Siguranţa de fond şi învăţarea în online

Prof. logoped Bobescu Florea-Arghir – C.J.R.A.E. Caraş-Severin

Marie-Claude Beliveau susţine în „Necazurile micului şcolar” faptul

că „Fiecare copil, indiferent de gradul de inteligenţă şi de dorinţa de
acumulare a cunoştinţelor, resimte impactul mediului şcolar şi, din
această cauză, are nevoie de sprijinul necondiţionat al părinţilor săi”.
Consider că în situaţia actuală, când NU experimentăm ȘCOALA
ONLINE (aşa cum a fost ea propusă în urmă cu mulţi ani, odată cu
dezvoltarea tehnologiei şi dezvoltată de învăţământul din anumite colţuri
ale lumii unde „învăţarea faţă în faţă” nu este posibilă), ci o trăim 100%,
sprijinul necondiţionat al părinţilor în cazul copilului mic este decisiv.
Cu toţii (cred) am stabilit deja, în cele opt luni de pandemie, limitele
noastre (mă refer atât la cele personale şi de grup de aparteneţă, cât şi
la cele tehnice), în ceea ce priveşte învăţarea online, limite care pot fi
depăşite (sau măcar atenuate) doar printr-un efort comun.
Când e vorba de copilul mic – fie preşcolar, fie şcolar în clasa
pregătitoare, situaţiile sunt mult mai greu de gestionat, chiar şi acolo
unde „prin stabilirea unei distanţe corecte” între copilul în dezvoltare şi
părinţii săi, acesta este ajutat „să crească” pe mai multe planuri (într-un
context din ce în ce mai rar întâlnit de încredere şi sentimentul de
siguranţă, sentiment puternic zdruncinat de anunţurile de la radio şi TV,
de megafoanele patrulelor care ne sfătuiesc să evităm să ieşim din
casă).
Copilul învaţă să vorbească atunci când mama lui începe „să se
depărteze” de el, încurajându-l să folosească limbajul verbal sau
nonverbal pentru a-şi exprima dorinţele. Copilul caută soluţii, reflectează
şi apelează la imaginile şi cuvintele necesare pentru satisfacerea nevoii,
aşa cum rezumă această idee psihologul clinician Francoise Coutou-
Coumes: „Pentru a fi curios, trebuie să fi fost mulţumit pe deplin, dar nu
atât de mulţumit încât fiinţa lui să rămână pe loc”.
În condiţiile învăţării online este mult mai greu de realizat acest
deziderat al copilului, pentru că foarte mulţi simt că le-a fost luat dreptul
la a se juca şi a se întâlni cu colegii, atât în mediul şcolar, cât şi acasă
sau în parc, aceasta fiind de fapt activitatea lor de bază: „munca mea e
joaca”.
Nu ne rămâne decât să exploatăm această nevoie, recurgând la
„artileria” de jocuri ce abundă pe Internet, bineînţeles alese cu multă
atenţie, în funcţie de competenţele vizate. Aici mă refer la exemplele de
bune practici realizate de colectivele de profesori pentru învăţământ
primar şi preprimar transformate în resurse educaţionale didactice şi
puse la dispoziţia noastră cu titlu gratuit pe diverse site-uri:
„www.academiaabc.ro” „www.didactic.ro”, „www.helpautism.ro”,
„www.wordwall.net” etc.
În cazul copiilor lipsiţi de afecţiune (a celor ce prezintă carenţe în
planul primelor ataşamente), informaţiile primite în cadrul activităţilor
online sunt doar „juxtapuneri de cuvinte, entităţi izolate”, care nu vor
permite înţelegerea sensului propoziţiilor, copiii reacţionând la această
vârstă la stimulii concreţi plasaţi în faţa lor, ceea ce în online e imposibil.
Această situaţie le induce deseori teama de a fi abandonaţi, pentru că nu
au fost învăţaţi nici să gândească, nici să reacţioneze – unii negociază
sau chiar refuză „întâlnirea” online indiferent de calea aleasă: Whatsapp,
Zoom, Classroom, telefon, invocând diferite motive „nu vor să fie filmaţi”
– „tot ce e pe ecran este filmat” etc, în realitate trăind-o ca o „invadare a
propriului teritoriu” în care doar lor le este permis accesul şi pe care nu
vor să-l împartă cu alţi copii pe care îi cunosc foarte puţin şi de puţin
timp.
 Pentru a-i ajuta să dezvolte un sentiment de siguranţă este
important să dezvoltăm deprinderi stabile, fixate pe reguli coerente şi
securizante, care să le permită să-şi asume consecinţe fireşti şi logice
bazate pe „dacă ... – „atunci ...”.
Un posibil început ar consta într-o rutină zilnică asumată a
şcolarului/preşcolarului:
- Mă trezesc la ora potrivită pentru a fi gata de orele online;
- Mă pieptăn și mă îmbrac adecvat, dar lejer;
- Iau micul-dejun / o gustare pentru a fi cât mai concentrat la
activităţile online;
- Aerisesc camera și îmi fac ordine pe birou;
- Mă conectez în timp util, nu este adecvat să întârzii la ore, chiar
dacă sunt online;
- Țin deschisă camera video, iar microfonul îl deschid doar când
sunt întrebat;
- Sunt atent la ore, ridic mâna, nu întrerup profesoara /profesorul;
- Îmi iau la revedere de la colegi și doamna/domnul profesoară/
profesor când termin orele online;
- Mă bucur de această nouă experiență numită ȘCOALA ONLINE.

Sper să ieşim din această experienţă mai puternici şi mai înţelepţi.

BIBLIOGRAFIE:
- Beliveau, Marie-Claude – Necazurile micului şcolar, Editura House of
Guides, 2005;
- www.academiaabc.ro;
- www.didactic.ro;
- www.helpautism.ro;
- www.wordwall.net.