referitor la ceea ce s-a învăŃat în lecŃia de astăzi:
DeterminaŃi-i pe părinŃi să:
• Se gândească la un eveniment în care ei au trebuit să accepte consecinŃe negative.
• Descrie un eveniment din viaŃa lor când au fost recompensaŃi pentru ceva.
• Descrie cum s-au simŃit în acele momente.
InvitaŃi părinŃii să discute despre experienŃele lor la următoarea întâlnire.

91
Capitolul 2 – LecŃia 1
ConsecinŃe

Reguli şi consecinŃe

## ConsecinŃele sunt lucruri pozitive şi negative care se întâmplă datorită comportamentului

nostru. Cele pozitive sunt numite recompense, iar cele negative sunt numite pedepse.
ConsecinŃele sunt modalităŃi bune de a-i învăŃa pe copii despre efectele acŃiunilor lor fără
predici, blamări, acuze şi certuri. Regulile oferă alternative şi evidenŃiază consecinŃe, fie ele
naturale sau impuse. Următoarele exemple vă pot fi de folos:

-- Maria, trebuie să fii gata de culcare înainte de ora 20:00. Dacă nu vei fi gata la ora
20:00, nu vom mai avea timp să citim o poveste înainte de culcare. Aşa că poŃi merge la
culcare cu sau fără poveste.

-- Cristi, dacă vrei să te dai pe bicicletă trebuie să o pui la loc în fiecare seară. Dacă nu o
pui la locul ei într-o seară, următoarele două zile nu ai voie să te dai cu ea. Dacă vrei să
te dai cu ea în fiecare zi, trebuie să o pui la loc în fiecare seară. (ConsecinŃa naturală
este, desigur, că bicicleta ar putea fi furată.)

92
Capitolul 2 – LecŃia 1
ConsecinŃe

## Model de stabilire a regulilor

Acest model este o modalitate simplă de a scrie o regulă şi consecinŃele ei. După ce aŃi
scris regula în acest model, afişaŃi-o pe uşa de la frigider.

## Semnătura părintelui ________________________________________

Canter, L., & Canter, M. (1985). Assertive discipline: Parent resource guide. Santa Monica: Center
and Associates, Inc.

93
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 2.1

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

94
Familii Puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 2 – LecŃia 1: ConsecinŃe Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor fi capabili să definească consecinŃele naturale şi logice şi să le pună în practică.
• PărinŃii vor stabili scopuri privind comportamentul copiilor.

## Definirea consecinŃelor naturale

şi logice. □ □ □ □ □
Exersarea folosirii consecinŃelor
naturale şi logice. □ □ □ □ □
Stabilirea de scopuri pentru
comportamentul copiilor. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a identificat comportamentul copilului pe care

vrea să îl schimbe şi a stabilit o regulă pentru acesta. □ □ □
Părintele a identificat consecinŃele. □ □ □
Părintele a identificat locul din casă unde să afişeze
regulile. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

95
L ECłIA 2.2: P EDEAPSA

Obiective

## • PărinŃii vor învăŃa generalităŃi despre pedepse.

• PărinŃii vor fi capabili să folosească pedeapsa în mod adecvat, incluzând aici
excluderea (time-out) şi retragerea privilegiilor.

Materiale

## Ghidul pentru pedepse; Ghidul pentru time-out; Foaia de exersare a deprinderilor.

Recapitulare

1. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Cum a fost experienŃa folosirii regulilor şi consecinŃelor?
• Au afişat regula?
• Unde au afişat regula?
• Au înŃeles copiii regula şi consecinŃele ei?
• A ajutat regula la îmbunătăŃirea comportamentului copiilor?
• Ce probleme au intervenit?

## 2. AjutaŃi părinŃii să rezolve eventualele probleme care au apărut în implementarea regulilor

şi consecinŃelor în familia lor.

3. ÎncurajaŃi-le eforturile.

ActivităŃi de verificare:

## 1. FaceŃi-le cunoscut părinŃilor că:

• Pedepsirea copiilor solicită un mare consum de energie.
• Folosirea unor metode ca „time-out”-ul poate genera stres, în special dacă metoda nu a
mai fost folosită anterior.

2. ÎntrebaŃi părinŃii prin ce metode se eliberează de stres (de exemplu, inspirând adânc,
făcând o plimbare sau un duş fierbinte, rugându-se, participând la slujbe religioase, ascultând
96
muzică, practicând jogging-ul, dansând, discutând cu un membru al familiei sau cu un
prieten, uitându-se la TV, citind ceva amuzant). DiscuŃia despre reducerea stresului este un
bun punct de pornire pentru această lecŃie şi le oferă părinŃilor sprijin.

ÎnvăŃare:

## 1. RecapitulaŃi consecinŃele naturale şi cele impuse de alŃii.

• De ce sunt consecinŃele un mod bun de a-i învăŃa pe copii care este impactul acŃiunilor
proprii?
• Când copiii înŃeleg că deciziile şi acŃiunile proprii au anumite consecinŃe, vor deveni
mai responsabili faŃă de comportamentul lor.

## 2. DiscutaŃi cu părinŃii despre pedeapsele pe care le folosesc:

• De unde au învăŃat ei abilităŃile parentale?
• Ce modele au avut pentru a învăŃa cum să-şi pedepsească copiii (de exemplu, părinŃii
lor, credinŃele religioase, membrii comunităŃii)?
• În ce măsură acceptă sau resping ei aceste modele?

## Notă: Unele religii accentuează importanŃa supunerii şi necesitatea pedepselor

aspre în cazul celor care nu se conformează (Kelley, Power, & Wimbush, 1992).
Cu respect şi sensibilitate, identificaŃi rădăcinile culturale şi religioase ale acestor
credinŃe şi, în acelaşi timp, înştiinŃaŃi-i pe părinŃi de existenŃa şi a altor moduri de
a-i ajuta pe copii să se comporte dezirabil social.

## 3. ÎntrebaŃi părinŃii despre:

• Metodele pe care le folosesc pentru a obŃine atenŃia copiilor lor sau pentru a-i determina
să facă ceva?
• De ce ameninŃarea, strigatul sau aplicarea bătăii la copiii nu este un mod eficient de a
rezolva problemele.
• Ce exemplu dau părinŃii copiilor când strigă sau îi lovesc pentru a-i determina să facă
ceva?

## 4. DiscutaŃi cu părinŃii despre pedeapsă:

• Pedeapsa trebuie să fie ceva ce copiilor nu le place, dar care să nu îi lezeze din punct de
vedere fizic sau emoŃional.
• Când este posibil, pedeapsa trebuie să îi ajute pe copii.
• Pedeapsa fizică, ca de pildă plesnitul, lovitul sau scuturarea îi răneşte pe copii.
• Când părinŃii îşi lovesc copiii, ei transmit copiilor mesajul că bătaia este acceptabilă.
Adesea acesta este de fapt comportamentul care trebuie schimbat.
• Nu pierdeŃi din vedere faptul că în multe culturi, folosirea pedepsei corporale este
acceptată sau dezirabilă. Nu respingeŃi sau insultaŃi aceste credinŃe, ci oferiŃi alternative
practice.

ActivităŃi: Aceste activităŃi vor ajuta părinŃii să îşi însuşească modalităŃi de folosire a unor
pedepse corespunzătoare şi a time-out-ului.

97
Activitatea 1:
1. DiscutaŃi cu părinŃii metoda de pedepsire pe care o folosesc în mod curent:
• Este aceasta eficientă?
• Stopează aceasta comportamentul nedorit?
• Ce învaŃă copiii din aplicarea pedepsei respective?

2. DistribuiŃi părinŃilor Ghidul pentru pedepse şi explicaŃi fiecare item inclus pe această foaie de
lucru. Fiind vorba de un subiect foarte sensibil, fiŃi suportivi faŃă de părinŃi.
PEDEPSIłI comportamentul la scurt timp după ce acesta se petrece. Pedeapsa trebuie aplicată
imediat după comportamentul nedorit.
ExplicaŃi că:
• Pedeapsa trebuie să aibă loc imediat, iar copiii trebuie să asocieze pedeapsa cu
comportamentul.
• Dacă pedeapsa nu vine imediat după comportament, copilul nu va şti de ce este pedepsit.
PEDEPSIłI copilul deoarece comportamentul lui a fost negativ şi nu deoarece copilul este rău.
ExplicaŃi că:
• Este important să etichetăm ceea ce copilul a făcut rău, („În seara asta nu te vei uita la
TV, pentru că nu Ńi-ai făcut tema pe care te-am rugat să o faci.”) decât să etichetăm
copilul ca fiind rău (“Eşti leneş şi nătărău şi nu vei fi niciodată în stare să obŃii o slujbă
dacă te laşi de şcoală.”).
PEDEPSIłI comportamentul greşit ori de câte ori se manifestă.
ÎntrebaŃi părinŃii:
• De ce este importantă aplicarea consecventă a pedepsei?
Sugestii:
• Când comportamentul greşit nu este pedepsit consecvent, copiii nu vor realiza că acel
comportament este greşit.
• Copiii vor fi confuzi; ei nu vor şti dacă un comportament este adecvat sau nu.
• Copiii vor deduce că ocazional pot să scape de pedeapsă, chiar dacă au manifestat un
comportament greşit.
FOLOSIłI pedepse minore. Acestea vor stopa comportamentul care ar putea duce la un incident
major; sunt uşor de impus şi implementat.
ÎntrebaŃi părinŃii:
• De ce pedepsele minore pot fi mai eficiente în familia lor?
SugeraŃi că:
• Pedepsele minore sunt asemenea unui semafor care previne producerea unui incident
major.
• Pedepsele minore sunt mai uşor de aplicat decât cele majore şi este mai uşor pentru
părinŃi să fie consecvenŃi cu copiii lor (de exemplu, deprivarea de o jucărie pentru o zi este
mai uşor de aplicat decât deprivarea de toate privilegiile pentru o săptămână întreagă).
RESPECTAłI întocmai pedeapsa.
AvertizaŃi părinŃii că:
• Este important să nu emită ameninŃări fără temei.
• Este important ca părinŃii să aplice pedeapsa exact în forma pe care au stabilit-o.

98
SugeraŃi-le părinŃilor că:
• Dacă ei consideră că nu sunt capabili să meargă până la capăt cu o pedeapsă, atunci să
nu ameninŃe cu aceasta.
• Dacă ei sunt inconsecvenŃi, copiii vor învăŃa repede că părinŃii lor nu respectă ceea ce
spun la supărare şi copiii vor sălta pedeapsa după ce supărarea părinŃilor va trece.
Astfel, comportamentul indezirabil al copiilor se va deteriora şi mai mult.

Activitatea 2:
1. DiscutaŃi cu părinŃii cum şi de ce copiii imită comportamentul părinŃilor.
• De ce este bătaia sau strigatul o problemă?

2. SugeraŃi că:
• PărinŃii sunt modele de rol pentru copiii lor. Când copiii văd că părinŃii lor obŃin ceea
ce vor strigând sau lovind, copilul va învăŃa să strige şi să lovească pentru acelaşi
motiv.
• Pe măsură ce copiii cresc, comportamentele ca strigatul şi lovitul se vor intensifica şi
atunci va fi nevoie de o forŃă tot mai mare pentru a-i pedepsi.

## Notă: Pentru a studia efectele plesnitului, inclusiv diferenŃele rasiale, vedeŃi

Gunnoe & Mariner, 1997; şi Straus et al., 1997.

## 3. RecapitulaŃi cu părinŃii diferite alternative la pedeapsa fizică.

• Time-out-ul, prin care copilul este lăsat să stea singur fără a i se da atenŃie pentru o
perioadă scurtă de timp, acesta fiind o pedeapsă pentru excese de furie, violenŃă sau
comportament insolent.
• Retragerea unor privilegii sau luarea de la copil a unui lucru îndrăgit.

4. DiscutaŃi cu părinŃii:
• Privilegiile rezonabile care pot fi retrase ca pedeapsă pentru copii (de exemplu, deprivarea
de TV, de bicicletă, de o jucărie, interzicerea copilului de a-şi vizita un prieten).
• Lucruri necesare pentru siguranŃa, securitatea sau sănătatea copiilor, care nu trebuie
retrase de la aceştia (de exemplu, privarea de hrană, ameninŃarea copilului cu lipsa de
afecŃiune, alungarea copilului din casă).
• DiscutaŃi / brainstorm problemele posibile – şi soluŃiile lor – care ar putea să apară
când părinŃii îşi deprivează copiii de privilegii.
• RealizaŃi jocuri de rol cu aceste probleme şi soluŃiile lor.

## 5. DefiniŃi şi discutaŃi conceptul de întărire greşită.

• PărinŃii pot întări neintenŃionat un comportament indezirabil al copilului prin acordarea
unei atenŃii exagerate, chiar şi când este negativă.
• Uneori copiii dezvoltă comportamente greşite pentru a atrage atenŃia. S-ar putea să nu
facă aceasta în mod deliberat. Rezultatul este că părinŃii lor sfârşesc prin a le acorda o
atenŃie negativă, strigând la ei sau ameninŃându-i.
• Când copiii primesc doar o atenŃie negativă – şi nu o pedeapsă – pentru un comportament
greşit, ei învaŃă că pot scăpa de pedeapsă chiar dacă se comportă indezirabil.
• Time-out-ul este un mod eficient de a elimina atenŃia negativă şi de a oferi o consecinŃă
negativă moderată.
99
Activitatea 3:
1. DiscutaŃi cu părinŃii:
• Motivele pentru care time-out-ul este o alternativă bună la pedeapsa fizică.
• Cum funcŃionează time-out-ul. (Copiii stau singuri fără să li se acorde atenŃie pentru o
perioadă scurtă de timp; aceasta fiind o pedeapsă pentru excese de furie, violenŃă sau
comportament deviant).
• Time-out-ul dă rezultate mai bune la copiii mai mici. Copiii mai mari răspund mai bine
la deprivarea de privilegii.

## 2. DistribuiŃi şi recapitulaŃi Foaia de lucru Ghidul pentru time-out.

DISCUTAłI CU COPILUL DUMNEAVOASTRĂ.
DISCUTAłI cu copilul despre time-out înainte să-l puneŃi în practică.
Sugestii:
• PărinŃii trebuie să folosească cuvinte pe care copiii le înŃeleg când le explică ce înseamnă
time-out-ul.
• Explicarea „punerii în practică” a time-out-ului îi poate ajuta pe copii să îşi facă o idee
mai clară referitor la ce să se aştepte. PărinŃii trebuie să exerseze acest lucru atunci când
atât ei cât şi copiii se află într-o stare de calm. Experimentarea time-out-ului nu trebuie
să dureze mai mult de zece secunde, dar copilul trebuie să ştie că time-out-ul ca pedeapsă
va fi mai lung.
• Exersarea este importantă. Adesea, copiii refuză metoda time-out, iar părinŃii sunt
dezamăgiŃi că această metodă nu produce un rezultat imediat.
MUTAłI COPILUL INDICÂNDU-I LOCUL CU MÂNA.
MUTAłI copilul către locul de time-out imediat, folosind regula „10-10” (Clark, 1996).
• PărinŃii trebuie să le spună ferm copiilor în mai puŃin de 10 cuvinte ce au greşit şi să-i
trimită către locul unde vor efectua time-out-ul.
• Un semnal „T” al mâinii poate fi arătat pentru a indica time-out-ul, urmat apoi de
indicarea direcŃiei time-out-ului.
• Copiii trebuie să ajungă la locul time-out-lui în mai puŃin de 10 secunde de la indicarea
comportamentului greşit.
UNDE:
ALEGEłI un loc liniştit în casă unde copilul să poată fi lăsat singur şi unde să nu existe nimic
la îndemâna acestuia cu care să se poată juca.
ÎntrebaŃi părinŃii:
• Unde există în casa lor locurile prielnice pentru a implementa time-out-ul?
• Să vă arate locurile bune pentru time-out (de exemplu, un scaun, un colŃ, o cutie imensă
de carton pe care copilul să aibă permisiunea să o decoreze).
SugeraŃi părinŃilor:
• În timpul time-out-ului, copiilor nu trebuie să li se dea nici o atenŃie şi trebuie complet
ignoraŃi.
• Copiii nu trebuie să aibă la îndemână jucării, mingi sau alte mijloace de distracŃie în
zona de time-out.

100
CÂND:
FOLOSIłI un ceas. Copiii nu se pot certa cu acesta referitor la momentul când să se ridice. O
bună regulă este de 3 minute de time-out pentru copiii sub 5 ani şi 5 minute pentru copiii mai
mari de 5 ani. Time-out-ul nu trebuie să înceapă decât după ce copilul s-a oprit din plâns,
strigat sau zbierat.
• PărinŃii pot folosi un ceas mobil, pus aproape de copii, astfel încât aceştia să-l poată
vedea, dar să nu poată ajunge la el.
• Prin intermediul unui ceas, părintele nu este obligat să stea în cameră, astfel încât
copilul nu are cu cine să se certe. Ceasul este cel care controlează cât de mult stă copilul
în time-out.
DE CE:
VORBIłI cu copilul după time-out.
• După time-out nu trebuie să intervină mustrarea sau cearta.
• Copiii au nevoie să înŃeleagă motivul pentru care au efectuat time-out-ul.
• RugaŃi copiii să vă explice, cu cuvintele lor, de ce li s-a cerut să execute time-out-ul.
• În cazul în care copilul nu ştie să răspundă, explicaŃi-i în 10 cuvinte sau mai puŃin de ce
a stat acolo. ExplicaŃia trebuie să fie cât mai simplă.

## 3. ExplicaŃi-le părinŃilor că mulŃi copii nu agreează time-out-ul şi că s-ar putea să aibă

probleme cu copiii în implementarea acestei metode în primele săptămâni.

4. DiscutaŃi / brainstorm cu părinŃii despre modul în care să facă faŃă unui copil care refuză
să efectueze time-out-ul.
Sugestii:
• RămâneŃi calmi—nu vă certaŃi şi nu strigaŃi.
• Cei mai mulŃi copii vor merge după ce vă vor testa limitele şi va fi mai uşor după
primele încercări. Ponturi pentru părinŃi:
 În primul rând, cu un ton grav al vocii spuneŃi-i copilului că trebuie să execute time-
out-ul chiar în acel moment. AdăugaŃi câte un minut pentru fiecare minut de refuz,
dar să nu fie mai mult de 5 minute adăugate în plus.
 Dacă tot refuză să meargă, retrageŃi-i un privilegiu ca pedeapsă pentru nesupunere.
 În cazul când copilul este trimis în time-out pentru că nu a răspuns la o solicitare a
dumneavoastră (de exemplu, să-şi strângă jucăriile), repetaŃi rugămintea şi
asiguraŃi-vă că, după time-out, copilul se va conforma cererii. Dacă nu se supune,
este trimis să efectueze time-out-ul încă o dată. Unii copii s-ar putea să stea în time-
out pentru a evita să îndeplinească o sarcină. O astfel de situaŃie poate creşte gradul
de nervozitate al părinŃilor şi copiilor. Deşi este dificilă obŃinerea imediată a
conformării copilului la o solicitare a părinŃilor, este important ca aceştia să îi
depridă pe copii să respecte regulile şi cerinŃele familiei.
 Pentru unii copii care refuză time-out-ul poate fi necesar să îi încuiaŃi în cameră,
însă doar pe perioada time-out-ului. StaŃi aproape de cameră pentru a vă asigura că,
în situaŃia dată, copilul dumneavoastră este în siguranŃă şi că nu strică ceva prin
cameră. ReamintiŃi-i din nou copilului că time-out-ul nu începe până când el nu se
calmează şi că, dacă deranjează ceva în cameră, trebuie să pună toate lucrurile la loc
înainte de a părăsi spaŃiul de time-out.

101
5. RecapitulaŃi cu părinŃii:
• Posibilele probleme care pot rezulta din punerea copilului în zona de time-out.
• Cum se simt când copiii îi sfidează.
• SoluŃii la aceste posibile probleme.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discuŃie:

1. Sunt decişi să folosească Ghidul pentru pedeapsă? Ce i-ar putea împiedica să-l utilizeze?

## 3. Ce privilegii consideră că pot retrage ca pedeapsă în cazul copiilor lor? Ce îi poate

împiedica în folosirea acestui tip de pedeapsă?

Exersarea deprinderilor

DiscutaŃi cu părinŃii despre comportamentele pentru care vor folosi time-out-ul. RugaŃi
părinŃii să exerseze time-out-ul şi să îşi noteze experienŃele pe Foaia de exersare a deprinderilor.
Sugestii alternative de a exersa cele învăŃate în lecŃia de astăzi:
RugaŃi-i pe părinŃi:
• Să discute cu alŃi părinŃi despre pedepsele pe care le folosesc.
• Să aducă orice idee nouă la întâlnirea următoare de grup.

102
Capitolul 2 – LecŃia 2
Pedeapsa

## 2. PedepsiŃi copilul deoarece comportamentul său a fost negativ şi nu deoarece

copilul este rău.

3. Pedeapsa trebuie să fie consecventă; aplicaŃi-o de fiecare dată când este dezvoltat
un comportament greşit.

4. Pedepsele minore sunt mai benefice decât pedepsele majore. PedepsiŃi incidentele
mărunte pentru a preveni incidentele majore. Pedepsele minore sunt de asemenea
mai uşor de implementat şi de întărit decât pedepsele frecvente şi severe.

## 5. EvitaŃi ameninŃările şi nu promiteŃi o pedeapsă pe care nu sunteŃi capabili să o

întăriŃi.

Patterson, G., & Forgatch, M. (1987). Parents and adolescents living together: Part 1: The basics.
Eugene: Castalia Publishing Co.

103
Capitolul 2 – LecŃia 2
Pedeapsa

## 1. DISCUTAłI cu copilul dumneavoastră despre time-out şi explicaŃi-i ce se întâmplă

înainte de folosirea acestuia.
• ExersaŃi time-out-ul cu copilul dumneavoastră când amândoi sunteŃi calmi.

## 2. TrimiteŃi-l pe copilul dumneavoastră în zona de time-out imediat – la mai puŃin de 10

secunde de la comportamentul greşit.
• SpuneŃi-i copilului în mai puŃin de 10 cuvinte ce a greşit.
• FolosiŃi un semnal al mâinii „T” pentru a indica time-out-ul şi a arăta zona de
time-out.

3. ALEGEłI un loc liniştit din casă unde copilul dumneavoastră să fie lăsat singur şi
unde nimic din jurul său să nu poată fi folosit ca jucărie.
• IgnoraŃi copilul în timpul time-out-ului.

## 4. FOLOSIłI un ceas. Copiii nu se pot certa cu acesta referitor la momentul când să se

ridice. O regulă de bază poate fi 3 minute de time-out pentru copiii sub 5 ani şi 5 minute
pentru copiii de peste 5 ani.
• RămâneŃi calmi. AdăugaŃi câte 1 minut la time-out pentru fiecare minut în care
copilul refuză time-out-ul, însă nu mai mult de încă 5 minute. Dacă copilul încă mai
refuză să se conformeze solicitării părintelui, deprivaŃi-l de anumite privilegii.

## 5. VORBIłI cu copilul după time-out. RugaŃi-l să vă explice de ce a fost trimis în time-

out. Dacă nu ştie, explicaŃi-i dumneavoastră în 10 cuvinte sau mai puŃin. NU łINEłI
teorii sau prelegeri. După ce copilul a efectuat time-out-ul, părinŃii nu trebuie să
accentueze incidentul. Cu alte cuvinte, copilul trebuie să reintre în atmosferă ca şi cum
ar lua-o de la capăt.

104
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 2.2

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

105
Familii Puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 2 – LecŃia 2: Pedeapsa Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor fi capabili să folosească pedepse adecvate, inclusiv time-out-ul şi reŃinerea
de privilegii.
• PărinŃii vor învăŃa generalităŃi despre pedepse.

## A învăŃat să dea pedepse

corespunzătoare. □ □ □ □ □
A învăŃat despre time-out
şi retragerea de privilegii. □ □ □ □ □
A învăŃat generalităŃi despre
pedeapsă. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Deloc Mediu Complet

Părintele a discutat tipul de pedeapsă pe care
îl foloseşte cel mai des. □ □ □
Părintele a identificat privilegiile care pot fi
reŃinute ca pedeapsă. □ □ □
Părintele a exersat folosirea time-out-ului. □ □ □

3. Vă rog să indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

106
L ECłIA 2.3: R ECOMPENSA

Obiective

## • PărinŃii vor înŃelege de ce recompensele sunt folositoare.

• PărinŃii vor formula recompense pentru respectarea regulilor ferme.

Materiale

Recapitulare

## 1. DiscutaŃi cu părinŃii experienŃele pe care le-au avut cu aplicarea pedepselor pe parcurusl

ultimei săptămâni.
• Ce s-a întâmplat?
• Ce au simŃit referitor la modul în care a trebuit să facă faŃă situaŃiei?
• Ce cred ei că au simŃit copiii lor?
• Ce probleme sau îngrijorări au referitor la pedepse?

## 3. ÎncurajaŃi părinŃii să continue să folosească time-out-ul.

• La început, s-ar putea ca părinŃii să folosească des time-out-ul pentru a-i învăŃa pe copii
că vor suporta consecinŃele impuse.
• Dacă time-out-ul dă roade de la început, comportamentul indezirabil al copilului se va
reduce, iar părinŃii nu vor mai fi nevoiŃi să folosească prea des această formă de pedeapsă.

## Notă: InformaŃia oferită de părinŃi va ajuta la conturarea planului de intervenŃie,

care devine astfel mai adecvat în raport cu practicile religioase, cultura şi
credinŃele părinŃilor.

ActivităŃi de verificare:

1. RugaŃi părinŃii:
• Să identifice un lucru bun pe care l-au făcut de curând.
• Să spună ce părere au despre ei înşişi?
107
2. DiscutaŃi cu părinŃii:
• Faptul că pot să fie prea critici cu ei înşişi când consideră că nu sunt părinŃi „perfecŃi”.
• Ideea că nu există astfel de părinŃi „perfecŃi”, ca cei pe care i-ar fi putut vedea la TV.
• Despre lucrurile pozitive pe care le realizează ei ca părinŃi.

3. AjutaŃi-i pe părinŃi să identifice o acŃiune simplă, dar „pozitivă” de care pot să fie mândri
(de exemplu, i-au ajutat pe copii la teme, au pregătit o mâncare specială, au organizat o
petrecere pentru copii). AccentuaŃi aspectele culturale care facilitează adaptarea familiei
sau care dezvoltă la copii un sens al identităŃii, demnităŃii şi tradiŃiei.

Notă: Unii părinŃi s-ar putea să simtă disconfort făcând acest lucru sau declară că
nu îşi amintesc să fi făcut ceva bun. PărinŃii pot considera îngrijirea copiilor ca pe
o obligaŃie. În consecinŃă, ei nu percep aceste activităŃi ca fiind ceva de care ar
trebui să se simtă mândri sau mulŃumiŃi. În multe culturi, „sinele” poate fi
minimalizat atunci când este vorba de binele familiei şi societăŃii. De aceea,
părinŃii se simt bine când reuşesc să menŃină relaŃii armonioase în familie şi se
referă mai puŃin la acŃiunile concrete pe care le întreprind. FiŃi atenŃi la
perspectiva lor când vorbesc despre calităŃile şi aşteptările lor.

## Această lecŃie se centrează pe importanŃa recompensării copilului pentru comportamentul

dezirabil.

ÎnvăŃare:

1. DefiniŃi stima de sine şi discutaŃi impactul atât al stimei de sine ridicate cât şi al celei scăzute.
• „Stima de sine se referă la modul favorabil sau nefavorabil în care ne auto-evaluăm ca rezultat
al unui eveniment particular: „Sunt un nimeni” sau „Sunt grozav” (Longres, 1995, p. 395).
• Stima de sine ridicată îi ajută pe oameni să se simtă demni, fericiŃi şi siguri pe ei.
• Stima de sine scăzută adesea îi face pe oameni să se simtă trişti şi pesimişti.

2. Dimensiunile importante ale stimei de sine includ demnitatea etnică şi identitatea culturală.
AjutaŃi părinŃii să-şi exploreze sentimentele pozitive şi calităŃile din punctul de vedere al
moştenirii lor etnice, rasiale şi religioase şi al apartenenŃei la un grup (Iglehart & Becerra, 1995).

Notă: De pildă, unele familii latine din SUA definesc stima de sine ridicată prin
„personalism”. Personalismul se defineşte mai puŃin prin realizări / acumulări
specifice şi mai mult prin calităŃile interne care îi fac pe oameni unici.

3. DiscutaŃi cu părinŃii în ce fel stima lor de sine le influenŃează relaŃionarea cu copiii în ceea
ce priveşte:
• Exprimarea dragostei.
• Oferirea unui model pozitiv.
• Crearea unui mediu securizant pentru creşterea copiilor.

4. DiscutaŃi cu părinŃii faptul că modul în care îşi tratează copiii poate influenŃa stima de sine
a acestora, referindu-vă la:
• Valorizare şi încurajare.
• Ignorare.
• Criticism.
108
5. DescrieŃi valorizarea ca un tip de feedback care ajută:
• Atât părinŃii cât şi copiii să se înŃeleagă mai bine unii pe ceilalŃi.
• Copiii să înŃeleagă ce este bine şi cum pot să acceadă la succes.
• Pe copii să simtă că sunt iubiŃi şi apreciaŃi.
• Strategie: Dacă familia nu ştie să-i aprecieze pe copii în mod deschis, întrebaŃi-i pe
părinŃi cum îşi exprimă acordul faŃă de copii. SugeraŃi-le că aceste forme de apreciere
trebuie intensificate în momentele oportune.

Exemple:
• Alexandra, îmi plac tare mult culorile pe care le-ai folosit în tabloul pe care
l-ai colorat. PoŃi să-mi spui mai multe despre desenul tău?
• Paul, cum te-ai simŃit după ce ai reuşit să pregăteşti masa de unul singur?
• Sorina, apreciez tare mult că m-ai ajutat să strâng jucăriile copiilor de pe jos.
Cum te simŃi acum că ai făcut o treabă aşa de bună?

6. ReamintiŃi părinŃilor:
• Ideea potrivit căreia copiii au nevoie de recompense atât pentru lucrurile mici de
fiecare zi, cât şi pentru succesele lor majore.
• Să îi recompenseze pe copii cât mai des.
• Să folosească recompensele pentru a direcŃiona paşii mici ai comportamentului copiilor
în direcŃia dorită.

## 7. DiscutaŃi cu părinŃii despre diferitele tipuri de recompense:

• Cuvinte / atingeri (de exemplu, lauda, zâmbetul, îmbrăŃişarea, petrecerea timpului
împreună, ascultarea poveştilor copilului).
• Lucruri / privilegii (de exemplu, bomboane, un joc, un desert special, mai mult timp de
joacă, un prieten care să vină în vizită).
• Un sistem de indicii (de exemplu, recompensarea copilului pentru un comportament
dezirabil printr-o activitate specifică sau câştigarea de puncte pe o tablă sau indicii
schimbate pentru o recompensă). Folosirea punctelor şi indiciilor va fi discutată mai pe
larg în lecŃia Comportamentul Ńintă.

ActivităŃi: Aceste activităŃi îi vor ajuta pe părinŃi să înveŃe cum şi când să îşi
recompenseze copilul.
Activitatea 1:
1. RugaŃi părinŃii:
• Să se gândească la prieteni, rude, membri ai familiei sau la părinŃii lor care i-au lăudat.
• Cum s-au simŃit când le-a fost lăudată o activitate făcută bine?
• Cum s-au simŃit când au fost criticaŃi sau blamaŃi pentru greşelile lor?

## 2. RugaŃi părinŃii să facă două liste pe o foaie de hârtie:

• Sentimente trăite în urma unei laude.
• Sentimente trăite în urma unei critici.

3. DiscutaŃi cu părinŃii modul în care cred că se simt copiii lor când sunt lăudaŃi sau criticaŃi.

109
Activitatea 2:
1. ReamintiŃi şi rugaŃi părinŃii:
• Să ofere recompense pentru comportamentele dezirabile ori de câte ori copilul realizează
ceva bun.
• Ca, prin recompensarea comportamentelor mărunte, să-l determine pe copil să
conştientizeze că merge în direcŃia dorită.
• Să înŃeleagă faptul că, până şi comportamentele mărunte, dar bune, pot fi recompensate.
• Să accepte că acordarea de recompense îl ajută pe copil să înŃeleagă ce comportamente
vor părinŃii să le vadă mai des.
• Să înŃeleagă că recompensele îi învaŃă pe copii ce este acceptabil şi intensifică
comportamentele dezirabile.
• Să evite refuzul de a oferi recompense întâlnit la unii părinŃi. AccentuaŃi rolul părinŃilor
ca educatori în dobândirea unor comportamente dezirabile la copii.

2. RugaŃi părinŃii să listeze recompensele verbale şi tactile pe care consideră că le pot utiliza
cu uşurinŃă. CentraŃi-vă atât pe valorile şi confortul părinŃilor, cât şi pe ceea ce poate întări
comportamentul copilului.

## 3. Joc de rol cu oferirea de recompense verbale şi recompense tactile pentru copii.

Activitatea 3:
1. Folosind regula pe care părintele a stabilit-o în lecŃia despre consecinŃe, discutaŃi / brainstorm
recompensele posibile pe care părinŃii le pot oferi copiilor care respectă regula. ReamintiŃi-
le părinŃilor că recompensa nu trebuie să genereze dificultăŃi sau cheltuieli mari financiare
pentru familie.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de comentat:

## 2. Ce îi poate împiedica să folosească recompensele? DiscutaŃi / brainstorm obstacolele care

pot să apară şi posibilele soluŃii.

Exersarea deprinderilor

## RugaŃi părinŃii să exerseze folosirea regulii cu consecinŃe şi recompense şi să-şi noteze

fiecare experienŃă pe Foaia de exersare a deprinderilor.
Sugestii alternative de a exersa ceea ce s-a învăŃat în lecŃia de astăzi:
PărinŃii vor identifica comportamentele dezirabile ale copiilor şi le vor recompensa. ListaŃi
cel puŃin trei comportamente dezirabile şi recompense şi aduceŃi-le la lecŃia următoare.
InvitaŃi părinŃii să îşi împărtăşească experienŃele personale la întâlnirea următoare.
110
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 2.3

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

111
Familii puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 2 – LecŃia 3: Recompensa Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor înŃelege de ce sunt recompensele folositoare.
• PărinŃii vor stabili recompense corespunzătoare regulilor.

## S-a înŃeles că recompensa

este folositoare. □ □ □ □ □
S-au stabilit recompense
pentru reguli. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a identificat recompensele a căror

folosire cu copilul îl face să se simtă confortabil. □ □ □
Părintele a adăugat recompensele la regula
pe care a stabilit-o la ultima întâlnire. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

112
L ECłIA 2.4: C OMPORTAMENTUL łINTĂ

Obiective

Materiale

## Foaia de lucru Urmărirea comportamentului acasă; Lista de recompense şi puncte; Foaia de

exersare a deprinderilor.

Recapitulare

## 1. DiscutaŃi cu părinŃii despre:

• ExperienŃa lor legată de folosirea regulilor, consecinŃelor şi recompenselor.
• Ce probleme au întâmpinat?

2. AjutaŃi-i să-şi rezolve problemele. łineŃi cont de resursele culturale şi contextuale care ar
putea genera probleme şi discutaŃi posibilele soluŃii.

## 3. ÎncurajaŃi-le eforturile în timp ce îşi exprimă frustrările, speranŃele, valorile, viziunile

despre lume.

ActivităŃi de verificare:

1. RugaŃi părinŃii:
• Să se gândească la propriile vise şi speranŃe în ceea ce-i priveşte pe copiii lor.
• Să spună trei cuvinte sau fraze diferite care caracterizează aceste speranŃe (de exemplu,
fericire, sinceritate, aptitudine, cooperare, bunătate, demnitate, sportivitate, bunăstare,
respect, simŃul umorului, generozitate).

2. DiscutaŃi cu părinŃii:
• Ce ar putea împiedica realizarea acestor speranŃe?
• În ce mod comportamentul copilului poate înfluenŃa şansele de atingere a acestor
scopuri?

113
• În ce mod ar putea o disciplină eficientă să influenŃeze comportamentul copiilor şi, pe
termen lung, să afecteze probabilitatea realizării viselor şi speranŃelor pe care le-au
identificat?

ÎnvăŃare:

## 1. DefiniŃi şi discutaŃi cu părinŃii urmărirea comportamentului:

• łinerea unei evidenŃe a comportamentelor copiilor.

## 2. ReamintiŃi-le părinŃilor că:

• Trebuie să se îngrijească de formarea la copiii lor a unui comportament dezirabil.
• łinerea unei evidenŃe şi recompensarea comportamentului dezirabil îi va învăŃa pe
copii comportamentul corespunzător.

## 3. RecapitulaŃi modul în care părinŃii au urmărit comportamentul copiilor lor:

• Urmărirea comportamentului îi ajută pe părinŃi să conştientizeze cât de des este
dezvoltat un anume comportament şi îi ajută pe copii să înŃeleagă ce comportament
aşteaptă părinŃii de la ei.
• Urmărirea comportamentului funcŃionează atunci când atât părinŃii cât şi copiii ştiu
care este comportamentul Ńintă.
• ModalităŃile de obŃinere a recompenselor trebuie clar definite.
• Tipurile de recompense trebuie să fie ştiute înainte de a fi aplicate atât de părinŃi cât şi
de copii.

ActivităŃi: Aceste activităŃi îi ajută pe părinŃii să înŃeleagă relaŃia dintre disciplina eficientă
şi speranŃele pe termen lung.

Activitatea 1:
1. RugaŃi părinŃii să listeze câteva probleme de comportament comune pe care ar vrea să le
schimbe la copiii lor. PărinŃii pot să discute chiar comportamentul exprimat anterior.

## 2. RugaŃi părinŃii să identifice un comportament dezirabil care este incompatibil cu o anumită

problemă de comportament. PersonalizaŃi câteva exemple pentru părinŃii cu care lucraŃi.

Exemple:
Dacă Andrei o necăjeşte pe sora lui mai mică (o problemă de comportament), un
comportament incompatibil este să îi spunem lucruri frumoase surorii mai mici.

## 3. ÎmpărŃiŃi şi recapitulaŃi Foaia de lucru Urmărirea comportamentului acasă. EvidenŃiaŃi

comportamentele dezirabile, punctele câştigate şi totalurile pentru zile şi săptămâni.

## 4. DistribuiŃi şi discutaŃi Foaia de lucru Urmărirea comportamentului (necompletată):

• PărinŃii trebuie să completeze foaia de lucru pentru a se adresa problemei de
comportament pe care au descris-o.
• Comportamentul dezirabil trebuie scris pe partea stângă a foii.
• LegaŃi comportamentele de lecŃia anterioară.

114
• Comportamentul ales trebuie să fie unul specific, observabil (de exemplu, „Fii gata de
şcoală fără discuŃii şi plânsete” în loc de „Ce-i cu atitudinea asta?”).
• IncludeŃi un comportament dezirabil pe care copilul şi l-a însuşit deja. Acest lucru va
întări comportamentul dorit.
• La început este de ajuns să urmăriŃi doar unu sau două comportamente.

## 5. DistribuiŃi Lista de recompense şi puncte.

• PărinŃii stabilesc punctajul şi recompensele pentru comportamentele dezirabile.
• Recompensele sunt date pentru câştigarea punctelor, având la bază realizarea
comportamentului bun.
• Punctele nu se pierd pentru un comportament indezirabil.
• Cu cât sarcinile sunt mai dificile, cu atât recompensa e mai mare (puncte mai multe).
• Punctele trebuie să fie simplu de obŃinut şi corespunzătoare nivelului de dezvoltare a
copilului.

6. ReamintiŃi-le părinŃilor:
• Copiii au nevoie să fie recompensaŃi cât mai des pentru comportamentul dezirabil.
Recompensele frecvente îi ajută pe copii să înveŃe mai rapid.

## Notă: Conceptul de „des” variază de la o familie la alta, în special la acele familii

care oferă recompense foarte rar copiilor. Astfel, facilitatorul trebuie să explice că,
la început, ori de câte ori copilul manifestă un comportament dezirabil, trebuie să
fie recompensat în vreun fel. Recompensele mărunte (un zâmbet, o îmbrăŃişare, o
mângâiere sau o laudă) pot fi oferite de mai multe ori pe zi. Nu uitaŃi că unele
familii se aşteaptă la comportamente dezirabile, dar nu consideră că este necesară
recompensarea copiilor pentru ele. PuteŃi încuraja părinŃii să îşi exprime satisfacŃia
când aceste comportamente sunt realizate de către copii.

## 7. ExplicaŃi cum funcŃionează Foaia de urmărire a comportamentului acasă:

• Pe foaia de lucru se află spaŃii pentru fiecare comportament şi fiecare zi a săptămânii.
• PărinŃii trebuie să marcheze cu câte un semn fiecare comportament dezirabil al copilului
şi ziua în care a fost realizat.
• Folosirea unui sistem de semne funcŃionează mai uşor la copiii mai mici. Prin adunarea
de buline, pietricele, boabe de fasole sau bănuŃi într-un bol transparent, copiii pot să
vadă cu uşurinŃă câte astfel de elemente au acumulat.
• Un alt sistem care poate fi folosit cu copiii mici implică plasarea unui obiect (bulină,
steluŃă) pe un panou pentru fiecare comportament dezirabil.
• Urmărirea comportamentului este dificilă şi solicită un efort mare de timp. AjutaŃi-i pe
părinŃi să stabilească un sistem care să fie funcŃional în cazul lor.

## 8. DiscutaŃi cu părinŃii recompensele pentru comportamentele dezirabile:

• Recompensele se câştigă când copiii au acumulat suficiente puncte pentru a primi în
schimb recompensa.
• Recompensele nu trebuie să afecteze familia din punct de vedere financiar.
• Recompensele, care constau într-un obiect sau privilegiu, pot fi oricât de diverse, dar
nu trebuie în nici un caz să afecteze nevoile de bază (30 de minute de joacă în plus, un
supliment la desert, acceptarea vizitei unui prieten sau verişor, cumpărarea unei cutii
cu bomboane, vizionarea filmului preferat etc.).

115
9. RealizaŃi un joc de rol pentru a-i ajuta pe părinŃi să exerseze cum ar explica pe înŃelesul
copiilor modul de utilizare a unui panou cu semne şi sistemul de recompense corespunzător.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat cu părinŃii:

## 1. În ce fel consideraŃi că un astfel de sistem de urmărire ar putea schimba comportamentele

negative ale copilului dumneavoastră?

## 3. Cum aŃi putea face faŃă obtacolelor în utilizarea acestui sistem?

Exersarea deprinderilor

## RugaŃi părinŃii să afişeze Foaia de Urmărire a comportamentului acasă pe care au realizat-o şi

să exerseze folosirea ei. RugaŃi-i de asemenea să-şi noteze experienŃele pe Foaia de exersare a
deprinderilor.
Sugestii alternative de a exersa ceea ce s-a învăŃat în lecŃia de astăzi:
Dacă părinŃii tot nu se simt confortabil când explică Foaia de Urmărire a comportamentului
acasă şi folosirea ei cu copiii, sugeraŃi-le că pot mai întâi să exerseze Ńinerea evidenŃei asupra
unui comportament propriu.
RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească observaŃiile la următoarea întâlnire.

116
Capitolul 2 – LecŃia 4
Comportamentul Ńintă

ListaŃi acele comportamente pe care aŃi vrea să le vedeŃi la copiii dumneavoastră. Foaia de
lucru trebuie completată în fiecare săptămână.

## Comporta- Luni MarŃi Miercuri Joi Vineri Sâmbătă Duminică Totalul

mente bune săptămânii
şi puncte

şcoală la timp
(3 puncte)

## Nu este furios /// /// /// /// 12

(3 puncte)

Îşi pune // // // // // 10
jucăriile la loc
înainte de
culcare
(2 puncte)

este complet
rezolvată
(3 puncte)

## Totalul zilnic 5 5 3 8 5 3 5 34 puncte

117
Capitolul 2 – LecŃia 4
Comportamentul Ńintă

## Mai mult timp la TV 4

Vizita unui prieten la sfârşit de săptămână 15
În weekend se culcă mai târziu cu 30 de minute 4
Plimbare în parc 6

Nu uitaŃi:
• Punctele trebuie date cel puŃin o dată pe zi, astfel încât recompensele să fie uşor de
câştigat.
• Recompensele nu trebuie să cauzeze dificultăŃi financiare familiei.

Clark, L. (1996). SOS help for parents (2nd ed.). Bowling Green: Parents Press.

118
Capitolul 2 – LecŃia 4
Comportamentul Ńintă

## Comporta- Luni MarŃi Miercuri Joi Vineri Sâmbătă Duminică Totalul

mente bune săptămânii
şi puncte

119
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 2.4

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

120
Familii puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 2 – LecŃia 4: Nume părinte
Comportamentul Ńintă Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor reuşi să urmărească şi să recompenseze comportamentul dezirabil al copiilor.

## Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet

A învăŃat să urmărească
comportamentul bun al copiilor. □ □ □ □ □
A învăŃat să recompenseze
comportamentul bun al copiilor. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a identificat cum ar putea să-l ajute

pe copil să folosească foaia pentru □ □ □
monitorizarea activităŃilor din afara casei.

## Părintele a identificat comportamentele

de urmărit la copil. □ □ □
Părintele a completat foaia de urmărire
a comportamentului. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

121
L ECłIA 2.5: M ONITORIZAREA COMPORTAMENTULUI COPILULUI
ÎN ALTE LOCURI DECÂT ACASĂ

Obiective

• PărinŃii vor învăŃa moduri de a-i încuraja pe copii să îi informeze despre comportamentul
lor din afara casei.
• PărinŃii vor învăŃa cum să folosească pedepse adecvate în alte locuri decât acasă.

Materiale

deprinderilor.

Recapitulare

## 1. DiscutaŃi cu părinŃii despre experienŃa lor în folosirea panourilor de urmărire a

comportamentului:
• Unde au afişat panoul cu simboluri?
• Ce a înŃeles copilul de pe acele panouri? Ce nu a înŃeles copilul de pe acele panouri?
• A dus sistemul de recompense la intensificarea comportamentelor bune?
• Ce probleme au întâmpinat?

## 3. ÎncurajaŃi-le eforturile astfel încât părinŃii să se perceapă în mod pozitiv. Încurajarea

eforturilor părinŃilor reprezintă un bun model pentru ca şi ei, la rândul lor, să recunoască şi
încurajeze eforturile copiilor lor.

ActivităŃi de verificare:

1. RugaŃi părinŃii să identifice şi apoi să îşi imagineze locul lor favorit din afara casei.
• Cum arată acest loc?
• Cum miroase?

122
• Cine este cu ei în acest loc?
• Ce le place să facă cel mai mult acolo?

## 2. RugaŃi părinŃii să se gândească la ceea ce îi împiedică să se ducă în acel loc. GhidaŃi-i pe

părinŃi astfel încât să se gândească la supravegherea copiilor lor ca la un motiv care îi
împiedică să se ducă în acel loc.

ÎnvăŃare:

1. ReamintiŃi părinŃilor:
• Copiii sunt mai puŃin înclinaŃi de a intra într-o încurcătură – atât în casă cât şi în afara
casei – atunci când sunt supravegheaŃi.
• Când părinŃii monitorizează comportamentul copiilor din afara casei, copiii realizează
că părinŃii au cunoştinŃă de activităŃile şi prietenii lor.
• Cu cât copiii cresc şi petrec mai mult timp cu prietenii lor în afara casei, conştientizarea
implicării şi preocupării parentale devine din ce în ce mai importantă.

## 2. ReamintiŃi părinŃilor că o disciplinare eficientă nu se opreşte la spaŃiul casei, ci

comportamentul copiilor trebuie monitorizat şi în afara locuinŃei.
• Este util ca părinŃii să întocmească planuri în care să îi informeze despre locul în care se
află copiii, cu cine se joacă şi în ce fel de activităŃi sunt angrenaŃi. Planurile care sunt
realizate împreună de către părinŃi şi copii îi ajută pe copii să înŃeleagă faptul că
regulile familiei trebuie aplicate şi în afara casei.

## ActivităŃi: LecŃia de astăzi se axează pe comportamentul copilului în afara casei. Uneori

părinŃii evită să meargă în anumite locuri pe care le preferă, deoarece copiii lor nu se comportă
corespunzător în timp ce se află acolo. PărinŃii vor învăŃa tehnici de îmbunătăŃire a
comportamentului copilului lor pentru când se găsesc în alte locuri decât acasă.

Activitatea 1:
1. DistribuiŃi Foaia pentru Monitorizarea comportamentului copilului în afara casei.

2. RugaŃi părinŃii să vă spună cum cred ei că ar trebui copilul să completeze această foaie.
łineŃi cont de nivelul de dezvoltare a copilului şi de contextul cultural al familiei.

3. ÎntrebaŃi-i pe părinŃi unde pot să afişeze foaia în casă – un loc vizibil şi uşor de folosit
pentru copii.

Activitatea 2:
1. DiscutaŃi cu părinŃii:
• De ce, chiar şi atunci când sunt în alte locuri decât acasă, copiii trebuie să se conformeze
regulilor familiale.
• În ce mod poate fi folosit time-out-ul în locurile publice.
• DAR acel time-out nu trebuie folosit în locurile publice până când nu a dat rezultate şi
acasă.

123
2. ExplicaŃi că time-out-ul poate fi folosit cu uşurinŃă acasă la prieteni sau rude, dar este mult
mai dificil de folosit într-un magazin sau într-un restaurant. Când sunt în alte locuri decât
acasă, sfătuiŃi părinŃii să:
• Găsească un loc liniştit în care copilul să se aşeze.
• Să stea în aşa fel încât să-şi poată urmări copilul.
• Folosească neapărat un cronometru sau un ceas.
• În cazul în care copilul are nevoie de un anumit timp pentru a se linişti, ieşiŃi afară şi
rămâneŃi cu el până se calmează.

3. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Ce poate îngreuna pedepsirea copilului în alte locuri decât acasă?
• DiscutaŃi sentimentele de ruşine şi frustrare pe care părinŃii le trăiesc atunci când copiii
lor se comportă necorespunzător în locuri publice. Cum ar trebui părinŃii să facă faŃă
unor astfel de situaŃii?

4. Folosind jocul de rol, lăsaŃi-i pe părinŃi să exprime un scenariu în alt loc decât acasă, în care
copilul lor se comportă inadecvat. PărinŃii vor exersa folosirea metodei time-out într-un
spaŃiu public.

## 5. ReamintiŃi părinŃilor că:

• Poate fi stânjenitor să părăsească un restaurant sau un magazin alimentar pentru a-l
pune pe copil să se liniştească (time-out).
• Orice copil se poartă câteodată inadecvat în locurile publice.
• Ei îi învaŃă pe copii că un comportament este inacceptabil.
• Cu toate că este frustrant să întrerupă o ieşire la restaurant sau la cumpărături, consecinŃele
imediate vor diminua şansele ca acel comportament să mai fie repetat în viitor de către copil.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat cu părinŃii:

1. Cum cred că vor răspunde copiii lor la utilizarea foii de monitorizare după ce le va fi
explicată? DiscutaŃi / brainstorm soluŃiile la eventualele obstacole.

## 2. Ce cred că le este de folos în utilizarea time-out-ului în public? Ce ar putea să îi împiedice

să-l folosească? DiscutaŃi / brainstorm soluŃiile la eventualele obstacole.

Exersarea deprinderilor

RugaŃi părinŃii:
• Să discute cu copiii despre completarea şi folosirea unei Foi de Monitorizarea a
comportamentului în alte locuri decât acasă.
• Să aducă la întâlnirea următoare Foaia de Monitorizare a comportamentului în afara casei
completată.
• Să-şi noteze experienŃele avute pe Foaia de exersare a deprinderilor.

124
ActivităŃi suplimentare pentru această lecŃie:
InvitaŃi părinŃii să discute cu copiii lor despre sentimentele trăite în urma aplicării time-
out-ului în public. InstruiŃi-i pe părinŃi să-i informeze pe copii despre faptul că vor aplica
metoda time-out-ului chiar dacă se află în alte locuri decât acasă.
RugaŃi părinŃii să discute despre experienŃele proprii la întâlnirea următoare.

125
Capitolul 2 – LecŃia 5
Monitorizarea comportamentului copilului în alte locuri decât acasă

Această foaie de lucru trebuie completată de către copilul dumneavoastră când pleacă de
acasă pentru a se întâlni cu prietenii, iar părinŃii sau alŃi adulŃi nu sunt în preajmă. AjutaŃi-l pe
copil să-şi facă un obicei din a folosi această foaie, completând-o împreună cu el în prima
săptămână. AfişaŃi foaia într-un loc unde copilul să o poată vedea înainte de a pleca – astfel
încât să îşi amintească că va trebui să o completeze la plecare.

Foaia de monitorizare

## Luni MarŃi Miercuri Joi Vineri Sâmbătă Duminică

CU CINE voi fi
în acest timp?

UNDE mă duc?
(număr de
telefon)

CUM voi
ajunge acolo?

CE voi face
acolo?

LA CE ORĂ
voi pleca de
acolo ?

CÂND voi
ajunge acasă?

126
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 2.5

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

127
Familii Puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 2 – LecŃia 5: Nume părinte
Monitorizarea comportamentului în public Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor învăŃa moduri de a-i ajuta pe copiii lor să îşi monitorizeze activităŃile când
sunt în afara casei.
• PărinŃii vor reuşi să aplice pedepse corespunzătoare copilului şi când nu este acasă.

## I-a ajutat pe copii să îşi

monitorizeze activităŃile proprii. □ □ □ □ □
A dat pedepse corespunzătoare
copilului în alte medii decât acasă. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a discutat folosirea foii de

monitorizare şi eventualele probleme. □ □ □
Părintele a discutat folosirea time-out-ului
în locurile publice şi eventualele obstacole □ □ □
care pot interveni.

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

128
Familii puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Evaluare intermediară Nume părinte
Data

Această evaluare intermediară are rolul de a evidenŃia dacă nivelul abilităŃilor participanŃilor
s-a schimbat pe parcursul primelor două capitole.

## Obiective pentru capitolele 1 şi 2:

• PărinŃii vor identifica scopuri privind comportamentul copiilor.
• PărinŃii vor învăŃa în ce mod un program zilnic de rutină poate provoca schimbări în
comportamentul copiilor.
• PărinŃii vor învăŃa să stabilească reguli ferme şi consecvente.
• PărinŃii vor învăŃa modalităŃi utile de a-i ajuta pe copiii lor la teme.
• PărinŃii vor reuşi să definească consecinŃe naturale şi logice şi le vor exersa.
• PărinŃii vor învăŃa principiile aplicării pedepsei.
• PărinŃii vor învăŃa cum să folosească recompensele.
• PărinŃii vor reuşi să urmărească şi să recompenseze comportamentul bun al copiilor.
• PărinŃii vor reuşi să monitorizeze comportamentul copiilor în alte locuri decât acasă.

1. Din punctul de vedere al obiectivelor lecŃiei, părinŃii şi-au însuşit următoarele abilităŃi:

## Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet

Au identificat comportamentele
copilului. □ □ □ □ □
Au stabilit scopuri pentru
schimbările de comportament. □ □ □ □ □
Au identificat calităŃi şi defecte. □ □ □ □ □
Au stabilit scopuri pentru
program. □ □ □ □ □
Au învăŃat la ce să se aştepte
de la un copil în funcŃie □ □ □ □ □
de vârsta acestuia.

## Au completat programul zilnic

pentru copiii lor. □ □ □ □ □
Au identificat modurile în care
schimbările de rutină schimbă □ □ □ □ □
comportamentul copilului.

## Au învăŃat ce este o regulă

flexibilă. □ □ □ □ □
129
Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet

## Au învăŃat ce este o regulă

strictă. □ □ □ □ □
Au învăŃat cum să formuleze
reguli ferme şi consecvente. □ □ □ □ □
S-au gândit la noi moduri de a
se distra împreuna cu copiii lor. □ □ □ □ □
Au învăŃat moduri utile
de a-i ajuta pe copii la teme. □ □ □ □ □
Au definit consecinŃe naturale
şi logice. □ □ □ □ □
Au experimentat folosirea
consecinŃelor naturale şi logice. □ □ □ □ □
Au stabilit scopuri pentru
comportamentul copiilor. □ □ □ □ □
Au învăŃat să dea pedepse
corespunzătoare. □ □ □ □ □
Au învăŃat despre time-out
şi retragerea privilegiilor. □ □ □ □ □
Au învăŃat generalităŃi
despre pedeapsă. □ □ □ □ □
Au înŃeles de ce folosirea
recompenselor este folositoare. □ □ □ □ □
Au stabilit recompense
pentru respectarea regulilor. □ □ □ □ □
Au învăŃat să urmărească
comportamentul bun al copiilor. □ □ □ □ □
Au învăŃat să recompenseze
comportamentul bun al copiilor. □ □ □ □ □
I-au ajutat pe copii
să-i informeze despre □ □ □ □ □
activităŃile lor din afara casei.

Au găsit pedepse
corespunzătoare pentru copil □ □ □ □ □
în alte medii decât acasă.

130
CAPITOLUL 3:
COMUNICAREA

## Aptitudinile de comunicare îmbunătăŃesc abilitatea părinŃilor de a formula în mod clar

reguli şi de a menŃine o disciplină în mod consecvent. Aceste lecŃii se axează pe deprinderile
de ascultare şi confruntare. Ascultarea înseamnă să fii atent la ceea ce spune o persoană în
momentul în care vorbeşte. Ascultarea activă este o abilitate importantă pentru părinŃi, fiindcă
certurile se iscă adesea în urma unor neînŃelegeri. Când părinŃii folosesc ascultarea activă, ei
vor înŃelege mai bine sentimentele şi atitudinile copiilor lor, la fel de bine ca şi nevoile şi
dorinŃele lor. Ascultarea activă promovează înŃelegerea şi poate pune bazele unui ataşament
puternic între părinte şi copil.
Confruntarea activă implică discutarea directă cu cineva despre un aspect dificil, evitând
acuzele sau cearta. Când nu este intenŃionată, părinŃii pun ostilitatea pe seama acŃiunilor
copiilor. Această atribuire a ostilităŃii poate provoca o confruntare marcată de furie. Folosirea
„mesajelor de tip EU” îi ajută pe părinŃi să-şi declare sentimentele relativ la acŃiunile copiilor şi
să identifice care au fost intenŃiile acestora. În acest capitol, părinŃii vor învăŃa să folosească
două tehnici de comunicare, „verificarea” şi „întreruperea”, pentru a stopa cearta, pledoaria,
critica şi vorbăria goală care se manifestă uneori când comunicarea din cadrul familiei este
deficitară. Verificarea şi întreruperea îi ajută pe părinŃi să elimine capcanele comunicării, să
evite neînŃelegerile şi să crească eficacitatea disciplinării.
Scopul acestor lecŃii este de a-i ajuta pe părinŃi să reducă tensiunea în cazul unor posibile
situaŃii ostile, prin explorarea sentimentelor din spatele acŃiunilor copiilor.

131
LECłIA 3.1: CUM SĂ PROCEDĂM CA REGULILE STRICTE SĂ FUNCłIONEZE

Obiective

• PărinŃii vor învăŃa două metode folositoare de comunicare pentru întărirea regulii:
întreruperea şi verificarea.
• PărinŃii vor învăŃa cum să-şi structureze mesajele.

Materiale

Foaia de lucru Evitarea capcanelor de comunicare; Foaia de lucru Structurarea mesajelor; Foaia
de exersare a deprinderilor.

Recapitulare

RugaŃi părinŃii să aducă Foaia de Monitorizare pe care au realizat-o cu copiii lor şi să îşi
împărtăşească experienŃele.
• Au avut ocazia să folosească time-out-ul într-un loc public?
• Cum a funcŃionat această metodă?

ActivităŃi de verificare:

1. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Cum le-a trecut ziua.
• Să spună mai multe detalii despre o zi în care le-a mers bine sau despre o zi proastă din
perioada care a trecut de la ultima întâlnire.

## 2. ComunicaŃi părinŃilor că înŃelegeŃi:

• Că ei participă la acest program din timpul lor liber, în afara responsabilităŃilor proprii.
• Că au primit o mulŃime de informaŃii într-un timp foarte scurt şi că s-ar putea simŃi
într-o oarecare măsură copleşiŃi.

## Notă: AmintiŃi-vă să continuaŃi dezvoltarea unei relaŃii cu familia în timpul

orelor Programului Familii puternice. Dacă apar nevoi specifice, sprijiniŃi familia

3. SpuneŃi-le părinŃilor că lecŃia de astăzi vine să îi ajute în învăŃarea unor noi tehnici pentru
întărirea regulilor familiale.

132
ÎnvăŃare:

1. DefiniŃi comunicarea ca pe un schimb de mesaje scrise, vorbite sau nevorbite între două
persoane (de exemplu, îmbrăŃişarea poate comunica dragoste şi căldură).

## 2. DiscutaŃi barierele care pot împiedica o bună comunicare:

• Unii copii se târguiesc şi se ceartă cu părinŃii ca să nu îndeplinească o sarcină neplăcută
solicitată de către părinŃi. Aceasta este o „capcană de comunicare”, deoarece, dacă părinŃii
răspund pozitiv la aceste târguieli şi certuri, scopul copilului de a evita o sarcină
neplăcută poate fi atins, iar târguiala şi cearta ajung astfel a fi recompensate.
• Regulile noi sau schimbarea regulilor vechi pot fi cu greu stabilite şi implementate
datorită capcanelor de comunicare.

3. SugeraŃi-le părinŃilor că tehnicile din această lecŃie îi vor ajuta să evite aceste capcane şi să
îmbunătăŃească comunicarea familială.
• Tehnicile scurtează timpul dintre cererea copilului de a face ceva şi acŃiunea aşteptată.
• Tehnicile îndepărtează recompensele pentru certuri, repetări, târguieli, compromisuri şi
alte capcane de comunicare.

ActivităŃi: Aceste activităŃi îi învaŃă pe părinŃi tehnici de comunicare care pot fi folosite
pentru a evita capcanele de comunicare.

Activitatea 1:
1. ÎmpărŃiŃi Foaia de lucru Evitarea capcanelor de comunicare şi recapitulaŃi-le cu părinŃii.

## 2. ExplicaŃi că atunci când se impune ceva (prin comandă):

• Mesajul trebuie să fie scurt şi clar.
• FolosiŃi un ton al vocii neutru, dar ferm.
• FormulaŃi doar un singur mesaj la un moment dat.
• Niciodată nu reproşaŃi sau acuzaŃi.

Verificarea:

3. DiscutaŃi / brainstorm cu părinŃii motivele pentru care copiii pot să nu răspundă la comenzi:
• Au fost copiii neatenŃi?
• Au fost ei concentraŃi asupra altui lucru?
• Au auzit mesajul?
• A fost mesajul neclar din punctul de vedere al înŃelesului?
• L-au interpretat ei corect?

4. DiscutaŃi că, folosind această „verificare,” părinŃii pot să se asigure dacă mesajul lor a fost
recepŃionat, fără a folosi repetări şi reamintiri constante. PărinŃii îşi pot verifica copiii prin
a-i întreba următoarele:
• Ce m-ai auzit spunând?
• Spune-mi cu cuvintele tale ce m-ai auzit că Ńi-am spus?

133
5. SugeraŃi-le părinŃilor să repete mesajul în cazul în care copiii nu l-au auzit, apoi să le ceară
acestora să îl repete.
• În cazul în care copiii nu aud mesajul pentru că sunt distraşi de TV, radio sau
casetofon, reduceŃi sonorul sau închideŃi-l, îndepărtând astfel stimulul perturbator.
• Pentru copiii uşor de distras sau neatenŃi s-ar putea să fie necesar să solicitaŃi şi să
menŃineŃi contactul vizual cu copilul în timpul transmiterii mesajului.

Întreruperea:

## 6. DiscutaŃi cu părinŃii de ce este folositoare întreruperea în timpul unor dispute.

• ÎntrebaŃi-i pe părinŃi de câte ori au fost „puşi la zid” de plânsul, târguielile sau pledoaria
copiilor şi au cedat.
• ExplicaŃi-le că, cu cât acceptă mai mult pledoaria şi târguielile copiilor, cu atât este mai
mare probabilitatea ca părinŃii să cedeze din nou.
• Întreruperea pune capăt discuŃiei şi îi face pe copii să înŃeleagă faptul că părinŃii vorbesc
serios.

Exemple:
• Nu mai avem ce discuta pe tema asta ...
• DiscuŃia s-a încheiat …
• Am terminat …

## 7. OferiŃi modalităŃi de folosire a întreruperii:

• Fără cuvinte de supărare sau Ńipat, dar cu un ton ferm al vocii.
• Anumite semnale ale mâinii pot întări puterea întreruperii. Un mod de face acest lucru
este de a ridica mâna în sensul „stop” sau „opreşte-te” asemenea unui ofiŃer de poliŃie
când opreşte o maşină din trafic.
• După punerea în practică a întreruperii, părinŃii pot să continue cu o alternativă.

## Exemplu de alternativă după întrerupere:

„DiscuŃia s-a încheiat. Mergi la culcare acum şi îŃi voi citi o poveste sau mergi la
culcare fără să îŃi citesc o poveste.”

Activitatea 2:
1. AjutaŃi părinŃii să identifice un comportament problematic pe care îl manifestă copiii lor.
Problema trebuie să fie un comportament şi nu o trăsătură de personalitate.

2. Folosind Foaia de lucru Structurarea mesajelor, rugaŃi părinŃii să specifice în ordine cronologică
cum vor face faŃă problemei, inclusiv ce vor spune şi care va fi răspunsul firesc al copiilor.
S-ar putea să fie folositor să se discute mai întâi în detaliu problema şi soluŃiile ei sau se
poate realiza un joc de rol care ar putea ajuta la o interpretare corespunzătoare a subiectului
discuŃiei. PuteŃi să scrieŃi tot ce aŃi întreprins cu părinŃii.

3. AjutaŃi părinŃii să listeze paşii pe care i-ar face pentru aceeaşi problemă folosind verificarea
şi întreruperea.

4. RealizaŃi un joc de rol pentru verificare şi întrerupere cu fiecare părinte, alternând rolurile
părinte – copil. ÎncepeŃi cu părintele aplicând verificarea. Apoi inversaŃi rolurile, iar părintele

134
va răspunde aşa cum ar face-o copilul. Părintele îşi va relua statusul de părinte, iar
dumneavoastră / facilitatorul veŃi lua locul copilului, răspunzând în locul lui, folosind
aceleaşi cuvinte, ton al vocii şi atitudine pe care părintele a demonstrat-o interpretând rolul
copilului. ContinuaŃi jocul prin inversiunea rolurilor până când părintele simte că a reuşit
să pună în practică întreruperea.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat cu părinŃii:
Ce beneficii şi probleme puteŃi prevedea în folosirea întreruperii şi verificării în relaŃia cu
copilul dumneavoastră? DiscutaŃi / brainstorm soluŃiile posibile.

Exersarea deprinderilor

Notă: Când daŃi o temă părinŃilor, asiguraŃi-vă că sarcina este clară, simplă şi nu
necesită mult timp pentru a fi dusă la îndeplinire. AlegeŃi o activitate pe care
consideraŃi că părintele o poate realiza până la următoarea întâlnire.

## RugaŃi părinŃii să exerseze verificarea şi întreruperea cu copilul lor. Să completeze Foaia de

exersare a deprinderilor şi să fie pregătiŃi să discute ceea ce s-a întâmplat şi ce au simŃit în acest
timp.
ReamintiŃi-le părinŃilor să urmărească şi să recompenseze comportamentul dezirabil al
copilului şi să folosească time-out-ul pentru comportamentele indezirabile. ÎncurajaŃi-le
eforturile parentale şi lăudaŃi-i pentru utilizarea tehnicilor de disciplinare eficiente.
Sugestii alternative de a exersa ceea ce s-a învăŃat în lecŃia de astăzi:
1. PărinŃii să identifice o altă problemă pe care o au cu copilul lor, alta decât cea folosită în
lecŃia de azi.
2. ExplicaŃi-le paşii care trebuie parcurşi pentru a face faŃă problemei şi cum pot Ńine
problema sub control prin folosirea verificării şi întreruperii.
RugaŃi părinŃii să îşi discute experienŃele la următoarea întâlnire.

135
Capitolul 3 – LecŃia 1
Cum să procedăm ca regulile stricte să funcŃioneze

## Următorul dialog este un exemplu de structurare deficitară a comunicării dintre un părinte

şi copilul lui, urmare a cererii părintelui de a duce gunoiul.

## Copilul: O să-l duc imediat. (Evitare, amânare pentru mai târziu)

Părintele: Te rog du-l acum, pentru că e foarte plin şi nu mai încape nimic în găleată.
(Argumentare)

## Părintele: Chiar vrei să mă superi? Du-l acum. (Reluarea cerinŃei)

Copilul: łi-am spus că îl duc după ce se termină filmul. Sau pot să-l duc când încep
reclamele. (Negociere)

copilului)

## Părintele: Cu siguranŃă reclamele au trecut deja. Ai spus că duci gunoiul în timpul

reclamelor. (Reluarea cerinŃei)

## Copilul: Oh da! Am uitat. O să-l duc la următoarea pauză de reclame. (Negociere)

Părintele furios: Du-l acum! Eşti atât de iresponsabil! Nu mă ajuŃi niciodată cu treburile
din casă. M-am săturat de lenea ta! (Furie, etichetare, mustrare)

## Copilul: Bine, bine.

136
Capitolul 3 – LecŃia 1
Cum să procedăm ca regulile stricte să funcŃioneze

## Exemple de structurare a comunicării (continuare)

În exemplul de mai sus, 13 paşi au premers acŃiunii copilului de a duce gunoiul afară. În
cazul unora dintre aceşti paşi, a fost menŃionat şi mesajul pe care copilul sau părintele l-a
transmis prin comunicare. Important de reŃinut este faptul că părintele şi-a recompensat
copilul pentru neîndeplinirea cerinŃei pe care i-a adresat-o. Astfel, copilul a reuşit să evite
îndeplinirea unei sarcini neplăcute şi să se uite mai departe la televizor.

Următorul exemplu prezintă aceeaşi cerinŃă, dar folosindu-se un stil ferm de comunicare
din partea părintelui:

## Părintele: (Părintele se uită la copil.) Până la sfârşitul următoarei pauze de publicitate,

gunoiul să fie dus, te rog. Te poŃi uita în continuare la film după ce duci gunoiul. Dacă nu
duci gunoiul până la sfârşitul pauzei de reclame, voi închide televizorul. (Părintele oferă
alternative.)

## Copilul: Bine, îl duc acum.

Folosind un stil parental ferm, dialogul / schimbul de mesaje are doar 6 paşi. Copilului i s-
a oferit o alternativă şi i s-a sugerat o pedeapsă. Copilul a beneficiat de toată informaŃia
necesară pentru a putea lua o decizie.

137
Capitolul 3 – LecŃia 1
Cum să procedăm ca regulile stricte să funcŃioneze

Structurarea mesajelor

## Scopul structurării comunicării cu copilul dumneavoastră este de a explora numărul de

paşi necesari pentru a-l face pe copil să îndeplinească o sarcină. łinta este de a elimina paşii
nefolositori. Multe probleme cu copiii pot fi evitate dacă nu se argumentează, nu se fac
pledoarii şi nu se ajunge în final la furie pentru a-l face pe copil să se supună. Când realizaŃi
structurarea gândiŃi-vă nu numai la ce i-aŃi putea spune copilulului dumneavoastră, ci şi la
sentimentele care pot interveni în acest timp.

CerinŃa dumneavoastră:

Răspunsul copilului:

Răspunsul dumneavoastră:

Răspunsul copilului:

Răspunsul dumneavoastră:

Răspunsul copilului:

Răspunsul dumneavoastră:

Răspunsul copilului:

## Ce paşi ar putea fi eliminaŃi?

138
Capitolul 3 – LecŃia 1
Cum să procedăm ca regulile stricte să funcŃioneze

## • Mesajul este scurt şi clar.

• FolosiŃi un ton ferm al vocii.
• TransmiteŃi doar un singur mesaj.
• Nu reproşaŃi sau acuzaŃi.

Tehnica verificării:
Aceste comentarii vă asigură că mesajul dumneavoastră a fost auzit:
• Ce ai auzit că am spus?
• Spune-mi cu cuvintele tale ce m-ai auzit spunând.

Tehnica întreruperii:
Aceste afirmaŃii întrerup negocierea, târguielile şi rugăminŃile copilului, care adesea îi
„pun la zid” pe părinŃi:
• Nu mai avem ce discuta despre ...
• DiscuŃia se încheie aici.
• Am terminat discuŃia despre ...

MacKenzie, R. J. (1993). Setting limits: How to raise responsible, independent children by providing
reasonable boundaries. Rocklin: Prima Publishing.

139
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 3.1

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

140
Familii puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 3 – LecŃia 1: Nume părinte
Cum să procedăm ca regulile stricte Data
să funcŃioneze Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor învăŃa două tehnici de comunicare pentru întărirea regulilor: întreruperea
şi verificarea.
• PărinŃii vor învăŃa cum să-şi structureze mesajele.

## Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet

A învăŃat întreruperea. □ □ □ □ □
A învăŃat verificarea. □ □ □ □ □
A învăŃat cum să-şi structureze
mesajele (schimburile verbale □ □ □ □ □
cu copiii lor).

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a folosit Foaia de lucru

Structurarea mesajelor. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

141
L ECłIA 3.2: A SCULTAREA ACTIVĂ

Obiective

## • PărinŃii vor învăŃa în ce mod ascultarea activă influenŃează comportamentul copiilor.

• PărinŃii îşi vor îmbunătăŃi abilităŃile de ascultare.

Materiale

Recapitulare

## 1. DiscutaŃi cu părinŃii despre experienŃele lor în folosirea verificării şi întreruperii.

2. Dacă au folosit atât verificarea cât şi întreruperea, rugaŃi părinŃii să descrie situaŃiile
respective şi ce au simŃit după aceea.

## 3. AscultaŃi problemele cu care s-au confruntat.

4. ÎncurajaŃi-i.

AcŃiuni de verificare:

1. ExplicaŃi-le părinŃilor că le veŃi citi sau spune o poveste simplă. Ei trebuie să asculte şi apoi
să spună cu cuvinte proprii ce îşi amintesc din povestire.

Notă: Povestirea poate fi modificată astfel încât să fie adecvată din punct de
vedere cultural pentru familie. PuteŃi folosi alte nume pentru a le înlocui pe cele ale
personajelor din povestire, acest fapt dând o mai mare relevanŃă povestirii. Pentru
a fi mai uşor înŃeleasă, faceŃi apel la gama de experienŃe ale membrilor familiei.

A fost odată ca niciodată o femeie care locuia într-un pantof. Ea avea atât de mulŃi copii, încât
nu ştia cum să se mai descurce. La masă le dădea să mănânce câte o ciorbă lungită sau câte un peşte
amărât fără pâine, iar apoi îi trimitea la culcare. Într-o noapte, fiul cel mic al bătrânei, micuŃul
GhiŃă Bolovanu’, s-a coborât din pat încet şi fără să facă zgomot, hotărât să fugă de acasă. După ce a
ieşit din pantof, l-a întâlnit pe Ionică fără Frică şi pe Omul Plăcintă care mergeau la bâlci. GhiŃă
Bolovanu’ era flămând pentru că mâncase doar o ciorbă lungită la cină, aşa că a furat o măslină de
la Omul Plăcintă. Apoi, el a fugit către casa-cochilie a lui Petre Mâncătorul de Dovleac ca să-şi

142
mănânce măslina în linişte. Petre Mâncătorul de Dovleac era un prieten de la şcoală care avea o casă
mare, făcută dintr-o coajă de dovleac, în care îşi Ńinea lucrurile într-o ordine desăvârşită. Pe drum,
GhiŃă Bolovanu’ s-a ciocnit din greşeală cu micuŃul Gică Hopa Mitică, care a început să i se plângă
că şi-a pierdut oaia. GhiŃă Bolovanu’ i-a promis că îi va căuta oaia pierdută, după care a fugit din
nou. După aceea, el a început să alunece în jos pe un deal, urmat de ClopoŃica, o fată care făcea
tumbe în urma sa. După ce GhiŃă Bolovanu’ s-a ridicat şi şi-a bandajat capul, spart în timpul
căderii, şi-a făcut drum mai departe către cochilia lui Petre Mâncătorul de Dovleac. În cele din urmă
a ajuns la cochilie, a intrat înăuntru, s-a aşezat într-un colŃ ca să mănânce măslina de pe plăcintă.
Dintr-o dată s-a oprit, a scos măslina din gură şi a zis: „… ce mai băiat bun sunt şi eu…”. Apoi,
chiar după ce s-a lins pe degete, cochilia de dovleac a început să se rostogolească foarte repede de
lângă piatra în care era înŃepenită, iar toŃi caii Regelui şi toŃi oamenii Regelui nu au mai putut să
desluşească ce-a mai rămas din GhiŃă Bolovanu’ şi ce-a mai rămas din cochilia de dovleac.

## 2. ÎntrebaŃi părinŃii ce îşi amintesc din povestire.

• PărinŃii pot să aleagă să povestească cu cuvintele proprii.
• Pentru a-i ajuta pe părinŃi, următoarele întrebări pot să le fie de folos: Cine este GhiŃă
Bolovanu’? Ce a luat el şi de ce? Cu cine s-a întâlnit el pe drum? Unde a ajuns GhiŃă
Bolovanu’?

3. EvidenŃiaŃi-le părinŃilor că acest exerciŃiu este menit să le demonstreze cât de greu este să
ascultăm cu atenŃie.

4. ExplicaŃi-le că:
• Ascultarea cu atenŃie a copilului îi poate ajuta pe părinŃi să evite unele probleme de
comportament pe care le-ar putea avea cu copiii lor.
• Uneori părinŃii au impresia că ştiu ceea ce ar urma să spună copiii, aşa că nu îi ascultă
cu suficientă atenŃie.
• Uneori ceea ce cred părinŃii că vor spune copiii lor, nu este deloc ceea ce copiii spun

Exemplu:
Lui Daniel îi place să cânte la pian mai mult decât să înveŃe la orice altă disciplină
şcolară. El vrea să studieze muzica când va merge la liceu. Dar părinŃii vor ca el
să studieze medicina. Daniel încearcă să le explice părinŃilor că el preferă să
studieze în continuare muzica. Ei însă presupun că lui Daniel îi place muzica mai
mult ca un hobby decât ca o profesie.

ÎnvăŃare:

## 1. ExplicaŃi părinŃilor importanŃa ascultării şi în ce fel ascultarea necorespunzătoare poate

crea probleme de comportament la copii.
• PărinŃii pot fi prea ocupaŃi sau prea preocupaŃi cu alte probleme, astfel încât ei nu au
timp fizic pentru a asculta cu adevărat ceea ce au de spus copiii lor.
• Problemele de comportament ale copiilor se pot datora inabilităŃii lor de a vorbi despre
ceea ce au nevoie cu adevărat.
• Copiii pot să se comporte inadecvat, deoarece consideră că părinŃii lor nu îi ascultă.

143
Notă: În unele culturi, nu toŃi membrii familiei, în particular copiii, sunt consideraŃi
ca fiind egali cu adulŃii. Acest fapt afectează abilitatea copiilor de a participa la o
discuŃie cu părinŃii şi cu cei vârstnici. Astfel, se consideră despre un copil care
încearcă să vorbească că subminează autoritatea parentală şi demonstrează lipsă
de respect. În aceste cazuri, este important să explicăm părinŃilor şi vârstnicilor
din familie în ce fel construirea unui canal de comunicare cu copilul poate reduce
problemele de comportament ale acestuia. Familiile multi-generaŃionale au
adesea reguli sau stiluri specifice de comunicare. S-ar putea să nu fie potrivit ca
un copil să i se adreseze unui adult când familia este întrunită într-un grup mai
larg. Totuşi, poate fi aproape corespunzător … chiar de încurajat … ca acest lucru
să se întâmple când copilul şi adultul sunt singuri împreună. Modelele inter-
generaŃionale de comunicare pot servi ca resursă suplimentară. De exemplu,
copilul poate discuta mai întâi problema cu un adult, care ulterior să discute cu
părinŃii în numele copilului (McGoldrick, Giordano, & Pearce, 1996).

2. RugaŃi părinŃii să listeze câteva dintre beneficiile ascultării active cu copiii, de pildă:
• Îi ajută pe părinŃi să înŃeleagă mai bine perspectiva copilului asupra problemei.
• PărinŃii care îşi înŃeleg copiii vor putea într-o mai mare măsură să îi ajute să îşi rezolve
problemele şi să găsească soluŃii benefice.

## ActivităŃi: Subiectul lecŃiei de astăzi este ascultarea activă.

Activitatea 1:
1. ÎmpărŃiŃi şi recapitulaŃi Foaia de lucru GeneralităŃi despre ascultare.
Câteva generalităŃi pentru ascultare includ:
 PriviŃi direct la persoana cu care vorbiŃi.

## Notă: Contactul vizual, o formă non-verbală de comunicare, variază în funcŃie de

cultură şi generaŃii (de exemplu, între părinte şi copil). Nu uitaŃi că unele culturi
le interzic copiilor contactul vizual cu adultul, pentru că se consideră a dovedi
lipsă de respect.

 MinimizaŃi factorii perturbatori. OpriŃi televizorul, radioul sau orice alt stimul care poate
perturba ascultarea.
 DemonstraŃi interes pentru ceea ce spune copilul.
 RepetaŃi punctele importante.
 PuneŃi întrebări pentru a obŃine mai multe informaŃii (de exemplu, łi-ai completat caietul de
teme pentru astăzi?). Întrebările nu trebuie să sune acuzator pentru copil.
 GândiŃi-vă la ceea ce ar putea simŃi copilul. Apoi, verificaŃi prin a-l întreba pe copil (de exemplu,
George, te-am supărat cerându-Ńi acest lucru?).

Activitatea 2:
1. ÎntrebaŃi părinŃii cum îşi dau seama când cineva îi ascultă sau nu (de exemplu, menŃinerea
sau nu a contactului vizual, datul din cap aprobator, repetarea celor spuse de către
ascultător, implicarea persoanei în altă activitate). Nu uitaŃi că formele comunicării non-
verbale sunt definite de modelul cultural.

144
2. ÎntrebaŃi părinŃii cum se simt când persoana cu care vorbesc nu le dă ascultare?

3. Care sunt posibilele motive pentru care ceilalŃi nu îi ascultă? DiscutaŃi / brainstorm modalităŃile
de remediere a dificultăŃilor de ascultare. De exemplu, nepotul şi bunica lui se ascultă cel
mai bine unul pe altul atunci când gătesc împreună ceva în bucătărie. Îndeplinirea aceleiaşi
activităŃi sau sarcini poate favoriza discuŃia sau ascultarea.

4. RugaŃi părinŃii să aleagă un subiect important pentru ei şi să-l discute timp de un minut
(prieteni, familie, un hobby, spectacole TV, tradiŃii culturale etc.). Pentru această activitate,
trebuie să staŃi cu părinŃii pe două scaune faŃă-n faŃă. Dacă lucraŃi cu un grup, rugaŃi
fiecare membru să îşi aleagă un partener.

## 5. FixaŃi un cronometru şi instruiŃi-i să vorbească despre acel subiect un minut întreg.

AccentuaŃi faptul că în timpul discuŃiei veŃi folosi abilităŃile non-verbale de ascultare.

6. ExplicaŃi ideea conform căreia comunicarea non-verbală poate fi folosită pentru a le arăta
părinŃilor că putem asculta fără să spunem nimic – de exemplu, prin menŃinerea contactului
vizual, dacă este acceptabil cultural, sau prin încuviinŃarea din cap.

## 7. După un minut, spuneŃi-le părinŃilor percepŃia dumneavoastră despre ceea ce au povestit,

ce au simŃit şi ceva ce a fost important pentru ei.

8. InversaŃi rolurile şi rugaŃi părinŃii să asculte timp de un minut în timp ce îşi exersează
abilităŃile non-verbale de ascultare. După un minut, să povestească despre ce au discutat,
ce au simŃit şi ce a fost important pentru ei.

9. ÎntrebaŃi părinŃii cât de bine consideră ei că i-aŃi ascultat. Pentru a răspunde pot folosi o
scală de la 1 (foarte puŃin) la 5 (foarte mult). În ce fel poate ascultarea să le îmbunătăŃească
abilităŃile parentale?

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat cu părinŃii:
În ce fel consideră părinŃii că această lecŃie despre ascultare îi poate ajuta în privinŃa
comportamentului copilului? Ce îi poate ajuta să realizeze acest exerciŃiu cu copilul lor? Ce îi
poate ajuta să realizeze acest exerciŃiu cu partenerul lor?

Exersarea deprinderilor

1. RugaŃi părinŃii să exerseze exerciŃiile de ascultare activă pe care le-au învăŃat în această
lecŃie acasă cu copiii lor.

## 2. ÎncurajaŃi-i să-şi întrebe copiii ce simt atunci când sunt ascultaŃi.

3. Să-şi încurajeze copiii să încerce acest exerciŃiu cu un prieten, frate sau altă persoană.

## 4. NotaŃi observaŃiile pe Foaia de exersare a deprinderilor.

145
Sugestii alternative de a exersa ceea ce au învăŃat în lecŃia de astăzi:
1. Să identifice un moment în care au vorbit cu cineva nesimŃindu-se ascultaŃi. Cum au
reacŃionat?
2. InvitaŃi-i pe părinŃi să se gândească la un moment recent când au ascultat într-adevăr ce
a avut de spus copilul lor. Reîntorcându-se la acel moment, consideră că problema pe care
copilul lor a prezentat-o se putea înrăutăŃi dacă nu şi-ar fi ascultat copilul cu atenŃie?

## InvitaŃi părinŃii să-şi discute experienŃele la următoarea întâlnire.

146
Capitolul 3 – LecŃia 2
Ascultarea activă

## GeneralităŃi despre ascultare

Ascultarea copiilor îi ajută pe părinŃi să înŃeleagă mai bine perspectiva copilului asupra
problemei. ÎnŃelegând mai bine problema copilului, părinŃilor le va fi mai uşor să-l ajute pe
copil să-şi rezolve problema şi să găsească soluŃia cea mai potrivită.

## • Minimizarea factorilor perturbatori. OpriŃi televizorul, radioul sau

orice alt stimul care poate avea un efect perturbator.

## • RepetaŃi punctele importante.

• PuneŃi întrebări.

## • MenŃineŃi contactul vizual cu persoana care vorbeşte.

147
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 3.2

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

148
Familii Puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 3 – LecŃia 2: Ascultarea activă Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor învăŃa în ce fel ascultarea activă poate îmbunătăŃi comportamentul copilului.
• PărinŃii îşi vor îmbunătăŃi abilităŃile de ascultare.

## Au învăŃat în ce fel ascultarea

activă poate îmbunătăŃi □ □ □ □ □
comportamentul copilului.

## Şi-au îmbunătăŃit abilităŃile

de ascultare. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele şi-a pus în practică abilităŃile de ascultare. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

149
L ECłIA 3.3: M ESAJE DE TIPUL EU

Obiective

• PărinŃii vor învăŃa cum să-i confrunte pe ceilalŃi fără acuze sau reproşuri. PărinŃii vor
exersa folosirea mesajelor de tip EU.

Materiale

## Foaia de lucru Mesaje de tip EU; Foaia de exersarea a deprinderilor.

Recapitulare

1. RugaŃi părinŃii să vorbească despre exerciŃiul de ascultare pe care l-au făcut cu copiii lor.
• Cum au reacŃionat copiii?
• În ce situaŃii au folosit abilităŃile de ascultare activă cu copiii lor?
• Mai continuă să monitorizeze comportamentul copiilor?

2. ÎncurajaŃi-le eforturile.

ActivităŃi de verificare

## 1. ÎntrebaŃi-i pe părinŃi cum le-a fost ziua.

2. RugaŃi părinŃii să asculte următoarele comentarii făcute de alŃi părinŃi în cadrul Programului
Familii puternice:
• „Tu nu ne respecŃi niciodată. Asta ne înfurie foarte tare şi nu face cinste familiei noastre.”
• „Nu mă ajuŃi cu nimic în casă. Eu trebuie să fac totul.”
• „Nu faci nimic cum trebuie. Sunt obligată să mă ocup eu de toate treburile ca să mă
asigur că sunt făcute aşa cum trebuie.”
• „Stai tot timpul în faŃa televizorului. Eşti un leneş. Nu faci nimic din ceea ce îŃi cer.”

## 3. ÎntrebaŃi părinŃii dacă au făcut vreodată asemenea afirmaŃii.

• În ce circumstanŃe s-a întâmplat?
• Ce au simŃit în acele momente?

4. ÎntrebaŃi părinŃii dacă li s-au adus şi lor asemenea acuze sau reproşuri.
• În ce circumstanŃe s-a întâmplat?
• Ce au simŃit în acele momente?

150
5. ExplicaŃi-le părinŃilor:
• AfirmaŃiile de genul „Tu” îi fac adesea pe oameni să se înfurie pe persoana care li le
• AfirmaŃiile care încep cu AR TREBUI sau TU NICIODATĂ provoacă certuri.
• Acest tip de comunicare nu ajută la rezolvarea problemei, ci mai degrabă o agravează.

ÎnvăŃare:

## 1. DiscutaŃi cu părinŃii conceptul de dezacord:

• Dezacordul apare atunci când două persoane cu opinii diferite vorbesc despre acelaşi
subiect.
• Dezacordul poate fi neplăcut când se încheie cu o ceartă, încleştare sau conflict.
• Dezacordurile cu copiii, partenerii, prietenii, părinŃii, şefii, vecinii sau străinii (vânzătoarea,
chelneriŃa etc.) sunt obişnuite.

2. DiscutaŃi cu părinŃii:
• Oamenii pot să-şi exprime dezacordul şi fără furie, ameninŃări sau conflicte.
• Cultura şi limbajul îl ajută pe om să-şi definească modurile de a-şi exprima dezacordul.
Aproape întotdeauna este posibil să fii în dezacord cu cineva, dar în acelaşi timp să fii
respectuos faŃă de acea persoană.
• Adesea, acest lucru implică exprimarea sentimentelor şi a nevoilor fără a blama, critica
sau a te certa.

ActivităŃi: Aceste activităŃi evidenŃiază modalităŃi prin care părinŃii îi pot face pe ceilalŃi
conştienŃi de nevoile lor fără a genera conflicte.

Activitatea 1:
1. AjutaŃi părinŃii să discute / brainstorm despre sentimentele pe care le au când se gândesc
la un dezacord / o neînŃelegere (de exemplu, frică, anxietate, furie, supărare).

## 2. ÎntrebaŃi părinŃii ce simt când persoana cu care vorbesc începe comunicarea cu AR FI

TREBUIT SĂ … sau AI GREŞIT CÂND … sau TU ÎNTOTDEAUNA …

3. SugeraŃi că trimiŃând un mesaj de dezacord de tipul „TU” generează o situaŃie care dăunează
stimei de sine şi influenŃează negativ o relaŃie.

Activitatea 2:
1. DistribuiŃi Foaia de lucru Mesaje de tip EU şi recapitulaŃi modelul pentru acest tip de mesaje.
• DiscutaŃi în ce fel mesajele de tip EU pot îmbunătăŃi comunicarea.
• Cum pot mesajele de tip EU să ajute la controlul furiei?
• AlcătuiŃi exemple pentru o situaŃie familială şi personalizaŃi-o cu numele copiilor lor.
Mă simt (descrieŃi un sentiment, nu folosiŃi sintagma „simt că”), când tu (identificaŃi un
comportament care vă deranjează sau care poate fi îmbunătăŃit), pentru că (descrieŃi efectele
acelui comportament) şi mi-ar plăcea ca pe viitor (descrieŃi comportamentul alternativ).

151
• Marian, mă supără când întârzii la cină, pentru că toată familia trebuie să te aştepte, iar
mâncarea se răceşte. Mi-ar plăcea să ajungi acasă la timp.
• Sorina, îmi fac griji când uiŃi să îmi spui unde mergi. Nu ştiu unde să te găsesc dacă am
nevoie de tine. Mi-ar plăcea să ştiu unde te pot găsi.
• Andreea, îmi place aşa de mult când mă ajuŃi prin casă şi îŃi faci singură curăŃenie în
camera ta. Mă ajută şi pe mine să îmi termin treaba mai repede. Mi-ar plăcea să continui
tot aşa şi pe viitor. Faci o treabă tare bună.

## 2. AjutaŃi părintele să dezvolte tehnica mesajelor de tip EU în următoarele situaŃii:

 Vă simŃiŃi copleşită de munca din casă, de notele de plată, de creşterea copiilor. Partenerul
dumneavoastră (soŃul, fiica sau prietena) stă relaxat pe canapea. VorbiŃi cu partenerul despre
ajutorul pe care vi l-ar putea oferi.
• Mesaj de tip EU greşit: Mă înfurii aşa de tare când văd că tot timpul stai pe canapea
în faŃa televizorului, iar eu fac totul în casă. Trebuie să faci şi tu ceva în casă.
• Mesaj de tip EU corect: Alexandra, mă supără când văd că stai toată seara pe canapea,
iar eu trebuie să lucrez până târziu ca să termin toată treaba din casă. Mi-ar plăcea să
mă întrebi cu ce poŃi să-mi fii de folos înainte să te aşezi în faŃa televizorului.
 Copilul dumneavoastră îşi lasă bicicleta (sau altă jucărie importantă) în stradă din nou, deşi i-
aŃi spus de nenumărate ori că într-o zi s-ar putea să rămână fără ea. VorbiŃi cu copilul despre
 Copilul dumneavoastră a uitat a treia oară în săptămâna aceasta să spele farfuria din care a
mâncat. VorbiŃi cu el despre această sarcină pe care o are de îndeplinit cu regularitate.
 Copilul dumneavoastră a obŃinut nota 10 la ultimele două teste pe care le-a dat în luna ce a
trecut. VorbiŃi cu el / ea despre faptul că trebuie să continue să înveŃe în mod susŃinut şi
spuneŃi-i cât de mult apreciaŃi că şi-a asumat responsabilitatea pentru notele obŃinute.

4. RugaŃi părinŃii să vă povestească un conflict care a avut loc între ei şi un alt adult sau între
ei şi copilul lor. ÎncurajaŃi părintele să descrie ceva ce s-a întâmplat de curând. Cum ar
putea răspunde la acea situaŃie folosind mesajele de tip EU?

5. Joc de rol cu părinŃii folosind mesajele de tip EU. AlternaŃi rolul de părinte şi copil.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat cu părinŃii:
1. CredeŃi că vă va ajuta la ceva folosirea mesajelor de tip EU? Ce ar putea împiedica
folosirea lor?
2. Cum i-aŃi putea încuraja pe copiii dumneavoastră să folosească mesajele de tip EU? Ce
ar putea face dificilă învăŃarea mesajelor de tip EU de către copiii dumneavoastră?

Exersarea deprinderilor

RugaŃi părinŃii:
• Să afişeze modelul pentru mesajele de tip EU într-un loc uşor accesibil din casă de unde
toŃi să-l poată vedea.

152
• Să le explice copiilor mesajele de tip EU.
• Să exerseze cu ei folosirea mesajelor de tip EU.
• Să folosească mesajele de tip EU cu un alt adult în timpul săptămânii.
• Să-şi noteze experienŃele pe Foaia de exersare a deprinderilor.
Sugestii alternative de a exersa ceea ce s-a învăŃat în lecŃia de astăzi:
RugaŃi părinŃii să se gândească la un dezacord recent pe care l-au avut cu un adult sau cu
copiii lor. RugaŃi-i să descrie situaŃia şi sentimentele pe care le-au avut în acele momente. Cum
i-ar fi putut ajuta mesajele de tip EU? Au reuşit părinŃii să dezvolte un mesaj de tip EU care să
se raporteze la dezacordul declarat?
InvitaŃi părinŃii să-şi discute experienŃele la următoarea întâlnire.

153
Capitolul 3 – LecŃia 3
Mesaje de tip EU

## Mă simt ___________________________________________. (DescrieŃi un sentiment; de

exemplu, furie, fericire, supărare, îngrijorare, frustrare, confuzie.)

## Când tu _______________________________________. (IdentificaŃi un comportament pe

care vreŃi să-l discutaŃi; de exemplu, întârzierea acasă, lăsarea hainelor murdare pe jos,
întârzierea la şcoală.)

## Pentru că ________________________________________. (SpuneŃi în ce fel vă afectează acel

comportament; de exemplu, vă îngrijorează, trebuie să le ridicaŃi dumneavoastră,
întârziaŃi la lucru pentru că trebuie să-i lăsaŃi pe el / ea la şcoală mai întâi.)

## Aş dori ca _____________________________. (DescrieŃi comportamentul alternativ pe care

îl doriŃi; de exemplu, să fie acasă la timp, să-şi pună hainele murdare în coş, să pornească
la timp spre şcoală.)

Ombudsman: A classroom community. (1991). Charlotte: The Drug Education Center.

154
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 3.3

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

155
Familii Puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 3 – LecŃia 3: Mesaje de tip EU Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor învăŃa cum să-i confrunte pe ceilalŃi fără să acuze sau reproşeze.
• PărinŃii vor exersa folosirea mesajelor de tip EU.

## A învăŃat cum să-i confrunte pe

ceilalŃi fără să acuze sau reproşeze. □ □ □ □ □
Au exersat folosirea mesajelor
de tip EU. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a identificat un posibil conflict

şi a demonstrat o confruntare eficientă prin □ □ □
folosirea mesajelor de tip EU.

## Obiective adiŃionale ale părintelui îndeplinite. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

156
CAPITOLUL 4:
TOT CE AM ÎNVĂłAT

LecŃiile din capitolul final integrează multe dintre deprinderile care au fost învăŃate pe
parcursul programului. Aceste lecŃii includ informaŃii despre reguli, disciplinare şi comunicarea
eficientă. Fiecare lecŃie încurajează părinŃii să se gândească cu atenŃie la răspunsurile pe care le
dau copiilor lor. LecŃiile despre managementul furiei şi dezvoltarea empatiei faŃă de sentimentele
copiilor au rolul de a stabili o bază în ceea ce priveşte punctul principal al capitolului:
rezolvarea de probleme.
ÎncepeŃi procesul de finalizare a programului pe parcursul acestui capitol. LecŃia finală se
centrează pe aşteptările părinŃilor. Aşa cum s-a discutat şi în lecŃiile anterioare, nici un părinte
nu poate fi perfect. În ciuda învăŃării unor abilităŃi noi şi a consolidării celor vechi, toŃi părinŃii
se confruntă cu provocări şi situaŃii dificile în relaŃionarea cu copiii lor. ÎncurajaŃi-le eforturile
şi oferiŃi-le încurajări părinŃilor.
Scopul acestui capitol este de a oferi părinŃilor oportunitatea de a pune cap la cap toate
abilităŃile pe care le-au învăŃat.

157
L ECłIA 4.1: S ENTIMENTELE COPIILOR

Obiective

## • PărinŃii vor reuşi să denumească sentimentele pe care le experimentează copiii lor.

• Folosind Metoda ISOA, părinŃii vor învăŃa cum să evalueze sentimentele copiilor.

Materiale

Hârtie; Markere colorate, pixuri sau creioane colorate; Foaia de lucru A – Sentimente;
GeneralităŃi despre sentimente; Foaia de lucru B – Sentimente; Foaia de exersare a deprinderilor.

Recapitulare

1. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Dacă au reuşit să folosească mesajele de tip EU cu copiii lor.
• Să-şi descrie experienŃele.
• Dacă au împărtăşit modelul mesajelor de tip EU cu copiii lor.
• Care a fost părerea copiilor? Au reuşit să folosească acest model?
• Ce probleme au întâmpinat?

## 2. AjutaŃi-i în rezolvarea de probleme.

3. ÎncurajaŃi-le eforturile.

ActivităŃi de verificare:

## 1. ImplicaŃi părinŃii într-un exerciŃiu despre sentimente. RugaŃi-i să creeze următoarele

lucruri folosind materialele necesare (trei foi de hârtie, markere colorate, pixuri sau
creioane colorate):
• Dacă îngrijorarea ar avea o formă şi o culoare, cum ar arăta? LăsaŃi-i pe părinŃi să îşi
exprime prin desen ideile şi apoi invitaŃi-i să vă explice în ce fel zugrăveşte ceea ce au
desenat îngrijorarea.
• Dacă fericirea ar avea o formă şi o culoare, cum ar arăta? LăsaŃi-i pe părinŃi să îşi
exprime prin desen ideile şi apoi invitaŃi-i să vă explice în ce fel zugrăveşte ceea ce au
desenat fericirea.
• Dacă furia ar avea o formă şi o culoare, cum ar arăta? LăsaŃi-i pe părinŃi să îşi exprime prin
desen ideile şi apoi invitaŃi-i să vă explice în ce fel zugrăveşte ceea ce au desenat furia.

158
Notă: Modul în care părinŃii descriu aceste sentimente poate să vă ofere câteva
informaŃii despre gândurile, ideile sau evenimentele importante din viaŃa lor.

2. Dacă părinŃii au nevoie de ajutor în descrierea desenelor, ajutaŃi-i prin a-i ruga să vă explice:
• De ce au ales o anumită formă şi culoare?
• Dacă sentimentele lor sunt asociate cu o amintire semnificativă?

ÎnvăŃare:

1. DiscutaŃi cu părinŃii:
• Modul în care sentimentele copiilor influenŃează comportamentul copiilor.
• ExerciŃiu: RugaŃi părinŃii să-şi amintească câteva sentimente pe care le-au experimentat
când erau copii. InvitaŃi-i să împărtăşească unul cu dumneavoastră, doar dacă le face
plăcere să vorbească despre asta (de exemplu, sentimentul de frică sau neputinŃă). Cum
le-au afectat aceste sentimente comportamentul de copil?
• Notă: ExtindeŃi discuŃia pentru a ajunge la abordarea empatiei (abilitatea de a înŃelege
felul în care copiii sau alŃii ar putea să se simtă într-o anumită situaŃie). ÎntrebaŃi părinŃii
dacă, pe baza experienŃelor proprii, înŃeleg sau rezonează cu anumite sentimente ale
copiilor lor.

Exemplu:
Când un copil se teme de ceva, este foarte probabil ca el să mintă. Părintele îl
poate considera pe copil rău sau neascultător pentru că minte. Dar de fapt copilul
minte, deoarece îi este teamă de ce i s-ar putea întâmpla dacă se află adevărul.

## 2. DiscutaŃi mai departe despre empatie descriind:

• În ce fel empatia îmbunătăŃeşte înŃelegerea.
• În ce fel părinŃii vor fi mai abili în a-şi disciplina şi recompensa copiii când înŃeleg
motivele acŃiunilor lor.
• În ce fel, prin empatie, copiii vor fi într-o măsură mai mare capabili să înŃeleagă regulile
familiale.

## 3. DiscutaŃi paşii înŃelegerii sentimentelor copiilor:

• ÎnŃelegerea începe cu abilitatea de a numi sentimentul pe care copilul îl trăieşte.
• Apoi părinŃii pot discuta despre acest sentiment cu copilul. Uneori aceasta implică a-i
spune copilului că şi ei s-au simŃit în acelaşi fel.
• În final, cei doi pot discuta despre cel mai bun mod de a face faŃă sentimentului şi
acŃiunii rezultate.

ActivităŃi:

Activitatea 1:
1. ExplicaŃi părinŃilor:
• Că toŃi oamenii au sentimente.
• Că sentimentele nu sunt bune sau rele, ci pot fi confortabile sau neconfortabile.

159
2. DiscutaŃi / brainstorm despre sentimentele de confort şi disconfort (de exemplu, fericire,
surpriză, iubire, teamă, supărare, anxietate, emoŃie).

Activitatea 2:
Folosind Foaia de lucru A – Sentimente, ajutaŃi părinŃii să identifice sentimentul şi comportamentul
corespunzător acestuia. Nu uitaŃi că sentimentele sunt universale – cu alte cuvinte, cu toŃii
împărtăşim aceste emoŃii. Răspunsurile sau comportamentele noastre sunt înrădăcinate în
cultura noastră şi în modul în care ne percepem cultura.
 Ai primit o invitaŃie la ziua de naştere a prietenului tău cel mai bun.
 Tocmai ai aflat că fiul tău a spart din greşeală un geam al casei vecinului de peste drum.
 Fiica ta a luat un 10 la testul de matematică.
 Cineva opreşte radioul în mijlocul melodiei tale preferate.
 Tocmai ai aflat că nu ai obŃinut locul de muncă pe care Ńi l-ai dorit.
 Ai aflat că cel mai bun prieten sau văr al tău a obŃinut postul pe care tu Ńi-l doreai foarte mult.

Activitatea 3:
1. ExplicaŃi părinŃilor că:
• Adesea, copiii nu sunt obişnuiŃi să-şi conştientizeze propriile sentimente.
• Ei vor avea nevoie de ajutor pentru a numi ceea ce simt şi numai împreună cu părinŃii
pot face faŃă acestor sentimente.

## 3. ExplicaŃi părinŃilor că:

• Nu este întotdeauna uşor să înŃelegem trăirile unui copil din comportamentul său.
• Copiii pot să simtă furie, frustrare sau frică, dar să acŃioneze în acelaşi fel pentru fiecare
din cele trei sentimente.
• PărinŃii pot să înŃeleagă mai bine ceea ce simte copilul lor prin analizarea comportamentului
acestuia, prin ascultarea atentă a ceea ce are de spus copilul, prin analizarea chipului
copilului şi prin încurajarea copilului de-a descrie ceea ce simte.
• PărinŃii pot să-şi amintească mai bine aceste sugestii prin memorarea schemei ISOA.
• ÎNTREBAłI copilul.
• STUDIAłI chipul copilului.
• OBSERVAłI comportamentul copilului.
• ASCULTAłI problema copilului.

Activitatea 4:
1. Folosind Foaia de Lucru B – Sentimente, părinŃii vor fi ajutaŃi să identifice ce ar putea să
simtă copiii lor şi cum ar putea ei să se comporte în exemplele care urmează:
 Primeşte o invitaŃie la o zi de naştere.
 Din greşeală sparge un geam al casei vecinului.
 Ia un 10 la matematică.

160
 Cineva îi ia jucăria preferată în timp ce se joacă cu ea.
 Este lăsat la urmă când se compun echipele de fotbal.
 Prietenul cel mai bun este căpitanul echipei de fotbal şi nu-l alege în echipa sa.

2. ReamintiŃi-le definiŃia empatiei: abilitatea de a înŃelege ce simt copiii lor (sau alte persoane)
într-o anumită situaŃie.

3. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Dacă este folositor să compare ce ar simŃi ei în aceeaşi situaŃie.
• Dacă există similarităŃi între sentimentele lor şi cele ale copiilor, relativ la exemplele de
mai sus.
• Dacă abilitatea de a înŃelege sentimentele copiilor lor îi poate ajuta să detensioneze o
situaŃie de furie.

4. DiscutaŃi: Dacă părinŃii pot, mai degrabă prin răspunsul la ceea ce simt copiii, decât la cum
se comportă ei, să atenueze furia şi frustrarea care adeseori cauzează controverse familiale
ce pot degenera apoi în conflicte.

Activitatea 5:
1. RugaŃi părinŃii să identifice o problemă de comportament recentă. RealizaŃi un joc de rol
privind acea situaŃie şi rugaŃi părintele să îşi asume rolul copilului, iar facilitatorul rolul de
părinte. FolosiŃi scaune diferite pentru rolul de părinte şi pentru cel de copil.

## 2. ÎntrebaŃi ce sentimente experimentează copilul în acea situaŃie.

3. Apoi schimbaŃi rolurile şi locurile. Rolul părinŃilor este acum de a-l ajuta pe copil să
conştientizeze sentimentele proprii şi motivele care se ascund în spatele comportamentului
său.

## Notă: Această activitate îi dă posibilitatea părintelui de a explora diferite

explicaŃii pentru comportamentul problemă şi îi ajută pe părinŃi să înŃeleagă
perspectiva copilului asupra problemei.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat cu părinŃii:
1. Cât de folositoare sunt informaŃiile despre înŃelegerea sentimentelor copiilor? Ce
informaŃie a fost nouă pentru părinŃi?
2. În ce fel a fost folositoare analizarea sentimentelor şi a comportamentelor generate de
acestea? De ce?
În acest moment au mai rămas doar 4 lecŃii din program. FaceŃi-vă timp în perioada de
evaluare pentru a pregăti despărŃirea de părinŃi. Este important ca părinŃii să ştie că sfârşitul
trainingului se apropie. Acum este momentul oportun pentru a discuta cu ei despre
sentimentele lor privind încheierea lecŃiilor şi rezultatele muncii dumneavoastră cu ei. Ei pot

161
să-şi exprime sentimentele pozitive sau negative cu privire la încheierea programului.
AscultaŃi-le sentimentele şi oferiŃi-le suport dacă este nevoie. ExploraŃi cu părinŃii următoarele:
• Ce percep ei ca fiind schimbări dorite în comportamentul copiilor lor? Au vreo
îngrijorare în privinŃa căreia dumneavoastră i-aŃi putea ajuta?
• Cum consideră că s-a schimbat comportamentul copiilor lor? Mai există vreun aspect
asupra căruia doresc să continue să lucreze în puŃinul timp care a mai rămas din
training?
• Acum este momentul oportun pentru a se recapitula progresul făcut pe Scala atingerii
scopurilor şi, la fel de bine, pe Tabelele de urmărire a comportamentului.
ExplicaŃi că lecŃia finală le va oferi posibilitatea de a discuta în profunzime despre program
şi li se vor oferi câteva informaŃii despre alte resurse în acest domeniu.

Exersarea deprinderilor

Notă: Când le daŃi temă părinŃilor, asiguraŃi-vă că sarcina este clară, simplă şi
neconsumatoare de timp. AlegeŃi o activitate pe care consideraŃi că părintele o
poate îndeplini până la întâlnirea următoare.

RugaŃi părinŃii:
• Să folosească metoda ISOA (Întreabă, Studiază, Observă şi Ascultă), pentru a analiza
copilul pentru o perioadă scurtă de timp. ÎncercaŃi să numiŃi toate sentimentele pe care
le experimentează copilul în acea perioadă de timp.
• NotaŃi-vă experienŃele pe Foaia de exersare a deprinderilor.
Sugestii alternative de a exersa ceea ce s-a învăŃat în lecŃia de astăzi:
RugaŃi părintele să identifice un sentiment pe care l-au experimentat în timpul acestei
săptămâni.
• SugeraŃi că au câteva minute la dispoziŃie pentru a descrie pe o foaie de hârtie cum au
răspuns la acel sentiment.
• Dacă cineva i-ar fi observat în acele momente ar fi putut spune ceea ce simt?
InvitaŃi părinŃii să-şi împărtăşească experienŃele la următoarea întâlnire.

162
Capitolul 4 – LecŃia 1
Sentimentele copiilor

## IdentificaŃi câteva sentimente şi comportamente posibile pe care le-aŃi putea experimenta

în următoarele situaŃii:

## 1. Primeşti o invitaŃie la ziua de naştere a celui mai bun prieten.

Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

2. Copilul tău a spart din greşeală un geam al casei vecinului de peste drum.
Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

## 3. Copilul dumneavoastră a luat un 10 la matematică.

Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

## 4. Cineva opreşte radioul în mijlocul melodiei dumneavoastră preferate.

Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

## 5. Tocmai aŃi aflat că nu aŃi obŃinut jobul pe care l-aŃi dorit.

Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

6. AflaŃi că cel mai bun prieten sau un văr a obŃinut jobul pe care l-aŃi dorit.
Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

163
Capitolul 4 – LecŃia 1
Sentimentele copiilor

## GeneralităŃi despre sentimente – ISOA

Adesea copiii nu îşi pot identifica sentimentele, astfel că părintele le poate veni în
ajutor pentru identificarea acestora. Comportamentul nu este întotdeauna cel mai bun
indicator al sentimentelor. Copilul poate simŃi furie, frustrare sau teamă şi – în ciuda
faptului că aceste trei sentimente sunt total diferite – să acŃioneze în acelaşi mod. Părintele
poate identifica ce simte copilul prin observarea comportamentului, ascultarea problemei,
studierea chipului şi adresarea unor întrebări, astfel încât să obŃină o descriere cât mai
adecvată a ceea ce simte copilul. Aceasta este metoda ISOA.

-- ÎNTREBAłI copilul.

## -- ASCULTAłI problema copilului.

164
Capitolul 4 – LecŃia 1
Sentimentele copiilor

## 1. Primeşte o invitaŃie la o zi de naştere.

Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

## 2. Din greşeală sparge un geam al casei vecinului.

Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

3. Ia un 10 la matematică.
Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

## 4. Cineva îi ia jucăria favorită în timp ce se joacă cu ea.

Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

## 5. A fost ultimul ales în echipa de fotbal.

Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

6. Cel mai bun prieten al lui este căpitanul echipei de fotbal şi nu-l alege în echipa sa.
Sentimente posibile:
Comportamente posibile:

165
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 4.1

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

166
Familii puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 4 – LecŃia 1: Mesaje de tip EU Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor fi capabili să numească sentimentele pe care le experimentează copiii lor.
• PărinŃii vor exersa folosirea abilităŃilor care-i va ajuta să accepte sentimentele copiilor
ca fiind normale.
• PărinŃii vor fi capabili să-şi ajute copiii să facă faŃă sentimentelor.

## A numit sentimentele pe care

le-au experimentat copiii săi. □ □ □ □ □
A folosit abilităŃile care îl vor
ajuta să accepte sentimentele □ □ □ □ □
copiilor ca fiind normale.

## I-a ajutat pe copii să facă faŃă

sentimentelor. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a fost capabil să discute modurile în care

a reuşit să înŃeleagă mai bine sentimentele copilului. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

167
L ECłIA 4.2: M ECANISME DE COPING / ADAPTARE

Obiective

## • PărinŃii vor fi capabili să-şi măsoare abilităŃile de adaptare.

• PărinŃii vor deveni mai atenŃi la propriile emoŃii.
• PărinŃii vor învăŃa tehnici de relaxare.
• PărinŃii vor învăŃa moduri constructive de a face faŃă furiei.

Materiale

Foaia de lucru Puterea personală; Foaia de lucru Tehnici de relaxare; Foaia de lucru Sfaturi
pentru a face faŃă furiei; Foaia de evaluare a deprinderilor.

Recapitulare

1. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Dacă au reuşit să identifice sentimentele pe care le-au experimentat copiii lor, bazându-se
pe comportamentul acestora?
• Ce fel de comportamente au observat la copii?
• Ce alte sentimente ar fi putut indica acele comportamente?
• Cum au folosit părinŃii modelul ISOA pentru a confirma ceea ce au considerat ei că
simt copiii?

2. ÎncurajaŃi-le eforturile.

ActivităŃi de verificare:

1. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Despre program şi răspundeŃi la orice îngrijorare pe care ar putea s-o aibă în acest moment.
• Dacă uneori sunt aşa de ocupaŃi să aibă grijă de alŃii, încât uită că trebuie să aibă grijă şi
de ei.

## 2. EmpatizaŃi faŃă de stresul pe care părinŃii îl pot experimenta în timpul trainingului.

3. SugeraŃi că le veŃi testa „auto-îngrijirea” prin contabilizarea lucrurilor bune pe care le fac
pentru ei înşişi, bazându-vă pe următoarele întrebări:

168
• Ce aŃi mâncat azi dimineaŃa la micul dejun?
• Câte ore aŃi dormit noaptea trecută?
• Când aŃi râs cu poftă ultima dată?
• Ce aŃi făcut ca să vă relaxaŃi în ultimele 24 de ore?

## 4. RugaŃi părinŃii să-şi argumenteze răspunsurile:

• Cum s-au simŃit din punct de vedere fizic şi emoŃional după ce au făcut toate
activităŃile de mai sus?
• Dacă nu au realizat activităŃile de mai sus, de ce nu, şi s-ar putea asigura că le vor
realiza în viitor?

## 5. ExplicaŃi părinŃilor că:

• Somnul, nutriŃia şi relaxarea corespunzătoare îi ajută să se simtă mai puŃin stresaŃi şi să
relaŃioneze mai uşor cu copiii lor.
• Ca părinŃi, îngrijindu-se mai întâi de ei înşişi, vor fi apoi mai capabili să aibă grijă de
copiii lor.

Notă: Această discuŃie este un bun punct de pornire pentru lecŃia de astăzi, care
se centrează pe managementul furiei şi auto-control.

ÎnvăŃare:

## 1. FiŃi empatici în raport cu dificultăŃile de-a fi părinte:

• La cât de uşor este la curs, dar cât de greu este acasă, în viaŃa reală, să folosească toate
acele abilităŃi perentale noi.
• La cât de folositoare este exersarea, dar cum emoŃiile puternice, adesea, stau în calea
încercării de a deveni un bun părinte.

## 2. SugeraŃi părinŃilor că:

• Furia poate duce la greşeli în viaŃa de părinte.
• ToŃi părinŃii greşesc faŃă de copiii lor.
• Nu este neobişnuit ca părinŃii să strige la copiii lor, nu atât pentru că aceştia au făcut
ceva rău, ci pentru că erau supăraŃi din altă cauză.

3. ÎntrebaŃi-i pe părinŃi cum procedează atunci când au greşit în disciplinarea copilului lor.
• ExplicaŃi că atunci când simt că au făcut o greşeală, este normal să recunoască în faŃa
copilului că au greşit şi să îşi ceară scuze.

ActivităŃi:

Activitatea 1:
1. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Care comportamente însoŃesc cel mai des furia (de exemplu, trântitul uşilor, aruncarea
cu obiecte, lovirea cuiva sau în ceva, datul din picioare)?
• Cum reacŃionează ceilalŃi le aceste comportamente de furie (de exemplu, strigă şi ei,
lovesc şi ei, fug)?

169
2. ExplicaŃi părinŃilor:
• Modelele de interacŃiune care acompaniază furia. De exemplu, dacă strig atunci când
mă înfurii, iar celălalt bate în retragere în acele momente, modelul este: cu cât eu strig
mai mult, cu atât celălalt se va retrage mai mult, astfel încât în final obŃin ceea ce vreau.
• Problema este că astfel de modele de interacŃiune nu ajută la rezolvarea problemei.
Dimpotrivă, ele înlocuiesc şi împiedică discutarea problemei.

Activitatea 2:
1. ExplicaŃi că:
• Stresul apare în interiorul fiecărei persoane datorită unor presiuni (de exemplu, boala,
notele de plată, munca, modul de relaŃionare). Aceste presiuni pot fi acute (de exemplu,
cauzate de moartea recentă a unei persoane apropiate) sau cronice (de exemplu,
cauzate de o ceartă obişnuită).
• Când acŃionează o astfel de presiune, îngrijorările cresc şi în acelaşi timp se intensifică
şi stresul.
• Cu cât creşte nivelul de stres, cu atât scade răbdarea, rezilienŃa şi controlul în rezolvarea
de probleme.
• Şi astfel creşte probalilitatea de a ne înfuria ... chiar şi în cazul unui eveniment minor.

Notă: Furia poate fi adesea justificată. De exemplu, părinŃii se pot înfuria pe bună
dreptate când copilul sparge cu intenŃie un obiect valoros. Problema este dacă
furia interferează cu disciplinarea pozitivă. Dacă se ajunge la contact fizic
(împins, lovit), atunci pot apărea probleme şi mai mari. De aceea, este important
ca părinŃii să se controleze în momentele de furie. MulŃi părinŃi au o regulă
specială: ei încearcă să NU ia decizii atunci când sunt furioşi. Vom mai vorbi
despre acest lucru mai târziu.

2. AccentuaŃi:
• RelaŃia dintre furie şi stres.
• Abilitatea părinŃilor de a face faŃă stresului îi poate ajuta să-şi controleze răspunsurile
de furie, astfel încât situaŃia să nu scape de sub control.

## 3. ExploraŃi cu părinŃii modurile în care fac faŃă evenimentelor stresante:

• Ce fac ei pentru a face faŃă stresului?
• Realizează diferenŃa dintre momentele în care fac faŃă stresului şi cele în care sunt
copleşiŃi de stres?
• În cel fel interferează puterea lor personală cu abilitatea de a face faŃă stresului?

4. DistribuiŃi Foaia de lucru Puterea personală şi exploraŃi fiecare arie centrându-vă pe calităŃi,
capacităŃi şi resurse comunitare.
• DaŃi-le părinŃilor timp pentru a o completa pentru propria persoană. OferiŃi-le sprijin la
nevoie. ÎntrebaŃi părinŃii care ar fi cel mai pozitiv comentariu despre puterea personală
şi cum s-ar putea îmbunătăŃi, dacă doresc acest lucru.
• Unele familii pot pune mai puŃin accent pe puterea individuală şi mai mult pe puterea
colectivă. Ambele sunt considerate calităŃi culturale. Dacă lucraŃi cu o familie în care
puterea colectivă este cel mai mult valorizată, aveŃi grijă să întăriŃi şi să recunoaşteŃi
importanŃa colectivului la fel de mult ca şi cea a persoanei.

170
Activitatea 3:
1. DefiniŃi relaxarea ca fiind o cale bună de a reduce stresul. SugeraŃi că, dacă părinŃii îşi fac
puŃin timp pentru a se ocupa de ei înşişi în fiecare zi, vor avea implicit mai multă energie
pentru a-şi îngriji copiii.

2. DiscutaŃi / brainstorm modurile în care părinŃii se pot relaxa. Dacă lucraŃi cu o familie al
cărei context etnic este diferit de cel al familiei dumneavoastră, întrebaŃi despre orice practică
culturală pe care o folosesc ca metodă de relaxare (de exemplu, adunarea de plante medicinale
pentru ceaiuri, exerciŃiile fizice de dimineaŃă, desfăşurarea unei ceremonii a ceaiului, unele
activităŃi spirituale din casă).

3. ÎmpărŃiŃi Foaia de lucru Sfaturi pentru relaxare. AjutaŃi-i pe părinŃi să adauge pe listă lucrurile
despre care au discutat în timpul exerciŃiului de mai sus.

4. SugeraŃi-le părinŃilor că, deşi consumul de alcool sau medicamente poate fi perceput ca
metodă de relaxare, de cele mai multe ori acesta înrăutăŃeşte situaŃia stresantă.
• De vreme ce alcoolul şi drogurile alterează gândirea, oamenii care folosesc aceste metode
pentru a se relaxa adesea iau decizii care nu fac decât să înrăutăŃească situaŃia.
• Sub influenŃa drogurilor şi a alcoolului, emoŃiile scapă tot mai mult de sub control.
• Folosirea îndelungată de astfel de substanŃe creşte presiunea şi stresul şi dăunează
relaŃiilor interpersonale, performanŃei la locul de muncă, venitului familiei şi sănătăŃii.

Activitatea 4:
1. ExplicaŃi părinŃilor că:
• Înainte de a învăŃa să-şi controleze mai bine furia, este important ca ei să recunoască ce
anume le generează furia.
• Stresorii sunt lucruri pe care le întreprind copiii lor sau alte persoane şi care pe părinŃi
îi înfurie de fiecare dată (de exemplu, şeful strigă la ei, un copil nu le acordă atenŃie).
• Stresorii pot fi, de asemenea, gânduri (de exemplu, gândul că cineva acŃionează într-un
mod nedrept cu ei).
• PărinŃii pot recunoaşte indiciile sau mesajele transmise de imaginea corporală cu
privire la trăiri (de exemplu, scrâşnitul dinŃilor, încleştatul pumnilor).

## 2. RugaŃi părinŃii să identifice stresorii şi indiciile fizice pentru furia lor.

3. SugeraŃi că:
• De vreme ce părinŃii cunosc o parte dintre stresori, ei pot să identifice situaŃiile în care
ar fi folositoare o perioadă de calmare.
• Perioada de calmare va permite părinŃilor şi copiilor să petreacă puŃin timp singuri
pentru a se relaxa.
Paşi implicaŃi în implementarea calmării:
• Un părinte ar putea spune copilului său că este foarte furios şi că simte nevoia să se calmeze.
• În acel moment, cel mai bine este ca fiecare persoană să meargă într-un loc diferit din casă.
• CădeŃi de acord să vă întâlniŃi peste 5 sau 10 minute. În acest timp nu trebuie efectuate
alte activităŃi.
• Nimeni nu trebuie să renunŃe până când problema nu este rezolvată.

171
4. ÎntrebaŃi părinŃii:
• Cum cred că va funcŃiona această metodă la ei acasă?
• În ce momente ar trebui să folosească metoda de calmare?

## 6. ÎmpărŃiŃi şi recapitulaŃi Foaia de lucru Sfaturi pentru a face faŃă furiei.

• RugaŃi părinŃii să spună care dintre acestea pot să dea rezultate bune în cazul lor.
• ÎncurajaŃi părinŃii în adăugarea pe listă a altor sugestii pe care le au.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat cu părinŃii.
1. Cât de folositoare consideraŃi informaŃia referitoare la puterea personală? Ce aŃi aflat
nou despre dumneavoastră?
2. Cât de folositoare a fost observarea modelelor de interacŃiune care însoŃesc furia?
3. În ce mod puteŃi folosi tehnica calmării pentru a vă controla furia? Ce ar putea să vă
împiedice să faceŃi acest lucru?

## Notă: ContinuaŃi să reamintiŃi părinŃilor că acest curs se apropie de sfârşit.

MonitorizaŃi felul în care merg lucrurile acasă. ReîntăriŃi atât succesele, cât şi
calităŃile personale şi culturale. AjutaŃi părinŃii să discute / brainstorm despre
soluŃiile la problemele cu care se confruntă.

Exersarea deprinderilor

RugaŃi părinŃii:
• Să exerseze relaxarea folosind una dintre metodele de relaxare discutate la lecŃie.
• Să explice copiilor metoda calmării şi să o exerseze când atât ei cât şi copiii sunt calmi.
• Să-şi noteze experienŃele pe Foaia de exersare a deprinderilor.
Sugestii alternative de a exersa ceea ce s-a învăŃat în lecŃia de astăzi:
DiscutaŃi cu alŃi părinŃi pe tema foii de lucru referitoare la puterea personală. RugaŃi-i să vă
spună care este metoda prin care ei se relaxează. NotaŃi toate ideile pe care le consideraŃi
interesante şi împărtăşiŃi-le la întâlnirea următoare.
InvitaŃi părinŃii să-şi împărtăşească experienŃele la următoarea întâlnire.

172
Capitolul 4 – LecŃia 2
Managementul furiei

Puterea personală

## 1. Îmi pot împărtăşi sentimentele cu ceilalŃi?

2. Când mă simt frustrat, prima dată iau o pauză apoi încerc din nou?

## 5. Consider că succesul sau eşecul depinde de mine?

6. Pot să îmi revin dintr-o dispoziŃie proastă fără a bea alcool sau a lua medicamente?

## 7. Sunt eu dispus să îi ajut pe ceilalŃi?

VerificaŃi-vă răspunsurile. Cu cât aŃi răspuns mai mult cu „da” la aceste întrebări, cu
atât puterea dumneavoastră este mai mare.

## Care consideraŃi că sunt punctele dumneavoastră tari, bazându-vă pe această evaluare?

Ce aŃi dori să îmbunătăŃiŃi în ceea ce vă priveşte? Care ar fi un lucru pe care l-aŃi
îmbunătăŃi pornind de la această evaluare?

Ombudsman: A classroom community. (1991). Charlotte, NC: The Drug Education Center.

173
Capitolul 4 – LecŃia 2
Managementul furiei

## • NumăraŃi până la 20, 50 sau 100.

• FaceŃi o plimbare energică.
• FolosiŃi mesajele de tip EU pentru a vă exterioriza sentimentele şi nevoile.
• MergeŃi singur într-o cameră şi calmaŃi-vă.
• MonologaŃi referitor la sentimentele de furie pe care le aveŃi şi la calea cea mai
bună de a vă calma.

GândiŃi-vă la ce i-aŃi spune unei persoane pe care sunteŃi furios(ă). AcordaŃi-vă înainte
o perioadă de liniştire pentru a vă redobândi controlul asupra emoŃiilor puternice.

Calmarea:

## Uneori atât dumneavoastră cât şi copilul dumneavoastră aveŃi nevoie de un anumit

timp pentru a redobândi controlul asupra emoŃiilor puternice, cum este furia. Adesea,
furia doar înrăutăŃeşte conflictul. Calmarea vă poate ajuta pe dumneavoastră şi pe copilul
dumneavostră să vă reveniŃi şi să vă recâştigaŃi auto-controlul. Dumneavoastră şi copilul
dumneavoastră trebuie să mergeŃi singuri în locuri diferite din casă timp de 5 până la 15
minute. PuteŃi să anunŃaŃi copilul că urmează o perioadă scurtă de relaxare, folosind
următoarele formule:
– Amândoi suntem nervoşi. Haide să stăm 10 minute să ne calmăm.
– Acum sunt foarte nervos şi am nevoie de puŃin timp să mă calmez. Ne întâlnim în
bucătărie peste 5 minute ca să discutăm despre asta.
– Cred că avem nevoie de ceva timp ca să ne calmăm. Haide să reluăm discuŃia peste
5 minute.

## După perioada de calmare, asiguraŃi-vă că şi copilul dumneavoastră este pregătit pentru

a relua discuŃia.

MacKenzie, R. J. (1993). Setting limits: How to raise responsible, independent children by providing
reasonable boundaries. Rocklin: Prima Publishing.

174
Capitolul 4 – LecŃia 2
Managementul furiei

Tehnici de relaxare

## • PetreceŃi un scurt timp singur.

• AscultaŃi muzică.

## • ÎnchideŃi ochii şi concentraŃi-vă pe relaxarea corpului.

• MergeŃi la biserică.

## • PracticaŃi exerciŃii fizice sau altă formă de mişcare.

175
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 4.2

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

176
Familii puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 4 – LecŃia 2: Mecanisme de adaptare Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor reuşi să-şi evalueze abilităŃile de adaptare.
• PărinŃii vor deveni mai atenŃi la propriile emoŃii.
• PărinŃii vor învăŃa tehnici de calmare / relaxare.
• PărinŃii vor învăŃa modalităŃi de a face faŃă furiei.

## Şi-a evaluat abilităŃile proprii

de adaptare. □ □ □ □ □
A devenit mai conştient de
emoŃiile proprii. □ □ □ □ □
A învăŃat tehnici de relaxare. □ □ □ □ □
A învăŃat modalităŃi de a face
faŃă furiei. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a identificat modelele de interacŃiune

dezvoltate de copilul lor când este furios. □ □ □
Părintele a discutat managementul strategiilor
de adaptare privind stresul şi furia. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

177
L ECłIA 4.3: R EZOLVAREA DE PROBLEME

Obiective

• PărinŃii vor învăŃa să folosească rezolvarea de probleme când iau decizii cu privire la
copiii lor.
• PărinŃii vor exersa scrierea de contracte.

Materiale

Foaia de lucru Rezolvarea de probleme; Foaia de lucru Idei de pornire; Contractul, exemple de
contract; Foaia de exersare a deprinderilor.

Recapitulare

1. DiscutaŃi cu părinŃii:
• Ce au simŃit când au experimentat calmarea / relaxarea?
• Dacă au observat schimbări ale dispoziŃiei.
• Dacă relaxarea i-a ajutat să facă mai bine faŃă problemelor cu care se confruntă.
• Ce simt în legătură cu experienŃele de relaxare şi calmare?

2. ÎncurajaŃi-le eforturile.

ActivităŃi de verificare:

1. RealizaŃi cu părinŃii o listă cu deciziile pe care le-au luat în acea zi; de exemplu, s-au ridicat
din pat, au decis cu ce să se îmbrace, au ales ce să mănânce la micul dejun.

## 3. RugaŃi părinŃii să împartă lista astfel:

• O parte să cuprindă „deciziile uşoare”, pentru activităŃile pe care le iau zilnic, fără să se
gândească prea mult, ca de exemplu ce să mănânce sau cu ce să se îmbrace.
• O altă parte să cuprindă deciziile care sunt mai dificil de luat, ca de exemplu, ce urmează
să cumpere de la supermarket sau deciziile cu privire la îngrijirea şi creşterea copilului.
Această listă poate fi denumită „probleme de rezolvat”.

178
4. DiscutaŃi cu părinŃii faptul că luarea deciziilor dificile poate să implice un proces de
rezolvare a problemelor.
• Folosind un proces de rezolvare a problemei este mai uşor să luăm decizia cea mai
eficientă pentru toŃi membrii familiei.

Notă: Acest exerciŃiu oferă un punct de plecare pentru lecŃia de astăzi referitoare
la rezolvarea de probleme.

ÎnvăŃare:

ExplicaŃi părinŃilor:
• Această lecŃie referitoare la rezolvarea de probleme combină mai multe idei din
Programul Familii puternice. RealizaŃi o legătură între procesul rezolvării de probleme şi
rezolvarea cognitivă de probleme din Capitolul 1, lecŃia 5.
• Este important ca părinŃii să conştientizeze că dezacordurile cu copiii vor continua să
apară, dar că programul Familii puternice îi va ajuta să dobândească anumite abilităŃi
necesare rezolvării conflictelor cu care se confruntă.

ActivităŃi: Aceste activităŃi îşi propun să îi înveŃe pe părinŃi cum să folosească contractele
şi rezolvarea de probleme în raporturile cu copiii lor.

Activitatea 1:
DistribuiŃi şi recapitulaŃi cu părinŃii Foaia de lucru Rezolvarea de probleme.
Identificarea problemei.
• Mesajele de tip EU îi vor ajuta pe părinŃi să vorbească despre problemă cu copiii lor.
• PărinŃii trebuie să-şi exprime nevoile proprii şi nu soluŃiile la o problemă.
• PărinŃii trebuie de asemenea să-şi exprime sentimentele cu privire la problemă.
• PărinŃii trebuie să ajungă la o înŃelegere cu copiii lor referitor la definirea problemei.
DiscutaŃi / brainstorm soluŃiile posibile.
• RecapitulaŃi paşii brainstorming-ului. ReamintiŃi părinŃilor să noteze fiecare idee a
discuŃiei, chiar şi cele care pot părea ciudate sau puerile. Nu acum este momentul de a
judeca aceste idei. AccentuaŃi faptul că, important în această fază, este să se genereze
cât mai multe idei posibile.
• Este benefic să întrebaŃi părinŃii despre modul în care alŃi membri ai comunităŃii etnice,
rasiale sau culturale din care fac parte ar rezolva problema.
• DistribuiŃi şi recapitulaŃi Foaia de lucru Puncte de plecare, care le va fi de folos părinŃilor
în găsirea de soluŃii suplimentare.
EvaluaŃi ideile.
• SugeraŃi părinŃilor să analizeze toate ideile şi abia apoi să decidă care dintre acestea
sunt acceptabile.
• ÎncurajaŃi părinŃii să conştientizeze că atât ei cât şi copiii lor nu vor fi de acord cu
fiecare idee, aşa că ar fi indicat să plaseze câte un simbol (o bulină sau o stea) în dreptul
fiecărei idei acceptate de ambele părŃi.

179
SelectaŃi o idee şi întocmiŃi un plan.
• ExplicaŃi părinŃilor că planificarea este foarte importantă.
• În timpul acestei faze, părinŃii şi copiii trebuie să se gândească la ce dificultăŃi ar putea
să apară şi să planifice modul de evitare a eventualelor probleme.
VerificaŃi dacă planul este viabil.
• SugeraŃi părinŃilor că un mod nou de a rezolva o problemă s-ar putea să nu funcŃioneze
de la început, fiind nevoie de un anumit timp şi exerciŃiu.
Dacă nu merge, luaŃi-o de la capăt.
• După ce aŃi încercat procesul de rezolvare a problemei pentru o perioadă de timp şi tot
nu merge, reveniŃi la primul pas şi reîncepeŃi procesul de rezolvare a problemei.

Activitatea 2:
RecapitulaŃi un exemplu de rezolvare a problemei. PuteŃi să lucraŃi pe exemple specifice
pentru familiile cu care lucraŃi.
Anabela, în vârstă de 10 ani, doreşte să-şi facă temele după cină, că să aibă mai mult timp să se joace cu
prietenii după ore. Mama fetei s-a săturat să se tot certe cu fiica ei pe această temă. Anabela nu vrea sub
nici o formă să-şi facă temele într-un alt moment al zilei. Este dificil mai ales seara, pentru că ambele
sunt obosite, conflictul se exacerbează, iar Anabela continuă să refuze să îşi facă temele. Mamei i-ar
plăcea ca fiica ei să-şi facă temele imediat după ce vine de la şcoală.

## Pasul 1 – Identificarea problemei.

Atât Anabela cât şi mama ei sunt de acord că stabilirea timpului pentru efectuarea temelor este o
problemă. Împreună au identificat ca fiind o problemă faptul că Anabela nu vrea să îşi facă temele.

Pasul 2 – DiscutaŃi / brainstorm soluŃiile posibile. Când părinŃii fac alegeri cu privire la
reguli, ei îi încurajează pe copii să-şi exerseze abilităŃile de rezolvare a problemei.
Ele discută / brainstorm soluŃiile la problemă împreună. Câteva soluŃii ar fi: Anabela să nu-şi facă
temele; să nu se joace deloc după ore, ci doar să îşi facă temele; mama ei să-i facă temele; Anabela să-şi
facă temele înainte de a merge la culcare; să-şi facă temele după ore; prietena ei să-i facă temele; să-şi
facă temele înainte de cină; câinele să-i facă Anabelei temele.

## Pasul 3 – EvaluaŃi ideile. ReamintiŃi părinŃilor că nu toate problemele sunt negociabile.

ÎndemnaŃi părinŃii să nu folosească rezolvarea de probleme şi apoi să refuze toate soluŃiile
alternative. Dacă părinŃii sunt foarte stresaŃi de problemă pot să stabilească o regulă referitoare
la aceasta, în special dacă ea conferă siguranŃă copilului.
Atât Anabela cât şi mama ei evaluează toate ideile împreună. Mama nu este de acord ca fiica ei să nu-şi
facă temele. Anabela nu este de acord cu ideea de a-şi face temele, excluzând joaca după ore. Mama nu
vrea ca fiica ei să-şi facă temele înainte de culcare şi este de acord că Anabela are nevoie de puŃin timp de
joacă după ore, înainte de a-şi rezolva temele. Ambele sunt de acord că prietena, mama sau câinele nu
pot efectua temele în locul Anabelei. Ele sunt de acord că temele ar putea fi făcute înainte de cină.

## Pasul 4 – SelectaŃi o idee şi stabiliŃi un plan.

Planul asupra căruia ambele s-au decis este ca Anabela să-şi facă temele înainte de cină. Acest plan îi dă
posibilitatea fetei să se joace cu prietenii, iar mamei posibilitatea de a o ajuta pe fiica ei în timp ce
pregăteşte cina. Anabela trebuie să fie în casă la ora 17.00 pentru a-şi termina temele până la cină, care

180
are loc între orele 18.00 şi 18:30. Acest plan nu va funcŃiona în zilele în care Anabela are ore de
gimnastică. În acele zile, Anabela îşi va face temele imediat după ore.

Activitatea 3:
1. ÎmpărŃiŃi Foile de lucru cu Exemplul de contract şi cu Contractul.
• DefiniŃi contractul ca pe o înŃelegere care se stabileşte între două persoane.
• Contractul trebuie să includă problema şi înŃelegerea care s-a încheiat între cele două
persoane. ÎnŃelegerea trebuie să includă şi consecinŃele.
• Fiecare persoană trebuie să semneze contractul.
• AfişaŃi contractul într-un loc unde ambele părŃi pot să-l vadă.

## 2. Folosind unul dintre următoarele exemple, ajutaŃi părinŃii să rezolve o problemă şi să

creeze un contract pentru a remedia situaŃia.
• Copilul dumneavoastră continuă să întârzie acasă de la joacă, deşi a mai fost pedepsit şi
înainte din acest motiv.
• Copilul dumneavoastră se trezeşte prea târziu şi se plânge în fiecare dimineaŃă înainte
de a pleca de acasă că este obosit şi că nu vrea să meargă la şcoală.
• Copilul se ceartă cu dumneavoastră în fiecare seară pe motivul orei de culcare, dorind
să întârzie cât mai mult ora de somn.

Activitatea 4:
1. RugaŃi părinŃii să se gândească la o problemă recentă pe care au avut-o cu copiii lor.

## 4. RealizaŃi jocuri de rol cu rezolvarea de probleme şi scrierea contractului, alternând rolurile

de părinte şi copil.

Evaluare:

## RugaŃi părinŃii să îşi împărtăşească îngrijorările cu privire la orice parte a Programului

Familii puternice. Următoarele întrebări vă oferă câteva direcŃii de discutat cu părinŃii.
1. Când se aşteaptă părinŃii să folosească rezolvarea de probleme cu copiii lor? Ce arii
consideră ei că sunt negociabile când folosesc rezolvarea de probleme? Există arii în
care aceasta nu este deloc folositoare? Ce îi poate împiedică să o folosească?
2. În ce mod vor folosi contractul cu copiii lor? Ce probleme ar putea să apară care să-i
împiedice să-l folosească?

Exersarea deprinderilor

## RugaŃi părinŃii să:

• Exerseze folosirea paşilor rezolvării de probleme cu copiii lor. Ei pot să aleagă folosirea
acestei metode, fie cu problema discutată la lecŃia de astăzi, fie pentru orice altă problemă.

181
• Folosind această problemă, rugaŃi-i să realizeze un contract cu copiii lor.
• SolicitaŃi-le să-şi noteze experienŃele pe Foaia de exersare a deprinderilor.
Sugestii alternative de a exersa ceea ce s-a învăŃat în lecŃia de astăzi:
1. FolosiŃi paşii rezolvării de probleme pentru a face faŃă unei probleme cu un alt adult.
2. IdentificaŃi câteva probleme pe care le aveŃi cu copilul dumneavoastră şi pentru care aŃi
putea folosi paşii rezolvării de probleme.
InvitaŃi părinŃii să-şi împărtăşească experienŃele la întâlnirea următoare.

## Notă: ReamintiŃi părinŃilor că lecŃia următoare este lecŃia finală.

182
Capitolul 4 – LecŃia 3
Rezolvarea de probleme

Rezolvarea de probleme

## Pasul 1 – Identificarea problemei

FolosiŃi mesajele de tip EU pentru a discuta despre problemă. DiscutaŃi mai mult despre
acŃiuni particulare, decât despre afirmaŃii generale şi atribuiri externe. De exemplu, o
problemă poate fi „răspunsul înapoi”, care este mai mult o acŃiune decât o „atitudine greşită”.
ÎntrebaŃi-vă ce simŃiŃi referitor la ceea ce se întâmplă şi ce doriŃi să se întâmple. GândiŃi-vă la
ceea ce doreşte copilul dumneavoastră şi la ceea ce ar putea el simŃi. AsiguraŃi-vă că problema
este înŃeleasă de ambele părŃi.

## Pasul 2 – DiscutaŃi / brainstorm soluŃiile posibile

RealizaŃi o listă cu idei de rezolvare a problemei. Atât dumneavoastră cât şi copilul trebuie să
găsiŃi idei. Nu uitaŃi că discutarea / brainstorming-ul presupune generarea cât mai multor idei
posibile. Nu acum este momentul pentru a evalua ideile. IncludeŃi pe listă şi câteva idei mai
neobişnuite pentru că acestea pot conduce la alte soluŃii creative. FolosiŃi ideea dumneavoastră
ca punct de plecare!

## Pasul 3 – EvaluaŃi ideile / alternativele

AnalizaŃi lista împreună cu copilul şi decideŃi împreună asupra ideilor cu care sunteŃi ambii de
acord. DiscutaŃi ce se va întâmpla dacă o anumită idee este aleasă? GândiŃi-vă ce ar fi necesar
pentru ca acea rezolvare să meargă? Este o idee optimă?

## Pasul 4 – SelectaŃi soluŃia optimă şi faceŃi un plan

SelectaŃi o singură idee sau combinaŃie de mai multe idei. PlanificaŃi împreună cu copilul
modul în care această idee va fi pusă în practică. ÎntocmiŃi un contract. GândiŃi-vă la posibilele
probleme care ar putea să apară şi la modalităŃi de depăşire a lor.

## Pasul 5 – VerificaŃi dacă merge

FolosiŃi acea idee pe o perioadă scurtă de timp pentru a vedea dacă dă rezultate. Întotdeauna
întrebaŃi copilul dacă percepe acea idee ca fiind bună. Dacă ideea nu este bună, reluaŃi
procesul de rezolvare a problemei.

Crary, E. (1984). Kids can cooperate: A practical guide to teaching problem solving. Seattle:
Parenting Press, Inc.

183
Capitolul 4 – LecŃia 3
Rezolvarea de probleme

## CE POATE FI ADĂUGAT SAU SCOS PENTRU A SE UŞURA SITUAłIA?

Sursa:
Crary, E. (1984). Kids can cooperate: A practical guide to teaching problem solving. Seattle:
Parenting Press, Inc.

184
Capitolul 4 – LecŃia 3
Rezolvarea de probleme

CONTRACTUL

## Numele părintelui se obligă să

Data:

Semnătura copilului:

Semnătura părintelui:

Clark, L. (1996). SOS help for parents. (2nd ed.). Bowling Green: Parents Press.

185
Capitolul 4 – LecŃia 3
Rezolvarea de probleme

Model de contract

## Tata se obligă să:

1) Îi permită lui Marian să meargă afară la joacă după şcoală, atâta timp cât Marian vine
acasă pentru a ajuta la curăŃatul vaselor după cină.

## 2) Temele trebuie făcute înainte de ora 20.00.

Data:

Semnătura copilului

Semnătura părintelui

186
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 4.3

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

187
Familii puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 4 – LecŃia 3: Rezolvarea de probleme Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii vor învăŃa cum să folosească rezolvarea de probleme pentru a lua decizii
împreună cu copiii lor.
• PărinŃii vor exersa scrierea de contracte.

## A folosit rezolvarea de probleme

pentru a lua decizii împreună cu □ □ □ □ □
copiii săi.

A scris contracte. □ □ □ □ □

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Deloc Mediu Complet

Părintele a identificat problema şi a folosit
modelul de rezolvare a problemei în jocul □ □ □
de rol cu facilitatorul.

## Părintele a scris un contract. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

188
L ECłIA 4.4: C URSUL FINAL

Obiective

## • PărinŃii îşi vor exprima opiniile cu privire la Programul Familii puternice.

• PărinŃii vor completa chestionare de evaluare.
• PărinŃii vor învăŃa unde pot găsi şi alte informaŃii despre creşterea copiilor.
• PărinŃii şi facilitatorul vor încheia munca lor împreună.

Materiale

Foaia de lucru Cum acŃionăm când facem o greşeală?; Foaia de exersare a deprinderilor.

Recapitulare

1. ÎnştiinŃaŃi-i pe părinŃi că aceasta este ultima întâlnire cu ei, iar programul se va încheia.

2. RugaŃi părinŃii:
• Să-şi împărtăşească experienŃele folosind paşii rezolvării de probleme.
• Care era situaŃia?
• Ce cred copiii lor despre acest model?
• La ce soluŃie au ajuns?
• Au realizat un contract şi cum a funcŃionat acesta?

## 3. AjutaŃi părinŃii să rezolve orice problemă pe care au întâmpinat-o.

4. ÎncurajaŃi-le eforturile!

ActivităŃi de verificare:

SpuneŃi-le părinŃilor:
• Cât de mult v-a făcut plăcere să lucraŃi cu ei şi să îi cunoaşteŃi.
• Că această lecŃie este o şansă de a-şi exprima părerile cu privire la Programul Familii
puternice.
• Că pot cere ajutor la nevoie apelând la resursele comunitare, cum ar fi cartea de
telefon, lista de referinŃe etc. Resursele comunitare pot fi adaptate la nevoile familiei şi
comunităŃii respective.
189
ÎnvăŃare:

## 1. AmintiŃi-le părinŃilor că pe parcursul întâlnirii de astăzi vor trebui să completeze aceleaşi

foi pe care le-au completat la începutul programului.

2. MulŃumiŃi părinŃilor pentru eforturile lor şi evidenŃiaŃi progresul pe care l-au făcut.

3. ReasiguraŃi părinŃii că orice schimbare este greu de realizat, iar schimbarea comporta-
mentului altei persoane, în special a unui copil, poate fi o mare provocare.

## 4. LăsaŃi părinŃii să exprime ceea ce simt referitor la comportamentul copiilor lor şi să vă

spună ce lucruri le-au fost de folos din acest program.

## ActivităŃi: Aceste activităŃi îi vor ajuta pe părinŃi să vă ofere un feedback referitor la

Programul Familii puternice şi îi va deprinde să căute informaŃii noi despre creşterea şi
îngrijirea copilului.

Activitatea 1:
1. DiscutaŃi / brainstorm cu părinŃii câteva dintre greşelile pe care le fac părinŃii cu copiii lor
(de exemplu, acuză copilul că a făcut ceva ce nu a făcut, critică fără rost copilul, strigă la
copil pentru un incident minor pentru că ei sunt frustraŃi sau furioşi, nu recompensează
comportamentul dezirabil). ReasiguraŃi părinŃii că toŃi facem greşeli cu copiii noştri.

2. DiscutaŃi / brainstorm o listă de lucruri pe care părinŃii consideră că le pot face atunci când
greşesc faŃă de copiii lor (de exemplu, îşi recunosc greşeala, discută cu copiii despre ceea ce
i-a determinat să greşească, încearcă să repare greşeala).

Activitatea 2:
ÎmpărŃiŃi şi recapitulaŃi Foaia de lucru Cum acŃionăm când facem o greşeală.
 Nu uitaŃi că ceea ce merge astăzi cu copilul dumneavoastră, mâine s-ar putea să nu mai meargă.
ÎncercaŃi strategii diferite cu copilul dumneavoastră. Adesea este folositor să fiŃi constanŃi în
urmărirea comportamentului copilului, în special dacă există un comportament care vă îngrijorează
sau dacă încercaŃi o nouă strategie parentală. Prin urmărire puteŃi observa măsura în care
comportamentul s-a îmbunătăŃit în timp.
 CereŃi-vă scuze când este necesar. Copiii sunt foarte iertători, iar prin a le cere iertare vă veŃi
câştiga respectul lor.
 FolosiŃi umorul pentru a evita luptele de putere.
 ExersaŃi tot timpul ascultarea activă a punctului de vedere al copilului. S-ar putea să nu
prindeŃi ideea copilului chiar de la început, dar încercaŃi să-l înŃelegeŃi.
 ExersaŃi rezolvarea de probleme cu un alt adult. Este de ajutor să discutaŃi despre asta cu alŃi adulŃi.
PuteŃi de asemenea folosi rezolvarea de probleme pentru a găsi soluŃii alternative la problema cu
care vă confruntaŃi împreună cu alŃi adulŃi, de exemplu partenerul, şeful, prietenul sau părintele.
 BucuraŃi-vă de ceea ce aŃi realizat! Auto-apreciaŃi-vă pentru faptul că aŃi reuşit să fiŃi cel mai
bun părinte posibil.

190
Activitatea 3:
1. RugaŃi părinŃii să recapituleze conŃinutul Programului Familii puternice şi să vă răspundă la
următoarele întrebări, în funcŃie de materialul parcurs din program:
• Lucrurile pe care şi la amintesc cel mai bine din program.
• Ce consideră ei că le-a fost de cel mai mare ajutor şi care sunt părŃile care nu i-au ajutat
prea mult din acest program?
• Care activităŃi le-au fost de cel mai mare ajutor şi pentru realizarea cărora din ele au
simŃit cel mai mare disconfort ?
• Care este lucrul cel mai important cu care au rămas după acest program?
• Ce cred ei că ar mai trebui adăugat la program?
2. RugaŃi părinŃii să recapituleze scopurile pe care le-au stabilit în prima lecŃie.
• FolosiŃi ISOA (ÎntrebaŃi, StudiaŃi, ObservaŃi, AscultaŃi) pentru a recapitula scopurile
pentru fiecare lecŃie.
• AscultaŃi cu atenŃie îngrijorările şi ideile lor. DaŃi părinŃilor oportunitatea de a discuta
despre lecŃiile care le-au rămas în minte.

Activitatea 4:
1. OferiŃi părinŃilor o listă de resurse comunitare care le pot oferi spijin pentru a face faŃă
provocărilor parentale.

## 2. RecapitulaŃi lista şi răspundeŃi la întrebările părinŃilor.

Activitatea 5:
RugaŃi părinŃii să completeze fişele care cuprind evaluarea finală. Dacă este nevoie, ajutaŃi-i să
îşi îndeplinească sarcina:
• Scala activităŃii de părinte
• Chestionarul conflictului părinte – copil
• Scala de resurse familiale
• Foaia de evaluare „după şcoală” sau
• Alte foi de evaluare.

Să ne luăm La revedere:

## Încheierea relaŃiei de lucru cu părinŃii reprezintă un aspect important căruia trebuie să i se

dea atenŃie. ÎnvăŃând din diferite materiale, din folosirea resurselor comunitare, familia va
dobândi abilităŃi de a aborda corespunzător, din punct de vedere cultural, problemele cu care
se confruntă. De exemplu, există ritualuri de încheiere la care pot să participe atât facilitatorul
cât şi părinŃii? Ce cuvinte pot fi folosite pentru diferite familii? Care sunt modurile acceptabile
de încheiere?
Nu uitaŃi că încheierea programului nu înseamnă neapărat că lucrul cu părintele s-a încheiat.
Rolul de părinte presupune un proces în progres. Cu toate acestea, s-a ajuns la încheierea
trainingului, iar acest lucru constituie o realizare foarte importantă pentru părinŃi. PărinŃii au
191
perseverat şi au demonstrat o mare implicare în învăŃarea şi exersarea abilităŃilor de părinte.
ÎmpărtăşiŃi toate aceste idei cu părinŃii pentru a realiza un final şi o rezumare a rezultatelor cât
mai reuşite.
ExprimaŃi-vă mulŃumirea faŃă de părinŃi pentru participarea la curs şi pentru că şi-au
împărtăşit punctele de vedere referitoare la rolul de părinte şi perspectiva asupra vieŃii de
familie. MulŃumiŃi-le pentru aspectele specifice culturii şi familiei din care provin, pe care v-au
permis sa le învăŃaŃi de la ei.

192
Capitolul 4 – LecŃia 4
Curs Final

## Cum acŃionăm când facem o greşeală?

• CereŃi-vă scuze când este necesar. Copiii sunt foarte iertători, iar prin a le cere
iertare câştigaŃi respectul lor.

## • Întotdeauna ascultaŃi punctul de vedere al copilului dumneavoastră. Chiar şi

atunci când copilul greşeşte în ceea ce spune, încercaŃi să-l înŃelegeŃi.

## • ExersaŃi rezolvarea de probleme cu un alt adult. Este de folos să discutaŃi acest

subiect cu alŃi părinŃi. PuteŃi, de asemenea, să utilizaŃi rezolvarea de probleme
pentru a găsi soluŃii alternative la problemele pe care le aveŃi cu alŃi adulŃi, de
exemplu, partenerul, şeful, prietenul, părintele.

• FiŃi mulŃumit de ceea ce aŃi realizat! FiŃi mândru / mândră de faptul că sunteŃi cel
mai bun părinte posibil.

193
Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia 4.4

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

194
Familii puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Capitolul 4 – LecŃia 4: Curs final Nume părinte
Data
Durata sesiunii

Obiectivele lecŃiei:
• PărinŃii îşi vor exprima opiniile cu privire la programul de training.
• PărinŃii vor completa chestionarele de evaluare.
• PărinŃii vor învăŃa unde să găsească alte informaŃii despre ceea ce înseamnă să fii părinte.

## Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet

A discutat opŃiunile
pentru momentele în care □ □ □ □ □
face o greşeală.

## A învăŃat unde să găsească

informaŃii despre ceea ce □ □ □ □ □
înseamnă să fii părinte.

2. Unde se găseşte părintele din punctul de vedere al acoperirii subiectelor în timpul lecŃiei?

## Părintele a completat chestionarul despre

abilităŃile pe care şi le-a format la acest curs. □ □ □
Părintele şi-a exprimat opiniile cu privire
la Programul Familii puternice. □ □ □

3. Vă rog indicaŃi subiectele care au fost: confuze, prea dificile pentru client, sărace

4. Există conŃinut adiŃional pe care aŃi vrea să îl adăugaŃi lecŃiei? Dacă da, notaŃi-l mai jos:

## 5. NotaŃi comentariile părintelui cu privire la lecŃie:

195
Familii puternice: Foaia facilitatorului Nume facilitator
Evaluarea finală Nume părinte
Data

## Cu toate că am evaluat participanŃii la program sub aspectul însuşirii anumitor deprinderi

după fiecare lecŃie, totuşi ce ne interesează la final este să vedem în ce măsură nivelul
acestor deprinderi a suferit modificări pe parcursul derulării programului.

Obiectivele programului:
• PărinŃii vor identifica scopuri comportamentale pentru copiii lor.
• PărinŃii vor învăŃa în ce mod stabilirea unui program sau a unei rutine poate produce
schimbări în comportamentul copiilor.
• PărinŃii vor învăŃa să stabilească reguli ferme şi consecvente.
• PărinŃii vor învăŃa modalităŃi eficiente de a-şi ajuta copiii la efectuarea temelor.
• PărinŃii vor fi capabili să definească consecinŃe naturale şi logice şi să le aplice.
• PărinŃii vor învăŃa cum să aplice pedeapse.
• PărinŃii vor învăŃa cum să folosească recompensele.
• PărinŃii vor fi capabili să urmărească modul de comportare a copilului şi să recompenseze
comportamentele dezirabile.
• PărinŃii vor fi capabili să monitorizeze comportamentul copiilor din afara casei.
• PărinŃii vor învăŃa cum să procedeze pentru a implementa regulile stricte.
• PărinŃii îşi vor îmbunătăŃi deprinderile de ascultare şi vor învăŃa în ce mod ascultarea
activă poate îmbunătăŃi comportamentul copiilor.
• PărinŃii vor învăŃa cum să îşi confrunte ideile cu ale altora, fără a acuza sau reproşa,
folosind în special mesajele de tip EU.
• PărinŃii vor fi capabili să numească şi să evalueze sentimentele copiilor lor.
• PărinŃii îşi vor evalua şi îmbunătăŃi deprinderile de adaptare.
• PărinŃii vor învăŃa cum să folosească rezolvarea de probleme pentru a pune în aplicare
deciziile în privinŃa copiilor lor.

## 1. Din perspectiva obiectivelor programului, în ce măsură şi-a însuşit părintele

următoarele abilităŃi:

## Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet

Identificarea
comportamentelor copilului. □ □ □ □ □
Stabilirea scopurilor pentru
schimbările comportamentului □ □ □ □ □
copilului.
Identificarea propriilor calităŃi
şi slăbiciuni. □ □ □ □ □

196
Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet
Stabilirea scopurilor
pentru acest program. □ □ □ □ □
Deprinderea de a avea
aşteptări corespunzătoare □ □ □ □ □
vârstei copilului.
Conceperea unui program
zilnic pentru copiii lor. □ □ □ □ □
Identificarea modului în care
schimbările de rutină produc
modificări în comportamentul □ □ □ □ □
copiilor.
ÎnvăŃarea a ceea ce înseamnă
o regulă flexibilă. □ □ □ □ □
ÎnvăŃarea a ceea ce înseamnă
o regulă strictă. □ □ □ □ □
ÎnvăŃarea modului în care
se formulează reguli stricte □ □ □ □ □
şi consecvente.
Reflectarea la modalităŃi noi
de a petrece un timp plăcut □ □ □ □ □
împreună cu copiii lor.
ÎnvăŃarea unor moduri
eficiente de a-şi ajuta copiii □ □ □ □ □
la temele de casă.
Definirea consecinŃelor
naturale şi logice. □ □ □ □ □
Exersarea folosirii
consecinŃelor naturale şi logice. □ □ □ □ □
Stabilirea unor scopuri
comportamentale pentru □ □ □ □ □
copiii lor.
ÎnvăŃarea unor modalităŃi
adecvate de pedepsire. □ □ □ □ □
ÎnvăŃarea time-out-ului
şi a retragerii privilegiilor. □ □ □ □ □
de pedepsire. □ □ □ □ □

197
Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet
ÎnŃelegerea importanŃei
şi utilităŃii recompenselor. □ □ □ □ □
Stabilirea unor recompense
pentru respectarea regulilor □ □ □ □ □
stricte.
ÎnvăŃarea modului
de a urmări comportamentul □ □ □ □ □
dezirabil al copiilor.
ÎnvăŃarea modurilor de a
recompensa comportamentele □ □ □ □ □
dezirabile ale copiilor.
Ajutarea copiilor în a-i informa
pe părinŃi despre locurile din □ □ □ □ □
afara casei în care se află.
Găsirea unor modalităŃi
adecvate de pedepsire în □ □ □ □ □
spaŃiile din afara casei.

## ÎnvăŃarea tehnicii întreruperii. □ □ □ □ □

ÎnvăŃarea tehnicii verificării. □ □ □ □ □
ÎnvăŃarea modului
de a-şi structura mesajele □ □ □ □ □
transmise copiilor lor.
ÎnvăŃarea faptului că
ascultarea activă poate
îmbunătăŃi comportamentul □ □ □ □ □
copiilor lor.
ÎmbunătăŃirea abilităŃilor
de ascultare activă. □ □ □ □ □
ÎnvăŃarea modului în care
să-i confrunte pe alŃii □ □ □ □ □
fără a-i acuza sau jigni.
ÎnvăŃarea folosirii mesajelor
de tip EU. □ □ □ □ □
Numirea sentimentelor
pe care copiii lor le-ar putea □ □ □ □ □
experimenta.

198
Deloc Foarte puŃin Moderat Foarte mult Complet
Folosirea deprinderilor care să-i
ajute să accepte sentimentele □ □ □ □ □
copiilor ca pe o normalitate.
Sprijinirea copiilor lor
în gestionarea sentimentelor. □ □ □ □ □
Structurarea deprinderilor
de adaptare. □ □ □ □ □
Acordarea unei atenŃii
mai mari propriilor trăiri. □ □ □ □ □
ÎnvăŃarea unor tehnici
de relaxare. □ □ □ □ □
ÎnvăŃarea unor modalităŃi
de a face faŃă furiei. □ □ □ □ □
Utilizarea rezolvării
de probleme în luarea □ □ □ □ □
deciziilor cu copiii lor.

Scrierea de contracte. □ □ □ □ □
ÎnvăŃarea unor opŃiuni
pentru situaŃia în care □ □ □ □ □
săvârşesc o greşeală.
ÎnvăŃarea unor modalităŃi
de a căuta alte informaŃii □ □ □ □ □
despre deprinderile parentale.

199
ANEXE

## Anexa A – Plan individual de servicii (PIS)

Nume facilitator
Locul intervenŃiei
Data completării

I. Date demografice
1. Numele părinŃilor sau al îngrijitorilor principali _____________________________________
_______________________________________________________________________________
2. Numele părintelui participant la Programul Familii puternice _________________________
_______________________________________________________________________________
3. Vârsta părintelui participant ______________________________________________________
4. Numele şi vârsta copilului participant la Programul Putem alege _______________________
________________________________________________________________________________
5. Numele şi vârsta celorlalŃi copii din familie __________________________________________
7. Numărul de telefon de acasă ______________________________________________________
8. Care este etnia dumneavoastră? Vă rog să încercuiŃi una dintre categoriile de mai jos:
• Română
• Maghiară
• Romă
• Germană
• Alta, menŃionaŃi-o _______________________
9. Care este mediul dumneavoastră de rezidenŃă?
• Urban
• Rural
10. Cărei religii aparŃineŃi?
• Ortodoxă
• Romano-catolică
• Greco-catolică
• Penticostală
• Baptistă
• Alta, specificaŃi-o _________________________
• Ateu /Atee

201
II. Resursele familiei
În ziua de azi este dificil pentru familii să îşi atingă scopurile. Toate familiile au nevoie de
hrană de bază, îmbrăcăminte, locuinŃă şi îngrijire pentru sănătate. Când aceste nevoi nu sunt
îndeplinite, este de aşteptat ca familia să nu se poată concentra asupra altor nevoi, cum ar fi
petrecerea unui timp plăcut cu copiii, implicarea în activităŃile şcolare ale copiilor sau
participarea la un program de training pentru dezvoltarea abilităŃilor parentale. Din acest
motiv, considerăm că este important ca familiile să îşi satisfacă cu prioritate nevoile de bază
înainte de a se angaja în Programul Familii puternice. Pentru a înŃelege şi a ajuta la îndeplinirea
nevoilor de bază ale familiei, vă rugăm să răspundeŃi la următoarele întrebări:

## Scala resurselor familiale

(Sursa: Dunst & Leet, 1987)
InstrucŃiuni: Această scală este concepută pentru a evalua dacă familia posedă sau nu resurse
adecvate (timp, bani, energie etc.) pentru a-şi putea satisface nevoile atât ca întreg, cât şi ale
fiecărui membru care o compune. Pentru fiecare item, vă rugăm încercuiŃi răspunsul care redă
cel mai bine nivelul la care sunt satisfăcute în mod constant nevoile în familia respectivă.

Deloc Foarte rar Uneori De obicei
de adecvare Nu se aplică întotdeauna
Hrană pentru 2
NR 1 2 3 4 5
mese pe zi
O casă ori un
NR 1 2 3 4 5
apartament
Bani pentru
NR 1 2 3 4 5
cumpărături
Îmbrăcăminte
pentru toată NR 1 2 3 4 5
familia
Căldură în casă NR 1 2 3 4 5
Apă în casă NR 1 2 3 4 5
Bani pentru
NR 1 2 3 4 5
cheltuieli
Loc de muncă
satisfăcător
NR 1 2 3 4 5
pentru cei doi
soŃi
Îngrijire
NR 1 2 3 4 5
medicală

202
Scala resurselor familiale (continuare)

Nu se Deloc Foarte rar Uneori De obicei
AsistenŃă publică NR 1 2 3 4 5
Transport NR 1 2 3 4 5
Timp de somn NR 1 2 3 4 5
Mobilier NR 1 2 3 4 5
Timp pentru a sta
NR 1 2 3 4 5
singur
Timp de petrecut
NR 1 2 3 4 5
cu familia
Timp de petrecut
NR 1 2 3 4 5
cu copiii
Timp petrecut
NR 1 2 3 4 5
cu partenerul / a
Telefon NR 1 2 3 4 5
Babysitting NR 1 2 3 4 5
Îngrijire de zi NR 1 2 3 4 5
Bani pentru a
cumpăra
echipamente NR 1 2 3 4 5
speciale pentru
copii
Îngrijirea danturii NR 1 2 3 4 5
A avea pe cineva
NR 1 2 3 4 5
cu care să vorbeşti
Timp pentru
NR 1 2 3 4 5
socializare
Timp pentru
menŃinerea
NR 1 2 3 4 5
în formă şi auto-
îngrijire
Jucării pentru
NR 1 2 3 4 5
copii
Bani pentru
NR 1 2 3 4 5
lucruri necesare Ńie
Bani puşi deoparte NR 1 2 3 4 5
VacanŃe / călătorii NR 1 2 3 4 5

203
III. Stabilirea de scopuri
Scala atingerii scopurilor (Sursa: Kiresuk, Smith, & Cardillo, 1994)
Programul Familii puternice are patru capitole care conŃin fiecare între trei şi cinci lecŃii.
LecŃiile din primul capitol se axează pe stabilirea regulilor stricte şi pe implicarea parentală.
LecŃiile din capitolul al doilea constituie miezul programului. Subiectele din acest capitol
includ consecinŃele, modalităŃi de pedepsire şi recompensare, cât şi de urmărire a
comportamentului copilului acasă şi în public. Al treilea capitol, denumit Comunicarea, pune
accentul pe modul în care trebuie părinŃii să vorbească cu copiii lor pentru ca aceştia să-i
asculte şi să le îndeplinească cerinŃele. Al patrulea capitol se centrează pe procesul rezolvării
de probleme în relaŃia cu copiii şi pe modalităŃi de a face faŃă stresului şi furiei. Unele idei
tratate în lecŃiile anterioare sunt necesare şi în lecŃiile ulterioare. De exemplu, părinŃii trebuie
să fie capabili să comunice eficient (capitolul 3) pentru a reuşi să aplice rezolvarea de probleme
(capitolul 4).
PărinŃii pot considera unele lecŃii mai folositoare decât altele. Acest fapt depinde atât de
natura preocupărilor legate de comportamentul copiilor lor, cât şi de calităŃile şi limitele
rolurilor parentale. Credem că este important ca părinŃilor să li se ofere ocazia de a adapta
programul la nevoile specifice familiei lor. De exemplu, s-ar putea să nu considere necesară o
lecŃie despre gestionarea furiei, întrucât acest aspect nu constituie o problemă în familia lor. În
acelaşi timp, există câteva lecŃii care se recomandă a fi neapărat abordate cu toŃi părinŃii
participanŃi la program. Este vorba despre lecŃiile 3 şi 4 din Capitolul 1 şi lecŃia 3 din Capitolul
4. PărinŃii vor stabili împreună cu facilitatorul selecŃia lecŃiilor rămase din Capitolele 1, 3 şi 4
pe care ar vrea să le dezvolte şi care lecŃii le vor parcurge doar în treacăt.
Următoarele pagini conŃin un ghid pentru folosirea Scalei atingerii scopurilor pentru
fiecare capitol al curriculumului Familii puternice. PărinŃii vor lucra cu facilitatorul pentru a
stabili scopuri pentru fiecare şi la începutul fiecărui capitol. ExplicaŃi părinŃilor ce subiecte vor
fi acoperite în fiecare lecŃie. Pornind de la aceste informaŃii, părinŃii şi facilitatorul pot stabili
scopurile pe care părinŃii doresc să le atingă în fiecare capitol. Dacă părinŃii încep un capitol şi
decid să parcurgă mai multe sau mai puŃine lecŃii, scopurile stabilite iniŃial pot fi modificate.

204
CAPITOLUL 1: TU ŞI COPILUL TĂU
LecŃia 1: Să ne cunoaştem
LecŃia 2: Comportamentul copilului tău
LecŃia 3: Regulile stricte
LecŃia 4: Munca şi distracŃia
LecŃia 5: Abilitatea copilului de a rezolva probleme

SCOPURI:

1.

2.

3.

## Nivelul realizat Scopul 1 Scopul 2 Scopul 3

Mult sub aşteptări
-2
Sub aşteptări
-1
Conform aşteptărilor
0
Peste aşteptări
+1
Mult peste aşteptări
+2

PrecizaŃi care dintre lecŃiile din Capitolul 1 vă este cel mai folositoare:

PrecizaŃi care dintre lecŃiile din Capitolul 1 vă este cel mai puŃin folositoare:

IndicaŃi timpul de care aŃi avea nevoie pentru a parcurge fiecare lecŃie:

205
CAPITOLUL 2: DISCIPLINA
LecŃia 1: ConsecinŃe
LecŃia 2: Pedepse
LecŃia 3: Recompense
LecŃia 4: Urmărirea comportamentului acasă
LecŃia 5: Urmărirea comportamentului în public

SCOPURI:

1.

2.

3.

## Nivelul realizat Scopul 1 Scopul 2 Scopul 3

Mult sub aşteptări
-2
Sub aşteptări
-1
Conform aşteptărilor
0
Peste aşteptări
+1
Mult peste aşteptări
+2

PrecizaŃi care dintre lecŃiile din Capitolul 2 vă este cel mai folositoare:

PrecizaŃi care dintre lecŃiile din Capitolul 2 vă este cel mai puŃin folositoare:

IndicaŃi timpul de care aŃi avea nevoie pentru a parcurge fiecare lecŃie:

206
CAPITOLUL 3: COMUNICAREA
LecŃia 1: Cum să implementăm regulile stricte
LecŃia 2: Ascultarea
LecŃia 3: Mesajele de tip EU

SCOPURI:

1.

2.

3.

## Nivelul realizat Scopul 1 Scopul 2 Scopul 3

Mult sub aşteptări
-2
Sub aşteptări
-1
Conform aşteptărilor
0
Peste aşteptări
+1
Mult peste aşteptări
+2

PrecizaŃi care dintre lecŃiile din Capitolul 3 vă este cel mai folositoare:

PrecizaŃi care dintre lecŃiile din Capitolul 3 vă este cel mai puŃin folositoare:

IndicaŃi timpul de care aŃi avea nevoie pentru a parcurge fiecare lecŃie:

207
CAPITOLUL 4: TOT CE AM ÎNVĂłAT
LecŃia 1: Sentimentele copiilor
LecŃia 2: Strategii de coping / adaptare
LecŃia 3: Rezolvarea de probleme
LecŃia 4: Încheierea programului

SCOPURI:

1.

2.

3.

## Nivelul realizat Scopul 1 Scopul 2 Scopul 3

Mult sub aşteptări
-2
Sub aşteptări
-1
Conform aşteptărilor
0
Peste aşteptări
+1
Mult peste aşteptări
+2

PrecizaŃi care dintre lecŃiile din Capitolul 4 vă este cel mai folositoare:

PrecizaŃi care dintre lecŃiile din Capitolul 4 vă este cel mai puŃin folositoare:

IndicaŃi timpul de care aŃi avea nevoie pentru a parcurge fiecare lecŃie:

208
IV. Scala de evaluare după orele de şcoală
A SE COMPLETA DE CĂTRE PĂRINTE SAU DE CĂTRE ÎNGRIJITORUL PRINCIPAL

## A. Programul de după şcoală al copiilor se schimbă adesea de la o zi la alta şi de la o

săptămână la alta. În această secŃiune, încercaŃi să aflaŃi ce se întâmplă în cea mai mare parte
din timp, adică felul în care copilul îşi petrece de obicei timpul de după orele de şcoală.

## PENTRU FIECARE DUPĂ-AMIAZĂ DIN SĂPTĂMÂNĂ, VĂ RUGĂM SĂ RĂSPUNDEłI LA

URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI:

1. Unde îşi petrece de obicei timpul copilul dumneavoastră? (încercuiŃi o singură variantă de
răspuns pentru fiecare perioadă de timp)

13:00 – 13:59 14:00 – 14:59 15:00 – 15:59 16:00 – 16:59 17:00 – 17:59 18:00 – 19:00

## Acasă Acasă Acasă Acasă Acasă Acasă

la o rudă la o rudă la o rudă la o rudă la o rudă la o rudă

## Acasă Acasă Acasă Acasă Acasă Acasă

la un vecin la un vecin la un vecin la un vecin la un vecin la un vecin

Într-un centru Într-un centru Într-un centru Într-un centru Într-un centru Într-un centru
de recreaŃie de recreaŃie de recreaŃie de recreaŃie de recreaŃie de recreaŃie

## Într-un Într-un Într-un Într-un Într-un Într-un

program program program program program program
„după-şcoală” „după-şcoală” „după-şcoală” „după-şcoală” „după-şcoală” „după-şcoală”

## Afară, Afară, Afară, Afară, Afară, Afară,

în cartier în cartier în cartier în cartier în cartier în cartier

## Altundeva: Altundeva: Altundeva: Altundeva: Altundeva: Altundeva:

___________ ___________ ___________ ___________ ___________ ___________
___________ ___________ ___________ ___________ ___________ ___________

209
2. Cine îl supraveghează? (încercuiŃi un răspuns pentru fiecare perioadă de timp):

13:00 – 13:59 14:00 – 14:59 15:00 – 15:59 16:00 – 16:59 17:00 – 17:59 18:00 – 19:00
Părintele Părintele Părintele Părintele Părintele Părintele
Educatorul Educatorul Educatorul Educatorul Educatorul Educatorul
Un alt copil Un alt copil Un alt copil Un alt copil Un alt copil Un alt copil
Nimeni Nimeni Nimeni Nimeni Nimeni Nimeni

3. Cât de satisfăcut sunteŃi de această situaŃie? (încercuiŃi un singur răspuns pentru fiecare

13:00 – 13:59 14:00 – 14:59 15:00 – 15:59 16:00 – 16:59 17:00 – 17:59 18:00 – 19:00
Foarte Foarte Foarte Foarte Foarte Foarte
satisfăcut satisfăcut satisfăcut satisfăcut satisfăcut satisfăcut
Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum
satisfăcut satisfăcut satisfăcut satisfăcut satisfăcut satisfăcut
Oarecum Oarecum Foarte Oarecum Oarecum Oarecum
nesatisfăcut nesatisfăcut nesatisfăcut nesatisfăcut nesatisfăcut nesatisfăcut
Foarte Foarte Foarte Foarte Foarte Foarte
nesatisfăcut nesatisfăcut nesatisfăcut nesatisfăcut nesatisfăcut nesatisfăcut

## 4. Cât de mulŃumit credeŃi că este copilul dumneavoastră de această situaŃie? (încercuiŃi un

singur răspuns pentru fiecare perioadă de timp)

13:00 – 13:59 14:00 – 14:59 15:00 – 15:59 16:00 – 16:59 17:00 – 17:59 18:00 – 19:00
Foarte fericit Foarte fericit Foarte fericit Foarte fericit Foarte fericit Foarte fericit
Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum
fericit fericit fericit fericit fericit fericit
Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum
nefericit nefericit nefericit nefericit nefericit nefericit
Foarte Foarte Foarte Foarte Foarte Foarte
nefericit nefericit nefericit nefericit nefericit nefericit

210
5. Cum credeŃi că se înŃelege copilul dumneavoastră cu alŃi copii din acest mediu?

13:00 – 13:59 14:00 – 14:59 15:00 – 15:59 16:00 – 16:59 17:00 – 17:59 18:00 – 19:00
Foarte bine Foarte bine Foarte bine Foarte bine Foarte bine Foarte bine
Bine Bine Bine Bine Bine Bine
Rău Rău Rău Rău Rău Rău
Foarte rău Foarte rău Foarte rău Foarte rău Foarte rău Foarte rău

## 6. Cum credeŃi că se înŃelege copilul dumneavoastră cu adulŃii din acest mediu?

13:00 – 13:59 14:00 – 14:59 15:00 – 15:59 16:00 – 16:59 17:00 – 17:59 18:00 – 19:00
Foarte bine Foarte bine Foarte bine Foarte bine Foarte bine Foarte bine
Bine Bine Bine Bine Bine Bine
Rău Rău Rău Rău Rău Rău
Foarte rău Foarte rău Foarte rău Foarte rău Foarte rău Foarte rău

## 7. Cât de sigur consideraŃi că este acest mediu pentru copilul dumneavoastră?

13:00 – 13:59 14:00 – 14:59 15:00 – 15:59 16:00 – 16:59 17:00 – 17:59 18:00 – 19:00
Foarte sigur Foarte sigur Foarte sigur Foarte sigur Foarte sigur Foarte sigur
Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum
sigur sigur sigur sigur sigur sigur
Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum Oarecum
nesigur nesigur nesigur nesigur nesigur nesigur
Foarte Foarte Foarte Foarte Foarte Foarte
nesigur nesigur nesigur nesigur nesigur nesigur

211
Anexa B – Ghid pentru Scala de atingere a scopurilor

## Nivelul Scopul 1 Scopul 2 Scopul 3

realizat Urmărirea Pedeapsa Recompensele
comportamentului

## Mult sub Nici un comportament Nu a folosit deloc Nu a recompensat deloc

aşteptări urmărit sau monitorizat. time-out-ul sau verbal sau non-verbal
retragerea privilegiilor. comportamentul pozitiv
-2 al copilului.

## Sub aşteptări A realizat A folosit cu succes A recompensat verbal

o foaie de urmărire, time-out-ul sau sau non-verbal
-1 dar n-a afişat-o retragerea privilegiilor, comportamentul pozitiv
sau folosit-o. dar doar ocazional. al copilului în 25%
dintre situaŃii.

## Conform A realizat A folosit cu succes A recompensat verbal

aşteptărilor o foaie de urmărire time-out-ul sau sau non-verbal
şi a folosit-o pe tot retragerea privilegiilor comportamentul pozitiv
0 parcursul săptămânii. în 50% dintre situaŃiile al copilului în 50%
când a fost nevoie de o dintre situaŃii.
pedeapsă.

## Peste aşteptări A realizat A folosit cu succes A recompensat verbal

o foaie de urmărire time-out-ul sau sau non-verbal
+1 şi a folosit-o pe o retragerea privilegiilor comportamentul pozitiv
perioadă mai lungă în peste 50% dintre al copilului în 75%
de o săptămână. situaŃiile când a fost dintre situaŃii.
necesară o pedeapsă.

## Mult peste A realizat A folosit cu succes A recompensat verbal

aşteptări o foaie de urmărire şi time-out-ul sau sau non-verbal
monitorizare şi retragerea privilegiilor comportamentul pozitiv
+2 a folosit-o pe o în aproape toate al copilului în toate
perioadă mai lungă situaŃiile când era situaŃiile în care acesta a
de o săptămână. nevoie de o pedeapsă. fost remarcat.

212
Anexa C – Ghidul Scalei de atingere a scopurilor

SCOPURI:
1.

2.

3.

## Nivelul realizat Scopul 1 Scopul 2 Scopul 3

Mult sub aşteptări
-2
Sub aşteptări
-1
Conform aşteptărilor
0
Peste aşteptări
+1
Mult peste aşteptări
+2

213
Anexa D – Foaia de exersare a deprinderilor

LecŃia ______________

1.

2.

3.

## Probleme care au apărut în timpul săptămânii:

1.

2.

3.

214
Anexa E – Scala de evaluare a pedepselor pentru părinŃi /

## Cât de des folosiŃi aceste lucruri când vă confruntaŃi cu probleme de comportament al

copilului dumneavoastră?

## Deloc Câteodată Cam Mai mult

o dată decât o dată
pe zi pe zi
1. Copilul stă în colŃ sau într-un loc izolat
pentru mai puŃin de 15 minute. ○ ○ ○ ○
2. Copilul stă în colŃ sau stă într-un
loc izolat mai mult de 15 minute. ○ ○ ○ ○
3. Anularea privilegiilor (spre exemplu,
vizionarea programelor TV, desertul) ○ ○ ○ ○
4. Îi spui copilului că nu ar fi trebuit
să se comporte în acel fel. ○ ○ ○ ○
5. Strigi la el. ○ ○ ○ ○
6. Îi pui întrebări de tipul: “Vei putea
să te comporŃi mai bine data viitoare?” ○ ○ ○ ○
7. Îi oferi recompense pentru
comportamentul adecvat. ○ ○ ○ ○
8. Îl trimiŃi în camera lui. ○ ○ ○ ○
9. Îl loveşti. ○ ○ ○ ○
10. Îl ameninŃi cu bătaia. ○ ○ ○ ○
11. Foloseşti o voce fermă atunci când
îi ceri să facă ceva. ○ ○ ○ ○
12. Îi ceri copilului să-şi ceară scuze. ○ ○ ○ ○
13. Îi ceri copilui să dea înapoi (plătească)
o sumă de bani pentru comportamentul ○ ○ ○ ○
14. Îl faci să-i fie ruşine sau să se simtă
stânjenit de comportamentul pe care ○ ○ ○ ○
l-a avut.

215
Deloc Câteodată Cam Mai mult
o dată decât o dată
pe zi pe zi
15. Îi oferi puncte pentru
comportamentele adecvate. ○ ○ ○ ○
16. Părăseşti camera şi te întorci
după ce te-ai calmat. ○ ○ ○ ○
17. ÎŃi Ńii copilul pe podea o oră
sau mai mult. ○ ○ ○ ○
18. Îi dai copilului mai multe sarcini
de făcut în casă. ○ ○ ○ ○
19. Îi spui copilului ce alegeri are
pentru a rezolva situaŃia. ○ ○ ○ ○

Cotare
Scală de cotare:
Deloc =1
Mai puŃin de o dată pe zi =2
Cam o dată pe zi =3
Mai mult decât o dată pe zi =4

Răspunsurile indică trei tipuri de comportamente ale părinŃilor formate din trei scale:
H = Pedeapsă dură – itemii 5, 9, 10, 17;
L = Disciplinare mai puŃin eficientă – itemii 2, 6, 12, 13, 14, 18;
M = Disciplinare eficientă – itemii 1, 3, 4, 7, 8, 11, 15, 16, 19.

Însumarea itemilor fiecărei scale determină un scor pentru fiecare tip de pedeapsă.

Pinderhughes, E.E., Dodge, K.A., Bates, J.E., Pettit, G.W., Zelli, A. (2000). Discipline responses
influences of parents’ socioeconomic status, ethnicity, beliefs about parenting, stress, and
cognitive-emotional processes. Journal of Family Psychology, 14(3), 380-400.

216
BIBLIOGRAFIE

Bandura, A. (1973). Aggression, a social learning analysis. Englewood Cliffs: Prentice-Hall, Inc.
Bandura, A., Ross, D., & Ross, S. A. (1961). Transmission of aggression through imitation of aggression.
In A. G. Halberstadt & S. L. Ellyson (Eds.), Social psychology readings: A century of research (pp. 198-208).
New York: McGraw-Hill Inc.
Bandura, A., & Walters, R. H. (1959). Adolescent aggression: A study of the influence of child-training practices
and family interrelationships. New York: The Ronald Press Company.
Bandura, A., & Walters, R. H. (1963). Social learning and personality development. New York: Holt, Rinehart
and Winston, Inc.
Bank, L., Marlowe, J. H., Reid, J. B., Patterson, G. R., & Weinrott, M. R. (1991). A comparative evaluation
of parent-training interventions for families of chronic delinquents. Journal of Abnormal Child
Psychology, 19(1), 15-33.
Bank, L., Patterson, G. R., & Reid, J. B. (1987). Delinquency prevention through training parents in
family management. Behavior Analyst, 10(1), 75-82.
Barkley, R.A. (1997). Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder. In E. J. Mash, & L. G. Terdal (Eds.),
Assessment of childhood disorders (3rd ed. pp. 71-129). New York: The Guilford Press.
Bem, D. J. (1965). An experimental analysis of self-persuasion. Journal of Experimental Social Psychology,
1, 199-218.
Bem, D. J. (1972). Self-perception theory. In L. Berkowitz (Ed.), Advances in Experimental Social
Psychology (Vol. 6). New York: Academic Press.
Brower, A. M. (1996). Group development as constructed social reality revisited: The constructivism of
small groups. Families in Society, 77, 336-344.
Canter, L., & Canter, M. (1985). Assertive discipline: Parent resource guide. Santa Monica, CA: Center and
Associates, Inc.
Cassano, D. R. (1989). Multi-family group-therapy in social-work practice. Social Work with Groups,
12(1), 3-14.
Clark, L. (1996). SOS help for parents (2nd ed.). Bowling Green, KY: Parents Press.
Chamberlain, P., & Reid, J. B. (1987). Parent observation and report of child symptoms. Behavioral
Assessment, 9, 97-109.
Christenson, S. L., Rounds, T., & Gorney, D. (1992). Family factors and student achievement: An avenue
to increase students' success. School Psychology Quarterly, 7(3), 178-206.
Crary, E. (1984). Kids can cooperate: A practical guide to teaching problem solving. Seattle, WA: Parenting
Press, Inc.
Devore, W., & Schlesinger, E. G. (1999). Ethnic-sensitive social work practice. Boston, MA: Allyn and Bacon.
Dunst, C. J., & Leet, H. E. (1987). Measuring the adequacy of resources in households with young
children. Child: Care, Health and Development, 13, 111-125.
Dunst, C. J., & Deal, A. G. (1994). Needs-based family centered intervention practices. In C. J. Dunst, C.
M. Trivette, & A. G. Deal (Eds.), Supporting & Strengthening Families (pp. 90-104). Cambridge, MA:
Brookline Books.
Fine, M. J., & Jennings, J. (1985). What parent education can learn from family therapy. Social Work in
Education, 8(1), 14-30.

217
Forehand, R., & Kotchick, B. A. (1996). Cultural diversity: A wake-up call for parent training. Behavior
Therapy, 27(2), 187-206.
Fraser, M. W. (1996). Aggressive behavior in childhood and early adolescence: An ecological-
developmental perspective on youth violence. Social Work, 41(4), 347-361.
Fraser, M. W. (Ed.). (1997). Risk and resilience in childhood: An ecological perspective. Washington, DC:
NASW Press.
Fraser, M. W., & Galinsky, M. J. (1997). Towards a resilience-based model of practice. In M. W. Fraser
(Ed.), Risk and resilience in childhood: An ecological perspective. Washington, DC: NASW Press.
Fraser, M. W., Hawkins, J. D., & Howard, M. O. (1988). Parent training for delinquency prevention.
Child and Youth Services, 11(1), 93-125.
Fraser, M. W., Nash, J. K., Galinsky, M. J., & Darwin, K. M. (2000). Making Choices: Social problem solving
skills for children. Washington, DC: NASW Press.
Fraser, M. W., Day, S. H., Galinsky, M. J., Hodges, V. G., & Smokowski, P. R. (2004). Conduct problems
and peer rejection in childhood: A randomized trial of the Making Choices and Strong Families
programs. Research on Social Work Practice, 14(5), 313-324.
Galinsky, M. J., & Schopler, J. H. (1989). Developmental patterns in open ended groups. Social Work with
Groups, 12(2), 99-114.
Gallimore, M., & Kurdek, L. A. (1992). Parent depression and parent authoritative discipline as
Garvin, C. (1997). Contemporary group work (3rd ed.). New York: Allyn and Bacon.
Germain, C. B., & Gitterman, A. (1995). Ecological perspective. In R.L. Edwards (Ed.), Encyclopedia of
Social Work (Vol. 1). Washington, DC: NASW Press, 816-823.
Glanville, C. L., & Tiller, C. M. (1991). Implementing and evaluating a parent education program for
minority mothers. Evaluation and Program Planning, 14, 241-245.
Gunnoe, M. L., & Mariner, C. L. (1997). Towards a developmental-contextual model of the effects of
parental spanking on children’s aggression. Archives of Pediatric Adolescent Medicine, 151, 768-778.
Gupta, R., Stringer, B., & Meakin, A. (1990). A study to assess the effectiveness of Home-Based
Reinforcement in a secondary school: Some preliminary findings. Educational Psychology in Practice,
5(4), 197-200.
Harper, K. V., & Lantz, J. (1996). Cross-cultural practice: Social work with diverse populations. Chicago, IL:
Lyceum Books, Inc.
Hart, C. H., DeWolf, D. M., Wozniak, P., & Burts, D. C. (1992). Maternal and paternal disciplinary
styles: Relations with preschoolers' playground behavioral orientations and peer status. Child
Development, 63(4), 879-892.
Henggeler, S. W. (1994). Treatment manual for family preservation using multisystemic therapy. Charleston,
SC: Medical University of South Carolina, Family Services Research Center.
Henggeler, S. W., Melton, G. B., Brondino, M. J., & Scherer, D. G. (1997). Multisystemic therapy with
violent and chronic juvenile offenders and their families: The role of treatment fidelity in successful
dissemination. Journal of Consulting & Clinical Psychology, 65(5), 821-833.
Hodges, V. G., & Blythe, B. J. (1992). Improving service delivery to high-risk families: Home-based
practice. Families in Society: The Journal of Contemporary Human Services, 73(5), 259-265.
Iglehart, A. P., & Becerra, R. M. (1995). Social services and the ethnic community. Needham Heights, MA:
Allyn & Bacon.
Issacs, M. R. (1998). Towards a culturally competent system of care, volume 3: The state of the states: Responses
to cultural competence and diversity in child mental health. Washington, DC: Georgetown University
Child Development Center.
Kazdin, A. E. (1987). Treatment of antisocial behavior in children: Current status and future directions.
Psychological Bulletin, 102(2), 187-203.

218
Kelley, M. L., Power, T. G., & Wimbush, D. D. (1992). Determinants of disciplinary practices in low-
income Black mothers. Child Development, 63(3), 573-582.
Kirby, L.D., & Fraser, M.W. (1997). Risk and resilience in childhood. In M. W. Fraser (Ed.), Risk and
resilience in childhood: An ecological perspective. Washington, DC: NASW Press.
Kiresuk, T. J., Smith, A., & Cardillo, J. E. (1994). Goal Attainment Scaling: Applications, Theory, and
Measurement. Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.
Leigh, J. W. (1998). Communicating for cultural competence. Boston, MA: Allyn and Bacon.
Levin, A. E. (1992). Groupwork with parents in the family foster-care system – A powerful method of
engagement. Child Welfare, 71(5), 457-473.
Long, P., Forehand, R., Wierson, M., & Morgan, A. (1994). Does parent training with young
noncompliant children have long-term effects? Behaviour Research and Therapy, 32(1), 101-107.
Longres, J. F. (1995). Human Behavior in the Social Environment, 2nd Edition. Itasca, IL: Peacock Publishers.
Lum, D. (1996). Social work practice and people of color. Monterey, CA: Brooks/Cole Publishing Company.
MacKenzie, R. J. (1993). Setting limits: How to raise responsible, independent children by providing reasonable
boundaries. Rocklin: Prima Publishing.
Manoleas, P. (Ed.) (1996). The cross-cultural practice of clinical case management in mental health. New York:
The Haworth Press.
McGoldrick, M., Giordano, J., & Pearce, J. K. (1996). Ethnicity and family therapy. New York: The
Guilford Press.
McKay, M. M., Gonzales, J. J., Stone, S., Ryland, D., & Kohner, K. (1995). Multiple family therapy
groups: A responsive intervention model for inner city families. Social Work with Groups, 18(4), 41-56.
McLoyd, V. C. (1998). Socioeconomic disadvantage and child development. American Psychologist, 53,
185-204.
McMahon, R. J., & Estes, A. M. (1997). Conduct problems. In E. J. Mash, & L. G. Terdal (Eds.),
Assessment of childhood disorders (3rd ed. pp. 130-193). New York: The Guilford Press.
Michels, S., Pianta, R. C., & Reeve, R. E. (1993). Parent self-reports of discipline practices and child
acting-out behaviors in kindergarten. Early Education and Development, 4(2), 139-144.
Miller, D. B. (1997). Parenting against the odds: African-American parents in the child welfare system –
a group approach. Social Work with Groups, 20(1), 5-18.
Minuchin, S. (1974). Families and family therapy. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Mischley, M., Stacy, E. W., Mischley, L., & Dush, D. (1985). A parent education project for low-income
families. Prevention in Human Services, 3(4), 45-57.
Newman, B. M., & Newman, P. R. (1987). Development through life: A psychosocial approach. (4th ed.).
Chicago: The Dorsey Press.
Nobles, W., & Goddard, L. (1992). An African-centered model of prevention for African-American
youth at high risk. In L. L. Goddard (Ed.), An African-centered model of prevention for African-American
youth at high risk. Rockford, MD: CSAP Technical Report – 6, Substance Abuse and Mental Health
Ombudsman: A Classroom Community. (1991). (6th ed.). Charlotte, NC: The Drug Education Center.
Parrilo, V. N. (1997). Strangers to these shores. Boston, MA: Allyn and Bacon.
Patterson, C. J., Kupersmidt, J. B., & Vaden, N. A. (1990). Income level, gender, ethnicity, and household
composition as predictors of children’s school-based competence. Child Development, 61(2), 485-494.
Patterson, G. R. (1982). Coercive family processes. (Vol. 3). Eugene, OR: Castalia Publishing Co.
Patterson, G. R. (1995). Coercion as a basis for early age of onset for arrest. In J. McCord (Ed.), Coercion
and Punishment in Long-term Perspectives (pp. 81-105). Cambridge, MA: Cambridge University Press.
Patterson, G., & Forgatch, M. (1987). Parents and adolescents living together. Part 1: The basics. Eugene, OR:
Castalia Publishing Company.

219
Patterson, G. R., Reid, J. B., & Dishion, T. J. (1992). Antisocial Boys. (Vol. 4). Eugene, OR: Castalia
Publishing Company.
Rose, S. D. (1998). Group therapy with troubled youth: A cognitive-behavioral interactive approach. Thousand
Oaks, CA: Sage Publications.
Sarri, R. C., & Galinsky, M. J. (1985). A conceptual framework for group development. In M. Sundel, P.
Glasser, R. Sarri, & R. Vinter (Eds.), Individual change through small groups (2nd ed., pp. 70-86). New
York: The Free Press.
Simon, B. L. (1994). The empowerment tradition in American social work. New York: Columbia University
Press.
Schopler, J. H., & Galinsky, M. J. (1979). Role-playing: Insights and answers for welfare clients. Public
Welfare, 37(2), 23-32.
Smith, C.A., & Stern, S. B. (1997). Delinquency and antisocial behavior: A review of family processes
and intervention research. Social Service Review, 71, 382-420.
Stern, S., & Smith, C.A. (1995). Family processes and delinquency in an ecological context. Social Service
Review, 69, 703-731.
Straus, M. A., & Kantor, G. K. (1994). Corporal punishment of adolescents by parents: A risk factor in
the epidemiology of depression, suicide, alcohol abuse, child abuse, and wife beating. Adolescence,
29(115), 543-561.
Straus, M. A., Sugarman, D. G., & Giles-Sims, J. (1997). Spanking by parents and subsequent antisocial
behavior of children. Archives of Pediatric Adolescent Medicine, 151, 761-767.
Toseland, R. W., & Rivas, R. F. (1998). An introduction to group work practice. (3rd ed.). Boston, MA: Allyn
and Bacon.
Tuckman, B. W., & Jensen, M. A. (1977). Stages of small group development revisited. Group and
Organization Studies, 2, 419-427.
Webster-Stratton, C., Hollinsworth, T., & Kolpacoff, M. (1989). The long-term effectiveness and clinical
significance of three cost-effective training programs for families with conduct-problem children.
Journal of Consulting and Clinical Psychology, 57(4), 550-553.
Wierson, M., & Forehand, R. (1994). Parent behavioral training for child noncompliance: Rationale,
concepts, and effectiveness. Current Directions in Psychological Science, 3(5), 146-150.
Wheelan, S. A., & Kaeser, R. M. (1997). The influence of task type and designated leaders on
developmental patterns in groups. Small Group Research, 28, 94-121.
Worchel, S. (1994). You can go home again: Returning group research to the group context with an eye
on developmental issues. Small Group Research, 25, 205-223.

220

## Meniu subsol

### Obține aplicațiile noastre gratuite

Drepturi de autor © 2021 Scribd Inc.