LUCRAREA 2.

DECONTAMINAREA
CONTROLUL CREŞTERII MICROORGANISMELOR

Schema tablei

În practica medicală:
- spitale - secţii medicale si chirurgicale - infecţii nozocomiale;
- cabinete medicale, stomatologice.
În microbiologie:
- material infecţios - risc pentru contaminarea mediului, îmbolnăvirea personalului;
- diagnostic corect: prevenirea contaminării probelor din mediul extern.

Definiţii. Metode şi mijloace de realizare

A. Decontaminarea

Decontaminarea reprezintă acţiunea de înlăturare cu/fără distrugere a agenţilor patogeni

de pe un suport neanimat prin:
- reducerea concentraţiei/numărului agenţilor patogeni sub limita infectantă;
- anularea/neutralizarea calităţilor agresive ale acestora.
Tipuri de decontaminare:
 Preventivă:
- împiedică acumularea şi răspândirea agenţilor patogeni;
- se aplică permanent în afara existenţei unui fenomen epidemiologic;
- se adresează: apei potabile, materiilor prime de origine animală şi vegetală,
vaselor şi veselei, îmbrăcămintei, lenjeriei, mâinilor, mijloacelor de transport,
reziduurilor lichide şi solide, closetelor.
 De combatere:
- are caracter de urgenţă;
- se aplică pe o perioadă limitată de timp;
- se adresează uni anumit focar;
- este de două tipuri: decontaminare curentă şi decontaminare terminală:
Decontaminarea curentă:
- se aplică pe toată durata cât un bolnav, un suspect sau un contact poate fi sursă de
agent patogen;
- se adresează: produselor patologice; obiectelor şi instrumentarului contaminate;
lenjeriei; încăperilor, mobilierului; grupurilor sanitare.
Decontaminarea terminală:
- se aplică atunci când bolnavul este evacuat, convalescentul sau purtătorul a fost
evacuat din spital, s-a vindecat sau a decedat;
- pentru agenţii cu rezistenţă scăzută în mediu nu este obligatorie decontaminarea
terminală prin mijloace chimice.
Decontaminarea poate fi efectuată prin mai multe metode:
- antisepsie;
- dezinfecţie;

1
 - sterilizare;
- sanitizare,
- preservare;
- conservare;
- curat.

A. Antisepsie
Antisepsia reprezintă decontaminarea tegumentelor şi mucoaselor cu ajutorul substanţelor
chimice antiseptice bacteriostatic.
Antisepsia este o metodă de decontaminare care:
- asigură distrugerea numai a formelor vegetative ale bacteriilor;
- utilizează alcool etilic 70%; tinctură de iod 5%.

B. Dezinfecţia
Dezinfecţia reprezintă distrugerea momentană a microbilor prezenţi pe un material.
Dezinfecţia este o metodă de decontaminare care:
- distruge în proporţie de 99-99,9% formele vegetative ale microorganismelor;
- nu se aplică bolnavului, ci mediului în care se află: lenjerie de corp şi de pat,
instrumente medicale, încăperi şi mobilier;
- pentru unele boli infecţioase (holeră, febră tifoidă) se efectuează la sfârşitul bolii.

C. Asepsia
Asepsia reprezintă absenţa patogenilor (menţinerea sterilităţii) şi presupune aplicarea
unor tehnici aseptice pentru a împiedica pătrunderea microorganismelor într-un substrat
steril (prevenirea contaminării unor materiale şi organisme cu microorganisme:

D. Sterilizarea
Sterilizarea este procedeul prin care sunt îndepărtate sau distruse toate microorganismele
forme vegetative şi sporulate de pe suprafaţa şi din interiorul unui obiect.

E. Sanitizarea
Sanitizarea se referă la măsuri pentru asigurarea sănătăţii publice:

F. Prezervare, conservare
Preservarea, conservarea reprezintă păstrarea viabilităţii microorganismelor o durată
variabilă de timp

G. Curat – lipsit de murdărie organică/anorganică (fără referire la microorganisme).

Metode şi mijloace de decontaminare

 Metode naturale: radiaţii ionizante şi neionizante, ozonul, desicarea sau
criodesicarea, îngheţul şi dezgheţul.
Radiaţii:
- ionizante: raze gama - determină distrugerea ADN-ul;
- sunt cele mai penetrante radiaţii;

2
 - se folosesc pentru sterilizarea la rece a instrumentelor chirurgicale,
stomatologice şi în general pentru materialele degradabile la căldură;
- nu este o metodă des folosită,
- se obţin dintr-o sursă radioactivă de cobalt 60 sau cesiu 137;
- materialul sterilizat nu devine radioactiv;
- neionizante: razele UV - lampa germicidă determină alterarea ADN-ului;
- nu sunt penetrante;
- se folosesc pentru sterilizarea suprafeţelor de lucru netede, curate, sanitizarea
saloanelor, sălilor de operaţie.

Ozonul:
- cel mai puternic oxidant;
- oxidează compuşii pereţilor celulelor bacteriene;
- pătrund în interiorul celulei şi oxidează elementele esenţiale: enzime, proteine,
ADN;
- se utilizează la tratarea apei potabile şi a apei folosite în spălătoriile din spitale.

 Metode mecanice: filtrarea; ultrafiltrarea; centrifugarea, aerisirea (ventilarea),

măturarea umedă, ştergerea umedă, aspirarea).

Filtrarea sterilizantă:
- se aplică pentru filtrarea aerului şi a lichidelor biologice sau a soluţiilor
injecatbile;
- reţinerea microorganismelor din medii lichide sau aer;
- trecerea prin membrane cu porozităţi diferite (0,22 μ, 0,45 μ, 0,8 μ);
- membrane: acetat sau nitrat de celuloză, policarbonat, teflon;
- sterilizarea lichidelor termolabile şi sterilizarea aerului pentru crearea unui
mediu aseptic (boxe cu flux de aer laminar – HEPA filter: High-efficiency Particulate
Air).
-
Ultrafiltrarea:
- se utilizează, în special, pentru dializă renală;
- separă compuşii cu mase moleculare cuprinse între 500-50000 Da;
- se folosesc membrane din acetat de celuloză, policlorură de vinil, poliacrilonitril,
policarbonat cu diametrul porilor de 0,1-10 nm.
-
Centrifugarea - pentru virusuri se folosesc viteze de rotaţie mari (10000 rpm).

 Metode termice – Sterilizarea prin căldură

La alegerea metodelor de sterilizare se ţine seama de:
- sensibilitatea microorganismelor faţă de acţiunea unor factori de mediu;
- calităţile fizice şi chimice ale materialului supus sterilizării.
Căldura acţionează prin:
- precipitarea proteinelor din membrana bacteriilor, la temperaturii d> 50°C;
- ruperea legăturile de hidrogen;
- denaturarea proteinei.

3
Rezistenţa la căldură a bacteriilor este diferită în funcţie de constituenţii celulari:
- celulele care sunt bogate în apa sunt mult mai sensibile la acţiunea căldurii;
- microorganismele care conţin mai puţină apă sau sunt liofilizate, rezistă mai mult la
căldură;
- bacteriile sporulate rezistă la temperaturi mult mai crescute faţă de formele
vegetative;
- la utilizarea căldurii uscate la sterilizare sunt necesare temperaturi mai ridicate
pentru distrugerea bacteriilor, decât atunci când se utilizează căldura umedă:
Căldura este utilizată sub 2 forme: uscată şi umedă.

Sterilizarea prin căldură uscată

Încălzirea la incandescenţă (la roşu:)

- se face în flacăra unui bec sau a unei lămpi cu alcool;
- realizează o sterilizare rapidă şi relativ sigură;
- distruge instrumentele;
- se foloseşte numai pentru sterilizarea ansei de platină bacteriologice înainte şi
după utilizare şi a vârfului pipetelor Pasteur, spatulei, firului.

Flambarea:
- un procedeu imperfect de sterilizare;
- se utilizează în condiţii de extremă urgenţă;
- constă în trecerea prin flacără a instrumentelor metalice sau în aprinderea
alcoolului turnat peste instrumentele aşezate într-o cutie metalică;
- este indicată în flambarea gurii eprubetelor şi a gâtului fiolelor.

Incinerarea – arderea cu reducere la cenuşă.

Indicaţii pentru incinerare: materiale dispozabile din plastic, reziduuri organice solide,
carcasele, cadavrele animalelor.

Fierul de călcat:
- se utilizează în situaţii când nu există alte mijloace de sterilizare sau atunci când
capacitatea acestora este depăşită:
- se realizează o temperatura de 200-300°C, care asigură în condiţii improvizate
distrugerea germenilor de pe ţesături;
- eficacitatea sa este mai mare dacă ţesăturile sunt umede;
- se foloseşte pentru sterilizarea lenjeriei la nou-născuţi sau a materialelor pentru
pansarea unor plăgi.

Sterilizarea cu aer supraîncălzit. Mecanism de acţiune denaturarea proteinelor.

Sterilizarea cu aer cald se realizează:
- în etuvă cu aer supraîncălzit (cuptorul Pasteur, Poupinel);
- în autoclave cu aer supraîncălzit;
- se utilizează în spitale şi în unităţile fără paturi (cabinete medicale şi policlinici).

4
Steriliazarea în autoclave cu aer cald
Autoclavele cu aer cald se folosesc pentru sterilizarea:
- materialelor textile;
- instrumentelor, seringilor, obiectelor de sticlă;
- materialelor de cauciuc;
- altor materiale care nu se deteriorează prin tratamentul termic respectiv.
Personalul care efectuează sterilizarea la autoclav trebuie să asigure:
- deschiderea colierelor casoletelor şi orificiilor cutiilor cu mănuşi înainte de
introducerea în autoclav şi închiderea lor imediată, la scoatere;
- respectarea timpilor ciclului de sterilizare (încălzire, purjare, sterilizare, uscare)
potrivit cărţii tehnice a fiecărui aparat, a performanţelor reale ale aparatului şi fiecărui tip
de încărcătură;
- dispunerea seringile şi cutiile cu instrumente sau materiale de cauciuc pe rafturi
sau în navete de sârmă pentru a se asigura o bună circulaţie a aerului în timpul sterilizării;
- realizarea corectă a tuturor purjărilor conform indicaţiilor din cartea tehnică a
fiecărui aparat pentru asigurarea unei bune evacuări a aerului din autoclav, după
terminarea timpului de încălzire;
- purjările la autoclava (verticală) cu pereţi dubli trebuie efectuate prin robinetul
montat la baza autoclavului,
- să fie instruit de SIAM, FIRAM, ACIRAM şi să respecte prevederile cuprinse în
cartea tehnică a aparatului;
- temperatură, timp: 160C, 2 h; 180C 1 h.
Indicaţii: sticlărie de laborator, vase din porţelan, instrumentar chirurgical, pulberi
termostabile
Contraindicaţii: soluţii apoase, obiecte din cauciuc, plastic, ţesături şi vată din bumbac
sau fibră sintetică, materialele contaminate din laborator.

Sterilizarea la etuve (cuptoare cu aer cald - pupinele) se efectuează:

- pentru obiectele metalice şi de sticlă;
- la temperatura de 180oC, timp de o oră de la atingerea acestei temperaturi;
- la temperatura de 60oC timp de 2 ore.
Ciclul complet al unei sterilizări cuprinde trei timpi:
- încălzirea la temperatura indicată pentru sterilizare;
- menţinerea temperaturii realizate în tot timpul indicat pentru sterilizare;
- răcirea aparatului.
Operatorul trebuie:
- să asigure aşezarea corectă a materialelor astfel încât aerul să circule uşor între
obiecte;
- să respecte planurile delimitate prin rafturi;
- să nu deschidă aparatul la temperaturi >80oC;
- să nu scoată rafturilor.
Pupinelul este alcătuit din:

5
 - carcasa de formă paralelipipedică cu pereţi dublii, între ei existând un spaţiu prin
care circulă aerul cald. Peretele exterior este izolat termic, iar cel interior este perforat şi
permite comunicare între interiorul pupinelului şi spaţiului dintre pereţi. Interiorul
carcasei este prevăzut cu rafturi pe care se aşează obiectele ce trebuie sterilizate;
- sistemul de ventilaţie reprezentat de un ventilator care uniformizează temperatura
aerului, favorizând circulaţia continuă a acestuia. Ventilatorul porneşte atunci când
temperatura din interiorul aparatului ajunge la 120-l30°C;
- sistem de măsurare a temperaturii reprezentat de un termometru cu mercur al cărui
rezervor este plasat în interiorul aparatului, iar scala gradată în exterior, el fiind gradat
pana la 250°C;
- sursa de căldură reprezentată de o rezistenţă electrică;
- sistemul de reglarea şi control. Pe faţa carcasei aparatului există, pe lângă scala
termometrului şi un buton pentru citire a temperaturii de sterilizare şi un altul pentru
citirea duratei de sterilizare. Aparatele moderne au şi un sistem de alarmă care se
declanşează în momentul când temperatura din interior scade sub necesară.
Pentru o bune sterilizare la pupinel se impune ca:
- aparatul să fie foarte bine etanşeizat;
- sursa de căldură să realizeze o temperatură interioară de minimum 180°C;
- instrumentele şi obiectele ce urmează să fie sterilizate să fie foarte bine curăţate, în
special, de materiile organice;
- cutiile cu instrumente să fie aşezate cu capacele jumătate deschise;
- obiectele de laborator (baloane, eprubete, pahare etc.) să fie aşezate cu capacele
scoase;
- obiectele din sticla şi cutiile cu instrumente să fie aşezate în aşa fel încât între ele să
existe un spaţiu suficient pentru circulaţia aerului cald.
Aşezarea "înghesuită" a acestora face ca temperatura din centrul pupinelului:
- să fie mai mică cu 30-40°C;
- temperatura de sterilizare să nu se menţină constantă pe tot parcursul sterilizării.
La pupinel putem steriliza:
- instrumentar chirurgical metalic;
- obiecte din sticla (eprubete, borcane, baloane, pipete, cutii Petri etc.);
- unele pulberi utilizate în laborator;
- obiecte din ceramică.
Durata de sterilizare depinde de temperatură:
- la 160°C - durata sterilizării este de 2 ore;
- la 170°C - durata sterilizării este de 1-l1/2 ore;
- la 180°C - durata sterilizării este de 30-40 min.
Măsurarea timpului necesar realizării unei bune sterilizării începe după ce temperatura
din interiorul cuptorului a ajuns la temperatura de sterilizare impusă.
La sfârşitul timpului de sterilizare impus:
- se întrerupe sursa de căldură;
- se lasă ca temperatura din interiorul aparatului să scadă la 30-40°C;
- se deschide uşa, se închid cutiile cu instrumente şi se pun capacele la eprubete şi
borcane şi se banderolează;
- instrumentele şi sticlăria astfel sterilizate se menţin sterile 24 ore.

6
Sterilizarea prin căldură umedă:
- fierberea;
- vapori de apă fluenţi;
- pasteurizarea;
- tindalizarea;
- sterilizarea.
Fierberea:
- determină denaturarea proteinelor;
- se realizează în apă la 100oC sau în abur la100oC;
- asigură distrugerea în 10-20 minute a formelor vegetative ale microorganismelor
patogene şi ale unor forme sporulate mai puţin rezistente;
- nu este o metodă de dezinfecţie eficientă deoarece prin fierbere nu sunt distruşi
sporii;
- este utilizată pentru alimente, apă;
- se pot adăuga substanţe care ridică punctul de fierbere (carbonat de sodiu - pentru
lenjerie).
- fierberea la 100oC, timp de 30 minute.
Fierberea prelungită timp de 30 minute al 100oCse poate aplică pentru:
- seringi;
- unele instrumente de mică chirurgie,
- unele materiale de cauciuc.
Aparate pentru fierbere:
- fierbătoare electrice;
- cutii de instrumente cu sursă exterioară de căldură;
Condiţii de eficacitate:
Pregătirea instrumentelor şi materialelor şi fierbere lor se face astfel:
- instrumentele sau materialele se acoperă cu apă care trebuie să fie în cantitate
suficientă pentru ca materialele să rămână acoperite în întregime de apă pe toată durata
fierberii;
- aşezarea capacului cutiei uşor întredeschis (înclinat);
- se porneşte sursa de căldură;
- apa folosită trebuie să îndeplinească condiţiile de potabilitate;
- timpul de fierbere minim 30 minute din momentul când apa dă în clocot.
După fierbere se efectuează:
- scurgerea apei din cutia, având capacul întredeschis, într-o singură direcţie
pentru a nu contamina interiorul după ce a atins marginile recipientului;
- închiderea capacului printr-o mişcare de translaţie;
- trusele astfel pregătite pot fi utilizate timp de 2 ore, dacă rămân acoperite şi dacă
extragerea instrumentelor s-a făcut cu respectarea tehnicilor aseptice.

Vapori fluenţi – în vasul Koch, Arnold.

Pasteurizarea: sterilizarea parţială prin:

7
 - coagularea proteinelor la temperaturi <100oC;
- distrugerea formelor vegetative ale microorganismelor;
- nu asigură distrugerea micobacteriilor şi enterovirusurilor.
Încălzirea se face:
- în baie de apă la 60-65oC, timp de 30 minute;
- 70-75oC, timp de 15 minute;
- 85-90oC, câteva secunde, urmată de răcirea bruscă la 4oC. Răcirea rapidă opreşte
germinarea sporilor.
Indicaţii: pentru conservarea unor produse alimentare: produse lactate, sucuri, băuturi
slab alcoolice.

Tindalizarea – sterilizarea fracţionată sau discontinuă: evită încălzirea la temperaturi mai

mari de 100°C;
- implică încălziri repetate timp de 3-8 zile consecutiv timp de 1-3 ore, urmate de
incubare la termostat pentru germinarea sporilor;
- tindalizare la 100°C în vasul Koch (Arnold) utilizând vapori fluenţi;
- tindalizare la 65°C în baie de apă;
- se aplică unor medii de cultură, alimente.
Călcare cu aburi - distruge formele vegetative în 5-10 secunde, iar sporii în 50 secunde.

Sterilizarea apei pentru spălare chirurgicală, se efectuează:

- în autoclave pentru sterilizarea apei, potrivit instrucţiunilor de utilizare din cartea
tehnică a acestora;
- la o presiune de sterilizare de 1,5 kgf/cm2;
- timp de sterilizare de 30 de minute.
Condiţiile impuse pentru aducerea apei sterile de la autoclave la spălătorie:
- distanţa maximă de la autoclav la punctul de distribuţie nu va depăşi 20 m;
- sunt admise numai conducte fără mufe;
- eliminarea oricărei posibilităţi de contaminare a apei sterile prin stagnarea în
sistemul de distribuţie (cu interzicerea coturilor în formă de U sub nivelul conductei);
- apa sterilă pentru spălarea chirurgicală se prepară în ziua utilizării ei.

Sterilizarea cu vapori sub presiune. Autoclavarea se poate realiza:

- la presiunea de 0,5 atm şi temperatura de115oC;
- la presiunea de 1 atm şi temperatura de 121oC;
- la presiunea de 2 atm şi temperatura de 134oC;
- în microbiologie: 121oC, timp de 15 - 30 minute;
- în blocurile operatorii: 134oC, timp de 30 minute;
- la presiunea de 2,5 atm - apa fierbe la 140°C;
- la presiunea de 3 atm - apa fierbe la 144°C;
- la temperaturi > de 120°C sunt distruşi toţi germenii, inclusiv bacteriile sporulate
si virusurile;
- este metoda cea mai utilizată astăzi pentru sterilizarea unor materiale şi a
instrumentelor chirurgicale.
Contraindicaţii: nu se aplică în cazul materialelor plastice, din piele sau din blană.

8
Aparatul utilizat pentru aceasta metoda este autoclavul.
Autoclavul - un cazan cu pereţi dubli;
- cazanul interior comunică cu spaţiul dintre cei doi pereţi prin orificii situate în
partea sa superioară;
- spaţiul dintre cei doi pereţi comunică cu exteriorul prin robinete;
- capacul autoclavului este străbătut de orificii la care sunt adaptate un manometru,
un robinet pentru reglarea presiunii şi o supapă de siguranţă;
- sursa de căldură poate fi reprezentată de un arzător cu gaze sau de o rezistenţă
electrică.
În spitale se folosesc baterii de autoclavare. Acestea, împreună cu pupinelele şi alte
aparate de sterilizare formează staţia centrală de sterilizare a spitalelor, unde se
sterilizează instrumentarul şi materialele pentru întregul spital.
Blocurile operatorii pot fi dotate cu propriul nucleu de sterilizare, unde sunt sterilizate
instrumentele şi materialele numai pentru necesităţile blocului operator. În aceste
instalaţii de sterilizare, autoclavele sunt aşezate pe orizontală, iar aburul provine de la
uzina spitalului sau de la un cazan propriu al instalaţiei, încălzit cu ajutorul unei
rezistenţe electrice.
Faţă de alcătuirea autoclavului descris anterior, aceste baterii de autoclave sunt prevăzute
cu 2 manometre, în care unul indică presiunea din coloana centrală, iar celalalt indică
presiunea din interiorul autoclavului. De asemenea, ele au 5 robinete pentru: admisia
aburului în autoclav, evacuarea condensului, evacuarea aburului, uscare, revenirea la
presiunea normală.
Majoritatea spitalele sunt dotate cu autoclave tip ITM, care funcţionează astfel:
- se introduc casoletele cu materiale în interiorul autoclavului, având orificiile laterale
deschise;
- se închide capacul autoclavului, verificând dacă zăvoarele au pătruns prin orificiile
din ramă;
- se închid toate robinetele, cu excepţia celui de pe capac (evacuarea aerului din
autoclav);
- se deschide robinetul de admisie a aburului sub presiune în autoclav. Când
interiorul autoclavului s-a umplut cu abur, prin robinetul de pe capac iese abur în jet
continuu, moment în care acesta se închide, iar presiunea din interiorul autoclavului
începe să se ridice;
- când presiunea din interiorul autoclavului a ajuns la 1,5 sau 2,5 atm, se deschide
robinetul de evacuare a aburului şi cel de evacuare a condensului şi se aşteaptă 2-3
minute să se evacueze condensul;
- se închide robinetul de evacuare a aburului, lăsând deschise în continuare robinetul
de evacuare a condensului şi cel de admisie a aburului până ce presiunea din interior se
ridica din nou la 1,5 sau 2,5 atm;
- la această presiune se închide robinetul de admisie a aburului în autoclav;
- se deschide robinetul de evacuare a aburului, lăsându-l deschis până ce presiunea
din interior scade la 0,5-0,2 atm, când se închide robinetul de evacuare a aburului şi se
deschide robinetul de admisie a aburului în autoclav. Se realizează astfel operaţiunea de
"purjare", operaţiune care se repeta de 2-3 ori;
- robinetul de uscare şi cel de evacuare a aburului rămân închise, iar cel de admisie a
aburului şi cel de evacuare a condensului se deschid. Se aşteaptă ca presiunea în

9
interiorul autoclavului să ajungă la 1,5 sau 2,5 atm (în funcţie de ceea ce vrem să
sterilizăm) şi se menţine la acest nivel timp de 30-40 minute, necesar sterilizării;
- se închide apoi robinetul de admisie a aburului şi se lasă deschise robinetul de
evacuare a aburului şi cel de evacuare a condensului până când presiunea din autoclav a
scăzut la 0,2-0,1 atm, când se închid şi aceste robinete;
- se deschide apoi robinetul de uscare, în acest moment in autoclav se produce vid,
fapt dovedit prin scăderea presiunii din interiorul autoclavului la valori de 0,8-2 atm. Se
aşteaptă circa 15-20 minute, timp în care uscarea este terminată;
- se deschide robinetul de revenire la presiunea atmosferică, după care capacul
autoclavului se poate deschide. După terminarea sterilizării casoletele şi cutiile se închid
şi se banderolează. Pe banderola se înscriu data, ora, codul celui care a făcut sterilizarea
şi semnătura.
La autoclav se pot steriliza: inventarul moale, seringi, tuburile de dren, mănuşi de
cauciuc, sonde de diverse tipuri, instrumentar chirurgical şi instrumentar pentru chirurgia
laparoscopică.
La acest tip de autoclav durata şi temperaturile de sterilizare sunt:
- inventarul moale: 30-40 min la 2,5 atm;
- mănuşi de cauciuc şi tuburi de dren: 30-40 min la 1,5 atm.

Schiţa autoclavei orizontale

Sterilizarea cu trioximetilen se aplică pentru:

- sonde care nu pot fi autoclavate, utilizate în urologie;
- cistoscoape.
Sterilizarea cu trioximetilen se efectuează în etuve Janet metalice, în următoarele condiţii:
- asigurarea umidităţii necesare acţiunii formaldehidei prin introducerea a 3-5ml apă
pe un tampon de vată;
- asigurarea unei temperaturi de 60oC prin introducerea cutiei Janet într-o etuvă
ITM de 100 dm3.
- timpul maxim de sterilizare este de 31/2 h.
După efectuarea sterilizării se efectuează:

10
 - neutralizarea trioximetilenul din cutie se neutralizează prin introducerea pe acelaşi
tampon de vată a unei cantităţi de 2 ml amoniac 5% cu un timp de contact de 30 minute;
- spălarea obiectelor sterilizate pentru îndepărtarea reziduurilor prin 5 clătiri în apă
sterilă.

 Metode chimice: agenţi chimici decontaminaţi: alcoolul, aldehida formică,

aldehida glutarică, agenţi care eliberează clor (dicloroizocianatul de Na, hipocloritul de
Na, cloraminele B şi T), agenţii care eliberează iodul (iodul, şi iodoforii), agenţii oxidanţi
(peroxidul de hidrogen, peracizii), detergenţii (săpunuri naturale, detergenţii anionici şi
cationici).
Factori care influenţează comportarea substanţelor dezinfectante
- spectrul şi puterea germicidă;
- numărul iniţial de bacterii pe suportul tratat;
- natura suportului;
- accesibilitatea substanţelor dezinfectante la bacterii (forma, metoda de aplicare
şi gradul de curăţenie al suporturilor);
- temperatura;
- concentraţia;
- volumul;
- pH-ul;
- timpul;
- stabilitatea în timp;
- prezenţa materialelor inactive (apa dură, materia organică, pluta, materialele
sintetice, săpunurile şi detergenţii anionici).
Criterii de alegere:
- eficacitatea;
- uşurinţa în preparare, aplicare şi stocare;
- economicitatea;
- lipsa corozivităţii şi a efectelor distructive.
Reguli generale de utilizare:
- completează curăţenia, dar nu înlocuieşte sterilizarea;
- e condiţionată de o curăţenie riguroasă prealabilă;
- se aplică numai când nu e posibilă dezinfecţia prin căldură umedă;
- se utilizează un număr scăzut de dezinfectante cu spectru larg bactericid şi
virulicid;
- în focar se utilizează înaintea curăţeniei;
- în condiţii de protecţie a muncii.

Dezinfectanţi chimici
Halogeni (fluor, clor, brom, iod)
 Substanţe care eliberează clor: clorul penetrează peretele celular
bacterian şi distruge mai multe enzime:
Clorura de var: conţine 25% clor activ;

11
 - are acţiune bactericidă, virulicidă, sporicidă;
- este eficientă la pH = 6 şi la temperatura cuprinsă între 25-35oC.
Concentraţii şi indicaţii:
- dezinfecţia suprafeţelor (pavimente, pereţi, băi): soluţie 20 g;
- dezinfecţia lenjeriei de pat, echipament de protecţie: 1-2 h, soluţie 40 g;
- recipiente de colectare a reziduurilor, pubele, platforme prin spălare, stropire
sau ştergere: soluţie 50-100 g;
- excrementele bolnavilor contagioşi: pulbere, 200-400 g/1kg excreţii.
Păstrare: recipiente de culoare închisă, etanşe, temperatură constantă.
Toxicitate: iritaţii ale tegumentelor (dermite), iritaţia căilor respiratorii şi a
conjunctivelor.

Cloramina: conţine 25-29% clor activ (cloramina B);

- are acţiune bactericidă şi virulicidă;
- are efect asupra florei microbiene gram pozitive şi gram negative;
- în concentraţii mari distruge M. tuberculosis.
Concentraţii şi indicaţii:
- dezinfecţia suprafeţelor, obiectelor;
- pereţi: sol. 20 g;
- pavimente: 20 g;
- muşamale, huse din material plastic: soluţie 10-20 g;
- dezinfecţia lenjeriei de pat, echipamentelor de protecţie: 1-2 h, soluţie 10-15 g;
- dezinfecţia jucăriilor, a obiectelor de sticlă, porţelan: soluţie 10 g, scufundare 30-
60 minute;
- dezinfecţia veselei: soluţie 5-10 g, 30-60 minute, în prealabil spălate
- termometre: soluţie 10 g. Soluţia se schimbă la 12 h.
- dezinfecţia mâinilor: 5 g. Se evită asocierea cloraminei cu alte substanţe, mai ales
cu cele alcaline.
Conservare: vase închise, ferite de lumină, la rece.
Toxicitate: iritaţii ale tegumentelor, mucoaselor, căilor respiratorii (mai puţin intense
decât cele provocate de clorura de var).

 Substanţe care eliberează iod

Septosolul – iodofor:
- are acţiune germicidă (bactericidă, virulicidă);
- are efect scăzut în prezenţa sângelui, puroiului.
Concentraţii: - soluţie 10% (apă distilată) - antiseptic şi soluţie 5% - dezinfectant.
Indicaţii:
- antiseptic: pentru mâini, 5%;
- dezinfecţia: suprafeţelor (mese de operaţii, de pansamente, ginecologice): soluţie
5%;

12
 - instrumentarului medical nemetalic (sonde, catetere) înainte de curăţare şi
sterilizare): soluţie 5%;
Toxicitate: iritaţii ale tegumentelor, mucoaselor; foarte rar, hipersensibilitate la iod.

Wescodyne are acţiune germicidă cu efect asupra florei microbiene gram pozitivă şi gram
negativă, faţă de bacili, spori, viruşi.
Concentraţii: 45 ml/10 L apă = 75 ppm iod liber; 90 ml/10 L apă = 150 ppm iod liber;
180-200 ml/10 L apă = 300 ppm iod liber.
Indicaţii:
- termometre: ştergere cu soluţie cu conţinut de 75 ppm iod liber;
- instrumentar: baie în soluţie 20 ml Wescodyne + 20g nitrat de sodiu + 1L apă;
- mănuşi de cauciuc, muşamale, tuburi de plastic: imersie 10' minute în soluţie cu
conţinut de 75 ppm iod liber;
- suprafeţe din săli de operaţie (mese, paviment): ştergere, pulverizare cu soluţie cu
conţinut de 75 ppm iod liber. Nu se amestecă cu săpun sau detergenţi.
Toxicitate: iritaţii ale tegumentelor, mucoaselor; foarte rar, hipersensibilitate la iod.

 Aldehide
Formol - soluţie de aldehidă formică 40%.
Acţiune: bactericidă, virulicidă, timp de acţiune: 6 h, max. 24 h:
Factori favorizanţi: umiditatea relativă: 80-90%, temperatura: 22-30oC. Manifestă numai
acţiune la suprafaţă, nu difuzează.
Metode de aplicare: pulverizare, vaporizare, înmuiere.
Pulverizare:
- concentraţia soluţiei: 2-5%
- soluţie 2% = 50 ml formol 40% + 950 ml apă
- soluţie 5% = 125 ml formol 40% + 875 ml apă
- timp de contact: 6-24h
- temperatura 22oC, umiditatea relativă 80-90%
- etanşeizarea încăperilor.
Vaporizare:
- etanşeizare;
- acoperirea prizelor, aparatelor electrice;
- aşezarea saltelelor şi pernelor suspendate sau oblic;
- încăperi încălzite, min. 22oC;
- după 6-24 h, aerisire 2-4 h;
- pentru neutralizarea vaporilor restanţi se utilizează amoniac, jumătate din
cantitatea de formol, timp de 3 h;
- concentraţia de aldehidă formică: 3-10 g/m3 aer.
Înmuiere:
- pentru dezinfecţia lenjeriei: Deroform, Lizoform; concentraţia: 2%; timp: 2-3 h.
Conservare: în recipiente bine închise, parafinate, temperatură până la 10oC.

13
Toxicitate: iritaţii ale mucoaselor, tegumentelor (dermite), alergii.

 Tenside de sinteză
Bromocet - soluţie 20%.
Acţiune:
- bactericidă cu efect asupra florei microbiene gram pozitive şi unii gram negative.
Nu acţionează asupra bacteriilor M. tuberculosis şi Pseudomonas aeruginosa.
Concentraţii: 5 ml sol. Bromocet 20% la 1L apă; 10 ml sol. Bromocet 20% la 1L apă
Indicaţii:
- pavimente: soluţiile 1, 2 prin ştergere, stropire;
- pereţi: soluţia 1 prin ştergere, pulverizare;
- mobilier: soluţia 1 prin ştergere, pulverizare;
- receptoare telefonice, jucării: soluţia 1 prin ştergere;
- veselă, ustensile de bucătărie: soluţia 1 prin imersie 30 minute, după spălare
chiuvete: soluţia 2.
- salvări, mijloace auto: 2 prin pulverizare. Nu este compatibil cu săpun şi
detergenţi anionici
Toxicitate: slab iritant pentru ţesuturi şi mucoase.

TEGO 103G [dodecil-di (aminoetil)-glycină]

Acţiune: în diluţie 1:100: bactericidă (18-21oC) asupra Staphylococcus aureus,
Corynebacterium diphteriae, E. coli, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, M. tuberculosis.
Concentraţie: sol. 1% = 10 ml TEGO + 990 ml apă.
Indicaţii:
- pavimente, pereţi, mobilier, aparate telefonice, jucării, mijloace auto, salvări;
- timp de contact cel puţin10 minute;
- veselă - imersie 10 minute. După dezinfecţie se face clătirea cu apă.
Toxicitate: D.L. = 3 g/kg corp.

TEGO 103S (Dodicin)

Acţiune:
- bactericidă, la 18-21oC
- distruge germenii G +, G - în 1-15 minute ;
- distruge M. tuberculosis într-o oră.
Concentraţie:
- sol. 1% = 10 ml TEGO + 990 ml apă;
- sol. 2% = 20 ml TEGO + 980 ml apă.
Indicaţii:
- instrumente înainte de curăţat şi sterilizat;
- antiseptic tegumentar - soluţie 2%:

 Compuşi organo-mercurici

14
Soluţie de borat fenil-mercuric 0,2% (Merfen)
Acţiune: bactericidă.
Concentraţii: sol. 0,04% (20 ml sol.0,2% + 80 ml apă) şi sol. 0,02% (10 ml sol.0,2% +
90 ml apă).
Indicaţii:
- suprafeţe (mese, instrumentar): sol.0,04%, prin ştergere;
- instrumente: soluţie 0,02% + nitrat de sodiu 2o/oo.
Toxicitate: crescută
Soluţia apoasă 2o/oo de borat de fenil-mercuric este indicată pentru uz extern (Fenosept).

 Compuşi fenolici
Vesfene 256
Acţiune:
- spectru larg cu efect bactericid asupra florei G+ şi G-;
- în concentraţie de 1%, în 10 minute, distruge bacteria M. tuberculosis.
Concentraţii: sol. 0,4% = 32 g Vesfene 256 la 7,5 l apă; sol. 10% = 100 g Vesfene 256 la
900 ml apă.
Indicaţii:
- suprafeţe - sol. 0,4% prin ştergere, pulverizare;
- spaţii: soluţie 10%.

 Alţi dezinfectanţi
Clorhexidina - spray
Acţiune: antiseptic topic cu efect bactericid asupra germenilor G+ (acţiune intensă) şi G-
(acţiune mai puţin intensă).
Concentraţie: sol. 1% ca atare, prin pulverizare.
Indicaţii:
- asepsia pre-, post-operatorie a pielii în zona câmpului operator;
- asepsia zonei cutanate în care se face injecţia;
- dezinfecţia plăgilor. Clorhexidina este incompatibilă cu săpunul.
Toxicitate:
- reacţii de sensibilizare a pielii;
- dermite de contact;
- interzis în chirurgia O.R.L.

Dezinfectante preparate în spital:

Deroform:
Acţiune: virulicid, bactericid
Concentraţie: ca atare
Indicaţii: dezinfecţia lenjeriei, alternativ cu cloramina.
Cantitatea necesară: 4 L/1 kg lenjerie.
Timp de contact:

15
 - 2 h la temperatura de 20-24oC;
- 1 h la temperatura de 40-50oC.
Toxicitate: nu
Hidrox:
Acţiune: bactericidă, virulicidă.
Concentraţie: ca atare.
Indicaţii: pavimente, prin ştergere.
Toxicitate: iritant.

Prezervare, conservare - păstrarea viabilităţii microorganismelor o durată variabilă de

timp.
Conservare cu ajutorul frigului:
- refrigerare: 4C: stare de viaţă latentă – efect bacteriostatic;
- congelare la -21C - efect bactericid şi bacteriostatic;
- congelare rapidă la -70C: prezervare
Conservare prin uscare: Liofilizare:
- liofilizare – congelare rapidă urmată de desicare sublimare (proces prin care apa
sub formă solidă trece direct în stare de vapori).
- presiune osmotică – îndepărtarea apei din alimente (fructe, lapte praf)

Factori care influenţează eficacitatea metodelor de control

- mărimea populaţiei bacteriene. Distrugerea bacteriilor este un proces exponenţial,
mai mulţi germeni necesită un timp mai îndelungat de distrugere;
- timpul de expunere la agentul decontaminant. Prin creşterea timpului de expunere
a microorganismelor la agentul de decontaminare creşte rata de distrugere microbiană;
- efectul concentraţiei, a temperaturii şi a pH-ului;
- structura germenului:
- endospori – clostridii;
- peretele celular – Mycobacterium;
- interacţiunea cu mediul înconjurător – protecţia germenilor:
- prezenţa substanţelor organice protejează microorganismele (curat –
murdar);
- dezinfecţie în spitale – selectarea rezistenţei.

Controlul sterilizării şi al sterilităţii

Controlul sterilizării:
- metode fizice – controlul temperaturii (termometru, termograf), presiunii
(manometru), timpului de expunere;
- metode chimice: se folosesc substanţe cu punct de fuziune apropiat de temperatura
la care se face sterilizarea (acidul benzoic are punctul de fuziune la temperatura de
121oC)
- metode biologice: fiole Stearotest – suspensie de spori de Bacillus
stearotermophilus; atingerea temperaturii de 121oC duce la distrugerea sporilor,
indicatorul din fiole virează.

16
Controlul sterilităţii: eficienţa sterilizării şi menţinerea sterilităţii; se realizează prin
metode bacteriologice (recoltarea probelor de pe suprafeţe sterile, cultivare pe medii
adecvate).

17