Sunteți pe pagina 1din 2

CELE TREI RODII AURITE

de PETRE ISPIRESCU
(rezumat)

Fiul unui împărat stătea odată la fereastră. Zărind o babă ce venea cu tivga de la fântână,
azvârli cu o piatră și sparse vasul babei, Supărată, baba îl blestemă să nu se însoare până când nu
va găsi cele trei rodii aurite.
Fiul de împărat dori imediat să plece să caute cele trei rodii aurite și îi ceru tatălui său să-i
facă trei rânduri de haine de fier pentru călătorie. Călători prin lume până când rupse două rânduri de
haine. Tocmai atunci ajunse la coliba unei mătuși singuratice. Întrebă dacă nu știe unde se află cele
trei rodii aurite, dar ea îl îndrumă la sora ei.
Sora femeii știa, căci avusese și ea un fecior care umblase după acele rodii până când își
pierduse viața. Îi spuse flăcăului cum să ajungă și ce să facă pentru a-și păzi viața. Tânărul porni la
drum și după un timp întâlni un balaur. Îl salută frumos, numindu-l frate, balaurul răspunse și el
frumos, apoi fiul de împărat plecă mai departe. În drum mai întâlni o fântână înnămolită, pe care o
curăță, niște porți încuiate de mult timp și prăfuite, pe care le deschise și le șterse, o brutăreasă care
curăța cuptorul chiar cu trupul ei și el îi dădu o bucată din haina lui ca să șteargă cuptorul cu ea.
Chiar în spatele cuptorului era o grădină frumoasă, în care tânărul găsi un pom cu cele trei
rodii aurite. Tăie ramura pe care se aflau, o luă și plecă repede. Grădina chemă în ajutor brutăreasa,
balaurul, porțile și fântâna. Acestea nu voiră să-i facă nimic rău flăcăului, fiindcă se purtase frumos cu
ele.
Fiul de împărat trecu pe la bătrâna care îl îndrumase, ca să-i arate și ei rodiile, apoi se
îndreptă spre împărăția tatălui său. Pe drum desfăcu două dintre rodii, dar din fiecare ieși o fată
frumoasă care ceru apă. Cum el nu avusese de unde să le dea, muriseră amândouă. Înainte de a
tăia ultima rodie, se pregăti și luă apă de la o fântână. Din rodie ieși o frumoasă fată cu părul de aur.
Ea bău apă și scăpă cu viață, iar fiul de împărat o și ceru de soție.
Fata cu părul de aur primi, iar el o urcă într-un pom, lângă fântână, ca să-l aștepte acolo până
va veni el înapoi, cu care împărătești și cu alai ca să o ducă la palatul tatălui său.
După ce plecă flăcul, veni la fântână o fată de țigan. Văzu în apă chipul fetei cu părul de aur,
crezu că e chipul ei și se întoarse acasă spunându-i mamei sale că e prea frumoasă ca să aducă apă
de la fântână. Maică-sa o mai trimise o dată la fântână, dar fata îi spuse din nou același lucru. Mama
înțelese ce se întâmplase și îi dădu un ac vrăjit, învățând-o ce să facă.
Țiganca se duse iar la fântână și se urcă în copac: Ea o ademeni cu vorbe mieroase pe fata cu
părul de aur ce rămăsese din cele trei rodii aurite. O făcu să se culce cu capul în poala ei. Îi înfipse
acul vrăjit în cap și fata se prefăcu într-o pasăre de aur care zbură printre crengile copacului.
Când veni fiul de împărat, țiganca îi spuse că a lăsat-o prea mult să aștepte. Soarele i-a ars
fața, iar vântul i-a zburlit părul. Fiul de împărat nu prea o crezu, dar nu avu încotro și o duse la palatul
tatălui său. Nici acestuia nu-i veni să creadă că ea e fata frumoasă pe care o adusese fiul său după
ce găsise cele trei rodii aurite. Așa că amână mereu cununia.
Pasărea de aur veni și ea la palat. Pe care pom se așeza și cânta, pomul se usca. Grădinarul
îi spuse împăratului, iar acesta porunci să fie prinsă. Puse apoi să fie închisă într-o colivie de aur care
stătea la fereastra lui. Aflând, țiganca se prefăcu rău bolnavă. Le dădu bani vracilor care o văzură, ca
să spună că nu se va vindeca decât dacă va mânca pasărea. Așa se făcu, dar din sângele păsării
crescu sub fereastra împăratului un brad înalt și frumos. Țiganca înțelese și iar se prefăcu bolnavă.
Vracii spuseră că se va însănătoși numai dacă va fi tăiat bradul, va fi fiert, iar ea va face baie în apa
aceea. Așa se făcu, dar împăratul se supără rău de tot. De când o adusese fiul său pe logodnica lui,
el nu avea parte de ceea ce îi plăcea.
După ce fusese tăiat bradul, o cerșetoare bătrână luase și ea o surcea lată. Scoase acul care
era înfipt în ea și o puse capac la singura oală pe care o avea. În zilele următoare, de câte ori se
întoarse de la cerșit, găsi ordine și curățenie în casă. Într-o zi se ascunse ca să vadă ce se întâmplă.
Din capacul oalei sărise o fată cu părul de aur, care începuse să trebăluiască prin casă. Bătrâna ieși
la iveală și o întrebă cine este. Fata spuse doar că este o fată fără noroc și îi ceru să o lase să stea
cu ea.
După un timp, fata îi ceru să cumpere din târg două bucăți de voal, una roșie și una verde.
Cusu povestea ei pe fiecare dintre bucăți, apoi o trimise pe babă la palatul împăratului, să dea o
bucată împăratului și pe cealaltă fiului de împărat. Cei doi înțeleseră acum ce se întâmplase.
Împăratul ceru să fie adusă țiganca în fața lor și îi spuse că trebuie să se deprindă a judeca,
fiindcă va fi împărăteasă. Povesti despre o femeie căreia vecina ei îi furase un cocoș scump, de soi.
Țiganca nu se gândi mult și spuse că vecina trebuie să fie omorâtă, iar cocoșul să fie înapoiat femeii.
Împăratul zise atunci că el e femeia cu cocoșul, iar ea este cea care l-a furat, așa că și-a dat singură
pedeapsa meritată. Și puse ostașii să îndeplinească osânda.
Toată curtea se duse apoi la casa babei și o aduseră la palat pe fata cu părul de aur, găsită de
fiul de împărat după ce umblase atât amar de vreme după cele trei rodii aurite