ENUNŢURI ŞI REZOLVĂRI 2011

1. În S.I. lucrul mecanic se măsoară în:

m m N
a) kg ⋅ 2
; b) W; c) kg ⋅ ; d) ; e) J; f) kWh .
s s m
Rezolvare
Din relaţia de definiţie a lucrului mecanic obţinem

[ L]SI = [ F ]SI ⋅ [d ]SI = N ⋅ m = J

2. Un ciclu format din două izocore de volume V1 şi V2 = e 2V1 (e este baza logaritmilor naturali)
şi două izoterme de temperaturi T1 = 400 K şi T2 = 300 K, este parcurs de un gaz ideal a cărui
5
căldură molară la volum constant este CV = R , unde R este constanta gazelor ideale.
2
Randamentul unei maşini termice care funcţionează după acest ciclu este:

2 5 8 4 2 4
a) ; b) ; c) ; d) ; e) ; f) .
13 17 21 13 21 21
Rezolvare

Qc
Randamentul maşinii termice este η = 1 − , unde Qc = Q34 + Q41 , respectiv Q p = Q12 + Q23 . 
Qp
V2 V2
Astfel: Qc = υCV (T1 − T2 ) + υRT2 ln iar Q p = υCV (T1 − T2 ) + υRT1 ln .
V1 V1

V2 4
Calculând ln = 2 rezultă η = .
V1 21

3. Două corpuri având masele egale cu 200 g sunt legate cu un fir trecut peste un scripete fix.
m
Forţa care acţionează asupra scripetelui este ( g = 10 2 ):
s

a) 5 N; b) 0,5 N; c) 1 N; d) 2 N; e) 3 N; f) 4 N.

Rezolvare
Reacţiunea R în scripete este R = 2T iar T = G .
Rezultă R = 2mg = 4 N.

4. O cantitate de gaz ideal se încălzeşte la volum constant până când temperatura sa creşte cu
120 K iar presiunea cu 30% faţă de presiunea iniţială. Temperatura iniţială a gazului este:

a) 500 K; b) 100 K; c) 400 K; d) 300 °C; e) 400 °C; f) 200 K.

  1
 Rezolvare

pi p f p p + 0,3 pi
Introducând datele problemei în legea transformării izocore, = , obţinem: i = i .
Ti T f Ti Ti + 120

Rezultă Ti = 400 K.

5. Raportul dintre presiunea şi densitatea unei cantităţi de gaz ideal este constant în
transformarea:

a) izotermă; b) izobară; c) adiabatică; d) generală; e) ireversibilă; f) izocoră.

Rezolvare
m
Deoarece V = , din ecuaţia termică de stare a gazului ideal, pV = υRT , se obţine raportul dintre
ρ
p υRT
presiune şi densitate: = . Pentru o cantitate dată de gaz acest raport este constant în
ρ m
transformarea izotermă (T = const.).
m
6. Un corp este aruncat pe verticală de jos în sus cu viteza iniţială v0 = 20 . Înălţimea maximă
s
m
la care ajunge corpul este ( g = 10 ):
s2

a) 10 m; b) 15 m; c) 20 m; d) 16 m; e) 5 m; f) 12 m.
Rezolvare
Neglijând frecarea cu aerul, din legea de conservare a energiei mecanice, Eci + E pi = Ecf + E pf ,
mv02
obţinem: = mghmax . Rezultă hmax = 20 m.
2
7. Pentru funcţionare normală un bec cu puterea de 2 W trebuie alimentat la o tensiune de 6 V.
Rezistenţa becului este egală cu:

a) 15 Ω; b) 18 Ω; c) 9,8 Ω; d) 20 Ω; e) 2 Ω; f) 10 Ω.

Rezolvare

U2
Din relaţia de definiţie a puterii electrice, P = , obţinem R = 18 Ω.
R
8. Un ampermetru poate măsura un curent electric continuu de intensitate maximă egală cu 2 A.
Legând la bornele acestuia un şunt având rezistenţa de 20 de ori mai mică decât rezistenţa
internă a ampermetrului, curentul maxim ce poate fi măsurat este:

a) 20 A; b) 42 A; c) 40 A; d) 21 A; e) 19 A; f) 10 A.

  2
 Rezolvare
Tensiunea maximă suportată la borne de ampermetru (având rezistenţa internă RA ) este
U = I max RA = 2 RA .

Întrucât şuntul se leagă în paralel cu ampermetrul, tensiunea la bornele lui este aceeaşi dar curentul
care îl străbate este de 20 de ori mai mare:
U U U
IS = = = 20 = 40 A.
RS RA / 20 RA

Ca urmare, intensitatea curentului maxim ce poate fi măsurat de ampermetrul prevăzut cu şunt este
I = I max + I S = 42 A.

9. Se cunoaşte că sub acţiunea unei forţe F = 221 N un fir de cupru (cu modulul de elasticitate
N
E = 13 ⋅ 1010 2 ) se alungeşte cu Δl = 0,15 m. Cunoscând rezistivitatea cuprului
m
−8
ρ = 1,7 ⋅ 10 Ω·m, rezistenţa electrică a firului este:

a) 15 Ω; b) 0,1 Ω; c) 1 Ω; d) 0,3 Ω; e) 2 Ω; f) 1,5 Ω.

Rezolvare
Rezistenţa electrică a unui conductor depinde de natura şi dimensiunile sale conform relaţiei
l
R=ρ .
S
F Δl
Din legea lui Hooke, = E , rezultă raportul între lungimea şi secţiunea transversală a
S l
l Δl
conductorului: = E . Astfel, rezistenţa conductorului este:
S F
Δl
R = ρE = 1,5 Ω.
F
10. Căderea de tensiune pe rezistenţa internă a unei surse electrice conectate la un rezistor extern
este de 1 V, iar randamentul circuitului este egal cu 0,8. Tensiunea electromotoare a sursei
este:

a) 1, 25 V; b) 2, 25 V; c) 5 V; d) 9 V; e) 1,8 V; f) 4 V.

Rezolvare
Pu UI
Din relaţia randamentului unui circuit electric, η = = , exprimat în funcţie de tensiunea
Pc EI
u
electromotoare E a sursei şi căderea de tensiune u pe rezistenţa sa internă, η = 1 − , rezultă:
E
E = 5 V.

  3
 11. Căldura degajată la trecerea unui curent electric de intensitate I printr-un conductor având
rezistenţa R în timpul Δt este:

R 2 Δt I 2 Δt
a) RI Δt 2 ;b) ; c) IR 2 Δt ; d) RI Δt ; e) ; f) RI 2 Δt .
I R
Rezolvare
Expresia matematică a legii lui Joule este:

Q = RI 2 Δt .

12. Printr-un fir conductor trece un curent de 0,5 mA timp de 2 h. În acest timp prin fir trece o
sarcină electrică egală cu:

a) 25 C; b) 100 mA; c) 100 C; d) 3,6 C; e) 100 mC; f) 25 mC.

Rezolvare
q
Din relaţia de definiţie a intensităţii curentului electric, I = , obţinem: q = 3,6 C.
Δt
13. Două corpuri având masele m1 = 0,5 kg şi m2 = 2 kg se află pe un plan înclinat de unghi
π
α = . Cele două corpuri sunt în contact unul cu celalalt, corpul de masă m1 aflându-se mai
6
jos. Coeficienţii de frecare cu planul ai corpurilor sunt respectiv μ1 = 0,3 şi μ 2 = 0, 2 .
m
Cunoscând g = 10 2 , forţa pe care corpul de masă m2 o exercită asupra corpului de masă
s
m1 în timpul coborârii pe plan este:

a) 3 N; b) 0, 2 N; c) 0,5 3 N; d) 2 N; e) 0, 2 3 N; f) 1, 4 N.

Rezolvare
Ecuaţiile de mişcare a celor două corpuri în contact care coboară cu acceleraţia a pe planul înclinat
sunt:

m1a = m1g ( sin α − μ1 cos α ) + T

m2a = m2 g ( sin α − μ 2 cos α ) − T

unde T este forţa de interacţiune dintre corpuri (forţa cu care corpul de masă m2 îl împinge pe cel
de masă m1 , dar şi forţa, egală şi de sens contrar, cu care reacţionează corpul de masă m1 ).

Rezolvând sistemul de două ecuaţii obţinem:

m1m2
T=g (μ1 − μ2 ) cos α = 0, 2 3 N.
m1 + m2

  4
 14. Un autoturism având puterea motorului de 75 kW se deplasează cu o viteză constantă de
180 km/h. Forţa de rezistenţă la înaintare este egală cu ( g = 10 m/s2 ):

a) 3000 N; b) 15000 N; c) 750 N; d) 1500 N; e) 2000 N; f) 150 N.

Rezolvare
În cazul deplasării cu viteză constantă, forţa de rezistenţă la înaintare este egală cu forţa dezvoltată
de motorul autoturismului. Astfel,
P
Fr = = 1500 N.
v
15. În SI unitatea de măsură pentru exponentul adiabatic este:

J J J -3 m2
a) ; b) ; c) nu are unitate de măsură; d) ; e) Pa ⋅ m ; f) .
mol ⋅ K K kg N

Rezolvare
Cp
Relaţia de definiţie a exponentului adiabatic este γ = , unde C p reprezintă căldura molară la
CV
presiune constantă, iar CV este căldura molară la volum constant, ambele mărimi având unitatea de
măsură în SI J/mol·K. Prin urmare, exponentul adiabatic, γ , este o mărime adimensională.

3
16. Un gaz ideal monoatomic ( CV = R ) primeşte căldura Q = 15 kJ pentru a-şi mări izobar
2
temperatura. Căldura necesară pentru a mări izocor cu aceeaşi valoare temperatura gazului
este:

a) 12,5 kJ; b) 9 kJ; c) 16 kJ; d) 25 kJ; e) 12000 J; f) 6 kJ.

Rezolvare
Căldurile primite în transformările izobară Q p şi izocoră QV sunt: Q p = υC p ΔT şi respectiv
QV = υCV ΔT .

CV
Pentru o aceeaşi valoare a creşterii de temperatură a gazului, ΔT , obţinem QV = Q p .
Cp

3 5
Pentru un gaz ideal monoatomic CV = R , iar C p = R . Rezultă QV = 9 kJ.
2 2
g
17. Pentru oxigen se cunosc masa molară, μ = 32 şi exponentul adiabatic, γ = 1, 4 . Căldura
mol
J
specifică la presiune constantă a oxigenului este (se consideră R = 8,32 ):
mol ⋅ K

a) 182 J/(kg·K ); b) 124 J/(kg·K ); c) 910 J/(kg·K ); d) 0,900 J/(kg·K );

  5
 e) 207 J/(kg·K ); f) 290 J/(kg·K ).
Rezolvare
Qp
Din raportul relaţiilor de definiţie a căldurii specifice la presiune constantă, c p = şi căldurii
mΔT
Qp υ υ 1
molare la presiune constantă, C p = , rezultă: c p = C p . Dar = şi obţinem
υΔT m m μ

Cp γR 1
cp = = = 910 J/kg·K.
μ γ −1 μ

18. Din punctul A pornesc în aceeaşi direcţie două automobile deplasându-se rectiliniu şi
km
uniform. Primul se mişcă cu viteza v1 = 63 , al doilea pleacă la 15 min după primul şi se
h
km
deplasează cu v2 = 90 . Punctul în care se vor întâlni cele două automobile se află faţă de
h
A la distanţa:

a) 27 km; b) 54 km; c) 64 km; d) 52,5 km; e) 22,5 km; f) 48,5 km.

Rezolvare

Faţă de punctul A legile de mişcare a celor două automobile sunt x1 = v1t şi x2 = v2 ( t − t ' ) . Din
condiţia de întâlnire, x1 = x2 , se obţine timpul de întâlnire ti ; faţă de punctul A, automobilele se
întâlnesc la distanţa xi = v1ti = 52,5 km.

  6