ÎNTREPRINDERILE NOMADE

După anul 2020 se întrevede că multe întreprinderi vor începe sǎ nu mai

aibǎ un sediu stabil. Ele vor deveni fie grupuri temporare de indivizi, fie uniuni
de asociaţii. În ambele cazuri se vor afla într-o competiţie acerbǎ unele cu altele,
pentru câştigarea clienţilor şi a investitorilor.
Grupuri de indivizi organizate dupǎ modelul trupelor de teatru, vor
mobiliza – unele au fǎcut-o deja – competenţe şi capitaluri pentru îndeplinirea
unei sarcini determinate. Durata lor de viaţǎ va depinde de proiectele fondatorilor
lor, de capacitatea lor de a inventa produse noi, de decizia finanţatorilor sau a
clienţilor. Cum speranţa de viaţǎ a oamenilor va creşte mult, aceste întreprinderi
vor avea o existenţǎ mai scurtǎ decât a celor care vor lucra în ele. Majoritatea vor
dispǎrea cel târziu odatǎ cu fondatorii lor; salariaţii vor fi doar nişte entitǎţi
interimare, angajaţi pentru a îndeplini o anumitǎ sarcinǎ. Munca lor, tot mai
supusǎ exigenţelor rentabilitǎţii, comenzilor limitate sau lucrurilor fǎcute la
comandǎ, va fi tot mai stresantǎ, mai flexibilǎ şi mai precarǎ. Aceste
„întreprinderi-trupe” vor juca în nişte „teatre” (pieţele care le vor primi) atâta
vreme cât vor avea „spectatori” – clienţi adicǎ. Ele se vor dispersa de îndatǎ ce
au “montat o piesǎ” (un produs) sau mai multe.
Microîntreprinderile vor constitui majoritatea acestor „companii teatrale”.
Multe dintre ele vor fi nişte multinaţionale minuscule, compuse din câţiva asociaţi
localizaţi oriunde pe planetǎ. Activitatea creativǎ va fi, ca întotdeauna, principala
sursǎ a bogǎţiilor.
Uniuni de asociaţii, mult mai rare, vor fi organizate pentru a dura, şi vor
fi dupǎ modelul circurilor sau al studiourilor cinematografice, adicǎ în jurul unei
mărci, a unui nume, al unei istorii şi al unui proiect. Ele vor aduna mai multe
trupe (salariaţi interimari, înlocuiţi mereu cu alţii). Vor da reprezentaţii
schimbând neîncetat locul, în funcţie de pieţe. Publicul va fi atras de renumele
vechi al „circului” şi va veni sǎ le consume produsele fǎrǎ sǎ le fi cunoscut în
prealabil, în vreme ce produsele „teatrelor” erau cunoscute cu precizie dinainte.
Prima lor calitate va fi aceea de a şti sǎ selecteze spectacolele ce urmeazǎ sǎ fie
jucate în fiecare stagiune. Culturile, limbile şi localizǎrile lor vor fi mobile şi
precare. Consiliile lor de administraţie vor fi formate din profesionişti ai
managementului foarte bine plǎtiţi. Şefii lor vor trebui sǎ aibǎ timp suficient
pentru a gândi pe termen lung, pentru a cǎuta noi atracţii; ei vor trebui sǎ
gestioneze procese de producţie flexibile, echipe de comercializare locale,
strategii de marketing specifice, cu echipe specializate în coordonare mondialǎ.
Vor trebui sǎ facǎ totul pentru a dezvolta creativitatea colaboratorilor, fie ei şi
temporari, şi fidelitatea clienţilor, fie ei şi episodici.
Aceste firme vor fi, de fapt, un fel de unitǎţi de asamblare, care vor reuni
module fabricate de antreprenori mai mici, specializaţi, ei înşişi „trupe de teatru”
aflate într-o competiţie necruţǎtoare unele cu altele. În principal însǎ, ele vor fi
reţele de asociaţi nomazi. Pentru a-i pǎstra pe acei colaboratori la care vor ţine
mai mult, ele le vor oferi tot ce le oferea înainte statul: de la mediu de viaţǎ la
securiate, de la asigurǎri la formare profesională. Principalul element de activ va
fi marca lor, pe care o vor proteja şi o vor face sǎ dǎinuie, pentru a-i determina pe
consumatori sǎ aştepte şi produsele viitoare.
Ele vor finanţa enorme programe de promovare şi comunicare, pentru a
rămâne firme de referinţă. Vor promova valori pe care fiecare consumator le
doreşte la rândul sǎu. Vor ţine seama de valorile sociale, vor proteja mediul
înconjurǎtor şi vor prelua în parte unele dintre funcţiile abandonate de guverne,
cel puţin prin finanţarea generoasǎ a unor ONG-uri. Principalele „circuri” vor fi
nişte întreprinderi industriale activând în domenii ca: infrastructura, maşinile-
unelte, motoarele, alimentaţia, echipamentul electrocasnic, îmbrǎcǎmintea,
transportul, turismul, distribuţia, frumuseţea, menţinerea în formǎ, distracţiile,
energia, informaţia, finanţele, asigurǎrile, apǎrarea, sǎnǎtatea, educaţia. Vor
apǎrea, de asemenea, şi în domenii ca: mediul înconjurǎtor, securitatea privatǎ,
mercenariatul, arbitrajul, produsele de supraveghere, infrastructurile de reţele
(mai ales cele de finanţe), salubritatea, echipamente urbane, protecţia mediului,
transporturile şi comunicaţiile.
Se vor deschide, mai mult ca oricând, pieţe gigantice pentru produse
destinate celor sǎraci. În special microcreditul va deveni mai important decât
sistemul bancar tradiţional. Diverse companii de asigurǎri vor fi interesate sǎ
gestioneze fondurile acestor „circuri”, garantându-le ascensiunea. Unele „circuri”
vor avea îndrǎzneala şi inteligenţa sǎ-şi schimbe radical profilul şi sǎ se
repoziţioneze, aşa cum au fǎcut deja Nokia şi General Electric.
Primele „circuri” vor fi exclusiv de origine americanǎ sau ataşate unor
valori americane, pentru cǎ acolo vor gǎsi entitǎţile capabile sǎ întruneascǎ
mijloacele materiale ale unui proiect mondial de duratǎ. Încǎ de pe acum putem
sǎ numim câteva dintre ele: AIG pentru asigurǎri, City Group pentru bǎnci,
Disney pentru divertisment, Bechtel pentru construcţii, Whirlpool pentru
echipament electrocasnic, United Health Group pentru sǎnǎtate, Pearson pentru
educaţie, Wal-Mart pentru distribuţie, Exxon pentru energie, Microsoft pentru
programe de calculatoare, Boeing pentru apǎrare şi aviaţie, Nike pentru
îmbrǎcǎminte, Motorola pentru comunicaţii, Coca-Cola pentru bǎuturi şi
alimentaţie. Puţine vor fi europene: poate Nokia, L’Oreal, Nestle, Danone,
Mercedes, Vuitton, HSBC, Sanofi. Celelalte „circuri” vor fi indiene, braziliene,
japoneze, chineze, ruseşti şi mexicane.
Ulterior, aceste firme se vor detaşa de baza lor naţionalǎ şi vor deveni
integral nomade. În general, ele vor dura mai mult decât imperiile financiare sau
decât fondurile de investiţii, care vor fi temporar proprietarele acestora.
Întreprinderile vor înceta sǎ fie ierarhice, pentru a deveni labirintice; vor înceta
sǎ fie uniforme, pentru a deveni conglomerate de întreprinderi locale, producând
la cerere bunuri pe mǎsurǎ.
Unele „circuri” vor ajunge – şi deja s-a realizat acest lucru – sǎ creeze
propria monedǎ, pentru a-şi fideliza furnizorii şi clienţii. O vor face sub formǎ de
„puncte” oferite cadou cumpărătorilor; apoi vor organiza transferul acestor
puncte chiar şi în afara propriilor circuite. În curând, nimeni, nici chiar guvernul
Statelor Unite, nu se va putea opune acestei practici.
Dacǎ, peste o jumǎtate de secol sau mai puţin, companiile de asigurǎri vor
reuşi sǎ controleze principalele întreprinderi şi sǎ-şi impunǎ normele statelor,
dacǎ mercenarii privaţi vor înlocui armatele, dacǎ monedele întreprinderilor se
vor substitui principalelor devize, înseamnǎ cǎ hipermarketul a triumfat.
În contextul în care statele sunt tot mai slǎbite, agonizeazǎ şi chiar devin
volatile, se vor dezvolta douǎ noi categorii de întreprinderi: întreprinderile-pirat
şi cele relaţionale.
Întreprinderile-pirat vor fi primele care se vor întǎri şi statele nu vor mai
fi în mǎsurǎ sǎ le interzicǎ. Prezente încǎ de la începuturile Noii Ordini
Economice, întreprinderile-pirat îşi vor vedea piaţa lǎrgindu-se. Unele vor
exercita activitǎţi licite fǎrǎ sǎ respecte totuşi toate legile (mai ales pe cele
fiscale). Altele vor exercita activitǎţi criminale (trafic de droguri, de arme, de
fiinţe umane, jocuri ilicite, trafic de influenţǎ, spǎlare de bani, contrafaceri ale
produselor de marcǎ) şi nu vor pregeta sǎ recurgǎ şi la violenţǎ. Cifra lor de
afaceri o va depǎşi chiar, într-o bunǎ zi, pe cea a economiei licite. Ele vor spǎla
banii, ce vor veni parţial pe piaţa legalǎ, perturbându-o din ce în ce mai tare.
Activitatea lor se va întrepǎtrunde chiar cu aceea a întreprinderilor din economia
de piaţǎ, pe care le vor finanţa şi vor înfiinţa împreunǎ întreprinderi comune.
Pentru a triumfa, ele vor infrastructură similară statelor: reţele de comunicare,
instrumente de colectare a resurselor şi armament. Ele vor controla mijloacele de
informaţie şi vor face din ele un instrument de propagandǎ şi de manipulare în
folosul lor, prin inocularea fricii şi prin corupţie. Se vor dota cu sisteme de
microfinanţe, alimentate cu bani murdari, pentru a-i seduce şi finanţa pe oamenii
săraci. Ele vor fi, de asemenea, actori-cheie şi iniţiatorii unui probabil
hiperconflict.
Întreprinderile - relaţionale vor apare ca reacţie împotriva contradicţiilor
globalizǎrii pieţei. Ele vor fi întreprinderi cu scop nelucrativ (asociaţii şi fundaţii),
şi vor începe sǎ exercite anumite funcţii pe care statele nu le vor mai putea
îndeplini. Reînfiinţând gratuitatea şi voluntariatul, ele se vor implica la rândul lor
pe piaţǎ, care le va finanţa. Prin însuşi existenţa lor, ele vor grǎbi apariţia în
viitorul a hiperdemocraţiei, în care nişte instituţii democratice planetare vor
contribui la echilibrarea lumii.
(adaptat din J. Attali – Scurtă istorie a viitorului, Ed. Polirom Iaşi 2007)

Subiecte de discuţie:
1. Descrieţi evoluţia întreprinderilor din 1800 şi până astăzi.
2. Cum se prezintă sistemul politic şi economic mondial în prezent.
3. Ce schimbări credeţi că vor apărea în modul de gândire al oamenilor?
4. Ce se va întâmpla cu întreprinderile existente în present?