Dacă ai greșit în fața lui DUMNEZEU să zici : „Miluiește-mă DUMNEZEULE …”

De vei greşi cu ceva în faţa lui DUMNEZEU (şi noi greşim cu prisosinţă în fiecare zi),
spune îndată în inimă , cu Credinţă în Domnul , îngemănând strigătul inimii cu o conştiinţă smerită
şi cu asumarea păcatelor, Psalmul 50
„Milueşte-mă DUMNEZEULE , după Mare Mila Ta”, spune-l până la capăt . 
Dacă după ce l-ai spus o dată n-ai simţit nimic , încearcă a doua oară , dar rosteşte-l cu şi mai multă
căldură a inimii , cu şi mai mare simţire şi îndată ţi se va umple sufletul de Lumină , de Mântuire şi
Pace de la Domnul .
Fă aşa mereu , cu inimă zdrobită . Este un mijloc de toată nădejdea , experimentat , de a te Impotrivi
păcatului. Dacă nu vei primi Uşurare , înseamnă că tu eşti de vină, că nu te-ai rugat cu inimă
zdrobită, cu Smerenie , că n-ai fost ferm Convins că DUMNEZEU îţi va Da Iertare păcatelor şi că eşti
slab, nu te poţi dezlega de păcat.

Doamne , fac mărturie Inaintea Ta că energia şi sănătatea , vigoarea fizică şi spirituală nu pot fi
obţinute trăind tot timpul într-o casă de vacanţă sau în pădure , ci la Tine , în biserică şi mai cu
seamă în timpul Liturghiei şi prin Dătătoarele de viaţă Tale Taine !
O , Suprema Fericire a Sfintelor Taine !
O , Minunată şi Veşnică Pronie Dumnezeiască , Cea Care Dai Mântuire şi Indumnezeire prin Sfintele
Taine !
O , Preaînchipuire a vieţii veşnice prin Sfintele Taine !
Câte Binefaceri nu mi-a Adus până acum Credinţa în Hristos !
Nu le ştiu numărul şi nu voi vorbi despre fiecare în parte , ci numai despre una :
+ de câte ori nu mi-a adus linişte , nu mi-a scos sufletul din tulburare , nu mi-a alungat patimile!
De câte ori nu mi-a îndreptat pornirile strâmbe ale inimii, de câte or nu m-a Curăţat de păcate, nu
mi-a Scăpat sufletul de moarte!
Cât de Apropiat Este Domnul de omul credincios !
El ne Este ca aerul , ca respiraţia inimii şi a sufletului nostru .

Sfântul Ioan de Kronstadt