Homo Aestheticus

Din cîte cunoaștem Homo Aestheticus se traduce ,,Omul estetic,, omul ca ființă
umană este interesată să cunoască, să se dezvolte, sa fie satisfacut de frumusețele
ce îl înconjoară.
Dacă ar fi să definim ființa umană din perspectiva triadei ființei sale biologice,
intelectuale, spirituale și a conceptului de frumos. Este demonstrat că frumosul este
congenital ființei umane.
În filozofie termenul estetica își are originea termenul grecesc aistheton
însemnînd ceva capabil de a fi perceput, acest termen a fost introdus de A. G.
Baumgarten în 1750 în lucrarea Aesthetica conform acestuia estetica este știința
cunoașterii senzoriale. Baumgarten distinge între cunoașterea senzorială și
cunoașterii pură, prin contrastul dintre scopul esteticii și a logicii: prima urmărește
frumosul iar a doua adevărul.
Frumosul reprezintă acea valoare estetică fundamentală, căreia îi subsumăm tot
ceea ce e reuşit în artă. Această categorie estetică reprezintă obiectul esteticii, fiind
o valoare către care tinde omul, atât în crearea unei opere de artă, dar şi în definirea
sa, ca persoană.
Ca valoare estetică, frumosul e valoare a obiectului ca obiect, existând
independent de realitate. Acesta nu este obiect general, ci doar se află în fiecare
obiect particular. Aşadar, valoarea estetică nu se poate anticipa, ci trebuie realizată
prin actul intuirii, fiind strâns legată de cazul individual. Frumosul este dat în
forma plăcerii, care depinde de structura obiectului.
Putem spune că Frumosul e ceea ce place, însă nu putem argumenta despre ce fel
de plăcere este vorba, mai exact. Ne putem hazarda în presupoziţii cum că e vorba
de o plăcere senzorială sau că e vorba de o plăcere intelectuală. Frumosul există nu
numai în artă şi prin artă, ci şi dincolo de aceasta: în societate, în natură, chiar şi în
comportamentul uman. 
Homo Aestheticus din trecut și Omul Estetic de acum, au la bază aceleași
simțuri, gusturi, predispoziții spre frumos deoarece cu toate aceste capacități omul
se naște.
Ființa umană este una triadică. Unitatea celor trei ființe – fizico-biologică,
intelectuală și spirituală, atribuie ființei umane existență și valoare armonică. Ca
ființă a frumosului, ființa umană se manifestă în toate tipurile și formele de
activitate, în primul rând, prin activitatea de cunoaștere.

Sorin Burcovschi, student anul IV,

Catedra- Instrumente cu coarde.