Sunteți pe pagina 1din 14

Analiză matematică

Limite şi continuitate pentru


funcţii reale (schiţă)
Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct

x2 − 1
f (x) = , x ∈ R\{1}
x−1

Valori ale lui x ı̂n jurul lui x0 f (x)


0, 9 1, 9
0, 99 1, 99
0, 999 1, 999
1, 1 2, 1
1, 01 2, 01
1, 001 2, 001
1, 0001 2, 0001
1, 00001 2, 00001

Definiţie. Fie A ⊆ R. Punctul x0 ∈ R este punct de acumulare al


mulţimii A dacă orice vecinătate a punctului x0 conţine puncte din A diferite
de x0 , adică
V ∩ (A\ {x0 }) 6= ∅, ∀V ∈ V (x0 ) .
Definiţie. Fie A ⊆ R. Punctul x0 ∈ A este punct izolat pentru A dacă
nu este punct de acumulare.

Ex. D = [1, 2) ∪ {3}

1
Ex. D = (2, +∞)

Fie o funcţie f : D ⊆ R → R, x0 ∈ R un punct de acumulare pentru D şi


l ∈ R.
Definiţie. Spunem că l este limita funcţiei f ı̂n punctul x0 dacă: ∀V ∈
V (l) ∃U ∈ V (x0 ) a.ı̂., ∀x ∈ U ∩ D, x 6= x0 , să avem: f (x) ∈ V.

Notăm
l = lim f (x) .
x→x0

Observaţii:
1. x0 este punct de acumulare al mulţimii D pe care este definită funcţia
2. x0 poate să nu aparţină mulţimii D.
3. Dacă f este definită ı̂n x0 , valoarea limitei ı̂n punctul x0 nu depinde de
valoarea funcţiei ı̂n x0 , adică lim f (x) , dacă există, şi f (x0 ) pot fi egale sau
x→x0
nu.
4. Dacă există, limita unei funcţii ı̂ntr-un punct este unică.

Exemplu. f : R → R, f (x) = x + 1, x0 = 2

Să arătăm că: ∀V ∈ V (3) ∃U ∈ V (2) a.ı̂. ∀x ∈ U , x 6= 2 să avem: f (x) ∈ V.

2
Teoremă. Fie f : D ⊆ R → R, x0 ∈ R punct de acumulare pentru D şi l ∈
R. Atunci funcţia f are limita l ı̂n punctul x0 dacă şi numai dacă ∀ (xn )n≥1 ⊂
D\ {x0 } , xn → x0 , avem: f (xn ) → l.

Exemplu. f : R → R, f (x) = x + 1, x0 = 2

Corolar. Dacă există două şiruri convergente (xn )n≥1 , (x0n )n≥1 ⊂ D\ {x0 }
astfel ı̂ncât xn → x0 şi x0n → x0 , pentru care şirurile valorilor (f (xn ))n≥1 ,
(f (x0n ))n≥1 au limite diferite, atunci funcţia f nu are limită ı̂n punctul x0 .

Exemplu. Funcţia f : R → R, f (x) = sin x nu are limită la +∞

1
Exemplu. Funcţia g : R∗ → R, g (x) = sin nu are limită ı̂n punctul
x
x0 = 0.

3
Limite laterale
Fie f : D ⊆ R → R.
Dacă x0 este punct de acumulare pentru mulţimea D1 = D ∩ (−∞, x0 ) ,
atunci vom spune că x0 este punct de acumulare la stânga pentru D. Similar,
dacă x0 este punct de acumulare pentru mulţimea D2 = D ∩ (x0 , +∞) , atunci
vom spune că x0 este punct de acumulare la dreapta pentru D.
Exemplu. D = [1, 2).

Definiţie. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 punct de acumulare la stânga pentru


mulţimea D. Spunem că funcţia f are limită la stânga ı̂n punctul x0 , egală
cu ls , dacă ∀V ∈ V (ls ) ∃U ∈ V (x0 ) astfel ı̂ncât, ∀x ∈ U ∩ D, x < x0 , să avem
f (x) ∈ V.
Notăm

lim f (x) sau ls = lim f (x) sau ls = f (x0 − 0) .


ls = x→x
0 x↑x0
x<x0

Definiţie. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 punct de acumulare la dreapta pentru


mulţimea D. Spunem că funcţia f are limită la dreapta ı̂n punctul x0 , egală
cu ld , dacă ∀V ∈ V (ld ) ∃U ∈ V (x0 ) astfel ı̂ncât, ∀x ∈ U ∩ D, x > x0 , să avem
f (x) ∈ V.
Notăm

ld = x→x
lim f (x) sau ld = lim f (x) sau ld = f (x0 + 0) .
0 x↓x0
x>x0

Limitele la stânga şi la dreapta ı̂ntr-un punct se numesc limite laterale.

4
Exemplu. Fie funcţia f : [0, 3] → R definită prin


 −x + 1, x ∈ [0, 1)
1, x ∈ [1, 2)

f (x) =

 2, x = 2
x − 1, x ∈ (2, 3]

Exemplu. Să se calculeze limitele laterale ı̂n x0 = 0 ale funcţiei


|x|
f : R∗ → R, f (x) = .
x

Teoremă. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 punct de acumulare la stânga şi la


dreapta pentru mulţimea D. Funcţia f are limită ı̂n punctul x0 dacă şi numai
dacă f are limite laterale ı̂n x0 şi acestea sunt egale. În acest caz,
lim f (x) = ls = ld .
x→x0

5
Operaţii cu funcţii cu limită

Teoremă *. Fie funcţiile f, g : D ⊆ R → R şi x0 ∈ R un punct de


acumulare pentru D. Presupunem că există

lim f (x) = l1 şi lim g (x) = l2 .


x→x0 x→x0

Atunci există:

(i) lim [f (x) + g(x)] = l1 + l2 ;


x→x0
(ii) lim [λf (x)] = λl1 , pentru orice λ ∈ R;
x→x0
(iii) lim [f (x) · g (x)] = l1 l2 ;
x→x0
f (x) l1
(iv) lim = , dacă l2 6= 0;
x→x0 g (x) l2
g(x)
(v) lim f (x) = l1l2 ;
x→x0
(vi) lim |f (x)| = |l1 | .
x→x0

Observaţie*. Operaţiile de mai sus sunt posibile ı̂n afara cazurilor când
ı̂ntre l1 şi l2 avem:
∞ 0
∞ − ∞, 0 · ∞, , , 1∞ , 00 , ∞0
∞ 0
numite cazuri exceptate.

Propoziţie. Dacă P (x) = an xn + an−1 xn−1 + ... + a0 şi x0 ∈ R atunci

lim P (x) = P (x0 ) = an xn0 + an−1 xn−1


0 + ... + a0 .
x→x0

Propoziţie. Dacă P (x) şi Q(x) sunt funcţii polinomiale, x0 ∈ R şi Q(x0 ) 6=
0, atunci
P (x) P (x0 )
lim = .
x→x0 Q(x) Q(x0 )

Teoremă. Fie f, g : D ⊆ R → R şi x0 ∈ R un punct de acumulare pentru


D. Dacă f (x) ≤ g (x) pe o vecinătate a lui x0 (eventual cu excepţia lui x0 ) şi
f, g au limite ı̂n punctul x0 , atunci

lim f (x) ≤ lim g (x) .


x→x0 x→x0

6
Teoremă. Fie funcţiile f : E ⊆ R → R şi ϕ : D ⊆ R → R astfel ı̂ncât
ϕ (D) ⊂ E şi x0 ∈ R punct de acumulare al mulţimii D. Dacă există

lim ϕ (x) = y0 ,
x→x0

y0 este punct de acumulare pentru E, ϕ (x) 6= y0 pentru x 6= x0 şi există

lim f (y) = z0 ,
y→y0

atunci există
lim (f ◦ ϕ) (x) = z0 .
x→x0

Limite remarcabile legate de exponenţiale şi logaritmi


 x
1
lim 1 + = e.
x→∞ x
1
lim (1 + y) y = e.
y→0

ln (1 + x)
lim =1
x→0 x
ax − 1
lim = ln a, a > 0
x→0 x
r
(1 + x) − 1
lim = r, ∀r ∈ R.
x→0 x

7
Alte limite remarcabile:
sin x tgx arc sin x arctgx
lim = 1, lim = 1, lim = 1, lim =1
x→0 x x→0 x x→0 x x→0 x
Să demonstrăm că
sin x
lim = 1.
x→0 x

8
Asimptotele funcţiilor reale

Fie f : D ⊆ R → R, l ∈ R.
a) Dreapta y = l este asimptota orizontală spre +∞ (sau −∞) a lui f
dacă
lim f (x) = l (sau lim f (x) = l).
x→+∞ x→−∞

1
Ex. Funcţia f : R\{0} → R, f (x) = are asimptotă orizontală spre +∞ şi
x
spre −∞

5x2 + 8x − 3
Ex. Funcţia f : R → R, f (x) = are asimptotă orizontală spre
3x2 + 2
+∞ şi spre −∞

9
b) Dreapta y = mx + n, m 6= 0, este asimptota oblică spre +∞ a lui f
dacă
lim |f (x) − mx − n| = 0,
x→∞

unde
f (x)
m = lim şi n = lim (f (x) − mx) .
x→∞ x x→∞

Similar pentru −∞.

2x2 − 3 4
Ex. Funcţia f (x) = , x 6= − , are asimptotă oblică spre +∞ şi spre
7x + 4 7
−∞

10
c) Dreapta x = a este asimptota verticală la stânga (la dreapta) a lui
f dacă
lim f (x) = ±∞ (sau x→a
x→a
lim f (x) = ±∞).
x<a x>a

1
Ex. Funcţia f (x) = , x 6= 1.
x−1

2x2 − 3 4
Ex. Funcţia f (x) = , x 6= − , are asimptotă verticală la stânga şi
7x + 4 7
la dreapta.

11
Funcţii continue
a) o funcţie reală f : D ⊆ R → R;
b) un punct x0 ∈ D.

Definiţie. Fie f : D ⊆ R → R şi x0 ∈ D un punct de acumulare pentru D.


Spunem că f este continuă ı̂n punctul x0 dacă

∃ lim f (x) = f (x0 ) .


x→x0

Dacă x0 ∈ D este punct izolat pentru mulţimea D, atunci, prin definiţie, f este
continuă ı̂n x0 .

Observaţie. Continuitatea unei funcţii se studiază numai ı̂n punctele mulţimii


de definiţie a funcţiei: x0 ∈ D (ca să aibă sens f (x0 )).

Deci, f este continuă ı̂n x0 (punct de acumulare pentru D) dacă:


1. există f (x0 ) (adică x0 ∈ D)
2. există lim f (x) (f are limită ı̂n x0 )
x→x0
3. lim f (x) = f (x0 ).
x→x0

Definiţie. Dacă funcţia f nu este continuă ı̂n punctul x0 ∈ D ea se numeşte


discontinuă ı̂n acel punct.

Definiţie. Fie f : D ⊆ R → R. Spunem că f este continuă pe o mulţime


E ⊆ D dacă este continuă ı̂n fiecare punct al mulţimii E.

12
Exemplu. Fie f : [0, 4] → R definită prin

 −x + 1, x ∈ [0, 1)

1, x ∈ [1, 2)




2, x = 2

f (x) =

 x − 1, x ∈ (2, 3]
−x + 5, x ∈ (3, 4)




1/2, x = 4.

Propoziţie. f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă

f (x0 − 0) = f (x0 + 0) = f (x0 ) .

Aici x0 ∈ D este un punct de acumulare la stânga şi la dreapta pentru D


pentru care există f (x0 − 0) şi f (x0 + 0) .

Teoremă (de caracterizare a continuităţii ı̂ntr-un punct) Fie f : D ⊆ R → R


şi x0 ∈ D. Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este continuă ı̂n x0 ;
(ii) ∀ (xn )n≥1 ⊂ D cu xn → x0 , să avem: f (xn ) → f (x0 ).

Propoziţie. Dacă f : D → R este continuă ı̂n x0 şi f (x0 ) > 0 (respectiv


f (x0 ) < 0), atunci există o vecinătate U a punctului x0 astfel ı̂ncât f (x) > 0
(respectiv f (x) < 0) pentru orice x ∈ U ∩ D.

Operaţii cu funcţii continue


Teoremă. Fie f, g : D ⊆ R → R, x0 ∈ D şi λ ∈ R. Dacă f şi g sunt
continue ı̂n x0 , atunci sunt continue ı̂n x0 şi funcţiile

1. f + g 3. f · g
f
2. λf 4. când g (x0 ) 6= 0.
g

13
Observaţie. Funcţiile polinomiale, raţionale, trigonometrice, exponenţiale,
logaritmice sunt continue pe mulţimea de definiţie.

Teoremă. (Continuitatea funcţiilor compuse). Fie f : E ⊆ R → R şi


g : D ⊆ R → R astfel ı̂ncât g (D) ⊂ E şi fie x0 ∈ D. Dacă g este continuă ı̂n
x0 şi f este continuă ı̂n y0 = g (x0 ) atunci funcţia compusă f ◦ g : D → R este
continuă ı̂n x0 .

Observaţie. Se poate demonstra o proprietate mai generală.


Dacă f este continuă ı̂n y0 şi lim g (x) = y0 , atunci
x→x0
 
lim f (g (x)) = f lim g (x) ,
x→x0 x→x0

adică orice funcţie continuă comută cu limita.



Exemplu. Funcţia g : R → R, definită prin g (x) = sin x2 + 1 este con-
tinuă.

14

S-ar putea să vă placă și