Sunteți pe pagina 1din 3

CRANIUL

Craniul visceral este format la adult din 14 oase, din care doua
sunt nepereche ( mandibula si vomerul ) si sase sunt pereche ( maxilar,
palatin, nazal, lacrimal, zigomatic,cornet nazal inferior). Dintre acestea la
alcatuirea scheletului ADM participa maxilarul superior ( os fix ) si
mandibula ( os mobil ), iar intr-o masura mai mica osul palatin.
Maxilarul, situat in centrul masivului facial, este un os fix.
Mandibula , singurul os mobil al craniului, este conectata la aceasta prin
itermediul unei articulatii pereche, cea mai complexa a organismului
uman, articulatia temporo-mandibulara ( o articulatie condiliana
structurata in doua etaje) . Pozitia acestor doua oase in cadrul craniului,
ca si particularitatilor morfo-clinice lor le fac ca intre maxilar si mandibula
sa existe o mare deosebire functionala. Aceasta deosebire le imprima
caractere morfologice deosebite, in relatie cu participarea la realizarea
functiilor specifice ale ADM.
In cele ce urmeaza vom descrie elementele osoase ale ADM intr-
un cadru specific, al morfologiei functionale, fara a trata amanunte
aspecte morfologice specifice anatomiei.
MAXILARUL
Maxilarul ( maxila), os pereche, participa la alcatuirea etajelor
mijlociu si inferior ale figurii. Fiecare maxilar se dezvolta separat din
mezoderm, transformarea acestuia in tesut osos facandu-se fara
trecerea prin stadiul de cartilaj; fiind vorba deci de o osificare desmala
( de membrana). Osul maxilar este unit cu oasele frontal, nazal, lacrimal,
zigomaticsi palatin prin suturi, zone de crestere care pot fi stimulate sau
inhibate prin aparate ortodontice.
In timpul vietii intrauterine cele doua maxilare cresc ca unitati
independente. In a doua jumatate a vietii fetale maxilarele cresc ca
inaltime spre planseul orbitei. La nastere , maxilarele sunt oase relativ
mici, a caror morfologie permite o crestere antero-inferioara fata de baza
craniului. Dupa nastere, directia generala a cresterii este oblica anterior
si inferior cu posibilitati de predominare a uneia sau a alteia.
Pozitia in spatiu a oaselor maxilare fata de baza craniului este
corelata in cresterile de la nivelul sincondrozelor sfenoetmoidala si
sfenooccipitala. In timp la nivelul maxilarelor apar modificari de raporturi
spatiale datorita unor cresteri dimensionale si modificari de pozitie cu
precadere datorita cresterii septului nazal si a oaselor vecine.

CORPUL
Corpul maxilarului prezinta in ansamblu forma unei piramide
triunghiulare, cu baza privind spre cavitatile nazale si varful orientat spre
osul zigomatic . Are trei fete si o baza.
Fata anterioara
Este neregulata, orientata anero-lateral si usor concava. Spre
marginea inferioara se gasesc o serie de proeminente determinate de
radacinile dintilor maxilari. Cea mai importanta dintre acestea este bosa
canina ( extremitatea canina ) cu rol in conformarea rleliefului facial
extern. De aceea , este necedsar ca seile protezelor totale si partiale
( care binenteles restaureaza edentatii in care este implicat si caninul),
sa prezinte la acest nivel o usoara proeminenta care va contribui si ea la
refacerea aspectului fizionomic ). Bosa canina imparte fata anterioara in
doua zone. Cea anterioara corespunde proeminentelor determinate de
incisivii superiori. Tot la acest nivel se observa o depresiune verticala
putin marcata, foseta incisiva. Posterior de bosa canina se situeaza
proeminentele determinate de radacinile premolarilor, iar deasupra
acestora o depresiune extinsa si adanca, fosa canina, care prezinta o
deosebita importanta chirurgicala, la caest nivel realizandu-se
trepanarea sinusului maxilar in cadrul curei radicale de sinus. Adancimea
fosei canine este importanta in definirea raselor umane. La asiatici, fosa
canina este plina sau foarte putin adancita.

In partea supero-mediala a fosei canine se situeaza gaura infraorbitala


( suborbitala, foramen infraorbitale) un important reper in anestezia
nervilor dentari superiori si anteriori. Reprezinta orificiul de deschidere al
canalului cu acelasi nume si se situeaza la aproximativ 5-10 mm inferior
de marginea infraorbitala si 20 mm lateral de linea mediana. Gaura
infraorbitala este orificiul ovalar, cu axul mare dispus transversal, de 3-4
mm; se afla pe aceeasi verticala cu scobitura supraorbitala a frontalului
si cu gaura mentoniera.
Fata orbitala
Este orientata superior si formeaza planseul orbitei. Prezinta santul
infraorbital prin care trec valese si nervul infraorbital care traverseaza
partea posterioaza a acestei fete dinspre posterior spre anterior,
transformandu-se apoi in canalul infraorbital care coboara anterior si
medial si se deschide pe fata anterioara, la nivelul gaurii infraorbitale.
Prelungirile axelor celor doua canale infra

S-ar putea să vă placă și