SCHEINER CRISTINA

CLASA a 9-a B

Structura Atomului

1.Particulele elementare ale atomului.

a.Atomul este particula care nu poate fi descompusa in urma reactiilor chmice .Atomii sunt formatii din nucleu
atomic si invelis electronic.In atomul neutru din punct de vedere electric numarul electronilor ( cu sarcina electrica
negativa ) din invelisul electronic este egal cu numarul protonilor ( cu sarcina electrica ) din nucleul atomic.Atomi
sunt reprezentati prin modele atomice.

Modele Atomice:1.Modelul atomic al lui Dalton ( 1805):atomul unui element este reprezentat sub forma unei
particule sferice omogene ; ipoteza fara baze experimnetale .

2.Modelul atomic al lui Thomson( 1904):atomul este reprezentat sub forma unei particule sferice cu sarcina electrica
pozitiva , pe care sunt egal distribuiti electroni ; are baze experimentale : sarcina electrica a particulelor ( radiatiile de
electroni , radiatiile canal )

3.Modelul atomic al lui Rutherford(1911):atomul este format dintr-un nucleu cu sarcina electrica pozitiva si din
electroni cu sarcina electrica negativa , care se afla in invelisul electronic si graviteaza in jurul nucleului; are baze
experimentale de imprastiere a radiatiilor ALFA pe o foita de aur .

4.Modelul atomic Bohr-Sommerfeld(1916):perfectionarea modelului atomic al lui Bohr ; pentru miscarea electronilor
nu mai presupune orbite , ci elipse ; are baze experimentale : structura fina a spectrelor atomice.

Legătura ionică

În substanţe, atomii nu se află izolaţi, ci sunt uniţi între ei prin legături chimice, în ansambluri mai mari, de tipul
moleculelor sau al reţelelor cristaline.

Legăturile chimice sunt interacţiuni puternice care se stabilesc între atomi cu participarea electronilor de valenţă.
Proprietăţile substanţelor depind de natura particulelor componente (atomi, ioni, molecule) şi de natura
interacţiunilor ce se exercită între aceste particule.

Se cunosc trei tipuri de legături chimice, diferenţiate între ele prin modul de realizare: legătura ionică, legătura
covalentă, legătura metalică.

Legătura ionică se realizează prin transfer de electroni, de la atomii elementului cu caracter metalic pronunţat la
atomii elementului cu caracter nemetalic pronunţat şi prin stabilirea forţelor de atracţie electrostatică între ionii de
semn contrar formaţi.

Legătura covalentă

Când atomii nemetalelor se combină între ei, dobândesc configuraţiile stabile de gaz nobil, pe ultimul strat, prin
punere în comun de electroni. Să analizăm un exemplu.

Atomul de hidrogen (1H: 1s1) tinde să dobândească configuraţia 1s2 a heliului, gazul nobil cel mai apropiat de
hidrogen în tabelul periodic. În acest scop, doi atomi de hidrogen se vor apropia până când îşi vor întrepătrunde
orbitalii 1s, rezultând un nou orbital, numit orbital molecular de legătură. În acest orbital molecular, care înconjoară
ambele nuclee de hidrogen, gravitează cei doi electroni, câte unul de la fiecare atom de hidrogen.
 Cu alte cuvinte, cei doi atomi de hidrogen au pus în comun câte un electron. Perechea de electroni pusă în comun
aparţine, în egală măsură, fiecărui atom de hidrogen. Ea se reprezintă printr-o liniuţă, numită covalenţă, pusă între
simbolurile chimice H-H.

Cei doi atomi de hidrogen sunt astfel legaţi între ei, formând molecula de hidrogen, cu formula chimică H2. Acest
mod de legare reprezintă legătura covalentă.

Legătura covalentă se realizează prin punere în comun de electroni.