Cap.

III Obiectul contractului : Bunurile

3.1. Def : Totalitatea obligatiilor asumate de parti in cadrul operatiilor juridice asupra careia s-
a manifestat acordul de vointa al partilor (vezi Sache Neculaescu „Controverse privind
obiectul contractului” in volumul „Justitie, Stat de Drept si cultura juridica” – sesiune anuala
de comunicari stiintifice – 13 V 2011, Bucuresti la ICJ, pg. 422 – 432).
Ex : in vanzare – cumparare obligatiile vanzatorului : de a transfera proprietatea
asupra bunului; de a preda bunul; de a garanta asupra lui + obligatiile cumparatorului de a
plati pretul, de a prelua bunul)

3.2. Deosebiri fata de obiectul obligatiilor = acesta consta in prestatia concreta pe care una
din parti o datoreaza celeilalte (art 1226 N.C.Civ) care, sub sanctiunea nulitatii absolute,
trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit (ar trebui sa fie si util = sa
corespunda unui interes patrimonial al partilor sau macar al uneia dintre ele – vezi Cod
Godolfi art.26=Anteproiect italian de Cod european al contractelor; vezi exemplele de la
vanzare – cumparare).

3.3. Definitie : „Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul
unui drept patrimonial” (art 535 N.C.Civ)
In exemplele de mai sus
 obligatia de a transfera proprietatea => prestatia consta in transferul proprietatii (a da);
 obiectul prestatiei = bunul asupra caruia se transfera proprietatea (masina, casa, ...)
Se analizeaza la fel pentru toate obligatiile vanzatorului si ale cumparatorului.

3.4. Corelatia bun – patrimoniu

Intre bun si patrimoniu exista relatia parte-intreg, in care un bun privit in mod individual
poate fi parte a patrimoniului.
Intr-o comparatie plastica, patrimoniu ar fi un recipient al caruit continut poate fi
supus unei permanente fluctuatii fara ca existenta recipientului sa fie afectata, e un cont curent
al subiectului de drept civil in care sunt trecute drepturile in activul acestuia si toate obligatiile
in pasiv. Permanenta miscare din interiorul patrimoniului trebuie inteleasa ca aparitie de noi
drepturi si obligatii si stingerea sau modificarea celor vechi (Ex: subrograrea reala cu titlu
particular = un bun, masina persoanei fizice este vanduta si se obtine pretul acesteia,
subrogatie = inlocuire, cu titlu particular = locul masinii in patrimoniu e luat de suma de bani
obtinuta ca pret, dar cu aceasta se poate obtine alt bun fara ca recipientul, patrimoniul sa
sufere).
Patrimoniul este o universalitate juridica, deci o masa de drepturi si obligatii legate
intre ele si care contituie gajul general [garantia] al creditorilor. Art 2324 N.C.Civ „Cel care e
obligat personal raspunde cu toate bunurile mobile si imobile, prezente si viitoare”.
Adica acei creditori care nu si-au contituit o garantie (gaj, ipoteca, privilegiu) speciala asupra
unui anumit bun din patrimoniul debitorului (numindu-l de aceea creditor chirografar spre
deosebire de creditorul ipotecar, gajist, privilegiat) va avea ca garantie a platii datoriei
patrimoniul debitorului din momentul platii (care poate fi diferit de cel din momentul nasterii
datoriei, de aceea in viitor debitorul putand deveni inclusiv insolvabil, exista acest risc pentru
creditorul chirografar).

1
 Exista si universalitate de fapt, ex : conf. art. 541 N.C.Civ. un ansamblu de bunuri
ce apartin aceleiasi persoane si au o destinatie comuna stabilita de lege sau vointa
proprie (vezi patrimoniu de afectatiune).

3.5 Clasificarea bunurilor:

I. dupa natura lor, bunurile se impart in bunuri mobile si imobile (numite si miscatoare sau
nemiscatoare).
A. Imobile:
a. prin natura lor = terenurile, cladirile, izvoarele si cursurile de apa, plantatii
prinse in radacini, orice alte lucrari fixate in pamant cu caracter permanent,
platformele si alte instalatii de exploatare a resurselor submarine situate pe
platoul continental precum si tot ceea ce in mod natural sau artificial este
incorporat in acestea cu caracter permanent (art. 537).
b. prin drepturile la care se aplica = regulile bunurilor imobile, daca nu se
prevede altfel (prin lege sau de catre parti ) se aplica si drepturilor reale
constituite asupra lor (art. 542 alin 1). Ex : dreptul de proprietate asupra unui
teren; dreptul de folosinta asupra unei case;
c. imobile prin destinatie = bunuri mobile prin natura lor dar prin destinatia
data devin imobile. Ex : pestele din iaz (helestee), oglinzile, tablourile,
statuile intarite cu gips sau cand ele nu se pot scoate fara a se strica fondul
(imobilul) pe care sunt asezate, materialele care sunt separate in mod
provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou intrebuintate ( tiglele de pe
acoperis, burlanele), pastreaza regimul juridic de bunuri imobile; la fel si
partile integrante ale unui imobil, temporar detasate de acesta, daca vor fi
reintegrate (ex: o macara ce face parte dintr-un dispozitiv dintr-o hala
industriala, dar care va fi reintegrata) (art. 538 alin 1 N.C.Civ); precum si
materialele aduse pentru a fi intrebuintate in locul celor vechi (daramarea
unui zid implica reparatii si caramizile ce le folosesc dobandesc regim juridic
de imobile de la data dobandirii acestei destinatii; vezi si peretii despartitori)
(art. 538 alin.2)

B. Mobile = Bunurile pe care legea nu le considera imobile (art 539 N.C.Civ); bunuri
ce pot fi mutate dintr-un loc in altul fara a-si pierde valoarea economica (ex: o carte, banca ...)
Categorii de bunuri mobile :
a. prin natura lor: de ex: lucrurile fara viata: masa, tablou etc, dar si undele
electromagnetice sau asimilate lor; energia de orice fel (chiar daca sursa
acestora este mobila sau imobila) (art. 539, alin 2, N.C.Civ)
b. prin determinarea legii: actiunile,obligatiunile;
c. prin anticipatie: fructele si recoltele neculese, dar si bogatiile subsolului (deci
care fiind legate de un teren ca bun imobil ar putea urma regimul juridic al
acestuia, dar pentru ca sunt instrainate anticipat, dar in vederea predarii cand
vor fi mobile, se considera ca vor fi mobile prin anticipatie).

2
 Importanta juridica a clasificarii
- efectele posesiei:
-atat cele mobile cat si cele imobile pot fi in posesia altei persoane decat a
proprietarului, dar in timp ce posesia de buna-credinta a unui bun mobil valoreaza
proprietate (art 557 N.C.Civ) „en fait des meubles possession vaut titre”, pentru
bunurile imobile posesia poate conduce la uzucapiune (prescriptie achizitiva) care
numai in anumite conditii conduce la dobandirea proprietatii bunului imobil (chiriasii
caselor nu pot invoca uzucapiunea;
Atentie:dobandirea dreptului de proprietate imobiliara se face numai prin inscrierea in
cartea funciara – art. 557 N.C.Civ, alin 3).
- drepturi reale accesorii: Potrivit N.C.Civ. sunt
 ipoteca – mobiliara si imobiliara
 gajul
 dreptul de retentie
Din punctul de vedere al clasificarii in bunuri mobile si imobile, ne intereseaza ipoteca
si gajul.
A. Gajul = garantia pe care o da debitorul cu privire la un bun al sau, cu scopul ca la
scadenta, in cazul neachitarii datoriei, creditorul sa-si indestuleze creanta din bunul dat in gaj
sau din vanzarea lui (drep real accesoriu).
Obiect: numai bunuri mobile susceptibile de detentie materiala; nu pot fi obiect de gaj:
bunurile incorporate cum ar fi drepturile de creanta sau titlurile negociabile emise in forma
materializata, decat daca sunt incorporate intr-un titlu de valoare (a se vedea Alex Mihnea
Angheni „Unificarea reglementarilor privind garantiile reale in cadrul N.C.Civ” ICJ mai
2011, pg. 712-718) (conf. art. 2480 N.C.Civ).
Forma: cu deposedare sau fara deposedare; e valabil chiar in lipsa redactarii unui
inscris, indiferent de valoare; obligativitatea publicitatii in Arhiva Electronica de Garantii;
altfel creditorul poate fie sa ia in posesie bunul garantat, in mod pasnic, fie, cand nu o poate
face pasnic, poate apela la executor judecatoresc sau alte organe de executare, fie sa vanda
bunul.
B. 1. Ipoteca imobiliara = drept real (accesoriu) asupra unor imobile afectate la plata
unei obligatii.
Obiect: bunuri imobile (sau universalitati de bunuri imobile), inclusiv constructii
viitoare care nu sunt supuse intabularii, ci numai se inscriu provizoriu in cartea funciara.
Forma: autentificata, efect constitutiv, adica dreptul real se constituie doar la
momentul inscrierii in cartea funciara.
B. 2. Ipoteca mobiliara (exista in C.Com doar asupra navelor si aeronavelor)
Obiect: conf. art. 2389 N.C.Civ – bunuri mobile corporale sau necorporale (creante
banesti: din contractul de vanzare-cumparare, locatiune, asigurare, conturi bancare,
actiunile/partile sociale, valori mobiliare si alte instrumente financiare, dreptul de proprietate
intelectuala).
Forma: se face doar fara deposedare, valabila sub forma inscrisului sub semnatura
privata.

3
 - competenta teritoriala: litigiul cu privire la imobile se judecata de instanta in raza
careia se afla bunul, pe cand pentru bunurile mobile e competenta instanta domiciliului
paratului (actor sequitur forum rei);
- instrainarea lor: pentru mobile acte sub semnatura privata, pentru cele imobile acte
autentice sub sanctiunea nulitatii absolute;
- dupa circulatia lor juridica distingem:
o bunuri care se afla in circuitul civil, adica pot foi dobandite ori instrainate prin
act juridic, ex : produse agricole, casele etc;
o bunuri care sunt scoase din circuitul civil, a caror dobandire sau intrainare
este interzisa prin lege (fiind inalienabile). Ex: terenurile care fac parte din
domeniul public; si bunuri a caror circulatie e prevazuta de acte normative
speciale ce stabilesc conditii restrictive, ex: regimul armelor si munitiilor,
produse si substante toxice.

B. Dupa modul in care sunt determinate:

1. Fungibile – sunt acele bunuri care se individualizeaza prin operatiuni specifice : de

numarare, cantarire, masurare. Ex: 1 Kg de mere, o suma de bani, 1 m de stofa. Ele pot fi
inlocuite unele prin altele in executarea unei obligatii (art 543 alin 2 N.C.Civ).
Prin act juridic, un bun fungibil prin natura lui poate fi considerat nefungibil (art 543
alin 3).
2. Nefungibile – sunt acele bunuri care, potrivit naturii lor sau vointei exprimata in act juridic,
se individualizeaza prin insusiri proprii, speciale, putand fi astfel recunoscute dintr-un
complex de bunuri asemanatoare. Ex: un teren, o masina (nr. de motor), o sculptura, de obicei
unicat [ex: o carte cu dedicatie, un radio care apartinea unei personalitati].

Importanta juridica a clasificarii:

I. D.p.v al momentului transmiterii dreptului de proprietate:

- pentru bunurile fungibile nu se transfera decat la momentul individualizarii bunului
prin masurare, numarare, cantarire, adica cel al predarii, chiar daca contractul s-a incheiat la o
data anterioara; Ex: contractul de vanzare-cumparare a unei tone de cartofi incheiat la data de
23 oct 2011, iar prestarea si plata se fac la 23 noiembrie 2011, momentul transmiterii
dreptului de proprietate este cel al prestarii, respectiv 23 noiembrie 2011
- pentru bunurile nefungibile, proprietatea se transmite chiar la momentul realizarii
acordului de vointa. Ex: daca in speta de mai inainte, in loc de cartofi stabilim ca obiect al
prestatiei un autoturism (identificat prin seria motorului si numarului de inmatriculare),
momentul transferului dreptului de proprietate este 23 oct 2011, cel al incheierii contractului.

II. Dpdv al riscului contractului (prin care intelegem care dintre partile contractante suporta
paguba in cazul distrugerii bunului din cauze fortuite). Spre deosebire de reglementarea
anterioara, fie ca este vorba de un bun fungibil sau nefungibil, riscul e suportat de debitorul
obligatiei imposibil de executat (cel ce trebuie sa predea bunul = vanzatorul), chiar daca

4
proprietatea a fost transferata dobanditorului (cumparatorul, conf art 1274 N.C.Civ). Adica se
aplica regula „Res perit debitorii” si nu „Res perit Domino”, indiferent de calitatea de
profesionist/ neprofesionist a partilor.

C. Criteriul dupa care folosirea bunurilor implica ori nu consumarea ori instrainarea
lor
1. consumptibile
2. neconsumptibile
1. este consumptibil acel bun mobil a carei intrebuintare obisnuita implica instrainarea. Ex:
combustibili, alimentele.
2. este neconsumptibil bunul care poate fi folosit repetat, fara consumarea substantei sau
instrainarea lui. Ex: constructiile, terenurile, masinile (conf. art. 544 N.C.Civ)

Importanta juridica:

- in materie de uzufruct cand bunul este neconsumptibil, uzufructuarul trebuie sa restituie

proprietarului chiar acel bun, (chiriasul) avand obligatia conservarii substantei lui;
- cand bunul este consumptibil, uzufructuarul va inapoia bunuri de aceeasi calitate, cantitate,
valoare sau pretul acestuia;
- in materie de imprumut:
- de folosinta = comodat → bun neconsumptibil. Ex: autoturism
- de consumatie = mutuum → bun consumptibil. Ex: 1 kg. Faina

D. Dupa criteriul producerii sau neproducerii de fructe/producte:

1. Fructe = produse care deriva din folosirea unui bun, fara consumarea substantei sale
2. Producte = bunul care nu da nastere periodic la produse fara consumarea substantei sale.
Ex: copacii unei paduri, piatra din cariera, nisipul din albie.
3. Exista 3 categorii de fructe (conf. art. 548 N.C.Civ) :
- naturale (ale pamantului de la sine). Ex: iarba, pasunile, productia si sporul
animalelor;
- industriale – prin efortul uman. Ex: cereale, recoltele de orice fel;
- civile – venituri in bani produse de un bun in virtutea unui act juridic. Ex: chirie,
arenda, dobanzi, dividende.

Importanta juridica:

I. dpv al modului de dobandire, fructele naturale si industriale se dobandesc prin culegere,

cele civile se dobandesc zi de zi (termenele curg);
II. dpv al titularului, fructele si productele se cuvin proprietarului, daca prin lege nu se
dispune altfel;
III. dpv al posesiei, posesia de bunuri consumptibile conduce la dobandirea proprietatii
fructelor nu si a productelor [Ex: cel ce a luat in folosinta o livada de pomi fructiferi va putea

5
culege fructele fiind doar arendasul pamantului; pe cand daca taie trunchiurile de copaci, nu le
poate vinde, fiind producte si ele apartinand proprietarului terenului].

E. Criteriul dupa care pot fi supuse impartirii fara sa-si schimbe destinatia (divizibile) sau
prin impartire si-ar schimba destinatia (indivizibile) (conf. art. 545 N.C.Civ).
- Bunuri divizile – Ex: o bocata de stofa
- Bunuri indivizibile, care nu pot fi impartite in natura fara a li se schimba destinatia.
Ex: actiunile unei S.A.

Importanta juridica:

I. in materie de partaj de bunuri divizile, distingem intre posibilitatile urmatoare:

- proprietatea
- indiviziunea
- devalmasia
Cand bunul este indivizibil, fie se atribuie unuia din proprietari cu obligarea lui la a
plati o cota valorica celorlalti (sulta), fie e scos la vanzare prin licitatie si se imparte pretul.
Astfel, un bun indivizibil e inlocuit cu valoarea in bani a acestuia, care e divizibila.

F. Dupa corelatia dintre ele:

- principale si accesorii
1. bun care e independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun. Ex: automobilul, un
teren, o constructie
2. bun care e destinat sa serveasca la intrebuintarea economica a altui bun, principal.
Ex: tiglele acoperisului, burlanele, husa automobilului.

Importanta juridica:
Daca nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmeaza situatia juridica a celui principal
(„Accerium sequitur principalem”), inclusiv in caz de instrainare sau de grevare a bunului
principal.

G. Dupa modul lor de percepere:

Bunuri corporale si incorporale.

1. corporale = bunuri care au o existenta materiala, perceptibila simturilor omului. Ex: masa
2. incorporale = valoarea economica a bunului are o existenta ideala, abstracta, poate fi
perceputa cu „ochii mintii”. Ex: brevetul de inventie, actiunile, obligatiunile.

Importanta juridica:
I. dobandirea proprietatii prin posesie de buna credinta opereaza numai pentru mobile
corporale , nu si la cele incorporale;

6
II. dobandirea proprietatii prin simpla traditiune (remitere) opereaza doar pentru bunurile
corporale, nu si pentru cele incorporale;
Titlurile de valoare se transmit diferit cele la purtator (prin traditiune), cele nominative
(prin cesiune), cele la ordin (prin gir).

mobile
A. Bunuri
imobile

fungibile – momentul transmiterii proprietatii

B. – riscul contractului
nefungibile – locul predarii

consumptibile - uzufruct
C. de folosinta
neconsumptibile - imprumut
de consumatie (mutuum)

fructe culegere
- mod de dobandire
D. zi de zi
- categorii de fructe

producte - posesia de buna credinta pentru fructe, nu si pentru producte

coproprietate
divizibile partaj de bunuri divizibile indiviziune
devalmasie
E.

indivizibile indivizibile → unuia dintre proprietari; actiuni

principale cand se datoreaza un bun principal se

F.
accesorii datoreaza si accesoriu

corporale
G. traditiune → la purtatot
incorporale cesiune → nominaive

7
 gir → la ordin
3.6 CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC-DREPTURILE SUBIECTIVE

3.6.1 Definiţie = [totalitatea drepturilor subiective şi a obligaţiilor civile pe care le

au părţile lui]. Drepturile subiective civile formează latura activă a conţinutului
raportului juridic.

Obligaţiile subiective civile formează latura pasivă.

Fiecărui drept subiectiv îi corespunde o anumită obligaţie civilă: Ex.: (dreptului de

proprietate exercitat de titular (ca subiect activ) îi corespunde obligaţia tuturor celorlalte
(subiecte pasive) de a nu face nimic care să-l împiedice în exercitarea dreptului). [În acest
capitol ne ocupăm de drepturile subiective civile, obligaţia civilă va fi studiată în cadrul
teoriei generale a obligaţiilor civile].

Drepturile subiective civile

Definiţie: Este posibilitatea recunoscută de legea civilă subiectului activ – persoană fizică
ori persoană juridică – în virtutea căreia acesta poate în limitele dreptului şi moralei, să aibă o
anumită conduită (1) să pretindă o conduită corespunzătoare; (2) să dea, să facă ori să nu facă
ceva – de la subiectul pasiv, şi să (3) ceară concursul forţei coercitive statului, în caz de
nevoie.

Elementele definitorii:

- puterea, facultatea recunoscută de legea civilă subiectul activ, PF sau PJ.

- subiectul activ poate - (1) avea el însuşi o anumită conduită

- (2) să pretindă o anumită conduită - să dea

- să facă

- să nu facă ceva

- (3) să apeleze la concursul forţei de

constrângere a statului (când dreptul lui e

8
 încălcat).

3.6.2 Clasificarea drepturilor subiective civile

A. după opozabilitatea lor

B.
I. Absolute = dreptul în virtutea căruia titularul său poate avea o anumită conduită,
fără a face apel la altcineva pentru a şi-l realiza.

Ex.: dreptul de proprietate, dreptul la nume.

II. Drepturi relative = acel drept în virtutea căruia titularul poate pretinde subiectul
pasiv o conduită determinată, fără care dreptul nu se poate realiza.

Ex.: dreptul vânzătorului de a cere plata preţului.

Asemănări:

- ambele au cunoscut, identificat subiectul activ

Deosebiri:

la dreptul absolut – nu e cunoscut

i. din punct de vedere al subiectului pasiv
la drepturile relative - şi subiectul
activ şi subiectul pasiv sunt

9
 cunoscute

ii. din punct de vedere al obligaţiei

la drepturile absolute există obligaţia generală şi negativă de a nu face

de a da
la drepturile relative există obligaţia a face
a nu face

iii. din punct de vedere al persoanelor cărora li se opune

drepturile absolute se opun tuturor (erga omnes)

dr. personale nepatrimoniale

Ex.
dr. reale

drepturile relative: se opun doar subiectului pasiv (erga certam personam)

Ex. dr. de creanţă al împrumutătorului se exercită asupra împrumutatului

(o anumită persoană)

a) reale
I. patrimoniale
B. După natura consimţământului b) de creanţă

II. nepatrimoniale

I. Patrimoniale

a) Drept real =

10
 dreptul patrimonial în virtutea căruia titularul său îşi poate exercita prerogativele asupra
unui bun.

b) Drept de creanţă =

dreptul patrimonial în temeiul căruia subiectul activ (creditor) poate pretinde subiectului
pasiv (debitor) să dea, să facă, să nu facă ceva.

Asemănări:

- ambele sunt patrimoniale

- ambele au identificaţi titularii lor, ca subiecte active
Pentru că dreptul real este un drept absolut, iar cel de creanţă este un drept relativ, se
desprind aceleaşi deosebiri menţionate din punct de vedere al:

i) Subiectului pasiv
ii) Obligaţiei
iii) Persoanelor cărora li se opune (analizate la clasificarea anterioară)
Deosebiri:

la dr. real nu e cunoscut subiectul

pasiv; e nedeterminat
i) din punct de vedere al subiectului pasiv
la dr.de creanţă subiectul pasiv e
cunoscut, e debitorul

generală de
la dr. real: există o obligaţie a nu

11
 face
ii) din punct de vedere al obligaţiei negativă

ca drept absolut este opozabil

erga omnes

există -de a da
la dr. de creanţă obligaţia -de a face
- de a nu face,
adică de a se abţine
de la ceva ce ar fi
putut să facă

este opozabil erga certam

personam

drepturile reale sunt limitate. Ex.: dr. de

iii) din punct de vedere al numărului proprietate, de uz, de uzufruct

dr. de creanţă sunt nelimitate ca număr

iv) din punct de vedere al prerogativelor conferite

- urmăririi
dr. real e însoţit de prerogativele
- preferinţei

Ex.: creditor ipotecar şi creditor gajist

dr. de creanţă – nu e însoţit de prerogativele urmăririi şi preferinţei

12
 II. Nepatrimoniale:

caractere a) netransmisibile

b) pot fi exercitate doar personal (nu prin reprezentare)

Reprezentarea este operaţiunea juridică ce constă în săvârşirea de către o persoană,

numită reprezentant, în numele şi pe seama altei persoane, numită reprezentat, a unui act
juridic ale cărui efecte se produc direct în persoana şi patrimoniul acesteia din urmă.

părinţi
legală tutori
Reprezentarea curatelă

mandat
convenţională
comision

c) sunt drepturi absolute

d) încălcarea lor atrage un prejudiciu patrimonial

Subclasificare:

- drepturi ce privesc existenţa şi integritatea (fizică şi morală) a persoanei.

- dreptul de identificare a persoanei

Ex.:

- drepturi decurgând din creaţia intelectuală.

13
 3.6.3 Formele proprietăţii: coproprietatea, indiviziunea, devălmăşia

- coproprietatea: mai multe persoane deţin în proprietate un bun ori câteva bunuri,
determinate; fiecare subiect având calitatea de coproprietar îşi va cunoaşte cota ideală de
drept (1/ 2, 1/4), dar nu are o parte determinată din bun în materialitatea lui.

[Ex.: deţine 1/2 dintr-o casă, nu înseamnă că va fi proprietar exclusiv pe jumătate din
sufragerie, 1/2 din dormitor, 1/2 din bucătărie etc. astfel că dreptul său se întâlneşte cu al
celorlalţi în orice părticică a bunului.]

- indiviziunea: mai multe persoane deţin în proprietate o masă de bunuri, fiecare

având calitatea de coindivizar; fiecare îşi cunoaşte cota ideală de drept, dar spre deosebire de
coproprietari, coindivizarii nu-şi pot exercita dreptul asupra unui bun determinat sau asupra
unor bunuri determinate pe care să le deţină în exclusivitate. Ex. moştenitorii care succed
defunctului, sunt coindivizari asupra masei de bunuri succesorale;

- devălmăşia: soţii deţin bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei; nu se ştie ce

cotă sau ce bunuri aparţin unuia sau altuia, partea fiecăruia va fi determinată după criteriul
„gradului de contribuţie la dobândirea lor”.

14