Gala Galaction „De la noi la Cladova”

Fișă de lucru
Raportul încipit final
Citește cu atenție fragmentele următoare din nuvela „De la noi la Cladova” și
construiește răspunsuri potrivite pentru cerințele date:

Incipit
Se înserează. Şi seara cade grabnic, ca în luna
lui noiemvrie, din cerul de oţel, peste
pământul biciuit de crivăţ şi peste Dunărea
întărîtată şi pustie. Popa Tonea priveşte, din
fereastră, malul pe care se zbat în vânt câţiva
măceşi, şi mai departe, în hăul Dunării, apele
ce se frământă şi se izbesc şi din larg se varsă
către ţărm, ca mii şi mii de şerpi înotători,
ţinînd deasupra apei, ager, creste albe, iar în
urmă zvârcolind inele monstruoase.
Preotul coboară iarăşi ochii pe Psaltire şi
urmând mai mult pe firul amintirii, decât pe
firul cărţii, recitează versetele eterne: Că iată
întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate
m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai
iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii tale mi le-ai arătat mie. Stropi-
mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei
şi mai mult decât neaua mă voi albi. Auzului
meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor
oasele cele umilite ..." Da, această bucurie şi
veselie duhovnicească le-a cunoscut şi popa
Tonea.
Final
Şi ceea ce omeneşte nu fusese cu putinţă şi
ceea ce Borivoje dorise până la moarte, fără
ca să se împlinească, se împlini sub condiţia
atotdivină şi atotcurăţitoare a religiei lui Isus
Cristos. Borivoje îşi puse capul pe pieptul
sfâşiat al preotului creştin şi în ceasu-i din
urmă trăi, fără păcat, toată fericirea pe care ar
fi putut să i-o dea, cu dobânzi atât de grele şi
de amare, iubirea pământească! Atâta cât
ţinură rugăciunile introductive şi
zguduitoarea molitfă de dezlegare, Borivoje
fu fericită atât cât ar fi putut să fie într-o
jumătate de veac! ... „Domnul şi Dumnezeul
nostru Isus Hristos, cu darul şi cu îndurările
iubirii sale de oameni, să te iert pe tine, fiică
Borivoje, şi să-ţi lase ţie toate păcatele, şi eu
nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-
mi este dată mie, te iert şi te dezleg de toate
păcatele tale..." Şi mâinile iertării, în numele
Sfintei Treimi, se împreunară pe capul
penitentei şi îmbrăţişară acest cap mult iubit
cu singura îmbrăţişare îngăduită.
Apoi Borivoje recăzu între perne, ascultă
rugăciunile împărtăşirii ca pe un murmur al
grădinilor raiului şi primi dumezeieştile taine,
cu ultimul şi supremul palpit al sufletului ce
se eliberează.
Cosiţa ei se risipi pe pânze ca un paner cu
toporaşi negri;braţele i se culcară dulce de-a
lungul trupului; ochii i se opriră într-un ocean
de fericire încremenită şi surîzătoare.
Şi în noaptea aceea, din Sfînta Scriptură, în
româneşte, pe care Borivoje o cumpărase ca
să ne înveţe limba, popaTonea, până la ziuă,
a pus, în râuri de lacrimi, stâlp după stâlp, cei
patru stâlpi — cele patru evanghelii, cele
patru vecinice cuvinte ale credinţii noastre
mai presus de pricepere şi ale conduitei
noastre mai presus de lumea aceasta.

1. Ce rol au indicii spațio-temporali prezenți în incipitul textului?

2. Ce semnificație dați fragmentului din Psaltire, prezent în incipit?
3. Care est rolul monologului interior prezent în acest fragment?
4. Rezumați, într-un enunț, fragmentul din finalul nuvelei.
5. Comentează ideatic și stilistic, în cel puțin 50 de cuvinte, fragmentul: Şi ceea ce
omeneşte nu fusese cu putinţă şi ceea ce Borivoje dorise până la moarte, fără ca
să se împlinească, se împlini sub condiţia atotdivină şi atotcurăţitoare a religiei
lui Isus Cristos. Borivoje îşi puse capul pe pieptul sfâşiat al preotului creştin şi în
ceasu-i din urmă trăi, fără păcat, toată fericirea pe care ar fi putut să i-o dea, cu
dobânzi atât de grele şi de amare, iubirea pământească! Atâta cât ţinură
rugăciunile introductive şi zguduitoarea molitfă de dezlegare, Borivoje fu fericită
atât cât ar fi putut să fie într-o jumătate de veac! ...
6. Ce semnificație dați finalului nuvelei? Nuvela are un final deschis sau închis?
Argumentați.