Examenul de bacalaureat naţional 2020

Proba E. a)

Subiectul II

Fragmentul citat din opera „ Isabel si apele diavolului”, de Mircea Eliade, se încadrează într-o
opera in care perspectiva naratorului este subiectiva, el fiind si personaj al acesteia si
relatand prin prisma propriilor impresii si viziuni, avand loc in primul rand la spectacolul pus
in scena.

Textul reprezinta un monolog interior avand-o central pe Isabel, sursa a framantarii acestuia.
Naratorul marturiseste incertitudinea amintirilor sale cu privire la discutiile cu ea si lipsa
claritatii in momentul in care incearca sa scrie despre amintirile sale.

Amprente vizibile ale implicarii afective sunt pronumele personale si verbele de persoana I,
care exprima o puternica reflectie asupra trairilor (eu, nu mi le amintesc, cunosc).

Motivul pentru care îi este greu sa si puna gandurile in ordine nu ii este cunoscut in totalitate
insa blameaza lipsa de claritate pe farmecul si fascinarea lui in momentul povestirii („iar
povestirile ei sunt prea frumoase ca să mi le amintesc; sau sunt atât de personale, încât scrisul
meu nedibaci nu izbutește să le păstreze.”)

Conchizand , fragmentul din opera „ Isabel si apele diavolului”, de Mircea Eliade este scris
dintr-o perspectiva narativa subiectiva, evidentiata prin marci ale afectivitatii.