„La răscruce de vânturi” pune accent pe dragostea neîmplinită dintre Heathcliff și Catherine Earnshaw.

Totul începe odat ă cu sosirea

domnului Lockwood (naratorul romanului), un cetățean sosit din zgomotoasa Londr ă, ce dorea s ă se izoleze de agita ția ora șului.
Thrushcross Grange i se părea cel mai potrivit loc, după cum și spune: „Desigur c ă n-a ș fi putut alege, din toat ă Anglia, un loc mai la
adăpost de orice frământare omenească”. Heathcliff, proprietarul casei, un om dur, ce nu urm ărea nicio regul ă și îi displ ăcea
compania oamenilor, a fost încă un imbold pentru domnul Lockwood s ă locuiasc ă o vreme aproape de ora șul Gimmerton. Deoarece
dorea să îl cunoască în persoană pe acest domn Heathcliff, acesta se duse mai întâi s ă îl viziteze la Wuthering Heights (prin
traducere, „La răscruce de vânturi”), o casă ce era încolțită de vânturile cu aer mereu t ăios și rece. Cu toate acestea, arhitectul
prevăzuse casa pentru astfel de furtuni, având ferestrele înguste, adânc t ăiate în zid, cu col țurile ap ărate de pietre mari. Casa avea
un aer grotesc, datorită sculpturilor pe care timpul își pusese amprenta, „risipite cu prec ădere în fa țad ă și în jurul intr ării principale,
printre nenumărați grifoni care începuseră să se fărâmițeze și amora și lipsi ți de pudoare”. Interiorul era tot la fel de predispus la
mizerie și paragină ; de altfel, singurii servitori prezenți la Wuthering Heights erau Joseph, un b ătrân moroc ănos și Zillah, o
servitoare corpolentă, care nu își făcu apariția decât după ce domnul Lockwood fu atacat de câinii lui Heathcliff revolta ți. În cele din
urmă, gazda își face din nou apariția și stă de vorbă cu naratorul, care se calmeaz ă spre final și promite c ă va sosi și a doua zi la
Wuthering Heights.
În ziua următoare, vremea se înăspri și, deși domnul Lockwood ar fi trebuit s ă fi r ămas la Thrushcross Grange, acesta se îndrept ă,
așa cum îi promisese gazdei, către Wuthering Heights. Din păcate, Heathcliff era plecat când acesta ajunsese acolo și fiind l ăsat
afară de către morocănosul Joseph, trebui să-și găsească ajutor într-un tân ăr murdar și cu maniere grosolane, care îl conduse
printr-o spălătorie și o magazie de cărbuni, până în salon. Acolo se afla „cucoana”, o femeie, care de și avea o privire acr ă și plin ă de
dispreț, i se puteau contura câteva trăsături de o rară frumusețe. Pân ă s ă- și dea seama de gre șeala imens ă pe care o f ăcea
spunându-i „doamna Heathcliff”, sosi și acesta, împreună cu tânărul murdar și cu manierele grosolane și se puser ă la mas ă. Cu toate
acestea, află în cele din urmă că pe femeie o chema Catherine Linton, iar pe tân ăr Hareton Earnshaw. Era clar c ă domnul Lockwood era
curios din cale-afară despre trecutul acestei familii ciudate, dar nu mai puse nicio întrebare. Cum vremea nu se îmbun ăt ățise deloc de
la plecare, ba chiar se făcuse mai aspră, Lockwood se hotărî să rămână până peste noapte la Wuthering Heights.