3.

Principii active si actiune farmacodinamica existente in produsele

vegetale
Principiile active (substantele active) prezente in plantele medicinale sunt cele care dau efectul
terapeutic. Pot fi produse ale metabolismului primar (metabolismul glucidelor), rezultate in
urma procesului de fotosinteza sau produse ale metabolismului secundar al plantelor
(metabolizarea azotului).
Clasificarea modurilor generale de actiune a principiilor active din plantele medicinale
3.1. Alcaloizii
Alcaloizii sunt compusi care contin azot, au reactie alcalina si sunt otravuri foarte puternice. Ei
sunt folositi in medicina in stare pura, dupa extractia pe cale industriala. In terapeutica sunt
folositi in doze extrem de mici, au efect benefic, dar atunci cand doza este mai mare pot deveni
otravuri.
Formele farmaceutice sub care se gasesc sunt: comprimate, drajee, supozitoare, fiole pentru
injectii (de exemplu, Scobutilul, care are la baza scopolamina extrasa din plantele de
Solanaceae).

Alte exemple de alcaloizi prezenti in materialul vegetal sunt: colchicina din radacina de
brandusa sau capsiceina din ardeiul iute, de asemenea, morfina, codeina, papaverina, din
semintele de mac, ca si complexul de alcaloizi din cornul secarii: ergotoxina, ergotamina,
ergometrina, cu efect benefic in reglarea ritmului cardiac si in calmarea durerilor. Alti alcaloizi,
precum trigonellina din schinduf, sunt utilizati sub forma de condiment si au efect afrodisiac.
Atropina din Atropa belladona este utilizata pentru investigatiile oftalmologice. Este utilizata si
in cazul intoxicatiei cu organofosforice(verde de Paris). Ea se mai gaseste si in:Datura
stramonium,- laur porcesc, Atropa belladona mai contine scopolamina.
Utilizari antispastic digestiv, prin controlarea motilitatii digestive; are actiune cardiaca prin
cresterea frecventei batalor cardiace, vasodilatatie periferica, cu scaderea TA, parkinson(efect
util asupra rigiditatii si hipersalivatiei, mai slab asupra tremurului), intoxicatie cu: pilocarpina,
muscarina, ciuperci din genul Amanita, insecticide anticolinesterazice.
Toxica pentru copii, deoarece pot fi confundate cu ciresele fructele. Doza letala este de 100mg!!!!
In caz de intoxicatie se administreaza sc pilocarpina!

Atropa belladona
Datura stramonium
Hioscianina este mult mai reactiva decat Atropina, avand aceleasi proprietati farmacologice, se
gasesc in general in combinatii formand gupul atropina – hiosciamina. Activitatea la nivelul SNC
este in doze mici actiune slaba, in doze mari excitare pana la delir, hiosciamina are un efect de
10-50 de ori mai pronuntat decat atropina.
Scopolamina(hioscina) – substanata care este in compozitie insemnata in Hyoscyamus
niger(maselarita) – fam.Solanaceae, Duboisia myoporoides, Datura stramonium(ciumafaie).
Actiunea la nivelul SNC – sedativa, si antiparkinsoniana; in doze marii poate provoca o intoxicatie
cu narcoza si cateodata halucinatii.
Utilizata in preanestezie, in parkinson, rau de miscare, in oftalmologie.

Hyoscyamus niger(maselarita) Duboisia myoporoides,

Pilocarpina – extrasa din funzele plantelor
Pilocarpus jaborandi si microphylus, din
America de Sud.
Actiunea principala a pilocarpinei
consta in stimularea secretiilor tuturor
glandelor exocrine care primesc inervatie
parasimpatica (salivare, bronhice, gastrice,
intestinale, lacrimale, pancreas, sudoripare).
Pilocarpina nu creste cantitatea de urina si de
bila.
Produce mioza, contractia muschiliu
ciliar, si scaderea presiunii intraoculare.
Utilizare: glaucom( scade presiunea
intraoculara), efect sialagog (creste secretia
salivara).
In doze mari poate produce edem
pulmonar, hipersecretia bronsica si contractia
bronhiolelor poate produce criza de astm,
poate provoca scaune repetate, insotite de
colici, voma, mictiuni frecvente.
Eserina – extrasa din liana Physostigma vnenosum din
Africa(Niger), Actiunea eserinei este de stimulare
stimularea secretiilor tuturor glandelor exocrine care
primesc inervatie parasimpatica(salivare, bronhice,
gastrice, intestinale, lacrimale, pancreas, sudoripare). In
doze mici nu are efect excitativ al SNC.
Utilizare stimuleaza muschiul ciliar al irisului si muschiul
ciliar, ochiul fiind acomodat pentru vederea la mica
distanta, glaucom - scade presiunea intraoculara, dar are
un efect mai iritant ca pilocarpina; keratita; ulcere ale
corneei.
In doze mari are o actiune paralizanta la nivelul muschilor
striati.
Efedrina – este un alcaloid provenit de la specia Ephedra.
Actiunea la nivelul SNC este de stimulare, stimuleaza
centru respirator, care este deprimat de morfina. Scade
tonusul digestiv, eliminand peristaltismul intestinal, dilata
pupila.
Utilizata in tratamentul astmului bronsic, intre crize; in
tulburari alergice,local decongestionant nazal.
Contraindicata in HTA, hipertrofia benigna de prostata,
hiperexcitant SNC, utilizata local ca decongestionant
provoaca tahifilaxie.
 Chinină (Chinchona succiruba)
Arborele de chinină este originar din America de Sud şi poate atinge înălţimi de peste
20 de metri. Are frunze lungi şi eliptice, roşiatice pe faţa interioară şi flori colorate în roz
strălucitor. Stratul extern al scoarţei este maro-cenuşiu, iar cel interior este maro-roşiatic.
Principalele elemente chimice din compozitia plantei sunt: alcaloizi -
chinina si chinidina (5- 15% din scoarta), taninuri (8%), chinovina amara. Cele mai importante
calitati ale arborelui sunt: antispastic, antiaritmic, stimuleaza apetitul, tonic, antibacterian. In
fitoterapie este utilizata scoarta arborelui, ce trebuie recoltata toamna, de pe copacii mai
batrani de 6 ani. Extrasul de chinina este folosit si in industria bauturilor alcoolice (bitter) si a
bauturilor racoritoare (apa tonica).
efectul).

Uz intern:
- anorexie, crampe musculare, malarie, epuizare nervoasa si
fizica, raceala, stari febrile, indigestie,aritmii cardiace – sub
forma de decoct, tinctura.
Uz extern:
- rani, escare de decubit - sub forma de comprese cu decoct.
Contraindicatii:
- Consumul plantei nu este recomandat sub nici o
forma femeilor insarcinate si persoanelor care urmeaza
tratamente cu medicamente anticoagulante (le potenteaza
3.3. Glicozide (heterozide)
Farmacodinamie. Exemple
Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta glucidica si o
componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica poate fi foarte diferita.
Din grupul glicozidelor fac parte: cardiotonice, antracenozidele, saponozide,
flavonozide, antociani, cumarinicele, polifenoli, tioglcozide, taninuri.
a. Cardiotonice
Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele
plantelor din familiile:
- Apocynaceae (plante tropicale si subtropicale),
Liliaceae (ex. prazul, aloe) si
-Scrophulariaceae (ex. degetarul-degetelul,
lumanarica).
Au actiune favorabila asupra cordului
bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si
bataile inimii; actioneaza uneori si ca diuretic.

Digitalis purpureea Verbascum officinalis

 Aloe Vera, fam. Liliaceae
Aloe Vera creşte în zonele cu climă blândă, unde temperaturile nu coboară
pentru mult timp sub 0 grade şi poate fi recunoscută după frunzele cărnoase, în fomă de
lance, care cresc direct din pământ, cu marginile în formă de dinte de fierăstrău.
Aloe conţine un complex de substanţe benefice, printre care aloina şi gelul de aloe.
Aloina este un lichid galben-lăptos, situat imediat sub coaja frunzei şi care este folosit de
mii de ani ca laxativ, sub formă de prafuri sau ca atare.
Gelul de aloe vera întăreşte sistemul imunitar şi are efecte antibiotice,
antiinflamatorii şi antiseptice, care ajută la tratarea anumitor probleme ale pielii precum
eczemele şi psoriazisul.
În acelaşi timp, un consum regulat de aloe normalizează tranzitul intestinal,
promovând sănătatea sistemului digestiv, creşte absorbţia de proteine, ameliorează
arsurile la stomac şi are efect calmant asupra gingiilor şi ţesuturilor bucale moi.
Planta de aloe este o sursă bogată de minerale precum calciu, sodiu, fier,
potasiu, crom, magneziu, mangan, cupru si zinc, dar este şi printre puţinele surse
vegetale de vitamina B12, A, B, C, E şi acid folic, care nu pot fi asimilate corespunzător
doar prin alimentaţie.Toţi aceşti nutrienţi ajută la menţinerea greutăţii corporale în limitele
normale, împiedică îmbătrânirea celulară şi asigură necesarul zilnic de energie.
Indicaţii terapeutice
Eczeme, ten uscat, dermatite, ulceraţii, psoriazis, arsuri solare, acnee, fisuri anale,
hemoroizi, reumatism, poliartrita reumatoidă, constipaţie, diabet, hipo şi hiperglicemie,
hiperaciditate, gastrită, hepatita A, B,C, rinite alergice, cistită, candida, herpes, oboseală,
epuizare, insomnii. cataractă, urcior, glaucom.
Precauţii şi contraindicaţii
Aloe vera este contraindicată:
- copiilor mici
- femeilor însărcinate sau care alăptează (poate provoca malformaţii copilului sau chiar
avort spontan)
- în afectiuni ale rinichilor sau ficatului
Administrată intern o perioadă mai lungă de timp aloe vera poate provoca crize de colită.

Digitalis (Degețel, degetar, degetariță),

Este un gen de plante din fam. Scrophulariaceae, originar din partea centrală și
de vest a Asiei și din Europa. Speciile acestui gen sunt plante otrăvitoare, erbacee,
vivace, anuale sau bienale. Cele mzi cunoscute fiind Digitalis lanata (Degețel lânos),
Digitalis purpurea (Degețel roșu)
Digitalis purpurea, produsul vegetal utilizat este frunza.
Compoziţia chimică
Principalele componente ale produsului vegetal sunt reprezentate de heterozid
ecardiotonice cu structură cardenolidica, frunzele de degeţel roşu mai conţin saponozid
esterolice, glicozide sterolice, derivaţi flavonici, antrachinone, glicozide fenolice, acizi pol
ifenolcarboxilici, acizi organici, compuşi azotaţi, enzime.
Conţinutul total în glicozidele cardiotonice din frunzele de degtel este foarte variabil
şidepinde de mulţi factori. În frunzele proaspete acest conţinut poate avea valori
cuprinse între 0,2-0,5 %, din care glicozidele primare, dacă frunzele au fost stabilizate,
pot reprezenta 70-100 %. Frunzele proaspete, ca şi cele riguros condiţionate, conţin trei
glicozide genuine, care poartă denumirea de purpure aglicozida A, purpurea
glicozida B şi glucogitaloxozida. Agliconii sunt digitoxigenolul, gitoxigenolul şi
gitaloxigenolul. Degeţelul roşu este o plantă toxică, evitată de animale. 10 g frunze
uscate sau 40 g frunze proaspete pot provoca moartea unui adult. Pulberea de
Digitalis este mai toxică de 5-10 ori decât digitoxina, deoarece diferitele heterozide
prezente în pulbere sunt sinergice şi acţiunea lor este diversificată de substanţele
“adjuvante” prezente.
Digitoxozida se fixează în proporţie ridicată ( 90-97 % ) de proteinele
plasmatice ceea cedetermină instalarea lentă a efectului digitalic, acţiune de durată ( 10-
21 zile ) şi o viteză deeliminare scăzută (timp de înjumătăţire de aproximativ 200 ore).
Se elimină pe cale renală şi biliară, rata zilnică de eliminare fiind de 7-10
%. Din acest motiv, în timpul tratamentului cu digitoxozidă şi, în general,cu preparate
din Digitalis purpureae folium se impun aşa – numitele pauze digitalice în care
seadministrează produse conţinînd heterozide cardiotonice cu risc scăzut de cumulare
cum suntcele din Convallariae herba, Adonidis herba sau Strophanti semen.
Acţiune
Preparatele fitoterapeutice din degeţele roşu au efect cardiotonic,
diuretic şi creşc oxigenarea ţesuturilor.
Indicaţii terapeutice
Această plantă este cea mai apreciată în tratamentul insuficienţei cardiace şi a
miocardopatiilor, neputând să fie înlocuită de nici un alt produs natural sau de sinteză.
Administrare: pulbere de plantă titrată biologic în comprimate sau macerat la rece
standardizat.
Precauţii şi contraindicaţii
Se administrează doar sub supraveghere medi­cală, întrucât are dezavantajul că
substanţele ei se acumulează pe muşchiul cardiac dând naştere la intoxicaţii.
De asemenea, nu toţi bolnavii de inimă suportă tratamentul cu degeţel roşu, ceea ce
indică cu atât mai mult continua grijă a medicului.
Planta este În totalitate toxică; la supradozare se produce o acumulare a glicozidelor
cardiotonice în miocard, cu apariţia pulsului neregulat, cianoza buzelor, insuficienţa
respiratorie, stop cardiac în sistolă şi moartea.
Deoarece glicozidele cardiotonice se acumulează în miocard nu este posibilă utilizarea
sa pe timp îndelungat şi necontrolat.

.
 b. Antracenozide
Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante, dar, in special, in
scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta categorie fac parte frangulina si
senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa ori laxativ – purgativa.
Rhamnus frangula - crusin
De la cruşin se recolteazã, în scop medicinal, scoarţa ramurilor tinere, care pe partea
interioarã este de culoare galben-portocaliu. Pentru uşurarea decojirii, aceastã operaţie se face
în aceeaşi zi cu recoltarea. Se întrebuinţeazã numai dupã un an de la recoltare sau dacã sunt
supuse unei temperaturi de 100 de grade Celsius, timp de o orã.
Scoarţa de cruşin conţine glicozide antrachinonice, ca de exemplu glucofrangulozida şi
frangulozida. Acestea se formeazã printr-o reacţie de oxidare prin care compuşii antranolici, din
produsul proaspãt, se transformã în compuşi antrachinonici derivaţi.
Alte substanţe prezente în scoarţa de cruşin sunt principiile amare, mucilagii, saponine, rãşini,
sitosterol, flavone şi alcaloizi peptidici (frangulina şi franganina).
Acţiune
Substanţele active din scoarţã imprimã produselor medicinale din cruşin o acţiune
laxativã, purgativã, colagogã, antivirală şi colereticã.
Efectul laxativ/purgativ se instaleazã lent, dupã 8-10 ore de la administrare şi este
diferenţiat în funcţie de dozã.
La doze mai mici efectul este mai blând, pe când la doze mai mari efectul este mai
intens. S-a constatat cã principiile active purificate au o acţiune relaxantã asupra
musculaturii intestinale, în timp ce extractele totale mãresc peristaltismul intestinal.
Indicaţii terapeutice
Scoarţa de cruşin îşi gãseşte utilitatea în fitoterapia constipaţiei şi a disfuncţiilor
hepato-biliare însoţite de constipaţie.
Decoctul frecat pe gingii poate vindeca gingivita; aplicat pe scalp, elimină păduchii.
Extractul de cruşin pare să inhibe dezvoltarea tumorilor.
Precauţii şi contraindicaţii
Deoarece preparatele din cruşin pot interacţiona cu anumite medicamente, printre care
anumiţi corticosteroizi şi antiaritmici, este bine să cereţi sfatul unui specialist în medicina
plantelor, înainte de a le folosi.
Scoarţa proaspătă este toxică - a nu se utiliza.
Evitaţi cruşinul în sarcină şi alăptare.
A nu se administra copiilor sub 15 ani.
Consultaţi un specialist înainte de a consuma cruşin.
Supradoza poate produce convulsii.
Preparatele din scoarţã de cruşin nu se administreazã mai mult de 7 zile pe lunã.
Frunzele plantei de senna - Cassia senna L.
Substanţe bioactive:
Antracenozide, flavonozide, poliholozide acide, polioli, derivaţi naftalenici, fitosteroli, ulei
volatil, ceruri, taninuri, săruri minerale, rezine.
Acţiune:
Laxativ sau purgativ în funcţie de doză, prin stimularea directă a peristaltismului
intestinal.
Contraindicaţii:
Sarcină, alăptare, ocluzii intestinale, ulcere sau boli inflamnatorii intestinale, copii sub 12
ani. Nu se administrează timp îndelungat deoarece poate produce modificări ale
mucoasei intestinului gros.
c. Saponozide
Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilor
Dioscoreaceae (plante tropicale si subtropicale), Amaryllidaceae (plante cu bulbi
din zone calde si temperate, ex. narcisa), Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest
grup fac parte saponinele: tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc.
Saponinele au actiune expectoranta, hemolizanta (distrugerea globulelor rosii,
poate fi normala sau patologica) si in unele cazuri depurative (detoxifianta).
Actiune farmacodinamica:
In terapeutica sunt folosite aproape in exculsivitate produsele vegetale
cu saponozide triterpenice, cele sterolice prezentand riscul inducerii unor
hemolize, datorita absorbtiei enterale (intestinale). Saponozidele triterpenice
prezinta urmatoarele actiuni:
- expectoranta (Primulae rhizoma cum radicibus (ciubotica cucului), Liquiritiae
radix (lemndulce), Senegae radix (radacina sarpelui), Hederae folium (iedera));
- diuretica (Equiseti herba (coada calului), Betulae folium (mesteacanul), Ononidis
radix (osul iepurelui), Herniariae herba (feciorica), Violae tricoloris herba (trei frati
patati));
- citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba
(origine asiatica), Hederae folium, Calendulae flores (galbenele), scoarta arborelui
Mimosa tenuiflora (Wild) Poiret (mimoza), Crataegi flores cum folium et fructus
(paducel), Ginseng radix (creste in zone racoroase, China));
- antiulceroasa (Liquiritiae radix (lemn dulce));
- vasoprotectoare (Hippocastani semen (castan));
- adaptogena (Ginseng radix, Eleuterococci radix (ginseng siberian), Crataegi flores
cum flores et fructus);
- antimicrobiana, antimicotica (combat micozele - ciuperci patogene), antivirala
(Calendulae flores);
- antiinflamatoare si antiedematoasa (Liquiritiae radix, Hipocastani semen si
Bupleurum sp. (origine asiatica, bupleurum, chai hu) folosit deseori in medicina
traditionala chinezeasca);
- analgezica, antihelmintica (combaterea viermilor intestinali), moluscicida
(combaterea molustelor), spermicida (anticonceptive, ucid spermatozoizii);
- citostatica (antitumorala), imunomodulatoare (cresterea imunitatii);
- scaderea absorbtiei intestinale a colesterolului.
Administrate pe cale orala la homeoterme (fiinte ce isi pastreaza o
temperatura interna constanta), saponozidele au o resorbtie redusa, insa prin
fenomenele iritative pe care le produc favorizeaza absorbtia in organism a unor
principii active. Dupa administrare orala, saponozidele devin iritante pentru mucoasele
tubului digestiv (bucala, faringiana, esofagiana, stomacala) si ca urmare creste secretia
salivara. Sunt apoi excitati receptorii care regleaza secretia bronsica determinand
reflex fluidificarea ei si usurarea expectoratiei.
 In doze mari sunt emetice (provoaca voma) si pot determina fenomene
toxice. Administrate intravenos saponinele provoaca moartea prin hemoliza, dupa
convulsii si dispnee, prin oprirea inimii in sistola si stop respirator.
Actiunea iritanta asupra epiteliilor se datoreaza proprietatilor tensioactive.
Tot acestea determina o crestere a permeabilitatii capilare si explica partial fenomenul
de hemoliza. Proprietatile hemolitice sunt in general atribuite interactiei saponozidelor
cu sterolii din membrana eritrocitelor. In ceea ce priveste diureza, s-ar putea ca prin
iritatia mucoasei intestinale sa determine absorbtia altor principii active cu actiune
diuretica (flavone, alantoina, saruri minerale). Avand in vedere ponderea pe care o
ocupa bolile produse de tulburarile de metabolism al colagenului, saponozidele par a
avea cea mai mare valoare terapeutica prin cresterea sintezei de colagen solubil.
Primula officinalis - Primulae radix
actiune expectoranta si se administreaza in tratamentul unor afectiuni
respiratorii; deasemenea se mai utilizeaza ca emolient si antipruriginos in afectiuni
dermatologice. Pentru acidul primulic A (totalul saponozidic) au fost evidentiate efecte
anestezic local si antiaritmic.
Efecte adverse
In doze mari preparatele din Primulae radix determina discomfort gastric,
greturi,varsaturi.Pentru preparatele din Primulae radix nu au fost semnalate
contraindicatii sau interactiuni cu alte produse medicamentoase.
SAPONARIAE RUBRAE RADIX Produsul vegetal reprezinta radacinile recoltate de la
specia Saponaria officinalis
Principala actiune farmacologica dezvoltata de Saponariae rubrae radix este
cea expectoranta, actiune imprimata de fractiunea saponozidica, produsul fiind utilizat
in tratamentul bronsitelor. In medicina traditionala, radacinile se mai utilizau in
tratamentul afectiunilor reumatice si dermatologice. Studiile farmacologice preclinice
au evidentiat, pentru extractele de Saponaria, efecte antiflogistice. In plus, in vitro,
saponinele din extractul da sapunarita inhiba sinteza de prostaglandine. A mai fost
evidentiat si un efect analgezic.
Efecte adverse.
La administrari frecvente se instaleaza senzatia de greata, voma, uneori
gastroenterite saudiarei datorita iritarii mucoasei gastro-intestinale. Saponinele
triterpenice nu sint absorbite la nivelul mucoaseiintestinale, dar prin efectul
tensioactiv pe care il dezvolta cresc permeabilitatea celulara cu cresterea absorbtiei
altor substante.

primula officinalis
saponaria officinalis
HEDERAE FOLIUM - Produsul vegetal reprezinta frunzele specie Hedera helix
Actiune si intrebuintari
Hederasaponinele imprima produsului vegetal proprietati expectorante,
antimicotice, antibacteriene,antihelmintice si antiprotozoarice. Hederasaponina C este
activa fata de Candida albicans si Dicrocoelium (studii in vivo). Sarurile de sodiuale
monodesmozidelor sint active fata de specii de Amoeba, Trichomonas si Leishmania (
studii in vitro ).Actiune antimicotica au si poliacetilenele; in plus, pentru falcarinol au
fost evidentiate si efecte antibacteriene, analgezice si sedative. Extractele din Hedera
folium au proprietati spasmolitice si citotoxice .Produsul vegetal se administreaza in
tusea convulsiva, bronsita acuta si cronica, astm bronsic, precum si inunele afectiuni
dermice (scabie, piodermite, pediculoza, arsuri, rani, inflamatii, ulceratii), artrita,
reumatism,celulita.
Toxicitate
. Frunzele proaspete de iedera produc dermatite alergice de contact (datorita
proprietatilor alergene ale hederasaponinelor si falcarinolului).
AVENAE HERBA / AVENAE STRAMENTUM - produsul vegetal reprezinta partea aeriana
inflorita, respectiv paiele de ovaz, obtinute de la specia Avena sativa.
Extractele obtinute din Avenae herba si din tegumentul cariopselor de ovaz se
utilizeaza in homeopatiemai ales, ca sedative. Sucului proaspat de presare i se atribuie
calitati sedative in baza carora acesta se utilizeaza in curele dedezobisnuire de fumat.
Ceaiul preparat din Avenae herba se foloseste ca adjuvant in tratamentul
reumatismului si al gutei ( i seatribuie calitatea de a scadea concentratia serica a
acidului uric); totodata se utilizeaza ca diuretic acvaretic. Avenae stramentum se
utilizeaza sub forma decocturilor concentrate care se adauga in apa de baie,
intratamentul reumatismului, al gutei, al unor pareze, afectiuni hepatice, dermatoze si
ca sedative, la pacientiihipertensivi
Multumesc!