Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 1

TEHNOLOGII DE CONFECŢIONARE A
PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE TIP CĂMAȘA

Structurarea constructiv–tehnologică a produselor de îmbrăcăminte

Produsele de îmbrăcăminte se realizează succesiv, prin prelucrarea reperelor în vederea obţinerii elementelor de
produs, urmată de cuplarea elementelor în subansambluri a căror complexitate şi grad de prelucrare cresc până la obţinerea
produsului finit.
Reperele sunt componente plane indivizibile ale produselor de îmbrăcăminte, obţinute prin croire.
Detaliile reprezintă repere pe care s-au realizat prelucrări tehnologice (termolipire, coasere, călcare), dar nu au ajuns
în stadiul de element de produs.
Elementele de produs sunt componente cu funcţii bine definite (acoperire a corpului, ornamentare, fixare pe corp,
depozitare a unor obiecte, terminaţie a produsului etc.) şi pot avea formă plană sau spaţială. Pot include unul sau mai multe
repere sau se pot constitui prin prelucrări tehnologice corespunzătoare ale altor elemente sau subansamble (de exemplu,
unele variante de închideri, terminaţii etc.). Prin interschimbarea constructivă sau tehnologică a elementelor se poate realiza
diversificarea modelelor şi a sortimentelor.
Subansamblurile cuplează cel puţin două elemente de produs. Complexitatea subansamblurilor creşte prin asamblări
de noi elemente sau prin prelucrări tehnologice, până se obţine produsul finit. Acest mod relativ simplist şi limitat de
structurare a produselor de îmbrăcăminte este impus de necesitatea unei prezentări globale a tehnologiilor de confecţionare.
Evidenţierea particularităţilor constructiv-tehnologice ale produselor poate fi realizată prin descrieri, schiţe, hărţi
tehnologice sau structuri ierarhice, folosite în mod independent sau combinat.
Pentru un model de cămaşă pentru bărbaţi, se exemplifică în fig.1 harta tehnologică, iar în fig.2, structura ierarhică.

Fig. 1. Exemplu de hartă tehnologică.

 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 2

Fig.2. Exemplu de structură ierarhică.

Variante tehnologice de realizare a principalelor elemente de produs

O variantă constructiv-estetică a unui element de produs poate fi obţinută prin mai multe variante tehnologice.
Alegerea variantei optime are în vedere timpul de realizare a acesteia, posibilităţile tehnice de realizare (existenţa unor
utilaje corespunzătoare), caracteristicile materiei prime, consumurile materiale şi cerinţele de calitate impuse produsului
finit. În continuare, pentru cele mai utilizate tipuri de elemente de produs se prezintă posibilităţi tehnologice de realizare,
într-o manieră simplificată ce nu evidenţiază decât parţial tipul de utilaj folosit.
La reprezentările în secţiune se va utiliza:
– linia groasă pentru materialul de bază;
– linia subţire pentru căptuşeală;
– linia întreruptă pentru întăritură.
Plasarea cusăturilor va fi evidenţiată prin:
– linii dreptele se identifică cu traiectoria acului (acelor), în cazul cusăturilor de suveică, lanţ din unul şi două fire
sau acoperire ( );
– linii curbe, pentru cusăturile ascunse ( );
– cerc, pentru cusăturile de surfilare ( ).

Realizarea tehnologică a buzunarelor

La produsele de îmbrăcăminte, buzunarele pot avea rol estetic, funcţional sau combinat. În funcţie de modul de
obţinere pot fi clasificate în:
– buzunare tăiate;
– buzunare laterale;
– buzunare pe direcţia unor cusături.

Buzunare aplicate. Din punct de vedere tehnologic, se pot diferenţia în funcţie de:
 grupa sortimentală la care se aplică:
– produse unistrat, la care buzunarul are rol preponderent estetic;
– produse multistrat, la care buzunarul are rol funcţional (de depozitare);
 modul de prelucrare a suprafeţei buzunarului:
– cu cute, nervuri, cusături ornamentale etc.;
 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 3
– fără prelucrări;
 modul de soluţionare pe linia deschiderii:
– cu rezerva îndoită în interior;
– cu rezerva îndoită în exterior;
 modul de aplicare:
– cu cusături vizibile (una sau două);
– cu o cusătură interioară.
 tehnologia utilizată:
– clasică, la care preformarea buzunarului se realizează cu fierul de călcat, numai la unele tipuri de materiale
textile şi produse;
– automată, ce include obligatoriu preformarea şi aplicarea buzunarului, condiţionând însă modul anterior de
prelucrare a suprafeţei şi de soluţionare pe linia deschiderii.
Pentru câteva dintre cele mai des întâlnite tipuri de buzunare, se prezintă, în vedere frontală, varianta constructiv-
estetică reprezentativă, iar în secţiune, variantele tehnologice mai des utilizate.
Nu s-au evidenţiat modalităţi de prelucrare a suprafeţei buzunarului şi variante tehnologice cu număr mare de faze
de realizare, decurgând din gradul redus de mecanizare a utilajelor de coasere.

Buzunare aplicate la produse unistrat. Tehnologia de realizare a acestor tipuri de buzunare este relativ simplă şi
este ilustrată în fig.3, 4 şi 5.
Buzunare aplicate la produse multistrat. Aceste buzunare, cu rol preponderent funcţional, se caracterizează prin:
 existenţa întăriturii cel puţin pe linia deschiderii buzunarului, pentru stabilizare dimensională;
 surfilarea rezervelor de coasere atunci când materialul textil se destramă cu uşurinţă;
 dublarea suprafeţei buzunarului cu căptuşeală;
 necesitatea preformării buzunarului înainte de aplicare.

Fig.3. Buzunare cu rezerva deschiderii fixată în interior prin călcare.

Fig. 4. Buzunare cu rezerva deschiderii fixată în interior prin coasere.

Fig.5. Buzunare cu rezerva deschiderii fixată în exterior prin coasere.

 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 4
Aplicarea acestor tipuri de buzunare poate fi realizată cu cusătură vizibilă (fig. .6) sau cu o cusătură interioară (fig.
7). În cazul aplicării buzunarelor cu o cusătură interioară se impune forma rotunjită a părţii interioare sau a colţurilor
buzunarului, iar înainte de aplicare se înseamnă poziţia buzunarului prin conturare şi se dau semne de corespondenţă pe
buzunar şi pe reperul pe care se aplică acesta.

Fig. 6. Buzunare aplicate cu cusătură vizibilă.

Fig. 7. Buzunare aplicate cu cusătură interioară.

Buzunare tăiate. Deschiderea buzunarului se obţine prin tăiere, iar în funcţie de reperele ataşate prin coasere la cele
două margini se pot realiza:
– buzunare cu refileţi (unul sau doi);
– buzunare cu laist.
Variantele tehnologice se diferenţiază în funcţie de utilajele folosite la coasere şi modul de obţinere a pungii:
– din material de bază (la produse subţiri);
– din material auxiliar.
Buzunare cu refileţi. Buzunarele pot avea unul sau doi refileţi, cu lăţime maximă de 16 mm (cel mai adesea 8, 10
sau 12 mm). Suplimentar, se poate aplica şi o clapă, pe marginea superioară a deschiderii buzunarului. În fig. 8 vor fi
prezentate cele mai des utilizate variante tehnologice de realizare a buzunarelor cu un refilet.
 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 5

Fig. 8. Buzunare cu un refilet:

a, b, c – buzunare cu punga din material de bază;
d, e – buzunare cu punga din material auxiliar.

Ca faze tehnologice principale, identificate pe desen prin codul numeric, menţionăm:

1 – aplicarea întăriturii pe refilet şi eventual deschiderea buzunarului;
2 – aplicarea refiletului (simplu sau îndoit);
3 – aplicarea pungii buzunarului, pe care eventual s-a aplicat contrarefiletul, la marginea superioară a deschiderii
buzunarului. În cazul utilizării maşinilor speciale cu două ace, fazele 2 şi 3 se realizează simultan, iar în cazul maşinilor
semiautomate şi automate, acestea se cuplează şi cu tăierea deschiderii buzunarului;
4 – tăierea deschiderii buzunarului, inclusiv a V-urilor de la extremităţi. Faza se poate realiza manual, manual-
mecanic sau automat;
5 – introducerea pungii şi a refiletului (parţial) prin deschidere, urmată de călcare;
6 – fixarea lăţimii refiletului prin coasere (varianta „a“);
7 – fixarea extremităţilor refiletului prin coasere;
8 – fixarea marginii inferioare a contrarefiletului pe pungă, atunci când
faza nu s-a realizat înaintea fazelor 2 sau 3;

Fig. 9. Variante tehnologice de aplicare a

contrarefiletului şi refiletului pe punga de
buzunar:
a – prin cusături de acoperire cu 4 sau 5 fire;
b – prin cusături de suveică.
9 – fixarea marginii refiletului interior pe pungă. În varianta „e“, faza 9 poate fi realizată înaintea fazei 2. Pentru
fazele tehnologice 8 şi 9 pot fi folosite diverse soluţii tehnologice, dependente în principal de dotarea tehnică (fig.9);
10 – închiderea pungii buzunarului, în una din variantele prezentate în fig.10.

– cusătura simplă, la produse căptuşite;

– două cusături simple succesive;

– cusătură de surfilare, la produse din tricot;

– cusătură de încheiat surfilat;
– cusătură simplă, urmată de surfilare;
– cu bandă de acoperire a marginii, fixată prin cusătură de încheiat surfilat;

– cu bandă de acoperire a marginii, fixată prin cusătură simplă.

Fig. 10. Variante tehnologice de închidere a pungii buzunarului.

 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 6

11 – fixarea suplimentară a extremităţilor buzunarului, cu cheiţe sau cusături în zigzag.

În cazul buzunarelor cu doi refileţi, lăţimile refileţilor pot fi egale sau diferite, iar succesiunea de realizare
tehnologică este asemănătoare cu a buzunarelor cu un refilet, doar că la marginea superioară a deschiderii se aplică refiletul
superior şi eventual clapa. Distanţa dintre cusăturile paralele de aplicare a refileţilor este aproximativ egală cu lăţimea totală
a celor doi refileţi.
În fig. 11 s-au păstrat aceleaşi coduri pentru fazele tehnologice ca în fig. .8.

Fig.11. Buzunare cu doi refileţi:

a – cu punga de buzunar din material de bază; b, c – cu punga de buzunar din material auxiliar.

Buzunare cu laist. Laistul se plasează pe marginea inferioară a deschiderii buzunarului şi poate avea diverse forme,
cu condiţia ca linia bazei să fie dreaptă. Pentru laistul de formă dreptunghiulară şi lăţime relativ mică (15–20 mm),
tehnologia de realizare este asemănătoare cu a buzunarelor cu un refilet.
Atunci când laistul are lăţime mare, dosul acestuia poate fi din căptuşeală, iar contrarefiletul poate lipsi.
Extremităţile unui astfel de laist se fixează pe suprafaţa produsului prin cusături vizibile sau ascunse.
Ca principale faze tehnologice de realizare a buzunarelor cu laist (fig.12) menţionăm:
1 – aplicarea întăriturii pe laist şi eventual pe deschiderea buzunarului;
2 – realizarea laistului:

Fig.12. Buzunare cu laist îngust:

 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 7
a – cu punga din material de bază; b, c – cu punga din material auxiliar.

– prin călcare (fig.12);

– prin asamblare, întoarcere, călcare şi tighelire ;
3 – aplicarea laistului paralel cu linia deschiderii buzunarului (inclusiv punga şi refiletul interior – varianta „b“ sau
numai punga – varianta „d“);
4 – aplicarea pungii în paralel cu laistul, la marginea superioară a deschiderii;
5 – tăierea deschiderii buzunarului şi introducerea pungii prin deschidere, urmată eventual de călcare;
6 – fixarea extremităţilor laistului cu o cusătură interioară (fig.12) ;
7 – fixarea contrarefiletului pe pungă;
8 – fixarea refiletului interior pe pungă;
10 – închiderea pungii buzunarului (fig. VII.12.10).
Buzunare laterale. Buzunarele laterale sunt utilizate la produse cu sprijin pe linia taliei: pantaloni, fuste etc.
Deschiderea buzunarului se plasează oblic şi se realizează între faţa produsului şi o completare a acesteia, numită
contrarefilet. În unele cazuri, rolul unui strat al pungii poate fi îndeplinit de faţa produsului (fig.14).

Fig.14. Buzunare laterale

Ca faze tehnologice de realizare, menţionăm:

1 – aplicarea întăriturii pe linia deschiderii buzunarului şi eventual pe contrarefilet;
2 – aplicarea refiletului interior pe linia deschiderii (eventual o dată cu punga), urmată de întoarcere şi călcare;
3 – fixarea prin coasere a poziţiei refiletului interior;
4, 5 – aplicarea refiletului şi a contrarefiletului pe pungă;
6 – suprapunerea celor două părţi ale buzunarului şi fixarea poziţiei prin cusături plasate pe marginea rezervelor,
pentru a asigura simetria buzunarelor;
7 – închiderea pungii buzunarului (fig.10).
Buzunare cu deschiderea pe direcţia unei cusături. Astfel de buzunare pot fi realizate pe direcţia cusăturilor
longitudinale, transversale sau oblice. Tehnologia de realizare este asemănătoare cu a buzunarelor laterale, doar că
contrarefiletul nu este vizibil pe faţa produsului (fig.15).
 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 8
Realizarea

Fig. 15. Buzunare pe direcţia unei cusături.

tehnologică a gulerelor
Poziţia gulerului pe produs impune o realizare calitativă deosebită, asigurată inclusiv prin tehnologie. Din punct de
vedere constructiv şi tehnologic putem subîmpărţi gulerele în:
– gulere tip bentiţă (ştei);
– gulere simple îndoite;
– gulere îndoite pe bentiţe (gulere cu ştei);
– gulere cu revere.

Gulere ștei. Ștei poate fi realizată dintr-un singur reper, prin îndoire (fig. 16) sau din două repere, pentru o formare
spaţială mai bună (fig. .17).
Modul de aplicare a gulerului depinde de numărul straturilor plasate pe linia răscroielii gâtului şi tipul de material
textil folosit.
Plasarea bazei gulerului între două straturi (un strat constituit din terminaţia superioară a produsului, iar cel de-al
doilea din bizeţi şi aplac sau bizeţi şi căptuşeală) simplifică tehnologia de aplicare, aplicarea putându-se realiza printr-o
singură cusătură, în cazul materialelor subţiri sau două cusături, cu rezervele descălcate, în cazul materialelor groase.
La produsele din tricot, gulerul (inclusiv cel închis tubular) se poate aplica prin cusături de acoperire, cusături de
încheiat-surfilat sau cusături de încheiat ochi cu ochi.

Fig. 17. Gulere tip ștei croite din două repere.

Fig. 16. Gulere ștei realizate dintr-un reper.

 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 9
Gulere cu ştei. Şteiul poate fi croit separat (fig. 19, I) sau din acelaşi reper cu pelerina (fig. 19, II). Varianta de
asamblare a şteiului cu pelerina, cât şi modul de aplicare a gulerului, se adoptă în funcţie de grosimea materialului textil.

Fig. 19. Gulere cu ştei:

I – cu ştei şi pelerină dintr-un reper; II – cu ştei croit separat:
a – la produse unistrat; b – la produse căptuşite.

Gulere cu revere. Tehnologia de realizare a acestui tip de gulere este dependentă de:
 gama sortimentală la care se realizează:
– produse unistrat;
– produse multistrat:
– sacou pentru bărbaţi;
 particularităţile constructive:
– gulere cu revere croite separat;
– guler cu revere (sau guler şal) croite din acelaşi reper cu faţa gulerului.

Gulere cu revere croite separat. Acest tip de guler (fig. 20), întâlnit la o gamă foarte largă de produse, se
realizează în următoarea succesiune:
– se aplică întăritura pe faţa de guler şi pe revere (bizeţi);
– se asamblează faţa cu dosul de guler, urmată de corectarea colţurilor, întoarcere, călcare şi eventual tighelire;
– se aplică gulerul în răscroiala cu una sau mai multe cusături, în funcţie de tipul de produs şi grosimea materialului.
Închiderea colţurilor reverului se realizează anterior sau concomitent cu aplicarea gulerului.
 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 10

Fig. 20. Guler cu revere croite separat.

Gulere şal şi gulere cu revere din întreg cu faţa. Atât gulerele şal, cât şi cele la care reverele se croiesc din acelaşi
reper cu faţa gulerului au o succesiune similară de rezolvare tehnologică. La ambele categorii de gulere pot să apară
diferenţieri în conţinutul şi succesiunea fazelor tehnologice, în funcţie de soluţia constructivă adoptată pentru realizarea
dosului de guler (fig. 21). Ca principale etape de realizare se menţionează:
 constituirea feţei gulerului, prin asamblare pe linia de simetrie (linia de mijloc a răscroielii gâtului la spate);
 constituirea dosului de guler, în funcţie de varianta constructivă utilizată şi aplicarea acestuia în răscroiala gâtului;
 asamblarea feţei cu dosul de guler, aplicându-se totodată reverele şi bizeţii;
 corectarea colţurilor, întoarcerea, călcarea şi fixarea poziţiei straturilor în răscroiala gâtului la spate;
 realizarea eventualelor cusături ornamentale.
Gulerul sacoului pentru bărbaţi. Cerinţele impuse produsului sacou se răsfrâng şi asupra gulerului. În acest sens,
putem menţiona următoarele particularităţi constructiv-tehnologice, ce asigură atât forma spaţială a gulerului cât şi
menţinerea acesteia în timp:
 faţa gulerului, compusă din pelerină şi ştei (croite separat), se prevede obligatoriu cu întăritura (fig.22);
 faţa gulerului are dimensiuni mai mari ca dosul de guler;
 dosul de guler are şteiul din întreg şi se realizează dintr-un material auxiliar uşor deformabil (pâslă, neţesut,
velveton etc.);
 linia şteiului la dosul de guler este marcată printr-o bandă textilă aplicată prin coasere;

Fig. 21. Guler şal şi guler cu revere din întreg cu faţa.

 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 11
 asamblarea feţei cu dosul de guler, precum şi aplicarea dosului de guler în răscroială, se realizează cu o
cusătură zigzag, pentru a nu produce creşterea grosimii asamblării în zonele respective.

Fig. 22. Gulerul sacoului pentru bărbaţi.

Realizarea tehnologică a închiderilor şi a şliţurilor

Elementele de încheiere a produselor vestimentare se pot diferenţia constructiv şi tehnologic, în funcţie de:
 poziţia marginilor:
– închideri cu margini suprapuse:
– cu nasturi sau butoni;
– cu fermoar;
– cu catarame, găici, copci etc.;
– închideri cu margini alăturate:
– cu fermoar;
– cu şnur, copci etc.;
 modul de plasare:
– pe toată lungimea produsului;
– pe zone limitate;
 accesoriile utilizate:
– nasturi sau butoni;
– fermoar;
– copci, catarame, şnur etc.
Din clasificare, se observă că unele accesorii (fermoar, copci) pot fi plasate atât pe margini alăturate cât şi
suprapuse. Pentru că soluţionarea tehnologică este asemănătoare, vom prezenta cele mai utilizate tipuri de închideri, în
funcţie de accesoriile utilizate.
În mod asemănător cu închiderile, se soluţionează şliţurile ce pot avea rol ornamental (de exemplu, la terminaţia
mânecii sacoului), rol de a asigura libertatea de mişcare (plasate la terminaţia inferioară a îmbrăcămintei exterioare) sau rol
în îmbrăcarea/ dezbrăcarea produsului (şliţul din prelungirea manşetelor la mâneci). Ca şi închiderile, şliţurile pot avea
margini suprapuse sau alăturate şi pot fi asimilate unor închideri plasate pe zone limitate.
Închideri cu nasturi. Sunt cele mai utilizate modalităţi de încheiere a produselor şi impun suprapunerea marginilor.
Pot fi plasate pe toată lungimea produsului sau pe porţiuni limitate, iar nasturii pot fi vizibili sau ascunşi.
 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 12
Închideri cu nasturi vizibili. Astfel de închideri pot fi utilizate la o gamă foarte largă de produse unistrat sau
multistrat. Cele mai multe diferenţieri apar în modul de prelucrare a marginii superioare, pe care se realizează butonierele.
Extremităţile superioare ale închiderii se soluţionează în funcţie de rezolvarea produsului pe linia răscroielii gâtului sau pe
linia taliei (la fuste), iar extremităţile inferioare au o soluţionare proprie, dependentă de model, în cazul plasării închiderilor
pe zone limitate sau sunt rezolvate prin soluţionarea terminaţiei produsului.
În fig. 23 se prezintă modalităţi de prelucrare a marginilor la închideri plasate pe toată lungimea produselor.
În cazul plasării închiderilor pe zone limitate, soluţiile tehnologice depind, în principal, de particularităţile
constructive ale modelului:
 dacă închiderea se situează în prelungirea unei linii de asamblare, rezolvările sunt ca pentru închideri plasate pe
toată lungimea, cu modificări impuse doar de soluţionarea extremităţilor inferioare;
 dacă marginile primare ale închiderii se obţin prin tăiere pe un singur reper, în vederea suprapunerii, acestea se
prelungesc cu repere croite separat (fig.24).

Fig.23. Închideri cu nasturi vizibili plasate

. pe toată lungimea produsului
 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 13

Fig.24. Închideri cu nasturi vizibili plasate pe lungimi limitate.

Închideri cu nasturi ascunşi. La acest tip de închideri, marginea inferioară, pe care se cos nasturii, se realizează ca
la închiderile cu nasturi vizibili. Modul de prelucrare a marginii superioare este dependent de tipul de produs.
Închiderile pot fi plasate pe toată lungimea produsului (fig.25) sau pe zone limitate. În primul caz, rezolvările
tehnologice includ un număr relativ mic de faze la produsele unistrat şi sunt mai complexe la produsele multistrat, la care
intervin şi repere din materiale auxiliare, iar accesul la butoniere se poate face şi la o oarecare distanţă faţă de marginea
superioară (fig.25, c).
În cazul plasării închiderilor pe zone limitate, reprezentative sunt şliţurile de la pantalonii pentru bărbaţi (fig. 26).
Rezolvările constructiv-tehnologice includ numai repere din material de bază, în cazul pantalonilor realizaţi din materiale
tip bumbac (inclusiv a blugilor), la care se adaugă repere din materiale auxiliare, în cazul pantalonilor clasici.

Fig.25. Variante tehnologice de realizare a marginii superioare, la închideri plasate pe toată lungimea.
 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 14

Fig. 26. Variante tehnologice de realizare a şliţului cu nasturi, la pantaloni clasici pentru bărbaţi.

Realizarea tehnologică a elementelor de susţinere a produselor

Cele mai utilizate elemente de susţinere a produselor pe corp sunt cordoanele, bretelele şi beteliile. Realizarea
cordoanelor şi a bretelelor este relativ simplă şi include faze de asamblare, întoarcere şi tighelire sau numai asamblare-
tighelire, în cazul utilizării maşinilor cu dispozitiv (fig. 27)

Fig. 27. Variante tehnologice de realizare a cordoanelor.

Beteliile se fixează, prin coasere, la terminaţia superioară a fustelor şi pantalonilor sau la terminaţia inferioară a
bluzelor, jachetelor etc. În cazul pantalonilor clasici pentru bărbaţi, dosul beteliei se realizează din unul sau mai multe
repere din materiale auxiliare, ce asigură un coeficient de frecare relativ mare. În fig.28 se prezintă variante tehnologice
utilizate frecvent la fuste şi pantaloni.

Fig. VII.12.29. Închideri cu copci.

Fig. 28. Variante tehnologice de betelii.

 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 15
Realizarea tehnologică a manşetelor
Manşetele au rol de terminaţie inferioară a mânecilor sau pantalonilor. Pot fi plasate în scop funcţional (fig. 29), de
fixare a terminaţiei produselor pe corp sau în scop ornamental (fig.30), când circumferinţa manşetei este egală cu cea a
terminaţiei. În acest ultim caz, manşeta poate fi realizată şi prin prelungirea reperelor în a căror terminaţie se constituie.

Fig. 29 Manşete cu rol funcţional. Fig. 30. Manşete cu rol estetic.

Variante tehnologice de constituire a subansamblurilor şi produselor finite

Produsele de îmbrăcăminte se constituie etapizat, începând cu realizarea elementelor, continuând cu obţinerea
subansamblurilor şi apoi reunirea acestora în produsul finit.
Succesiunea realizării subansamblurilor se diferenţiază atât în funcţie de zona de sprijin a produsului, cât şi după
particularităţile constructive ale modelului. În unele cazuri, succesiunea realizării operaţiilor de asamblare este hotărâtă şi
de tipul de utilaj folosit. Mai ales maşinile automate de cusut nasturi şi butoniere la şir, impun translarea acestor operaţii,
realizate, în general, pe produsul finit, în grupa operaţiilor de realizare a elementelor.
Pe aceste considerente, succesiunea de asamblare prezentată în continuare este orientativă, fiind valabilă pentru
produsele clasice.
La produsele cu sprijin pe umeri, cele mai multe sortimente şi modele au următoarea succesiune de realizare a
principalelor subansambluri:
I – Constituirea subansamblului format din faţa şi spatele produsului, prin realizarea cusăturilor laterale şi ale
umerilor, în una din variantele prezentate în fig.31.
La toate variantele, după prezentarea modului de asamblare, se evidenţiază posibilităţi ulterioare de prelucrare
tehnologică prin călcare şi coasere.
La materialele cu stabilitate dimensională redusă (cel mai adesea tricoturi), în cusătura umărului se aplică o bandă
textilă (variantele a şi b). Cusătura de surfilare poate fi utilizată la produsele din tricot, iar cusătura de încheiat-surfilat, atât
la tricoturi, cât şi la ţesături subţiri. Varianta c se utilizează la produsele căptuşite.
II – Aplicarea gulerului sau finalizarea răscroielii gâtului, la subansamblul I.
Aplicarea gulerului se realizează prin una sau mai multe faze tehnologice, în funcţie de tipul de guler,
particularităţile modelului şi grosimea materialului de bază.
Definitivarea răscroielii gâtului se poate realiza prin:

Fig. 31. Variante tehnologice de asamblări pentru cusăturile laterale şi ale umerilor.
 Tehnologii de confecţionare a produselor de îmbrăcăminte 16
– simplă sau dublă îndoire, la produsele din tricot sau la răscroieli cu rază de curbură mare (fig.32, a);
– dublare cu bentiţe croite pe bie sau după forma răscroielii gâtului (fig.32, b).

Fig. 32. Variante tehnologice de soluţionare a Fig. 33. Variante de asamblări utilizate la aplicarea
răscroielii gâtului. mânecilor.

III – Aplicarea mânecilor sau finalizarea răscroielii mânecii la subansamblul II. Această succesiune este valabilă
la produsele a căror mâneci se încheie tubular înainte de aplicare (de obicei produse cu mâneci clasice). Pentru aplicare se
utilizează cusături simple, iar capul de mânecă poate fi încreţit anterior aplicării sau concomitent, dacă se folosesc maşini
speciale. La produsele multistrat, pentru o formă spaţială corespunzătoare a capului de mânecă, în cusătura de aplicare, pe
lungimea capului mânecii se aplică benzi textile voluminoase (vată de matlasare, vatelină etc.).
În cazul mânecilor geometrizate, la care capul de mânecă este aplatizat, aplicarea se realizează înainte de închiderea
tubulară a mânecii şi realizarea cusăturilor laterale la subansamblul I. În acest caz, după aplicarea mânecii în una din
variantele din fig. 33, se realizează într-o singură fază tehnologică închiderea tubulară a mânecii şi realizarea cusăturii
laterale a produsului.
În cazul mânecilor raglan sau chimono, modul de aplicare şi succesiunea de constituire a subansamblurilor se
stabilesc în funcţie de particularităţile constructive ale modelului.
IV – Realizarea terminaţiilor inferioare în funcţie de produs şi model.
V – Realizarea închiderilor, prin coaserea nasturilor şi a butonierelor, dacă realizarea acestor faze tehnologice nu a
avut loc anterior obţinerii subansamblului I.
În cazul produselor căptuşite, cel mai adesea se realizează:
– un produs din căptuşeală, asamblat cu cel din material de bază, după realizarea subansamblului III sau
– se căptuşesc separat mânecile şi subansamblul II, după care se aplică mânecile. La terminaţia inferioară a
produsului, căptuşeala poate fi liberă sau fixată prin coasere.
La produsele cu sprijin în talie (fuste şi pantaloni), succesiunea de realizare este diferită de la un sortiment la altul.
La fuste, fuste-pantalon, pantaloni pentru femei, pantaloni pentru copii şi pantaloni din bumbac pentru bărbaţi, după
realizarea elementelor faţă, spate, buzunare şi închideri, se asamblează tubular produsul şi se aplică betelia, prin una sau
două treceri pe toată circumferinţa taliei. La acest tip de produse, căptuşeala se realizează în general separat şi se fixează pe
linia beteliei.
La pantalonul clasic pentru bărbaţi, produsul finit se realizează în următoarea succesiune:
I – se constituie cele două subansamble alcătuite din feţe şi spaţi, asamblate pe cusăturile laterale interioare şi
exterioare;
II – se aplică jumătăţile de betelie (inclusiv găicile) la subansamblurile I, cu una sau două cusături;
III – se realizează cusătura de simetrie a spatelui;
IV – se definitivează aplicarea beteliei (a doua cusătură), dacă nu s-a realizat la subansamblul II.
Căptuşeala dublează parţial doar feţele pantalonului şi se fixează în timpul prelucrării acestor elemente.