TESTE ŞI ÎNTREBĂRI PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR

Capitolul 4 – Fierul si aliajele fier – carbon – (partea - I)

1) Care sunt tipurile de diagrame de echilibru caracteristice sistemului de aliaje Fe - C:

a) diagrama Fe - Fe 3 C şi Fe - grafit;

b) diagrama Fe - C;

c) diagrama Fe - C - grafit.

2) Cementita este un compus chimic:

a) metastabil;

b) stabil;

c) care se descompune în funcţie de elementele chimice din amestec.

3) Formarea grafitului se face după următoarea reacţie de descompunere (reacţie de grafitizare):

a) C(grafit)FeFeC

b) C(grafit)FeCFeo912

c) C(grafit)Fe3CFe3

4) Formele alotropice ale fierului pur sunt:

a) Fe , Fe , Fe ;

b) Fe , Fe , Fe ;

c) Fe , Fe , Fe .

5) Soluţiile solide de carbon în Fe şi, respectiv, în Fe , se numesc:

a) ferită (F) şi, respectiv, perlită (P);

b) ferită (F) şi, respectiv, austenită (A);

c) perlită (P) şi, respectiv, austenită (A).

6) Dintre cele două forme alotropice ale Fe menţionate mai jos, cele mai mari spaţii interstiţiale

le prezintă:

a) Fe α ;

b) Fe δ .

7) Fierul pur prezintă următoarele forme alotropice:

a) Fe α ;

b) austenita;

c) ferita;

d) Fe γ ;

e) Fe δ .

8) Definiți fierul α, fierul γ și fierul δ.

Fierul a (Fea), stabil de la temperatura ambianta pana la 912 C, prezinta o structura cubica cu volum
centrat (c.v.c.) si parametrul retelei a = 2,86 Å la temperatura ambianta. Pana la temperatura de 770°C
(punctul Curie), Fea are proprietati magnetice, dupa care devine paramagnetic.

Fierul g (Feg), stabil intre 912-1394 C, are o structura bazata pe celule elementare cubice cu fete
centrate (c.f.c.), la temperatura de 912°C parametrul retelei fiind a = 3,64 Å. Intrucat reteaua c.f.c. este
mai compacta decat cea c.v.c., transformarea Fea Feg va fi insotita de o contractie a metalului. Diferenta
de compactitate determina si comportari diferite ale formelor alotropice in privinta cantitatii de
elemente de aliere pe care le pot dizolva in reteaua lor cristalina.

Fierul d (Fed), identic din punct de vedere structural cu Fea, dar stabil intre 1394 C si 1538 C. Valoarea
parametrului de retea al Fed se poate determina prin extrapolarea cresterii valorii parametrului de retea
al Fea pentru temperaturi mai mari de Ac

9) Clasificați oțelurile și fontele din sistemul Fe – Fe 3 C în funcție de conținutul în carbon.

După conţinutul de carbon (poziţia în diagramă în raport cu punctul

eutectoid S), oţelurile pot fi împărţite în trei clase:

• oţeluri hipoeutectoide, care conţin până la 0,77 % C şi care la

temperatura ambiantă prezintă o structură alcătuită din ferită şi perlită;

• oţeluri eutectoide, care conţin cca. 0,77 % C şi au, la temperatura

ambiantă, o structură perlitică;

• oţeluri hipereutectoide, care conţin între 0,77 şi 2,11 % C şi a căror

structură, la temperatura ambiantă, este formată din perlită şi cementită

secundară.

La rândul lor, după conţinutul de carbon (poziţia în diagramă în raport cu

punctul eutectic C), fontele din sistemul Fe - Fe3C se clasifică în:

• fonte hipoeutectice, care conţin între 2,11 şi 4,3 % C şi la temperatura

ambiantă prezintă o structură alcătuită din perlită, cementită secundară şi

ledeburită;

• fonte eutectice, care conţin cca. 4,3 % C şi a căror structură, la

temperatura ambiantă, este formată numai din ledeburită;

• fonte hipereutectice, cu un conţinut de carbon cuprins între 4,3 şi 6,67 % C,

având la temperatura ambiantă o structură alcătuită din ledeburită şi

cementită primară.