9.

Schimbul de caldura in focar

9. SCHIMBUL DE CĂLDURĂ ÎN FOCAR

9.1 Suprafaţa totală şi cea radiată a pereţilor focarului

Suprafaţa totală a pereţilor focarului F p este suma ariilor suprafeţelor

limitatoare ale camerei de ardere (pereţilor ecranaţi şi neecranaţi, paravanului,
ferestrei de ieşire, secţiunii medii a pâlniei sau vetrei).
În cazul utilizării ecranelor radiate din două părţi la suprafaţa totală a pereţilor
se adaugă produsul dublat dintre distnţa ţevilor marginale ale acestui ecran şi
lungimea radiată a ţevilor.
O primă estimare a ariei totale a suprafeţei pereţilor focarului poate fi făcută
cu formula:

Fp  7  Vfmin 2
3
 
 ............ m 2 ,

în care valoarea volumului minim al focarului a fost determinată în p.8.1.

Numărul ţevilor pe ecranul frontal şi cel din spate:

a  de
z fsp   ............ .
s
Numărul ţevilor pe ecranele laterale:

b  de
z lat   ............ .
s
Valorile z fsp şi z lat se rotungesc până la numere întregi.

Suprafaţa pereţilor la arderea cărbunelui în strat:

a) frontal, tavanului şi pâlniei (sau vetrei):

 
Fftp  a  2b  h pr  h v  2  ........ m 2 ;  
b) laterali:

 
Flat  2b  h pr  2  h v  ......... m 2 ;  
c) din spate:

Fsp  h pr  h fe  a  2  h v  a  ............ m 2 ;  
d) ferestrei:

Ffe  a  h fe  ........... m 2 ;  
e) totală:
Fp  Fftp  Flat  Fsp  Ffe  ........... m 2 .  

1
 9. Schimbul de caldura in focar

Lungimea radiată a ţevilor:

a) pe pereţii frontal, tavan, pâlnie (sau vatră):

l r ,ftp  b  h pr  2  h v  ........ m;

b) pe pereţii laterali:

l r ,lat  h pr  2  h v  ......... m ;

c) pe peretele din spate:

l r ,sp  h pr  h fe  2  h v  ........ m;

d) pe înălţimea ferestrei:

l r ,fe  h fe  ........ m.

Distanţa dintre axele ţevilor marginale (lăţimea ecranului):

a) pentru ecranul frontal şi cel din spate:

b r ,fsp  s  z fsp  1  .......... m ;

b) pentru ecranele de pe pereţii laterali:

b r ,lat  s  z lat  1  ........ m .

Aria suprafeţelor radiate:

a) totală pentru pereţii frontal, tavan şi pâlnie (sau vatră):

 
Fr ,ftp  l r ,ftp  b r ,fsp  ........ m 2 ;

b) totală pentru pereţii laterali:

 
Fr ,lat  2  l r ,lat  b r ,lat  .......... m 2 ;

c) totală pentru peretele din spate:

 
Fr ,sp  l r ,sp  b r ,fsp  ......... m 2 ;

d) totală pentru fereastră:

 
Fr ,fe  l r ,fe  b r ,fsp  ........... m 2 ;

e) totală pentru toţi pereţii:

 
Fr ,p  Fr ,ftp  Fr ,lat  Fr ,sp  Fr ,fe  ........ m 2 ;

e) acoperită cu material refractar:

Fac ,ftp  0,2  Fr ,ftp  ........... m 2 ;  

2
 9. Schimbul de caldura in focar

Fac ,lat  0,2  Fr ,lat  ........ m 2 ;  

F ac  
 Fac ,ftp  Fac ,lat  ......... m 2 ;

f) neacoperită cu material refractar:

Fnac,ftp  Fr ,ftp  Fac ,ftp  .......... m 2 ;  
Fnac,lat  Fr ,lat  Fac ,lat  .......... m 2 ;  
Fnac,sp  Fr ,sp  Fac ,sp  ......... m 2 ;  
Fnac,fe  Fr ,fe  Fac ,fe  ......... m 2 ;  
F nac  Fnac,ftp  Fnac,lat  Fnac,sp  Fnac,fe  ........... m 2 .  
Distanţa dintre axa ţevii şi perete e a fost adoptată în p.8.1.
Raporturile:
s e
 1,07 1,1;  0; 0,5 sau 0,8
de de

în funcţie de valorile adoptate în p.8.1.

Coeficientul de eficienţă a ecranelor, conform diagramei din fig.11.1 pentru
valorile de mai sus ale raporturilor s de şi e d e , constituie:
 nac   ftp   lat   sp  0,9 ;  nac   fe  1 , pentru ferestră.

Aria suprafeţei radiate neacoperite a ecranelor:

H rnac ,ftp  Fnac,ftp   ftp  .......... m 2 ;  

H rnac ,lat  Fnac,lat   lat  ........... m 2 ;  
H rnac ,sp  Fnac,sp   sp  .......... m 2 ;  
H rnac ,fe  Fnac,fe   fe  ........... m 2 ;  
H r ,nac  
 H rnac ,ftp  H rnac ,lat  H rnac ,sp  H rnac ,fe  ........... m 2 .

Coeficientul de eficienţă a ecranelor acoperite cu material refractar  ac  1 .

Aria suprafeţei radiate acoperite cu material refractar:

H rac ,ftp  Fac ,ftp   ac  ........... m 2 ;  

H rac ,lat  Fac ,lat   ac  ................ m  ;
2

H r ,ac  H rac ,ftp  H rac ,lat  ......... .

3
 9. Schimbul de caldura in focar

9.2. Coeficientul de murdărire şi de acoperire a ecranelor

Pe parcursul exploatării, ecranele focarelor se acoperă cu cenuşă care având
conductivitate termică joasă reduce absorbţia termică a ecranelor. În afară de aceasta,
suprafaţa laterală a pereţilor focarului din zona arzătoarelor se acoperă cu un brâu de
material termoizolant. Acoperirea începe de la secţiunea superioară a pâlniei şi se
termină cu 1..1,5 m deasupra axelor arzătoarelor ultimului nivel .
Coeficientul de murdărire şi de acoperire a ecranelor se adoptă conform
tabelului 11.1. În cazul ecranelor deschise cu ţevi netede coeficientul de murdărire
este  nac = 0,45 pentru cărbunele brun cu W rap  3,4 %  kg MJ  şi  nac = 0,55
pentru cărbunele brun cu W rap  3,4 %  kg MJ  . În cazul ecranelor cu aripioare
acoperite cu material refractar  ac = 0,2.

9.3 Coeficientul de eficienţă termică a suprafeţei de absorbţie a

radiaţiei

Coeficientul de eficienţă termică a suprafeţei de absorbţie a radiaţiei este

raportul dintre fluxul termic de radiaţie absorbit de suprafaţa efectivă de absorbţie a
radiaţiei către fluxul termic de radiaţie căzut pe suprafaţa respectivă :

 i  H ri
ψ= .
F pi

Pentru partile de pereti neecranati, ψ =0.

Valoarea medie a coeficientului de eficienta termica a focarului se calculeaza
considerand toate suprafetele ecranate si neecranate:

ψm =
 i  H ri
 .......... ,
Fp

în care  i  H ri   nac   H r,nac   ac   H r,ac ;

 H r ,nac şi  H r ,ac - aria suprafetelor neacoperite, respectiv acoperite cu material
refractar (vezi p.9.1).
Pentru focarele fără suprafeţe acoperite cu material refractar, al doilea produs
 ac   H r ,ac  0 .

9.4 Amplasarea nucleului flăcării

Coeficientul care ţine seama de poziţia relativă a nucleului flăcării
în focar, se calculează cu relaţia:
M = M1 - M2 . χf =...........

în care pentru combustibilii solizi arşi în focar tip cameră M1 = 0,59; M2 = 0,5; pentru
focarele cu arderea cărbunelui în strat M1 = 0,3; M2 = 0,55. Coeficientul χf
caracterizează poziţia relativă a nucleului flăcării în focar şi se determină cu relaţia:

4
 9. Schimbul de caldura in focar

 f   a   =..............

unde:
χa = ha / hf - înălţimea relativă de amplasare a arzătoarelor sau bandei rulante
superioare de introducere a cărbunelui în focarele cu arderea cărbunelui
în strat;
Δχ - corecţia ce consideră deplasarea maximului de temperatură în focar în
raport cu punctul de amplasare al arzătoarelor sau a bandei rulante.

Pentru focarele cameră cu arderea combustibilului în stare pulverizată:

Δχ = 0 – la amplasarea orizontală a arzătoarelor turbionare;
Δχ = 0,1 – idem, în echicurent;
Δχ = - 0,1 – la întoarcerea arzătoarelor sub un unghi de 200 în jos;
Δχ = 0,1 – la întoarcerea arzătoarelor sub un unghi de 200 în sus;
Δχ = 0,15 – la arderea cărbunelui în strat.

9.5 Căldura degajată în focar. Temperatura adiabatică de ardere

a combustibilului

Căldura degajată în focar se determină cu relaţia:

100  q ch  q m  q zg
Qf = Q d  Q a  ............. [kJ/kg]
100  q m

unde:
 Qa este căldura aerului introdus în focar şi a aerului infiltrat prin neetanşeităţi:

Q a  f   f   mrc   I 0a   f   mrc   I 0ai  ............. , [kJ/kg],

în care valorile  f şi a infiltraţiilor  f ,  mrc au fost adoptate în p.5.2;

 entalpia aerului preîncălzit I a0  Va0  ct a pentru t  t pa
 ;

0
entalpia aerului infiltrat I ai  Va0  ct a pentru t  250 C (vezi p.6.1).
Temperatura adiabatică θa se determină cu ajutorul căldurii degajate în focar
Q f cu ajutorul diagramei I-t (vezi fig.6.1);θa = ........

9.6 Căldura specifică medie a gazelor de ardere

Căldura specifică medie a gazelor de ardere se calculează cu relaţia:
Q f  Igaf

Vc m   .............
 a  f

unde I gaf
 este entalpia gazelor de ardere la temperatura si excesul de aer la iesirea din
focar (vezi fig.6.1); valorile  a şi  f au fost determinate în p.9.5, respectiv p.4.3.

5
 9. Schimbul de caldura in focar

9.7 Coeficientul de emisie a focarului

Coeficientul de emisie af se calculeaza cu formula:

a fl
af 
a fl  1  a fl   m
,

unde afl este factorul de emisie efectiv al flacarii care depinde de tipul de combustibil.
Pentru combustibilii solizi:

a fl  1  e kps ,

în care:
k este coeficientul de atenuare a radiaţiei de către mediul din focar, 1 m  MPa  ;
p  0,1 MPa - presiunea în focar;
s - grosimea efectivă a stratului radiant al flăcării:

s  3,6  V f Fp .

Coeficientul de atenuare a radiaţiei de către mediul din focar se calculează la

temperatura gazelor la ieşirea din focar  f cu relaţia:

k  k nl  k cn   cn  k cocs  1   2 , 1 m  MPa  ,

în care:
 valoarea  cn a fost determinată în p.5.3 (tabelul 5.2 în coloana “focar
şi feston”);
 k cocs  10 ;
 pentru cărbunele brun 1  0,5 ;
 pentru arderea combustibilului în focare cameră  2  0,1;
 pentru arderea combustibilului solid în strat  2  0,03 .

Coeficientul de atenuare a radiaţiei de către partea neluminoasă a flăcării care

conţine gaze triatomice:

k nl  rn  k g  2,587 ,

în care:
rnl  rRO2  rH 2O (vezi p.5.3, tabelul 5.2 în coloana “focar şi feston”);
k g - coeficentul de atenuare a radiaţiei de către gazelle triatomice:

 7 ,8  16  rH 2O     273   1 
kg    1  1  0,3  f   ..............  ;
 3,16  p  s   1000   m  MPa 
 n 

pn  p  rn  0,1  rn , MPa  - presiunea parţială a gazelor triatomice.

6
 9. Schimbul de caldura in focar

Coeficientul de atenuare a radiaţiei de către particulele de cenuşă se

calculează cu relaţia:
44
k cn   ................ ,
3
f  2732  d cn2
în care diametrul mediu efectiv al particulelor de cenuşă se adoptă din tabelul 11.2:
d cn  10 m pentru cărbunele praf ars în focare tip cameră;
d cn  20 m pentru arderea combustibilului în strat; în formulă d cn se substituie în
[μm].

9.8 Căldura transmisă prin radiaţie în focar

Căldura transmisă prin radiaţie în focar se calculează cu relaţia:

Qr    Q f  I gaf
  kJ kg ,

în care valorile  , Q f şi I gaf

 au fost determinate în p.7.5, respective p.9.5 şi p.9.6.

9.9 Verificarea corectitudinii calculului temperaturii gazelor de

ardere la îeşirea din focar
Teperatura calculata a gazelor de ardere la ieşirea din focar  fc
 se alculează cu
formula:

fc 
Ta
0 ,6
 273  .................  C
0

 5,67   m  Fp  a f  T 3

M   11  1
a
 10    B  Vc  
 ef m 

În cazul în care  fc

   f  100 0 C calculul se consideră terminat. Dacă însă
această diferenţă este mai mare decât  1000C, atunci se vor recalcula valorile Vc m
şi a f la valoarea obţinută a temperaturii  fc
 şi calculul  fc
 se va repeta până când se
va atinge precizia  fc
   f  100 0 C . Temperatura  fc
 nu trebuie de asemenea să
depăşească 11000C.

9.10 Calculul de verificare a ariei suprafeţei pereţilor focarului

Aria suprafeţei pereţilor focarului necesară pentru transmiterea căldurii Qr se
calculeaza cu relatia:
 Ta 
  1
3 T "
Fpc =
B ef  Q r  1011  f   ................ m 2 ,  
5,67  a f  m  Tf " Ta  M
3 2
M

în care T f   f  273 ; Ta   a  273 .

7
 9. Schimbul de caldura in focar

În cazul în care aria suprafeţei calculate cu ultima formulă:

Fpc  Fp
 100  ..............  2% ,
Fp

calculul se consideră corect.

Dacă precizia de calcul a ariei suprafeţei pereţilor focarului nu se încadrează în
 
eroarea de 2%, atunci diferenţa F   F pc  Fp se adună cu semnul ei la suprafaţa
pereţilor focarului, deci
F pc  F p  F .

Înălţimea suplimentară a prismei focarului se calculează cu relaţia:

 F
 h pr   .......... [m],
U
în care perimetrul prismei focarului U  2a  2b pentru focarele cu amplasarea
ţevilor într-un singur rând şi U  2a  4b pentru focarele cu ţevile amplasate pe două
rânduri pe pereţii laterali.
Înălţimea recalculată a focarului va deveni:
hp
hf   h pr  h pr  .............. , [m].
2