279739

ID
fal V m w 11

DIU ARI ü BASERICESCU

SCOLASTICU SI LITERARUL

-äs nnrnnT.rrr.,T.^î.Tmn7ïn.n.,„ jii j- m &

Amilu XY.—1889Ä*
• « 11111111111 11 • • 11 • • 11 • • • u n n i

PROPRIETARII', REDACTORU SI EDITORU :

N I C O L A E F E K E T E N E G R U T I U .

G H E R. L ' A
TIPOGRAFI'A »AUROR'A« P. A. TODORANU

1889.
 Buzele preotului voru pazi sciinti'a si
lege voru cercă din gur'a lui.
MalachVa c. II. v. 7.
 SUMAHIULU
1 4
„PREOTULUI HOMAMU
'Annin XV.-1889.

Stymie bijşwicesci, scolastice si literarie. etc.

Joanu Fekete Nëgrutiu (cu îllustr. pe pag. 3.) . . 1. 4 9 , 89.
Studia âiu dreptultt canouicu. 19, 65, 105, 140, 109, 2 0 1 , 233,
288, 327, 365, 4 0 2 , 443.
Despre sacramentalia 23, 72.
Reminiscentie dia viéti'a fostului odinióra protopopu alu Clu-
siuluj, nu de multu repausatului canouicu Joanu Fekete
Negrutiu 37.
Betrânulu Tobia. — Consilii practice — 41.
Caşuri de resolvatu 44.
Conferinti'a preotiésca a tractului Gherlei 84.
Din istori'?, despartîrei basericei orientale de cea apuséna . 110.
195, 225, 267, 342, 381, 4 1 3 . 468.
Resolvirea cisuriloru de pe pag. 44 120.
Divinitatea lui Isusu Christosu 143.
Despre însemnătatea luminei 176.
Preotulu in scauuulu marturisirei 209.
Cununa de œargaritaria a Preacurat. Verg Mari'a . 240, 294.
Superstitiunile observate in vechime la nascerea prunciloru 247.
Caracterulu Metropolitîloru romani unit' incepêndu delà Sânt'a
unire si pana astadi . . . . • 273, 353.
Cercetări in istori'abesericei rom. dinainte de unire 317, 388, 430,
Mărturisirea S. Vasiliu despre traditiuuea apostolica a mai
multoru asiediamiute basericesci — rituale . . . 333, 371.
Mari'a séu cultulu Preacuratei Fetióre Mari'a 374.
Recensiune literaria 4 20.

Predice. — La serb. Taiarei impreghiru a Dlui n. Is._ Chr. 27.

La serb. celoru trei santi Archierei . . . . . . . . 31.
Cuventu de introducere in parochia 77.
Parenesa la cununia . . . . 116.
Avorbire la cununia 119.
La inaltiarea Dlui nostru Isusu Christosu 188.
La serbat. SS. Rosalie , 213.
Despre pecatulu betîei 2 IU.
La schimbarea la façia a Dlui nostru Is. Chr 30 .
La inaltiarea S. Cruci 336.
La serbat. SS. Archangeli Michailu si Gavrilu 4 03.
Dóue predice la serbatórea nascerei D. N. î s . Ohr. „Cra
ciunu." 449, 458.

Predice funebrali. — Cuveutulu funebrale rostitu la

inmormentarea canonicului Joanu F e k e t e Negrutiu . . . 125
La i n m o r m e n t a r e a unui pruncu , . . . 260.
Cuventare rostita cu ocasiuuea desvelirei monumentului fe­
ricitului Joanu F e k e t e Negrutiu 307

Varietăţi. — 44, 86, 1 2 1 , 167, 199, 2 3 1 , 271, 313, 349

387, 4 2 5 . 481
 Nr 1. Januariu. An. XV. -1889.

JL i l J J U JL U u U llUlllIii1 VJ•

Diuariu basericescu, scolasücu si literariu.

Buzele preotului voru pazi sciinti'a si lege
voru cercá din gur'a lui. Malachi'a c. II. v. 7.

J o a n u F e k e t e Negrutiu.
„Ferice celu ce spune cându caűta se cobóre
Irt negrele morminte, l'ai sei buni cunoscuţi
Aceste vorbe sânte : ferice celu-ce more
Cu fruntea cununată de stima si vèrtuti.
(Bolintinénu.)

I.

N u m e r u l u distinsiloru bărbaţi ai Natiunei r o m â n e scade

mereu. — Poporulu r o m â n u din Ardélu, baseric'a si scóTa
r o m â n a jelesce é r a s i ; pentru-cà unu distinsu fulcru, unu
adeveratu » p r e o t u c u c r u c e a 'n f r u n t e « a disparutu
din sênulu loru !
J o a n u F e k e t e Negrutiu, celu mai zelosu si m a i cu
védïa p r o t o p o p u r o m â n u , ce au avutu vre-odata orasîulu
Clusîu, — unulu dintre cei mai populari si mai desinte-
resati canonici, ce au vedïutu ore-cându Blasïulu, infocatulu
si neintimidatulu sustîitoriu si aperatoriu alu asïedïamin-
teloru basericei r o m â n e unite, si aprigulu luptatoriu pentru
drepturile poporului r o m â n u — nu mai este intre noi ! Pa­
raşi p a m ê n t u l u si acestu »betranu cu védïa, « despre care
p o t e m u dice cu bardulu nationalu :
„Te-ai dusu pe calea sortii, pe care toti vomu merge,
Desî nu toii ca Tine cu cugetu liniscitu,
l
Cà-ci mórtea alu Teu nume din inimi nu ni-lu şterge." ) .
J o a n u Fekete Negrutiu se t r a g e din familia Fekete,
care odinióra porta n u m e l e de Olténu. Vétr'a acestei familii
l
) A . Muresianu.
e satulu r o m â n e s c u S u c u t a r d u in Ardélu, pe Câmpia.
F a m i l i ' a a c e s t a a tïênutu din vechime satulu acel'a, pre-
c u m si alte sate vecine, cu preoţi.
15
D ê n s u l u s'a nascutu in / Ianuarie 1817 cá g e m e n u ,
27

dar' soçïulu seu Vasilie, la trei s e p t e m â n i dupa nascere a

sî moritu. N u m e l e tatălui seu a fostu G r e g o r i u , ér' alu
m a m e i s'ale G l i c e r i n a . Dintre 8 fratîni, patru s'au fàcutu
preoţi, unulu dupa absolvarea câtorv'a clase a r e m a s u eco-
n o m u (tatalu redactorelui Nicolae F. Negrutiu), ér' tote
trei fetele au fostu preotese.
In etate de 7 ' / ani prunculu Joanu, care erá celu
2

mai desceptu intre toti fraţii sei, fu dusu d i m p r e u n ă cu

cei'alalti trei fraţi mai marisîori la scólele unguresci r o m .
catolice din Clusïu. D u p a absolvarea claseloru normali, ne-
potêndu tatalu loru invinge cu spesele e n o r m e , ce i-le
càsïunau t u s p a t r u in Clusïu, pe J o a n u si pe Nicolau i-au
dusu pe clasele gimnasiali la Blasîu, u n d e si dênsii, cá toti
şcolarii diligenţi si cu portare b u n a , au fostu ajutaţi cu
p â n e , si u n d e a percursu si t e r m i n a t u clasele gimnasiali,
cursulu filosoficu si celu teologicu (1842), c u l a u d a s i
J
cu c e l u m a i b u n u p r o g r e s u . )
Calităţile s'ale e m i n e n t e spirituali si fisice, o m i n t e
descépta, o inima p ă t r u n s a de celea mai nobile sêmtïe-
minte, o nisuintîa spre totu ce e adeveratu, b u n u si fru-
mosu, o statura i m p u n a t ó r e cu o frunte lata, ochi mari
schinteitori de prudentîa si iubire, o façïa pururea vesela
'ti trădau la p r i m a vedere : cà baiatulu devenitu j u n e va
fi unu barbatu spre fal'a némului seu. Nu-i mirare dar',
déca acestea calităţi î-i câscigara intr'o m e s u r a mare res-
pectulu si simpati'a conscolariloru, iubirea si stim'a profe-
soriloru si-a mai mariloru sei, asiá incâtu indata dupa ter­
minarea studiiloru teologice, cu inceputulu anului scolas-
tecu 1842, fù denumitu profesoru in p r i m ' a clasa g i m n a -
siala si in 1844 la »fisica« in liceulu din Blasîu. — Morindu
protopopulu Clusïului T e o d o r u Baldi, in timpulu celu mai

»Cum laude et optimo progressu morumque probitate.« —

Testimoniu cltto 18 Martie 1856 Nr. 162, estradatn prin c u r i a
archiepiscopésca la mandatulu metropolitului Siulutîu.
Joanu Fekete Negrutiu,
criticu, in 1847, nimeni nu se aflá mai potrivitu pentru
acelu postu de sentinela n e a d o r m i t a a basericei si preste
totu a causei românesci, decâtu zelosulu profesoru J o a n u
F e k e t e . Asia cu finea anului 1847 fu d e n u m i t u de p a r o c h u
si administratoru protopopescu alu Clusïului, si totu atunci
cu datulu de 26 N o v e m b r e : » i n c o n s i d e r a r e a c a l i t a -
t î l o r u l ă u d a b i l e si a f a c u l t a t î l o r u s p i r i t u a l i d i s -
t i n s e « d e m e m b r u in comisiunea instituita prin guver-
nulu tïerei la Clusïu pentru c e n s u r a r e a cartîloru. ')
In 22 N o v e m b r e 1850 este denumitu prin consiliulu
locu-tîitoriu transilvanénu cá profesoru de limb'a si litera-
t u r ' a r o m â n a la gimnasiulu superioru romano-catolicu din
Clusïu. In 30 O c t o m b r e 1 8 5 1 , Metropolitulu de pia m e ­
moria Sïulutïu »in considerarea cà oficiulu de vice-archi-
diaconu l'a portatu cu acuratetîa si cu lauda, « — 'lu pro-
movéza la gradulu de archidiaconu si 'lu d e n u m e s c e de
assesoru consistoriului metropolitanu. In 1861 'lu v e d e m u
figurându cá m e m b r u alu reuniunei museului transilvanénu,
ér' in 1862 fù innaintatu la demnitatea de canonicu me­
tropolitanu in Blasïu. — L a anulu 1864 fù d e n u m i t u de
directoru alu scóleloru normali din Blasïu si de inspectoru
alu scóleloru rurali gr. cat. din archidiecesa.
>n doue rènduri a d e c a : in 1863 dupa m ó r t e a epis­
copului J o a n u Alexi, si in 1870 a fostu propusu la Inal-
tulu regimu in loculu primu de episcopu alu Gherlei, ér'
in anulu 1868, eu ocasiunea alegerei de metropolitu a ob-
tïênutu 36 voturi.
Ca cive alu patriei fù alesu in an. 1863 de deputatu
la d i e t a transilvana din Sibiiu in I. cercu electoralu alu
Clusïului, si totu atunci de m e m b r u delegatu in c a s a de-
putatîloru înaltului consiliu imperialu, ér' cá m e m b r u in
comitetulu de administratiune a comitateloru Clusïu si Alb'a
inferióra mai adese-ori.

') In originalii : ..Méltó tekintetbe vétetvén Tisztelendősé-

gednek dicséretes minőségei 's kitűnő elmebeli tehetségei, melyek­
nél fogva itten jobboldalról ajánltatni é r d e m e l t e . . . "
R Regio Magn. Principatus Trans. Gubernio die 26 Nov.
1847. Ni'- 13497- '
 A fostu m e m b r u ordinariu p e viétïa alu »Associatiunei
transilvane pentru literatur'a si cultur'a poporului r o m a n u «
chiar' delà intemeiarea acestei'a, p r e c u m si alu altoru so­
cietăţi culturale.
P r e c u m v e d e m u din schitîele p r e m i s e , J. F . Negrutiu
parte a trecutu, parte poteá trece, — déca dreptate i-se
făcea, — prin tote gradurile hierarchice, p r e c u m si prin
distinctiunile cele m a i inalte posibile u n u i individu, ce s'a
dedicatu sublimei chiamari de preotu r o m â n e s c u . — « P r e a
bunulu Doranedîeu are alte planuri p e n t r u Re-
v e r e n d i s s i m ' a D o m n i ' a T ' a , c a r i p o t e se s e e f e p -
t u e z e a l t a - d a t a in c e r c u s t a r i m a i f e r i c i t ó r e ,
d e c u m s u n t u c e l e c e m e a s c é p t a p r e m i n e , « î-i scriá
actualulu Metropolitu si Archiepiscopu Escelenti'a S'a Dr.
J o a n u V a n c e a . ')
D a r ' nu n u m a i acésta impregîurare este, care n e im­
p u n e a scrie biografi'a canonicului Joanu Fekete Negrutiu,
nu, ci si detorintî'a morala de-a aminti si c o n s e m n a fap­
tele sevêrsîte de dênsulu pe tote terenele atinse, s p r e a se
i n d e m n á urmaşii la a s e m e n e a fapte : spre mărirea lui D o m -
nedîeu, spre latîrea sântei s'ale beserici, spre a p e r a r e a né-
mului seu, p r e c u m si spre înaintarea intelectuala, morala,
si sociala a acestui'a.
Cu a c e s t a ne implinimu o detorintîa i m p u s a si prin
s â n t ' a scriptura, unde se dîce : » A d u c e t î - v e a m i n t e d e
faptele strabuniloru voştri, p o m e n i n d u - i pe
d ê n s i i , i n t a r i t î - v e c u s p i r i t u l u , c á si v o i i n s î -
v e s e v e f a c e ţ i m a r i t i in a m i n t i r e a u r m a ş i l o r u
2
v o s tri.« )

II.
S p r e a poté aprecia dupa meritu activitatea si resul-
tatele obtïênute, fie prin o p e r s o n a morala, fie prin un'a
fisica, trebue se t ï ê n e m u contu de tote impregïurarile, sub
çari s'a ivitu, s'a desvoltatu, a traftu si a lucratu respec-

') In scrisórea dtto Urbea m a r e 3 N o e m v r e 1 8 6 5 , ca r<--s-

punsu la gratulatiunea repausatului Negrutiu, din ocasiunea denu-
mirei E s . S. de episcopu la Gherl'a.
a
) I. Carte a Macaveiloru
tiv'a persona, si a n u m e : loculu u n d e ? têmpulu c â n d u ? si
cercurile prin cari a trebuiţii sè se mişce. Acestea ajuta
multu intru resolvirea mai niultu ori mai puçinu norocósa
a problemei acestei vieţi delà care atêrna si obtïênerea cu-
n u n e i , si déca nu a nemurirei celu puçinu a neuitarei
pietóse.
Se e s a m i n a m u si se dejudecamu nitîelu aceste impre-
gïurari relativu la subiectulu nostru !
Loculu nascerei lui Joanu Fekete Negrutiu a m dîsu
cà este S u c u t a r d u l u din p a r t e a nordica a Câmpiei. —
Câmpi'a se estinde cám prin mijloculu Transilvaniei, si
este unu tïënutu undulatoriu : déluri mai mici cu coste
estinse, coline plesïuve, vài neregulate si mai multu ân-
guste, afundîmi concave (in forma de cazanuri), icî-colo
preserate cu câte o mocirla, respective cu câte unu lacu
cu trestisîuri estinse, si cu cârduri de paseri apatice, a
càroru glasuri diferite atingu straniu urechile caletoriloru.
Laculu celu m a i m a r e se afla la T î a g ' a , care este
otarîsîa cu Sucutardulu. Privita dintr'unu punctu mai inaltu
c â m p i ' a , tî-se pare cà vedï o m a r e intinsa, a càrei valuri
ar' fi inghietíate. D a r ' atâtu cóstele déluriloru si ale co-
lineloru, câtu si sîesurile suntu forte roditóre si bogate de
pasiuni g r a s e . Muntenii, m a si tîerile de prin pregïurulu
Transilvaniei, n u m e s c u câmpi'a de obiceiu grânariulu Arde­
iului, de-aci si n u m i r e a : c â m p i ' a g r â n o s a
Locuitorii acestui tïênutu suntu, p o t e m u dîce eschisivu
r o m â n i néosi, printre cari nici astadi, —• prelânga tote opin­
tirile inimice, — n'au potutu străbate nici străini, nici obi­
ceiuri străine. Acesta câmpia, p r e c u m rodesce si nutresce
de vécuri cu p â n e din prisosintîa pe colonii sei r o m â n i ,
— asiá s'a ingrijitu provedintî'a : cá se incoltíésca, se dee
viétïa, se nutrésca si se porte pe câmpurile s'ale si pre
genii cei m a r i ai R o m â n i l o r u ardeleni.
Pentru-cà, déca munţii ni-au datu pre unu R a d u N e g r u ,
p r e unu J o a n u Corvinu Uniadi, pre unu Janculu, pre unu
Acsente si pre alţii, cari cu s p a d ' a in m â n a au tïênutu in res-
pectu pe duşmanii neamului r o m â n e s c u : apoi câmpi'a ni-a
datu pre u n u Sîncai, pre unu P e t r u Maioru, pre unu Pa-
piu Ilarianu, pre unu Baritiu, cari cu capulu loru des-
 ceptu, cu p é n ' a m a é s t r a in m â n a au sustïênutu si ape-
ratu drepturile neprescri tibile ale poporului r o m â n u , au
versatu l u m i n a preste originea adeverata si trecutulu acestui
p o p o r u greu incercatu, si au doveditu lumei scientifice,
c u m c à R o m â n i i au dreptu la acestu p a m ê n t u »ingrasiatu
cu sudóre si cu sânge de eroi romanesci.«
In acestu r o m â n e s c u tïênutu s'a nascutu J o a n u F e ­
kete N e g r u t i u , aprópe de T ï a g ' a , i n t r ' u n u t ê m p u , cându
pe-acolo erá viua m e m o r i ' a marelui Sîncai, care petrecuse
acolo, cá docente privatu la pruncii comitelui Daniilu Vas,
sîese ani de dîle 1 7 9 6 — 1 8 0 3 . ')
Déca este adeveratu ori nu, ce'a-ce se s p u n e , c u m c à
adeca, la nascerea fîe-càrui omu, genii buni se cérta eu
cei rei a s u p r ' a predomnirei nou-nascutului, nu scimu, dar'
atât'a p o t e m u dice si aci, cà geniulu marelui istoricu ro­
m â n u planându inca pe-acele locuri, se pare a fi depusu
p r e fruntea pruncului Joanu la nascerea lui »sarutulu inte-
ligentïei, alu iubirei si alu staruintïei nobile p e n t r u némulu
seu ! « • . . . Nascutu intre c â m p e n i si in cas'a u n u i preotu
r o m â n u , a inceputu Joanu F e k e t e Negrutiu de micu a se
desvoltá si a cresce in spiritu curatu r o m â n e s c u si a se
otïeli in sêmtïemirttele s'ale r o m â n e s c i ast'feliu, incâtu nici
promisiunile, nici momelele, nici intimidările, nici perse-
cutiunile si in celea din u r m a nici batjocurile brutale,
degenerate in batai formali si nemilóse la Clusiu (in 1848),
dín partea antagoniloru, nu au fostu in stare n e c u m a-lu
frânge dar' nici chiar' a-lu clătina.
P r e l â n g a o atare pregătire si educatiune primita in
c a s ' a parintïésca, m e r g e baiatulu J o a n u la Clusiu, unde o b -
servându, cu ager'a s'a minte juvenile, contrastulu pirami-
dalu dintre moravurile si deprinderile cele simple dar' forte
firesci ale românului si dintre cele prefăcute, nefiresci si
façïarnice ale strainiloru, —• m a i multu a trebuítu a se fi
intaritu in i n i m a lui : iubirea si alipirea cu t r u p u si cu
sufletu de cele de-ântâiu. — Cându a trecutu la Blasîu,
(in anii 1829—1830) »la cea mai b o g a t a si roditóre resïe-

') In Sucutardu sta si astadi si se arata gradin'a d e pomi plan­

t a t a prin insusi Sîncai.
dintïa scolaria românésca,« p r e c u m dice invetïatulu aca-
demicu Odobescu, acolo a aflatu a b u n d a n t u materialu sa-
netosu si o m o g e n u spre perfecţionarea mintii, consolidarea
semtïeminteloru si formarea caracterului seu in direcţiunea
curatu naţionala, primita inca in cas'a parintïésca, p e n t r u -
cà acolo : circula, fierbea si clocotea fára incetare o agera,
regulata si n e s d r u n c i n a t a viétïa sociala r o m â n é s c a .
»In Blasïu, — in acestu micu opidu, — c u m dice
distinsulu si regretatulu Papiu Ilarianu, ') care a fostu
delà unire incóce, este si va fi eu tóta probabilitatea si
pe viitoriu : fôntân'a si tari'a cea mai solida a R o m â n i m e i
l u m i n a t e nu n u m a i in Ardélu, ci prin invetïaturile lui P e t r u
Maioru, G.Sîncai, Miculu, Cipariu, Baritiü etc., a càroru
scóla a fostu Blasïulu, fôntân'a si tari'a r o m â n i s m u l u i preste
totu ; — in Blasïu in scóiele de-ací incepù a se forma
chiar' din têmpulu trecerei aci a lui J o a n u F . Negrutiu prin
profesorii cei mai invetïati si m a i curaţi naţionalişti, in
frunte cu Barnutïu, — apostolulu si oraclulu R o m â n i l o r u
din câmpulu libertăţii, — dieu a se forma ace'a genera-
tiune luminata, carea fù g a f a a trece in cele mai grele,
mai critice timpuri prin sabie si focu : pentru limb'a, legea
si naţiunea r o m â n a , — pentru acestea clenodii si visterii
mai scumpe a ori-carui r o m â n u cu i n i m ' a la locu.«
Cá unulu dintre cei mai descepti, mai ageri si mai
infocati şcolari, J o a n u Fekete Negrutiu, aci 'si ascutî si
imbogatî mintea, aci 'si cultiva inim'a, aci 'si consolida
caracterulu, aci 'si pregăti armele luminei, armele dreptăţii,
cu cari provedîutu din crescetu p â n a in tàlpi prin orên-
duéla nu atâtu o m e n é s c a ci mai multu providentiala-dom-
nedïeésca se s t r a p u n e (1847): »din centrulu si inim'a miş-
cariloru si a agitatiuniloru spre bine românesci, cá condu­
cătorul, p o t u dîce cá martiru alu r o m â n i s m u l u i transil-
vanu, la postulu celu mai greu sî mai periculosu, — in
Clusîu, centrulu si inim'a agitatiuniloru diametralu opuse
celoru r o m â n e s c i ! . . . . J o a n u Fekete Negrutiu, iubitulu
si multu pretïuitulu profesoru de fisica, si invapaiatulu
nationalistu r o m â n u , se smulge din elementulu seu data-

]
) Istori'a Româniloru din Daci'a superióra. T o m . II. pag. 133.
toriu de viétïa, din mijloculu j u n i m e i r o m â n e esaltate pentru
caus'a j u s t a a némului ei, si se a r u n c a in valurile furi­
b u n d e ale massei furibunde ce colcăia pe
stradele Clusïului de u n ' a ura n e i m p a c a t a façïa si in contr'a
drepteloru aspiratiuni si mişcări românesci. A fi fostu in
Clusîu in anii 1847-—1849, cá r o m â n u in aspiratiuni sî
in fapte, dar' nu n u m a i cá r o m â n u simplu, ci totu odată
cá conducatoriu, cum trebuia se fia protopopulu Joanu
Negrutiu, nu a potutu fi, — precum usîoru se póté crede,
— lucru de tote dîlele . . .«
Si a c u m , dupa ce amu esaminatu pe scurtu impre-
gïurarile, sub sî intre cari s'a nascutu, a crescutu sî des-
voltatu, sî in u r m a a trebuitu se lucre acestu barbatu :
— se v e d e m u prin ce fapte s'a facutu elu demnii de amin-
tirea sî binecuvântarea urmasîloru.

III.

J o a n u Fekete Negrutiu a fostu, — p r e c u m u s'a ve-

dîutu : — profesorii, protopopu si canonicu, ér' cá ceta-
tïanu a representatu pre naţiunea s'a cá : deputaţii in diet'a
din Sibiiu, in senatulu imperiale sí cá r e p r é s e n t a n t e alesu
in comitetele administrative ale comitatului Clusiu si Alb'a-
inferióra etc. —• Se-'lu insoçimu dara pe tote terenurile
acestea :
a) C á p r o f e s o r u p e t e r e n u l u s c o l a s t i c u s î
literariu.
Cá unulu dintre cei mai distinşi şcolari, pregatitu sî
provedïutu intr'una mesura m a r e cu tote cunoscintïele, ce
se predau atunci in gimnasiu si facultatea teologica, sî
apoi pre l â n g ă t e m p e r a m e n t u l u seu colericu, si cu natu-
relulu seu vioiu, n'a potutu se fie de câtu unu profesoru
distinsu. É t a cum —- 'lu caracteriséza unulu dintre cei mai
b u n i invetïacei de ai sei ') din clas'a gimnasiale numita
»fisica« : •— Negrutiu erá unu profesoru impunatoriu, d a r '
simpaticu si cá atare forte placutu studentiloru. Dotatu cu
u n a fantasia viua, cu una pricepere usíóra, cu u n a j u d e -

') Reverendissimulu domnii Andreiu Antonii, archidiaconulu

Gherlei.
cata chiara d a r ' profunda, cu u n a a n i m a simtïetore si pro­
fusa : de bunătate, dreptate, iubire si pietate, cu u n ' a voin-
tîa resoluta si energica in lucrare, sî apoi preste tote entu-
siasmatu preste m e s u r a de c a u s ' a tinerimei ! . . . . Prelege­
rile lui eráu, — p r e c u m invetiasemu in filosofia, cá ale lui
Socrate. P r e d a r e usîora, scurta, vorbe puçine d a r ' multu-
cuprindïetore, indreptate invetîaceiloru adunaţi la »fisica« in
gîurulu lui, carele singuru erá n u m a i in stare, — cu gigan-
tic'a s ' a potere, — a intórce si inverti m a s î n ' a cea m a r e elec­
trica. Respunsurile afabile si precise date la intrebarile p u s e
lui prin elevi, — u n a dispositîa b u n a si u n a m a r e bucuria,
candu vedea tinerimea seteósa de a cunósce noue lucruri si
noue invetïaturi, i schinteiá din ochii sei cei vioi si se
reversa cu imbelsïugare preste façi'a lui p u r u r e a vesela.

Cá profesoru de l i m b ' a si literatur'a r o m â n a la g i m n a

siulu parintîloru piaristi din Clusiu, — i n t r ' u n a epoca forte
mişcata de agitaţiuni naţionali, — î m p r e u n a cu prelegerile
s'ale de u n a n a t u r a strênsu didactica si celea de educa-
tiune nationalu-politica. Dênsulu, cu tactulu finu si u n a
p r u d e n t ï a rara, scm se descepte in animele tinerimei r o ­
m â n e stúdiósé : totu ace'a-si iubire, acel'a-si zelu si acelu
sacru entusiasmu pentru caus'a r o m â n a , c u m făceau pro­
fesorii unguri cu j u n i m e a magîara. Deosebirea erá n u m a i :
cà profesorulu r o m â n u erá singuru singurelu façïa cu u n ' a
falanga de profesori magîari ! C a s ' a protopopului N e g r u t i u
erá loculu convenirei de predilectiune atâtu a intelegintîei
mai mature câtu si m a i virtuosu a tinerimei r o m a n e din.
Clusiu, — ne spune Papiu Ilarianu in istori'a s'a.

»Este de mirare d e m n u , — dice istoriculu nationalu,

— curagîulu acestoru tineri (studenţii, cari in cuibulu un-
gurismului celui m a i fanaticu, 'si bătea jocu de ungu-
rismu . . . Acesta tinerime âmbla in glóte de câte 30 si m a i
mulţi insi p r e pietïele Clusíului, se aduná la protopopulu
N e g r u t i u , . . . . u n d e se consulta, cânta versuri si legeá dïur-
nalele nationale.« — E c a ce scóla mai tieneá profesorulu
Negrutiu, afara de cea dintre patru pareti. Si apoi si aci
cá si in Blasïu a fostu dênsulu totu acel'a : p r e c u m m a r -
turisescu directorii gimnasiali u n g u r i .
 V o m u reproduce aci u n u atare testimoniu, estradatu
la 6. F e b r u a r i u 1859, su nr. 17. In acest'a se d i c e : »Sub-
scrisulu adeverescu prin acést'a, c u m c à P r e a o n o r a t u l u
d o m n u J o a n e F e k e t e , d e n u m i t u prin Inaltulu Consiliu ces.
reg. locu-tîitoriu alu Transilvaniei cu datulu 22. Nov. 1850
N r . 2789g. de profesoru alu limbei d a c o - r o m a n e prelânga
gimnasiulu superioru publicu r o m a n o catolicu din Clusïu,
a portatu oficiulu seu de profesoru delà inceputu, — p r e ­
c u m dovedescu informatiunile susternute la locurile m a i
inalte prin antecesorii miei, si p r e c u m am esperiatu si eu
in decursu de optu ani, — cu lauda. Barbatulu acest'a,
distinsu prin sciintia si prin darurile frumóse ale mintiei,
si ornatu cu facultăţi, posïede unu daru didacticu practicu
si tractéza cu şcolarii i n t r ' u n u modu deosebitu, adeveratu-
parintiescu.« *)
T o t u a s e m e n e a marturisesce si altu testimoniu ddto
10 Martie 1856.
D a r ' J o a n u F . Negrutiu nu s'a marginitu cá cei m a i
mulţi dintre profesori si invetîatori n u m a i la tïênerea óre-
loru prescrise, in ângustulu spaţiu a celoru p a t r u pareti
din scóla, ci convinsu despre ace'a cà : »lumin'a nu tre­
buie ascunsa, ci trebuie asïedïata asia incâtu se lumineze
t o t u r o r u « , — cunoscintïele si esperintïele sale si-le-a adunatu
i n t r ' u n ' a sî tiparindu-le le-a impartasîtu publicului celui
m a r e sciutoriu de carte.

') In originalu latinescu :

»Infrascriptus vigore praesentium testor, Adm. Rev. D n u m
Joannem F e k e t e per excelsum Caes Reg. Consilium Locumtenen-
tiale Transilvanicum ddto 22-ae Nov anni 1850 Nr. 2 7 8 9 9 in
gimnasio majore publico Rom. Cath. Olaudiopolitano Professorem
Linquae D a c o - R o m a n a e denominatum, inde ab exordio muneris sui,
ut informationes per antecessores meos altiori loco substratae testan-
tur, et ipse etiam decursu octo annorum expertus sum, officio se-
duli professoris laudabiliter functum fuisse. Virum hunc in re lite-
raria insignem, ac facultatibus ornatum, dono didactico practico
poHentem, modo cum discipulis agendi v re paterno illustrem
existere.
Claudiopoli die 6-a Februarii 1859.
Pius Horváth m. p .
presbyter e scholis pus,
Director gymnasii.
 Scopulu ce l'a c o n d u s u in lucrările s'ale literarie au
fostu duplu, si a n u m e : unulu directu p e n t r u i n s t r u i r e a ti-
nerimei, si altulu indirectu pentru informarea si initiarea
literatîloru străini in cunóscerea originei latine a limbei si
a poporului r o m a n e s c u .
Opurile s'ale suntu urmatórele :
1. G r a m a t i c ' a r o m â n a p e n t r u e l e v i i d i n g i m -
n a s i u l u r o m . c a t . d i n C l u s ï u tipărita in an. 1852,
— care a ajunsu deja a cincï'a editiune, — su titul'a :
»M a g y a r-r o m á n n y e l v t a n . « Acést'a a fostu p r i m ' a
carte de feliulu acest'a. Autoriulu a c o m p u s ' o si publi-
cat'o n u m a i din curatulu cugetu : cá se se póta indulcí
tinerii de pre la scólele unguresci sî la invetïarea limbei
m a t e r n e , fiendu-cà tote celelalte studii se p r o p u n e a u in
limba străina. — Cu editi'a a dóu'a, publicata in limb'a un-
gurésca, a doritu Negrutiu, ce'a ce s'a dîsu mai in s u s u :
»a aretá literatîloru u n g u r i , cari pre acelu t e m p u price­
peau cu toţii limb'a latina, c u m c à l i m b ' a d a c o - r o m a n a este
intru adeveru de origine latina si c u m c à românii de a c u m u
suntu intr'adeveru urmaşii glorióseloru colonii r o m a n o -
italice aduse aci de nemoritoriulu T r a i a n u .
2. T o t u cu scopulu indegetatu a publicatu in anulu
1857 in organulu »Magyar nyelveszet« din Pest'a : u n a
e s c e l i n t a d i s e r t a t i u n e despre limb'a r o m a n a .
E t a cum apreciază î n s e m n ă t a t e a acestei disertatiuni
episcopulu de pia m e m o r i a Vasiliu Erdélyi de la O r a d e a
m a r e : »Disertatiunea F r . T a l e despre limb'a nostra r o m a n a
delà societatea erudita din P e s t ' a in filer'a dintâiu tipărita
cu literile din 10. O c t o b e r a. c. o-am primitu, s i m'a m
b u c u r a t u f o r t e m u l t u de dens'a v e d ï ê n d u - o b i n e
d e d u s a , si cà si maghiarii incepu a se mai interesa c a t r a
limb'a nostra cea dulce, dee D o m n e d i e u cá se o invetîe
si ei.« ')
3. Pentru pruncii scóleloru elementarie a edatu in
1852 sî 1 8 5 3 : C a t e c h i s m u l u , I s t o r i ' a b i b l i c a , A b e -
c e d a r i u sî A r i t m e t i c a , dintre cari mai alesu ultimele
dóue suntu prelucrate pre b a s ' a principialoru metodice celoru

l
) Scrisórea are datulu Urbea mare 2 4 Octob. 1857.
 mai sanetóse de pre acelu t e m p u . Interesulu si zelulu n e o b o ­
siţii ce 'lu porta catra redicarea si organisarea de scóle p o p u ­
lari in districtulu Clusïului a fostu cu m u l t i a m i t a recunos­
cute si lăudate prin ven. Consistoriu din Blasïu, p r e c u m
se póté vedé intre altele din urmatoriulu c o m u n i c a t u c o n ­
sistoriale : » V e d e m u n e o b o s i t ' a s t a r u i n t ï a a P r e a
on. F r . T'aie p e n t r u l u m i n a r e a t i n e r i m e i ro­
m â n e p u s a a fi d e u n u r o d u p r e a d o r i t u a d u c a -
t o r i a « ; si éra-si totu acolo mai in j o s u : » A c e s t a d e
p r o p ă ş i r e din n e o b o s i t e l e a P r e a on. Fr. T a l e
o s t e n e l e n ă s c u t a s p e r a n t î a ne i n d a t o r e s c e , cá
ace'a cu una c u v e n i t a r e c u n o s e i e n t i a se Ti-o
r e s p l a t i m u , i m b a r b a t â n d u - T e , cá c a l e a odată
i n c e p u t a , d e s e v á v e d é s i m a i s p i n ó s a si g h i m -
p ó s a , s e o c o n t i n u e z i , c á s e m e r i t e z i s i i n-
c o r o n a r i. « -)
F i a cá toti invetiatorii si toti profesori r o m a n i se-si
implinésca m i s i u n e a apostolatului loru de trei ori sacru :
cá regretatulu profesoru N e g r u t i u !
b) C á p r e o t u p e t e r e n u l u b a s e r i c e s c u .
Cá preotu 'Iu aflamu pe Negrutiu, delà inceputulu ca­
rierei de parochu si p r o t o p o p u in Clusïu, cá pre unu a d e -
veratu modelu. — Elu nu erá, p r e c u m suntu, dorere ! cei
m a i mulţi preoţi r o m a n i , u n u simplu administratoru a s s .
s a c r a m i n t e , — nu, elu erá u n u adeveratu părinte, u n u j l u m i -
n a t u invetiatoriu, u n u dreptu judecatoriu si unu sinceru
medicu trupescu si sufletescu alu credintiosiloru sei. — T r a c -
tarea lui cu poporulu erá cá cea a părintelui iubitoriu cu
fii sei iubiţi : elu se bucura cându se bucura, si se întrista
cându se ' întrista dênsii. E l u î-i invetiá totu-de-a-un'a : c u m
se fia creştini adeverati? si in p u n c t u l u a c e s t ' a , —• de sî
pentru vocea lui c a m ragusîta si prin fortîare apoi p r e a
ascuţita, — nu p o t e á fi u n u distinsu oratoriu, — totu-si
a m v o n u l u basericei unite r o m a n e s c i din Clusïu numai in
acelea domineci si serbatori nu erá cuprinsu, cându p r o -
topopulu Negrutiu erá bolnavu. Predicarîile lui eráu s c u r t e

2
) Scrisórea acést'a p o r t a datulu Blasîu 14 Juliu 1853. Nr. 5 2 .
dar' m e d m ó s e , potrivite orasïaniloru, cari nu s u n t u nice
dispuşi nice au t e m p u de a poté asculta predice de óre
intregi. — Sêmtîulu seu de dreptate in trebile oficióse base-
ricesci si scolastice, cá si raporturile s'ale cu credintiosii
r o m a n i au remasu proverbiale in Clusiu si gîuru, nu nu­
mai la r o m â n i ci si la magîari. — Dar' ce'a ce redica p e
protopopulu Negrutiu preste c o n t e m p o r a n i i sei a fostu :
iubirea, alipirea si aperarea cea înfocata a asïedïeminteloru
si disciplinei cuiatu orientale a basericei r o m â n e s c i unite.
Sinódele avitice esîse deja din usu in organismulu base-
ricescu, pentru-cà delà episcopulu de pia m e m o r i a Gre-
goriu Maioru archireü uniti n au mai prea convocatu alte
sinóde. Acést'a impregïurare amarise deja animele mai
multoru credintiosi greco-catolici, atâtu din cleru câtu si
dintre laici in totu decursulu acelui t e m p u indelungatu. P r o ­
topopulu Chistului Negrutiu, fiendu-cà e r á -precum l'amu
vedïutu jalusu de înaintarea, bunăstarea sî înflorirea b a s e
ricei sî a natiunei s'ale, cá o m u luminatu si versata in ale
istoriei, nu s'a potutu retîêné, a nu dá glasu convingeri-
loru s'ale pe calea publicitatïei façïa cu acesta anomalia
in baseric'a greco-catolica r o m â n a p r e c u m dîcea dênsulu.
Asia se apucà si redacta u n u fulminantu d a r ' justu articlu
» i n c a u s'a s i n ó d e l o r u« in »Gazet'a Transilvaniei «
nrii 23 sî 24 din 1858. Acestu articlu atâtu pentru însem­
nătatea si védï'a autorului, câtu si pentru fondulu, — pentru
ideile s'ale, devenindu in acelu t e m p u epocalu in baseric'a
unita, dar' t o t u - u n ' a - d a t a si fatalu in consecintîele s'ale
p e n t r u regretatulu canonicu Negrutiu, a c u m cându acest'a
a parasitu acesta vale a plangeriloru, a façïariei si a ne-
dreptatïei, 'lu l a s a m u se urmeze in intregu cuprinsulu seu :

»Clusiu, in 9 ' 2 i . Martie 1858.

Onorata Redactiune !
Binevoiesce urmatoriulu articlu a-lu p u n e in colonele
» Gazetei, « si inca câtu mai ingraba.
Sinódele, atâtu celu provinciale, câtu si celea diece-
sane, c u m c à in vér'a anului acestui curgetoriu se voru con­
voca si tïêné, nu incape nece u n a indoiéla. Scopulu de
căpetenia a acestor'a vá se fie organisarea clerului, p r e c u m
 si a relatiuniloru religionare aie acestui'a catra poporu, sî
a poporului catra cleru, c a r e f a r a d e n i c e u n a i n d o -
i é l a v á s è s e b a s e z e p r e a s ï e d ï a m i n t e l e si c a -
nónele basericei nóstre dr ep tu -c r ed i nti ó s e
o r i e n t a l i c u p r i n s e in p r a v i l l ' a s é u l e g e a c a n o ­
n i c a , a carei'a valóre si p o t e r e indatoritória pentru toti
fii credintiosi cari se afla in sînulu acestei'a, n i m e n e p â n a
a c u m nu a adusu-o sub indoiéla ; fàra in anulu trecutu,
— d u p a - c u m din isvoru securu sciu, — din comisiune
m a i inalta s'a facutu cu adeveratu intrebare sî cercare, de
se afla in archivulu celu vechiu Au fostului Guberniu cev a
u r m a , cându, de u n d e sî ce forma de pravilla s'a intro-
dusu in tïér'a n o s t r a pentru baseric'a dreptu-credintiósa
catolica orientala? si au afla-se vr'unu articlu séu lege séu
dreptu canonicu p e n t r u baseric'a catolica orientale ? L a
care ce respunsu s'a datu, n u sciu : — io din parte-mi, sî
credu, cà d ' i m p r e u n a eu m i n e totu clerulu se fie fostu
despre a c e ' a intrebatu, eu u n ' a a n i m a si u n ' a gura ar' fi
r e s p u n s u si ar' r e s p u n d e cu totu dreptulu cà de vreme-ce
credintiosii din sênulu basericei nóstre pre-lânga tote fata­
lităţile tempuriloru trecute si inainte de ce a r ' fi trecutu
in sênulu basericei catolice a R o m e i vechi, prelânga tote
cà religiunea li-a fostu n u m a i tolerata, séu suferita in tïéra,
s'au lasatu nesmintiţi in folosirea pravileei, disciplinei, sî a
asïedïaminteloru basericesci gr.-orientali, p r e c u m si d u p a
ace'a, m ' a cându a u trecutu la s U n i r e , au p u s u condi-
tiune »sine q u a non« cá disciplin'a, precum sí tóté asïe­
dïamintele, tote canónele si tote obiceiurile prin sobóre
atâtu ecumenice, câtu si provinciale, p r e c u m si prin p r a x ' a
si traditîunea neîntrerupta a basericei gr. orientali delà
care au trecutu la s. U n i r e , intarite, prin u r m a r e sî p r a ­
vill'a séu legea canonica n e v a t e m a t a se li se lase, sî se s e
m a n u t ï ê n a in l i b e r a acestor'a folosire,— cari tote asia fiendu,
n u a fostu nice de o lipsa, cá in dietele, s é u adunările
antirevolutionarie d e tïéra se se fi adusu vre-unu articlu
de lege, prin care se se fia reçu oscutu si intaritu p r a ­
vill'a basericei catolice orientali de dreptu canonicu p e n t r u
credintiosii din tîenutulu ei. S'a facutu cu adeveratu delà
s. Unire incóce, m a i vêrtosu prin încercările theologiloru
de ritulu latinu, cari eráu jesuiti pusi lânga Episcopulu,
diverse incordari se se faca schimbări in disciplin'a si asïe-
dïamintele basericei nóstre, dar' Clerulu si sinodulu adu-
n a t u , pre lânga tote, cà pre têmpurile acelea nu se poteá
laudá cu a t â t a cultura si invetîatura, cá sî celu de a c u m ,
totuşi a sciutu sî a avutu si cerut'a a animei tăria de a-si
a p ă r a a u t o n o m i ' a , disciplin'a si tote asïedïamintele basericesci
in a s'a originaria intregitate, ce se póté vedé din faptele
sinodului celui m a r e tïênutu in Blasïu la anulu 183g, Maiu
25. in care cu prilegïulu introducerei teologului de ritulu
latinu Nicoiau Jánosi la nrulu 5. in acestu tipu 'si inoiesce
p r o t e s t a t i u n e a : »Celea patru p u n t e , cari cuprindu s. unire
p u r u r e a si nelasatu cinstitulu nostru cleru le vá pazi, sî
le vá tiené, éra la mai multe cu nice u n u s t é m a t u se nu
se silesca,« sî la nr. 6: » L e g e a canonicésca, ce se dîce
pe r o m â n i a »pravila« afara de acelea, cari s'ar' aflá a fi
inpotriv'a s. uniri, se r e m â n a in poterea s'a, si d u p a ace'a
se âmble judecăţile,« — dorere ! cà de c â n d u au incetatu,
c á m de pre têmpulu demnului de eterna pia m e m o r i a E p i s -
copu Maioru, p r e c u m si sub predecesorii acestui'a a se
t ï ê n é sinódele basericesci diecesane, au cám schiopatatu a
se pazi si disciplin'a, canónele sî asïedïamintele basericei
dreptu-credintióse catolice orientali cuprinse in pravil'a, sî
de tóta baseric'a gr.-orientala p â n ' aci in sinóde a d u n a t a
sancţionate, intr'atât'a câtu in dreptulu canonicu, ce p r e
tempurile nóstre se p r e d a la teologi in seminariulu diece-
sanu mai nice p o m é n a nu erá de pravila, fára intru tote
se urinaria dreptulu canonicu alu catoliciloru de ritulu la­
tinu ; impedecari stricatóre de căsătoria inca n u m a i celea
cuprinse in dreptulu canonicu alu celoru de ritulu latinu
se luara de basa in căuşele matrimoniali.

In dieces'a metropolitana, ce e dreptu mai eu m a r e acu-

ratétia se pazesce disciplin'a, unele asïedïaminte, sî p r a c s ' a
cea vechia a basericei catolice orientali cu privire la admi-
nistratiune hierarchica, de câtu in diecesele celea s u f r a g a n e :
in ace'a-si forurile archidiaconali in privintî'a judecatorii-
loru disciplinari suntu lăsate in originari'a loru-si activitate
sî potere, n u m a i in celea matrimoniali suntu şterse : dara
n u m a i de u n u anu incóce, clecându pre temeiulu concor-
datului incheiatu intre sacratissim'a c. r. sî apostolica Ma­
iestate, si intre Santi'a S'a Pontificele r o m a n u , s'a intro-
dusu u n a lege matrimoniale ; inse fiendu-cà acestu concor­
d a t s p r e c u m si legea matrimoniale prin elu introdusa,
— dupa c u m stà in façï'a acestei'a, in celu m a i strênsu
intielesu alu cuventului e intemeiata pe dreptulu canonicu
alu catoliciloru de ritulu latinu, p r e c u m sî pe decretele
conciliului delà T r i d e n t u , cari pe credintiosii basericei ca-
tolice-orientali nice una-data nu i-a indetoratu p â n a a c u m ,
clerulu acestei baserici nu pricepe, c u m fara învoirea in-
tregei baserici catolice-orientali in sinodu a d u n a t e , cu ab­
r o g a r e a asïedïaminteloru, a disciplinei, si a obiceiuriloru a
acelei'a-si, in c o n t r ' a tenoréi pacteloru si contracteloru
incheiate intre ambele baserici s'au intemplatu, de s'au intro-
dusu cu potere indetoritória sî pentru credintiosii de ritulu
acest'a ace'a-si lege matrimoniale, incâtu dupa curgerea de
a'.âtî'a seclii, acum cându sub preafericitulu Guberniu alu
preabunului nostru Monarcu tote confesiunile se m a n u t ï ê n u
in folosirea drepturiloru sî asïedïaminteloru vechi a le re-
ligiunei loru, preste acelea ale basericei nóstre asïedïaminte
si pacte incheiate cu baseric'a R o m e i , — cu prilegiulu
candu s'a facutu s. unire, — sè se tragă u n ' a d u n g a .
Déca preasântiele s'ale D D . Episcopi la conferintîele
Episcopiloru din Vien'a, fiendu de façïa cându s'a pertrac-
tatu si c o m p u s u legea matrimoniale pentru catolicii de ri­
tulu latinu, au facutu refiessiuni, observatiuni séu remon-
stratiuni cu privire la aperarea disciplinei, asïedïaminteloru
sî a pracsei basericei nóstre, sî déca au subscrisu ori bá ope-
ratulu conferintieloru, sî cu ce conditiuni? Clerulu estraneu
nu scie nimic'a ! I n c â t u se tïêne de ordinea tïênerei sinó-
deloru basate pe articlulu I. alu conclusului conferintieloru
Vienese, óre corespunde acei'a-si firei lucrului sî pracsei
celei vechi a basericei nóstre catolice o r i e n t a l i ? . . . cá adecă:
mai antâiu sè se convóce sî tïêna sinodulu celu provin­
ciale, înainte de ce s'ar' tíené celea d i e c e s a n e , . . . opinezu:
cà e numai un'a apucătura dictata de impregîurarile me­
tropolitane.
Altu-feliu ar' trebui dupa datinele basericei n ó s t r e , cá :
preotîmea fiesce-carei'a diecesa deosebita se fie c o n s u l t a t a
P r e o t n l n R o m a n . A n n i n X V . 1889. Nr. 1.
despre tote acelea, ce atingu înaintarea bunei-stari a base­
ricei sî aperarea autonomiei ei, p r e c u m sî organisarea
preotîmei d'impreuna cu a relatiuniloru religionari ale aces-
tei'a catra poporu, sî ale poporului catra cleru, apoi dupa
conchiderea a c e s t o r ' a se se tïêna sinodulu provinciale, in
care conferindu-se conclusele sinódelorü diecesane, din tote
acestea se se i n t o c m é s c a u n a lege canonicésca, indetoritória
a s e m e n e a si i n t r ' u n ' a m e s u r a p e n t r u toti credintiosii din
tote patru d i e c e s e l e . . . . e alta î n t r e b a r e ! , la care la t e m -
pulu seu se va r e s p u n d e , si, — de v a fi de lipsa, — se
va si c o m e n t a . D e alt'mintrelea decretele conciliului T r i -
dentinu, — cari de baseric'a nostra, in sinodu adunata,
nice una-data nu au fostu primite cu potere indetoritória,
pre cari inse e basatu conclusulu conferintîeloru din Vien'a,
— in privintî'a ordinei tïênerei sinódelorü, inca nu otarira,
cà antâiu se se tïêna sinodulu celu provinciale, apoi celea
diecesane.
Intre tote altele de doritu lucru este, cá cu privire la
a d m i n i s t r a t i u n e a hierarchica a dieceseloru nóstre se se in­
troducă in tote patru diecesele nóstre u n a uniformitate cu
u n a forma si sistema de ocarmuire basericésca, intogmita
potrivitu disciplinei, asïedïaminteloru si pracsei celei vechi
a basericei catolice orientali avendu de basa pravill'a.
Spre acestu scopu ar' fi din cierurile t o t u r o r u diece­
seloru se se aléga sî convóce u n a comisiune din bărbaţi
harnici, cari din pravill'a baseric»i nóstre catolice orientali,
mai cu s é m a din partea aplicata, p r e c u m sî din canónele
toturoru sobóreloru p â n a in t ê m p u l u maî dincóce tïênute
in archidieces'a metropolitana (celu din u r m a s'a tïênutu
in 1833, Juliu 3 / 1 5 , cu ocasiunea instalatiunei Episcopului
Lemeni), precum sî rescriptelele imperatesci, si înaltele
ordinatiuni guberniali, — incâtu acestea privescu unele
ordinatiuni, institutiuni pentru baserica, si mesuri indeto-
ritórie de preoţime, — se c o m p u n ă u n u codice basericescu,
precum au sî alte confesiuni, cá se nu lase a lucra totu-
insulu dupa capulu seu, cându e chiamatu in căuşele ba­
sericei, atâtu disciplinaire câtu si matrimoniali se j u d e c e
si decidă, cá se fimu scutiţi » t a n d e m aliquando« de arun­
cările in ochi ale strainiloru, — vedi bine p e r ludibrium :
»graeca p e r Ausoniae fines sine lege vagantur, « càci p r e
D.-dieu ! 'Iu prinde p e omulu binesêmtîtoriu si zelosu pentru
baserica r u ş i n e a de obrazu, c â n d u fiendu intrebatu de preoţii
séu mirenii altoru confesiuni (ce nu arare-ori s'a intem-
platu si cu mine), cà cu ce dreptu n e folosimu noi uniţii
in judecăţile basericesci? nu scie cà ce se r e s p u n d a ? Ar'
dice cà cu pravill'a basericei catolice orientali, d a r ' nu póté
»salva c o n s c i e n t i a « , càce acést'a nice una-data n u a stu-
diat-o bine »ex professo«, m a nice nu o scie; a r ' dice, cà
eu dreptulu canonicu alu catoliciloru de ritulu latinu :
acést'a inca nu o póté dice fara a se e s p u n e inaintea strai-
niloru celoru pricepuţi, sí fara a se a r e t á u n u ignorante
de conditiunile, sub cari a m u trecutu la s. U n i r e , si iara a
v a t e m á : cadintï'a, reverintï'a si gratitudinea, cu care s u n -
t e m u detori catra S S . Parinti ai basericei n ó s t r e in S o -
boru adunaţi, cari in tëmpurile celea m a i fatali ni-au p a s -
tratu disciplin'a si asïedïamintele basericei, lasându-le p o s ­
terităţii cá se le pazésca cá pre u n u tesauru nepretïuitu
in a s'a intregitate.
Joanu Negrutiu m. p. p r o t o p o p u .
(Va urmă.)

Studia din Dreptulu canonicii.

Despre impiedimenteie căsătoriei.
Despre impiedimente in genere.
Esentî'a căsătoriei este repusa in cousensulu imprumu-
tatu asia, incâtu fara de acést'a casatorí'a nu pote se esis-
t o ; inse fiendu-cà casatorí'a e institutiune divina sî pentru
creştini e si sacramentu, urméza cà sî consensulu impru-
mutatu numai intru atât'a póté se esiste cu valóre, incâtu
punerea lui e conforma cu legile lui Domnedïeu, carele a
instituitu casatorí'a si cu legile basericei, care singura a r e
dreptu a statori legi referitorie la sacramente; apoi fiendu-
cà referin tie le morali religiose si sociali suntu puse cu vo-
intî'a lui Domuedîeu si baseric'a in poterea misiunei s'ale
1
are si dreptulu de a sustïené aceste referiutïe ) , ér' casato-

») Conf. §. 311.
 - áo -
rí'a stà in strênsa legătura cu tote aceste referintïe morali,
religiose si sociali, — inchiarea ei nu póté dépende numai
singuru delà vointï'a aceloru ce o incheia, ci acesti'a au de
a se acomoda in inchiarea căsătoriei dupa régule si legi,
p r e acaroru base e repusu ordulu societăţii religiosu-morale
dupa vointï'a lui Domnedïeu si prescrisele basericei. Din
aceste de sene urméza cà potu se obvina, si obvinu i n t r u
adeveru atari motive, cari, purcedïêndu din n a t u r ' a căsăto­
riei cá institutiune divina sî cá scacramentu — sî din re-
ferintîele religiose morali sî sociali, nunumai că facu casa­
torí'a neiertata, ci chiar' sî eschidu inchiarea cu validitate
a căsătoriei, pentru cà-i punu in cale obstacule, cari parte
oprescu de-sî nu invalidéza casatorí'a, parte i eschidu cu
totulu chiar' validitatea ei. Motivele de acést'a n a t u r a se
dîcu piedece séu impiedimente ale căsătoriei.
Deci impiedimente ale căsătoriei suntu acele motive, cau­
se ori impregïurari, cari séu nu ierta inchiarea căsătoriei,—
séu eschidu inchiarea ei cu validitate; — cele de antâiu se
dîcu impiedimente impiedecatórie pentru-cà împiedeca sî
prin acést'a amena inchiarea căsătoriei sî pre cea inchia-
ta o considera de neiertata (impedimenta impedientia), —
ceste din urma impiedimente derimatórie ori nemicitórie
(imped, dirimentiai, pentru-cà eschidïêndu delà inceputu in­
chiarea cu validitate a căsătoriei, pre ce'a care la parère
este inchiata o derima si nemicescu. *) Deci cele de antâiu
impiedeca numai inchiarea nu sî validitatea, éra cele din
u r m a eschidu delà inceputu chiar' validitatea ei.

x
) Din acosta distingere a p a r e c à :
«) impiedimentele impiedecatórie (imp. impedientia) mai bene
s'ar' poté dice opriri, pentru-cà numai oprescu, cá se nu se inclue
casatorí'a, ci nu-i punu in cale a t a r e piedeca cá, se nu póta ii
valida dupa ce s'a i n c h i a t u ;
j3) cà terininulu de imp. derimatórie nu corespunde deplinu
conceptului, pentru-cà eschidïêndu valid'a îuchiare a căsătoriei,
acést'a de s'a si i n t e n t a t a a se inchiá dupa form'a estenia, nu
esiste delà inceputu, prin urmare nici nu au ce se derime, se ue-
micésca. (Conf. Ratiu o. c. § 27 *) si Szeredy o. c. §. 444. u. 1.)
In p a t ' ï ' a nostra persónele cari tentéza si cari conlucra la inchi­
a r e a căsătoriei cu atari impiedimente se piedepsescu aspru. Art.
de lege V. §.§. 255—257 din 1848.
 Cumcà poterea si dreptulu de a statorí impiedimente
a t â t u impiedecatórie — câtu si derimatórie de căsătoria,
cade in conipetenti'a necontestabile a basericei urméza din
n a t u r ' a căsătoriei cá institutiune divina si cá sacramentu ' ) ,
dreptu ace'a baseric'a nu numai cà a esercitatu acestu drep-
tu alu seu cu potere deplina delà inceputulu seu incepêndu
delà apostoli si prin următorii acestor'a, ci l'a si ape-
r a t u totu-de-a-un'a statorindu legi façia cu modalitatea sî
2
validitatea de a inchiá c ă s ă t o r i a ) , inse fara de a contesta
ingerintï'a statului incâtu efectele căsătoriei redundéza in
v i a t f a sociale. Din acestu puntu purcedïêndu façia cu îm­
p ă r ţ i r e a impiedimenteloru de căsătoria in impiedimente i n-
piedecatórie si derimatórie de căsătoria sustïenemu c u m c à :
1. Baseric'a are dreptu sî potere a pune sî a statorí
façïa eu casatori'a impiedimente atâtu de acelea cari împie­
deca inchiarea câtu si de cele ce eschidu validitatea inchia-
rei, pentru-cà ea este adeverata posesória a poterei date
de Christosu sî pote judeca despre validitatea sacramente-
3
loru, intre cari se numera si c a s a t o r í ' a ) sî esplicá legile
divine pre acaroru base e repusa si institutiunea căsătoriei, éra
2. statulu are dreptu a pune numai singuru impiedi­
mente cari se referescu la efectele civile ale căsătoriei
3. Impiedimente nemicitórie de validitatea căsătoriei
pune sî statoresce numai baseric'a universale dupa princi-
piele dreptului orientale in concilie ecumenice, é r a dupa
dreptulu apusénu in concilie ecumenice sî prin pontificele
romanu
4 Impiedimeutele impiedecatórie ale statului nu se potu
estende la universalitate, decâtu in caşuri candu punerea
loru ar' urmá din natur'a căsătoriei ori s'ar' referi la in­
teresul u comune alu societăţii umane.
Impiedimentele căsătoriei suntu atâtu de varie p r e
câtu de multu diferescu motivele pre cari se baséza punerea
l o r u ; deci impiedimentele afara de impartîrea generale in
impiedecatórie si derimatórie, se impartu :

') Conf. §. 308, 311, 312.

2
) Siagun'a o. c. §. 97—110. Szeredy o. c. §. 445. couf. si o.
u. §. 311 n. 1 1 ; Concil. Trident. XXIV. can 3, 4 si 12 de sacr.
matrim. Syllab 69.
3
) §• 312.
 1. Dupa originea loru
a) in impied, de dreptulu divinu séu naturale (imped,
juris divini sive naturalis) sî fiendu-cà se baséza pre dreptulu
divinu séu naturale nu numai cà suntu nedispensabili ci
din puntu de vedere eclesiasticu obliga pre toti omenii, prin
urmare chiar' sî pre judei sî păgâni, pentru-cà se opunu
la esentî'a sî natur'a căsătoriei cá institutiune divina;
b) impied, de dreptulu umami séu positivu eclesiasticu
(imp. juris humani s. positivi ecclesiastici) si stau in con-
trastu séu cu legea basericei cá a unei auctoritatî, care
singura e competente a pune legi façïa cu legalitatea căsă­
toriei sî cu validitatea ei sacramentale, acestea obliga pre
creştini ; — séu se referu singuru la prescrisele statului fa­
çïa cu efectele civili ale căsătoriei si obliga pre cetatïenii
statului.
2. Dupa interesulu pre care-lu atingu se impartu in
o) impied, de dreptulu publicu (imp. juris publici),
puse din puutu de vedere alu interesului comune sî c a s a ­
torí'a inchiata cu atari impiedimente nu numai basoric'a ci
ori sî cine o pote sî are dreptu a-o impugná;
b) impied, de dreptulu privatu (imp. juris privaţi) si
fiendu-cà atingu numai dreptulu privatîloru ori singuratici-
loru numai de acesti'a se potu cu dreptulu impugná,
3. Dupa estensiune impiedimenteie potu fi absolute sî
relative (imp. absoluta et relativa), dupa cum in modu
absoluţii cenev'a e impiedecatu de a inchiá casatori'a cu
ceuev'a, séu numai in modu relativii se împiedeca delà in-
cliiarea căsătoriei cu anumita persona.
4. Dupa durata impiedimenteie suntu perpetue si tem-
puranee (imp. perpetua et temporanea) dupa cum séu incéta
cu tempulu, séu nu incéta necï odată.
5. Dupa notorietatea loru suntu publice ori oculte
(imp. publica et occulta) precum adecă esistentfa loru e
cunoscuta in publicu séu remâne in ascunsu.
6. Dupa nascere impiedimenteie suntu antecedenti (imp.
antecedentia), d e c a l a u esistatu inainte, sî subsecuenti (imp.
subsequentia), déca s'au nascutu dupa inchiarea căsătoriei.
7. Dupa posibilitatea de a se delaturá se impartu in
impied. dispensabili si uedispensabili (imp. dispensabilia et
 indispensabilia), precum se póté — séu nu a se dispensa
delà ele. — In fine
8 dupa auctoritatea prin care suntu puse in impiedi-
mente eclesiastice si civili; cele din urma érasi potu fi pu-
re civili, séu militarie.*) (Va urmá.) J. Pop'm.

—*3$||=£||fEö—
x
Despre Sacramentalia.
Se sautîesce (tóta faptur'a) prin
cuventuiu lui Domnedieu si prin ro-
gatiune. — I. Tira. IV. 5.
Dorindu Mântuitôriulu nostru Is. Christosu se dee in-
noire genului omenescu, spre intipuirea acestei inoiri spiri-
tuale, spre insemnarea stergerei pecatului lumei, cá sî „Ap'a
vietiei" si „Riulu pacei," a binevoiţii a se imbracá in re-
pediunile Jordanului (Tr. 1 od'a VI. J a n . 2), cá prin acést'a
impartasîndu firei apeloru santîre, curatîre si binecuventare
(Laud. 2. J a n . 6. — T r I od'a VIII. J a n 3) acestu ele-
mentu alu naturei care dintru inceputu a fostu priucipiulu
lumei sî de c à t r a Spirituhi santu s'a sântîtu, se-lu puna de
„principiulu evangeliei," intru care adecă pâua in capetulu
lumei se se plinésca „înnoirea cea minunata fara stricare sî
11
fara topitura a sufletului omenescu. (Tr. 1. od'a 5. Jan. 5.
Dupacin.)
Cându Treimea Domnedieulu nostru pre sene nóua ne­
despărţita s'a aretatu (Tr. 2. ór'a III. — Treime od'a 9 J a n .
6), si Christosu lumin'a cea mare sî neapropiata cu oca-
siunea Aretarei s'ale s'a cunoscuţii a fi Domnedieu, lumina
din lumina (Laud. 1. J a n 6), — atunci s'a pusu incepatur'a
mântuirei sî a tainei celei infricosïate a s. botezu (Sî Acum
Laud. Jan. 3. — Stichov. 2. J a n . 2), i n t r u care prin Spi-
ritulu se face baserica multu fructificatória. (Tr. 3. oda 5 J a n .
Dupacin.)
Misteriulu acest'a minunatu alu Aretarei s. Treime, s. ba-
serica 'lu serbéza in serbatórea Botezului. Si precum la repediu-
nile Jordanului prin botezarea Mântuitoriului apele s'au sân-
tîtu : asia re'noiesce si s. baserica ace'a sântîre a firei apeloru,
*) Siagun'a o. c. §. 92, 1 1 1 .
cându in ace'a serbatóre a botezului cu ceremonia solemna
binecuveuta si sântîesce ap'a.
Mai in anii trecuţi s'a tractatu in acesta fóia despre însem­
nătatea ceremonieloru sântîrei apei, — de astadata voimu cá,
dinindemnulu sântîrei in serbatórea botezului, se aretamu raţiu­
nile sacre pre care se baséza asiedmmintele sacramentalialoru,
respective a binecuventariloru de care s. baserica se folosesce
in deosebitele relatiuui interne sî esterne ale vietîei crestiniloru.
Ce suntu sacramentaliale? Aceste suntu actele cultului
publicu divinu prin care sântîrea, respective aplicarea daru-
riloru se face, se impartu in forma de petitiune, asia câtu
darulu sântîtoriu nu urméza — cá la sacramente — din
0
„opere operato - séu din ins'asi natur'a actului, fara din
„opere operantis" séu din demnitatea administratorelui sî
din demnitatea spirituale a celui cui se imparte.
Multe si feliurite suntu in baserica atari acte publice
ale cultului care in forma de binecuvântări séu sântîri se
referescu parte la persóne, parte la lucruri reale, dupa-cum
adecă persónele ori lucruri reale prin binecuventare se des-
tinéza spre usulu cultului divinu, — séu cà se cere darulu
lui Domnedîeu pentru persóne si lucruri spre scopulu vie­
tîei private, adecă cá un'a ori alta persona mai usioru sî mai
cu succesu se póta implini datorintiele vietîei, — cá unu séu
altu lucru se servésca spre folosulu salutariu alu ómeniloru.
Cându a susceputu s. baserica sacramentaliale in cul-
tulu divinu a-buna-séma a fostu condusa de acelu indemnu
apostolicu, cá intru aplicarea daruriloru mântuirei „tote cu
cuviintïa sî cu ronduêla se se faca. (I. Cor. 14. 40.)
A avutu inse sî alte raţiuni momentóse din care a asîe-
dîatu acele acte de sântîre si binecuventare. Câci, ma-
caru-cà nu se pote dîce cà sacramentaliale se baséza pre
institutiune directa domnedïeésca, dara cumcà îsïpotu vindicá o
institutiune indirecta domnedïeésca se póté conchide de-acolo,
cà Mântuitoriulu Christosu a datu basericei s'ale potere de
binecuventare (Math. IX. 12, — V I I . 22, — Marcu IX.
37, — Luca X. 5 , — I. Tim. IV. 5, — I Cor. VII. 14), ce'a-
ce de-o posiede, de sene urméza cà o pote si eserciá unde
judeca a fi de lipsa si salutariu.
Cine nu scie câtu de feliurite suntu lipsele si relatiu-
nile vietîei omenesci ? relatiuni si lipse de acele care suntu
legate cu darurile primite in s. sacramente ? Sî óre pentru
santîrea atàroru relatiuni, — pentru ajutorarea aceloru
lipse spirituale, baseric'a se nu esercieze poterea data ei ?
óre din a b u n d a n t f a darurilorn intrens'a păstrata se nu suc-
curga aceloru relatiuni. care de sî nu au lipsa absoluta de
a b u n d a n t f a gratiei,, dara pentru care ace'a gratia e de totu
dorita si folositória.
Viéti'a intréga a omului re'noitu prin darulu Spiri­
tului sântu are se fia petrunsa de darulu celu mântuitorul,
— cà dóra nu se pote presupune cá si C U Ü I Mftntuitoriulu
darurile si fructele rescumperarei ar' fi voitu se se estinda
numai preste relatiuiiile esenţiale ale omului catra Dornne-
dieu — (cá in s. Sacramente), éra tote celelalte relatiuni
subordinate sî secundarie, — precum suntu de es. cele ale
omului façia de n a t u r ' a es terna — le-ar' fi eschisu din îm­
părtăşirea acelui daru.
E de lipsa cá omulu se se santiésca in relatiunile s'ale
principale, neschimbate sî e t e r n e ; dara se cuvine cá si i n t r u
tote celelalte relatiuni schirabatióse ale vietiei se se arete cá
sî omulu re'noitu dupa chipulu lui Christosu ; si acesta
santîre a relatiuniloru schimbatîosa ale vietiei omenesci se
effectuesce prin sacramentalia (sacramenta minora).
Macaru-cà asïedïarea sacramentalialoru se póté consi­
dera cá si efflusulu esercierei poterei date baserieei de c a t r a
insusï Mântuitoriulu, — totuşi pre lângă acesta potere ge­
nerala, sacramentaliale au de temeiu si alte r a ţ i u n i de in­
stituire. — A n u m e :
1) Raţiunea principala, si asia dîcûndu esemplaria a-
buna-séma este esemplulu Mântuitoriului, despre care scimu
cumcà „a insuflata, preste apostoli" (Marcu 5. 8), s'a fo-
lositu de ore-sï-carev'a esorcisare façïa de omulu celu în­
drăcită (Marcu 7 33), „a un su cu tina ochii orbului"
(Jo. 9, 6), a lasatu cá se fia intêmpinatu cu stêlpari de finici
la intrarea s'a in Jerusalimu (Jo. 12. 13), cu manile aredicate
a binecuventatu pre Apostoli (Luca 24. 50), inmultîndu
in pustêia pânile, mai ântâiu si-a areditatu ochii spre ceriu
le-a binecuventatu, totu asia a binecuventatu pânea î n a ­
intea invetîaceiloru in Em maus s. a.
 Cum se nu fia dara la locu si salutariu cá si baseric'a,
carea iu sene luata représenta viétl'a lui Christosu, se nu
binecuvente pânea. grâulu, ap'a, vinulu, oleulu si alte d e ­
mente ale naturei care adecă servescu ori spre plinirea cul­
tului divinu ori spre folosulu omului.
Afora de aceste acolo suntu sî dispusetiunile apostoli­
lor u sî cele ale legei vechi. — Apostolii au prescrisu „ab-
stinentia de sânge si de sugrumaţii" (Fapt. 15. 29), —
Avelu a adusu lui Domnedieu „daru din cele d'antâiu năs­
cute ale oiloru, — sî Domnedieu le-a bineprimitu (Fac. 4,
4), Jacobu „a turnatu untu de lemnu pre verfulu petrei
pre carea o-a pusu stelpu (Fac 28. 18). — Prefigurarea
stropirei cu ap'a curat iei — o aflam u iu cartea Num. (8,
7), — folosirea candeleloru (lumineloru) la celebrarea cul­
tului in Fapt. Ap. (20, 8.)
Se impreunamu cu aceste dispusetiuni sî esemple p r e -
figuratórie ace'a invetïatura a basericei, cà natur'a ins'asi s'a
supnsu stricatiunei prin pecatulu stramosïescu, despre carea
S. Apostolu dîce cà „desiertatiunei s'a supusu faptur'a nu
1
dupa voi a s'a, cî pentru celu ce o-a supusu, cu sperare inse
cà sî ins'asi faptur'a se va slobodî din robi'a stricatiunei
11
spre slobodîeni'a marirei fiiloru lui Domnedieu (Rom. 8,
19), apoi vomu avé cà instituirea sacramentalialoru se rada-
cinéza intru realisarea opului rescumperarei.
Poterea eliberarei din stricatiune o-a sêmtîtu natur'a la
mórtea Iui Isusu Christosu, cându sórele s'a întunecaţii si
pamêntulu s'a cutreinuratu. Ace'a-si eliberare, cá sî unu
fructu alu rescumperarei, — se aplica de c à t r a s. baserica
de-câte-ori voiesce sî doresce cá elementele naturei se le
aducă in ore-sï-carev'a relatiune de servire façia de cultulu
divinu, façia de lipsele spirituale ale omului rescumperatu,
— sântîndu acele elemente si producte ale naturei prin cu-
ventulu lui Domnedieu si prin rogatiune" (I. Tim. 4. 45).
Adecă macaru-cà profane ar' fi elementele naturei, —• ai
medicine — dîce S. Clirysostornu. Sî in ce stă acesta me­
dicina, — insémna (cu semnulu crucei), multiamesce sî dh
lui Domnedieu, — sî tola necuraţi a se va şterge." (Hom.
13. in I. Timot. T. XI. 559.)
(Va urmă.)
 P r e d i c a pe Serb. Taiarei împregîuru a
D . îi. Isusu <£hristosu.
S'a aretatu dariilu lui Oomnedieu
celu mântuitoriu toturoru óinenilorii, care
ne invétïa pre noi. — Titu II. 1 1 .

Sumeti'a cea nesocotita a protoparintîloru nostru a

trasu dupa sene călcarea voiei si a mandatului domnedîeescu.
Mai bucurosu au credïutu dênsii cuventeloru msïelatorie aie
diavolului de-câtu lui Domnedîeu.
Ce a fostu urmarea neascultarei protoparintîloru, o scimu!
E i au pierdutu grati'a cea domnedïeésca, santi'a si curaţi'a
originala, — au pierdutu raiulu desfatarei, si inca ce e mai
multu, dupa-ce Adamu „o fostu chipulu celui viitoriu" (Rom.
V. 14), acele donuri supr'auaturale Ie-a perdutu nu numai
pentru sene singuru, ci pentru toti omenii. — ., Pentru ne­
ascultarea unui omu mulţi pecatosi au fostu sî intru toti
omenii a intratu osendirea", — dîee s. Apo>t. Pavelu. —
Cu adeveratu, Credintiosiloru ! „resplat'a pecafului a fosfu
mórtea", mórtea sufletésca si trupésca.
Cine e in stare se descrie starea cea ticalósa a ome-
nimei cadïute in pecatu. — De priviá la ceriu, aci in locu de
unu părinte iubitoriu, aflá unu dreptu judecatoriu, — du
priviá in lume, din tote partîle numai stricatiune i-se a r e t á ,
— chiar' si pamentulu ce-'lu calea î-i reiinprospetá p déps'a
contrasa din pecatu aducûndu-i aminte, cà „pamentu esci
si in pamentu te vei intórce". Ori dóra intru sene, in
internulu seu aflá omulu indestulire si impacare? neci de
câtu, cà-ci cum dice s. Athanasiu „lapedatidu-se ei delà
iubirea si cunóscerea Acelui'a care e singuru bunu, au im-
braçiosiatu placerih deosebite ale trupului, — si si-a for­
maţii sie-si Domnedteu dupa plăcerile s'ale din lucrurile
vedîute, incâtu lucrurile create lean onoraţii mai pre susu
decâtu pre Domnedîeu, si parasindu pre ziditoriulu totu­
roru că pre Domnedîeu adeveratu, au onóre domnedïeésca
au onoratu făpturile." ')

*) Lib. contra gentes 3, si 8.

 La plinirea tempului iose s'a aretatu üarulu celu man-
tuitoriu intru Isusu Christosu Domnala nostru. Acestu daru
domoedïeescu descoperitu intru iubirea si indurarea cea dotn-
nedïeésca, acést'a prisosintïa a bunatatei, este isvorulu in-
dreptarei vietïei, terneiulu eliberarei nóstre din pecate, câs-
cigânduni-se roda spre dreptate si santîre. *)
Reamintirea descoperirei acestei iubire si b u n a t a t i divine
o serbéza s baserica in dîu'a de astadi, cându spre iuve-
tïatur'a nostra ne propune din viétï'a Mantuitoriului Chris­
it
tosu „ Taiarea impregïuru cea domnedïeêsca a Acelui'a.
„Se ne suimu dreptu ace'a in muntele Domnului, si
in cas'a Domnedïeului lui Jacobu, că s? ne spuna noue
2
calea s'a, ) veniti Credintiosiloru ! se cunóscemu care este
calea ce ne-a aretatu Christosu prin taiarea s'a impregïuru,
u
„câ se mergemu pre ea.

Se punemu dara întrebarea, cà pentru-ce s'a induratu

Mantuitoriulu a rabdá taiarea impregïuru ?
P e n t r u ace'a cá se ne arête
I. Umilintï'a s'a cea buna si supunerea s'a nespusa.
Mandatulu taiarei impregïuru l'a datu Domnedïeu po­
porului israeliteanu spre însemnarea pecatului originale.
Ace'a erá cá sî unu semnu alu supunerei sî servirei lui
Domnedïeu.
Cine este inse Mantuitoriulu Christosu? Elu cá Dom­
nedïeu adeveratu este facatoriulu legei si cá a t a r e preste
tóta legea, Elu e mnelulu lui Domnedïeu fàra nici o macula
a pecatului. Sî ce vedemu t o t u s ï ?
Ace'a cà Dênsulu cá sî unu pecatosu se supune legei,
lasa a se aplicá la trupulu seu celu nevinovatu implenirea legei,
— rabda dorere si versare de sânge. Si pentru-ce ? pentru-
cá priu ran'a s'a se vindece ran'a neascultarei omenimei, —
cá prin ascultarea sî plinirea legei se stérga trufi'a proto-
parintîloru prin carea s'a calcatu legea cea Domnedïeésca.

O Rom. VI, 21. — ) Isai'a II, 3.

2
 Christosu Mantuitoriulu „pre sene singuru s'a micüsío-
l
ratu chipulu servului luandu" ) cá pre noi se ne inaltïe
si fii lui Domnedïeu se ne faca.
Unde trebue dovéda mai chiara a umilintïei de-câtu
ace'a candu Acel'a, care este chipulu marirei lui Domnedïeu
sî strălucirea nevinovăţiei, de bunavoia se supune legei, nu
cá sî cum Dênsulu ar' avé lipsa de taiarea impregiuru, ci
pentru-cá se vindece reutatîle omenimei, — se taie impre­
giuru gresïelele nóstre. Umilindu-se cá unu servu prin răb­
darea taíarei impregïuru, a voitu numai se ne invetïe cá se
lapedamu sumeti'a pecatului sî se imbraçiosïamu umilintï'a
spiritului.
Credintiosiloru ! Mantuitoriulu Christosu Domnedïeu ade-
veratu a fostu sî nu s'a rusînatu de taiarea impregïuru.
Sî acést'a a facut'-o pentru ace'a, cá pre noi se ne invetïe
cum sî noi de bunavoia se ne desbracamu de trupulu pe­
catului carnei. Cel'a ce a facutu ceriulu si pamentulu s'a
supusu legei, cu câtu mai vêrtosu trebue se ne umilimu noi
sub man'a atotu-poternicului Domnedïeu.
F a p t ' a Mantuitoriului de supunere sî de ascultare se
servésca de esemplu toturoru legïuitoriloru sî supusîloru, cá
acei'à singuri se fia plinitorii sî lucratorii legei, é r a acesti'a
cá se fia supuşi din anima buna aceloru legi. Christosu
cá pastoriulu celu bunu premerge oiloru s'ale cuventatórie :
asïa se cuvine cá si pastorii turmei lui Christosu se p r e -
mérga poporului cu esemplu bunu, cá toti împreuna sè se
2
téma de Doninulu Domnedïeu. )
II. Taiarea impregïuru a Domnului nostru Isusu Chris­
tosu este chipulu iubirei s'ale peutru noi si descoperirea
pacientïei s'ale negrăite.
Chipulu iubirei neamului omenescu este taiarea impre­
gïuru, pentru-cà, desî ar' fi fostu preadestulu pentru mântuirea
nostra cá numai odată se-si verse sângele seu celu scumpu
la sacrificiulu crucei, dara Mantuitoriulu s'a i n d u r a t u a face
acést'a deja din frageda pruncia, cá de locu d i n t r u ince-

2
*) Filips. II. 6. — ) A dóu'a lege XVII. 19.
pütuhi vietïei s'ale pamentesci se dovedésca oferirea s'a
pentru omenime, — se arete iubirea s'a pentru ace'a.
Christosu Mantuitoriulu in primele dîle ale vietïei s'ale
a versatu sângele seu pentru noi, prin ce a prevestiţi! plói'a
si torentele de sânge ce s'a versatu din medularile Lui la
patim'a crucei suferite de buna voia
„Intru sângele lui husu Christosu ne-am indreptatu
111
si ne amu mântuitu de mânia ), si éta acestu sânge-'lu versa
Christosu taiandu-se impregïuru la trupu. Ce iubire nespusa
este acést'a, Credintiosiloru ! Resplatiti acesta iubire, cu iu­
birea curata a animei vóstre, versându lacreme de penitentîa
si lucrându faptele dreptatïei Domnudîeesci.
Precâtii se descoperise iubirea cea negrăita a lui Isusu
Christosu façïa de noi atunci cându se tăiase impregïuru, —
acesta fapta Domnedíeésca este de-odata si chipulu rabdarei
1
celei nespuse, este prevestirea răbdare ' dovedite la patimele
crucei. Urmaţi Crestiniloru si in acesta privintîa esemplulu
Mantuitoriului. Intru ispitele, necasurile, uefericirile vietïei,
se aveţi buna răbdare, portati cu blandetia sî încredere in
voi'a lui Domnedïeu sarcinele vietiei, aducûndu-vi aminte
c à : intru răbdarea vóstra veti dobêndi sufletele vóstre.
Priviţi cu ochii credintîei vóstre la Christosu i n c e p a -
toriulu si plinitoriulu mantuirei nóstre, cum se lasa a se
taiá impregïuru, sî de-acolo se ve invetïati a fi umiliţi cu
spiritulu si blândi cu anim'a, supuşi cu voi'a, răbdători
cu tóta liniscea. Scobóre-se unulu tie-care crestinu intru
anim'a s'a sî dupa chiamarea s'a se se nevoiésca a se a b -
negá, — a-si taiá impregïuru patimele s'ale cele rele. Sî
a n u m e : Preoţii se cerce óre uu cérca mai multu ale s'ale
decâtu ale lui Domnedïeu, — credintiosii, óre nu servescu
mai multu lumei sî placeriloru trupului, decâtu lui Dom-
nedïeu si sufletului. — Parintiloru cercatî-ve óre nu dati
iuve'iaturi si esemplc role prunciloru vostrii? — Prunciloru !
óre nu sunteţi reiitatiosi sî neascultători? i v u t î l o r u j u d e -
catî-ve pre voi insî-ve óre nu puneţi tóta sperarea in avuti'a
vóstra, uitandu-ve cu totulu despre detorintï'a ce aveţi façïa
de ajutorirea celoru lipsiţi? Seraciloru ! consideratî-ve óre

') Rom. V. 9.
im sunteţi lenevitori si trândavi, óre fost'a-ti ori ba multïe-
raitori façïa de binefăcătorii voştri? — Casatoritîloru! pri­
viţi in viétí'a vóstra casnica, óre pastrat'a-ti cu credintïa
fidelitatea si iubirea'împrumutata, santît'a-ti viétï'a casnica cu
faptele crestinatatei si a bunei credintïe? Teneriloru si
Fetîoreloru! cercatî-ve óre pazit'a-ti cu scumpetate nevino-
vati'a si curati'a, care suutu strălucirea frumsetîei sufletului
sî a trupului? — Cà-ci de unulu fie-care dupa chiamarea
s'a va fi iniplenitu detorintîele s'ale impuse prin legea Dom­
nului va fi resplatitu cu corón'a dreptatei.
Credintiosiloru ! urmaţi invetïaturei s. Apost. Pavelu
carele dice cá „In tóta vremea omorîrea Domnului Isusu
in trvpu se o portamu, că si viétï'a lui Christosu se se arete
l
in trupulu nostru" ) , bine insemnaudu-ve cà „de s'ar' si
strică locasïulu nostru celu din afora dara celu din lontru
din dî in dî are se se innoiêsca spre aretarea cunoscintîei
u 2
marirei Ini Domnedîeu. )
„Laud'a nostra a toturoru se fia: marturi'a cunos-
cintïei nôstre, cà intru dreptate si intru curati'a cea dom-
nedieésca, éra nu in intîeleptiunea trupêsca ci intru da-
3
rulu lui Domnedîeu amu petrecutu in lumea acést'a." )
Aminu. / V j . Borosiu.

Predica pe Serbatórea celoru trei Saiiti

Archierei.
Asia se lumineze lumin'a vós­
tra înaintea ómeniloru, cá vediêndu
faptele vóstre cele bune, se ma-
résca pre Tatalu vostru celu din
ceriuri. — Mat. V. 16.

Santulu Vasiliu celu mare, Santulu Gregoriu de D.-dîeu

cuvêntatoriulu si Santulu Joanu gura de auru, suntu acei
trei santi P ă r i n ţ i ai nostru, a caroru amentire o serbatorimu
noi adi I . A !

3
») I. Cor. IV. 10. - «) II. Cor. IV. — ) IL Cor. I. 12.
 Trei luceaferi străluciţi, trei lu minatori mari au fostu
aceşti trei santi Archierei pentru baseric'a nostra dreptu
credintjósa.
Baseric'a a fostu atacata in tote têmpurile de duşmani
cumpliţi, carii doriáu a-i resturuá dogmele (articlii credin-
tîei) ei sî dorian a o resturuá pre acést'a —• a-o nimici. —
Inse aveá baseric'a in tote têmpurile sî apărători poternici
sî aprigi, bărbaţi glorioşi, cari, animaţi de Spiritulu Dom­
nului, i-au aparatu dogmele, i-au desvoltatu viétï'a interna
sî prin scieutï'a sî viétï'a loru cea sânta au servitu spre
glori'a basericei.
S. Vasiliu, S Gregoriu si S. Joanu gura de auru i n t r u
a t â t ' a au fostu de zeloşi sî potenţi iu apărarea sântei nós­
tre religiuni, incâtu baseric'a in cântările s'ale î-i n u m e s -
c e : „organele darului," „alăutele Spiritului Santu" si „ t r â m -
bitîe binevestitóre, cari de susu au versuitu si mărirea lui
D.-dïeu o-au aretatu marginiloru." ') Delà acesti'a avemu noi
sântele liturgie, cari se cânta in tote basericele.
Intru adeveru, aceşti trei santi părinţi si-au luatu de
cinosura a vietïei s'ale sânte cuvintele Mântuitoriului : „asîa
se lumineze lumin'a vóstra înaintea ómeniloru, cá vedïendu
faptele vóstre cele bune, se marésca pre Tatalu vostru celu
din ceriu ri "
Sî noi I. A! déca nu li potemu urmá loru in scientî'a
inalta, sî in apărarea cu a t â t ' a gloria a religiunei nós­
tre sânte, totuşi avemu un'a cale, pre carea li potemu ur­
ma loru sî acést'a e s t e : — pietatea (evlavi'a).
Si eu vi voiu vorbi adi despre pietate aretându-ve, cà
e f e r i c i t u acelu m o r i t o r i u , c a r e a r e p i e t a t e in
sufletulu seu.
Fiti — ve rogu — cu luare amente !

*
Ce este pietatea? Este I. A ! acelu simtïemêntu dulce
si santu, pre carele 'lu gusta sufletulu atunci, cându uitându
elu tote acestea patnentesci, se ocupa singuru cu D.-dîeu : —
cu isvorulu fericirei s'ale. Sufletulu piu, inaltîându-se cu

*) Antologion 30 Januariu,
cugetele si dorintïele s'ale susu preste acésta lume vedïuta,
susu preste orizonu, susu preste ceriulu vedïutu si preste
ceriurile ceriuriloru ; uita lumea cu tote frumsetïele si i n -
sielatïunile s'ale, eu tote dulcetîle si amăgirile s'ale, si 'si
petrece mominte dulci si plăcute intru ace'a p a t r i a fericita,
pre carea limba omenésca nu o pote spune, nici d e s c r i e . —
Cu unu cuvêntu pietatea este : inaltîarea sufletului depre
pamentu susu la Domnedieu. Fericitu e acelu moritoriu,
carele 'si póté inaltiá sufletulu seu plinu de credintîa, de
sperantîa si iubire câtu de adese ori susu la D.-dîeulu seu !
Séu ce ore este mai frumosu si mai fericitoriu in
lume, decâtu a fi amicu adeveratu alui Christosu ?
Amicii, chiar' pentru ace'a se numescu amici, acum'a si aici
in viétïa, pentru-cà ei 'si petrecu mominte plăcute si feri­
cite la olalta sî se impartasiescu unulu din fericirea celuia-
laltu. Si cu câtu are cinev'a unu amicu de unu rangu mai
inaltu, cu a t â t ' a se simte elu mai onoratu si mai fericitu.
Ce fericitu s'ar' sêmtî ori-care moritoriu, a se numi pre
sine amicu intimu alu imperatului s e u ? !
Si prin pietate I. A ! noi ajungemu de a fi amici n "
ai unui'a imperatu pamentescu, ci ai unui'a imperatu, care
este preste toti i m p e r a t u — ai lui Isusu Christosu Dom­
nului si Domnedîeului nostru !
Si despre acést'a ne asigura insusi Isusu cu cuvintele:
„Voi amicii mei ve-ti fi, déca ve-ti face câte poruncescu eu
voue; de acum'a nu ve mai numescu pre vôi sierbi, cà sier-
bulu nu scie ce'a ce face domnulu seu, ci pre voi v'amu
numitu amici, pentru-cà tote, cele ce amu audîtu delà Tatalu
meu, amu a r a t a t u vóue"
Oh, ce dulce ce fericitoriu e a fi amicu alui Christosu
sî a se impartasî de fericirea ace'a intru carea petrece elu !
La acést'a fericire 'Iu inaltîa pre omu p i e t a t e a !
Pietatea ne inaltîa pre noi I. A ! la rangulu de a fi
concetatïeni ai angeriloru si ai sântiloru in ceriuri.
Ori care dintre noi I A ! se nisuiesce a ocupa locu
intre omenii cei mai de frunte, cei mai de omenia si cei
mai de onóre in societatea omenésca. Acést'a este o nisuin-

h Joanu XV 1 4 - 1 5 .
„Preotulu romana" A n a l a X V . 1889. Nr. î .
tïa nobila si de laudatu in omu. P e n t r u acést'a sacrificamu
noi multu in viétïa, ne ostenimu forte multu, unulu pe ca-
lea sciintïeloru, altulu pe a maiestriiloru si éra altulu pe a
agriculture], comerciului, industriei si asié mai departe, totu
cá se ne cascigamu o stare bunicica óre-care materiala si
prin acést'a locu in societatea de frunte, Si déca ne-a suc-
cesu a ajunge la acestu locu, atunci ne sêmtïmu onoraţi si
fericiţi. Inse tote in lumea acést'a — chiar' cá ins'asi lu­
mea — tote suntu sehimbatórie, tote se muta si trecu.
P r i n o nefericire neasceptata, poti pierde loculu onorificu
câscigatu cu atâtea sudori crunte. Societatea pote cà va
mai privi la tine pe unu momentu cu compătimire, apoi va
trece pe lângă tine, dându-te uitarei cá pre alţii nenumerati.
Cà ce este unu individu pentru o societate? Unu punctu
forte neconsiderabilu.
Inse nu asié loculu onorificu, pre carele ni-lu câsciga
pietatea. Acel'a este mai onorificu, decâtu tote onorurile din
lume, mai fericitoriu si nici odată nu se póté pierde. Prin
pietate devenimu concetatîeni ai angeriloru si ai santîloru
in ceriuri. . . „Acum'a nu mai sunteţi voi" — ne dice S.
Pavelu — „nu sunteţi mai multu străini si peregrini, ci
sunteţi concetatîeni cu sânţii si casnici ai lui D.-dîeu." *)
Si ce concetatîeni marini mosi ne suntu acesti'a nóue I. A !
Ei se róga in continuu pentru sufletele nóstre si ne voiescu
binele nostru eternu.
Eca la ce locu onorificu ne redica pre noi pietatea!
Pietatea ne face pre noi fii luminei. Prin poftele tru­
pului, prin esemplele rele ale lumei si prin amăgirile dia­
volului, sufletulu nostru se întuneca delà calea s'a luminata
catra ceriu, se arunca in pecate si fărădelegi, cari apoi cá
o nópte infioratória, acopere intréga viéti'a lui. Sufletulu
nefericitu, orbeca apoi din r e u t a t e in reutate sî din fără­
delegi in fărădelegi, pâua in urma cade in gróp'a infiorató­
ria si intunecósa a iadului.
Sî dintru acést'a stare nefericita, numai asié se póté
redicá omulii. déca va escitá pietate in sufletulu seu, adecă,
déca 'si va inaltïa sufletulu seu cu crediutïa, sperantïa sî

i) Efes. II. 1 ) .
iubire susu la D.-dïeu si de acolo 'si-va cere prin rogatíuní
fierbinţi ajutoriu, mângâiere si luminare.
Si ce minune I. A ! Pecatosulu facundu acést'a, indata
din fiiulu intunerecului se face fiiulu luminei. Se descépta
cá dintru unu visu infioratoriu din viétï'a s'a pecatósa.
Vede inaintea s'a prapasti'a in carea erá se cada sî con-
dusu de pietate cá de o lumina cerésca, nu se opresce p â n a
la scaunulu confesionalu, unde 'si-recâsciga fericirea sufle-
tului seu. P e n t r u ace'a dîce Sântulu Pavelu Apostolulu : „eraţi
ore-câudu intunerecu, éra acum'a suuteti lumina i n t r u Dom-
nulu. Amblati dara cá fii luminei, că fruptulu Spiritului
(luminei) consista in bunătate, dreptate si adeveru." ')
Dar' pietatea ne face I. A ! si eredï ai imperatîei lui
D.-dîeu. „Audîti fraţii miei cei iubiţi!" — dîce Sântulu
Jacobu — „au nu a alesu D.-dieu pre seracii lumei acesti'a
avuţi in credintîa, cá se fie moşteni imperatîei acelei'a pre
2
carea o-a promisu celor'a, cari-lu iubescu pre elu." )
Ce ereditate immensa! Ce ereditate dulce, fericitória
si s t r ă l u c i t a ! !
Fulgentiu pe la anulu 5 0 0 d. Chr. venindu la Rom'a
si vedïêndu pre imperatulu Teodosíu si pre curtenii lui in
palatïulu asié numitu: „de a u r u " eschiamà : „Câtu de mare
pote fi glori'a Jerusalimului cerescu, déca splendórea Romei
e asié de m a r e ? ! Si déca cei, cari iubescu desiertatïunea,
se impartasiescu de asié gloria aci pre pamentu, câtu de
sublima trebue se fie glori'a, fericirea si desfătarea acelor'a,
cari vedu façia in façia pre D.-dïeu?!"
La asié gloria si fericire ne redica pre noi pietatea.
Trebue óre I. A ! se ve amintescu, cà pietatea 'si-are
f'ruptele s'ale dulci pentru noi acum si aici pre pamentu?
Trebue óre se ve spunu, cà omulu de multe ori devine in
nefericire a t â t u de infioratória, incâtu pentru elu nu este
medicu, nu medicina si nu scăpare pre pamentu? Trebue se
ve dovedescu, cà in casulu a c e s t a singura pietatea este
ace'a, carea póté aduce su:letului uecasîtu mângâiere, sî
alinare si starea nefericita a acelui'a i-o pote face su­
portabila?
a
') Efes. V 8 - 9 . - ) Jacobu II. 5.
 Ce ore a imbarbatatu pre Jobu cá se nu cada in des-
peratiune si prin acést'a se-sï piérda sî sufletulu seu atunci
cându fara de vin'a s'a 'si pierdu elu averea, pruncii sî
sănătatea sî incarcatu de bube doreróse din capu pana in
petïore, batjocoritu chiar' sî de muierea s'a fù silitu a sïe-
dé pre gunoiu si a-sï scărpina bubele cu h e r b u r i ?
Pietatea I. A !
Sî D.-dieu i-o resplati cu fericire si aici pre pameutu.
Dar' pre sutele si miile de martiri ce i-a conduşii prin
suferintïele grele ale lumei?
Pietatea !
P r e unu eremitu piu, pre carele 'lu certase D.-dîeu cu
suferinde grele, 'lu cercetară intru o dî in colib'a s'a mai
mulţi amici ei sei. Acesti'a uimiţi de serenitatea si bucu-
ri'a cea mare, ce se vedea pre façi'a piului suferitoriu, 'lu
î n t r e b a r ă : cum de pote se fie elu asié de voiosu si multia-
mitu prelânga a t â t ' a suferintïa? Eremitulu suridiêndu ara­
ta catra feréstr'a micutïa a colibei s'ale sî d î s e : „feréstr'a
ace'a 'mi face suferibile dorerile mele!" „Cum a s i e ? " —
'lu intrebarâ unulu dintre cei de façia. •— „Vi-o voiu spune
bucurosu, domnule. Prin feréstr'a ace'a vedu eu colo susu ce-
riulu si acel'a e demnu de doreri sî suferintîe chiar' sî
mai grele decâtu ale mele!"

V'amu aretatu dara I. A ! cà pietatea este : inaltîarea

sufletului la D.-dieu; ea ne face amici ai lui Christosu, con-
cetatîeni ai angeriloru; fii ai luminei si eredi ai impera-
tîei lui D.-dîeu. V'amu aretatu, cà ea ne câsciga consolare
sî intre necasurile lumei. Fericitu dara acelu moritoriu,
care are pietate in sufletulu seu !
Sî noi, urmându Sântîloru Vasiliu, Gregoriu si Ioanu
gura de auru, se avemu totu-de-a-un'a pietate iu anim'a si
sufletulu nostru, — se rogamu pre aceşti trei sânţi Archie-
rei, cá ei se róge pre bunulu D.-dîeu, cá acel'a se verse
pietatea s'a iu animele si sufletele nóstre sî ast'feliu se ne
facă fericiţi in eternu. Aminu.
Vasiliu Criste
preotulu Sarvadului sî alu Taşnadului.
 Rémi niscentie
din viétia fostului odinióra protopopu alu Clusïului, nu de multu
repausatului canouicu Joanu Fekete Negrutiu.

„Quis erit tam eloquens qui beneficia t u a satis exornet" ? . . .

„Ubi r e r u m testimonia adsunt, nihil opus est verbis."
(Cine vá fi atâtu de elocuentu cá se póta in de ajunsu p r é -
mari binefacerile f a l e ? — Unde faptele dau dovedi, nu e nici o
lipsa de cuvente.) — Cicero.
Celu ce vá fi chiamatu a descrie biografi'a acestui binemeri-
t a t u b a r b a t u si forte devotatu Clerului nostru si preste totu na-
tiunei romane — pote se intrebuintîeze cá unu s u b s t r a t u si aceste
modeste notitîe.
In anulu 1850 cá poetu dupa sisteinulu celu vechiu, é r a dupa
sistemulu din nou iutrodusu cá studentu de-a 8-a clasa, me aflám
si eu in Clusïu deimpreuna cu alti 300 de insi din tinerimea r o ­
mâna, care cerceta pre atunci scólele de acolo, si candu-mi aducu
aminte de acele t e m p u r i , cu plăcere potu se afirmezu cà Negrutiu
a fostu acel'a, care a redesceptatu in noi semtîementele natiunale.
Eiu ne e r á prefessoru de limb'a si l i t e r a t u r ' a romana ; si sciu
cà ne mergeá cám greu cu q ce-lu folosiá in loculu lui c, — inse
totuşi amu inaintatu, cà sciám corespunde — si scrie in locu de
„Kedves szüleim" — cu „Iubiţi p a r e n t i " ! — Elu ne iuitiase în ce-
titu si scrisu, asia de cetiámu binisioru si in fói'a „Gazeta T r a n ­
silvaniei," p r e care o procura elu insusi de la sine — si p e n t r u
noi, — de sî ce e d r e p t u iaca nu le precepeámu tote dein trens'a.
Sî acum pe la anulu 1855 cá clericu II-itu eram corespondinte
r e g u l a t u la „Gazeta T r a n s . " sub rubric'a „Dintre Carpatii Ardealu­
lui" sî „Din gîurulu Armenopolei (Gherl'a)". Celea din nrii 13. 14. 7 3 .
74. si 8 1 . 82. 8 3 . ai aceluiaşi publicate suntu primitîale elabora-
teloru mele in limb'a m a t e r n a . — Negrutiu pusese la dispusetiunea
tinerimei romaue diu Clusiu o localitate in càsile s'ale, — unde prin
unu amploiatu cu numele Popoviciu, care nu preste m u l t u a t r e -
cutu la Brasiovu si de acolo in Romani'a., apoi prin alti români
de bunu sêmtïu, — ne-amu fostu deprinsu, la solicitările lui N e ­
grutiu, pentru prim'a óra in cantulu basericescu si in frumósele
melodii ale cântariloru si poesieloru nationale. — Acestea nu
p içinu au contribuiţii la redesceptarea semtîementeloru nóstre,
p e n t r u c à sub conducerea acelor'a amu fostu formatu sî tíeneámu
regulatu choru sub tote sierbitiele sacre in Domiueci si serbatori.
Aceste cântări si cboruri le-amu t r a n s p l a u t a t u si le-amu dusu cu
noi insîne introducûndu-le fiecare ia basericele — si scólele —
de prin tote u u g h i u r i b tierei. B a ! iuca ce au fostu si mai multu,
prin unu romauu cu numele Iliesiu, ne-au deprinsu pre unii, carii do-
riámu a sei si exercitiulu de a p e r a r e cu arm'a, sabi'a.
 Candu tinerimea aduuata la cas'a lui se deprindeá in cântări,
asistá si élu insusi la productiunile uóstre, si cá se ne animeze,
ne agraiá pe unulu fie-care si ne imbarbatá !
„No dragii Badelui! (ue díceá élu) inca odata sî bine rorna-
nesce! cà romani sunteţi, si romani trebue se flti!"
La dîlele lui onomastice, si cu alte oeasiuuni, — cu unu
cousiliariu cá Ladai si alti preainsemnati barbati — ue aduná
la olalta si pre multi forte sî dintre noi, — ne lasá se ne deprin-
demu in gratulări oratorice, in conversari amicabile, — pre carii
totu-de-a-uu'a le încoronau si petreceri nevinovate sî forte instruc­
tive. — Cas'a lui Negrutiu era una viétia patriarchala sî peutru
noi una adeverata scóla de viétia.
La acestea contribuia multu afabilitatea, sufletulu celu buuu,
anim'a sincera, natur'a prevenienta si ospitalitatea densului.
La cas'a lui ospitala cei fora scutu — aflá ori cându ada-
postu ; si cei fora viptu — la élu se alimentau. Câţi tineri de pre
atunci — si de mai tardîu dupa noi - nu au absolvatu — nu­
mai sub patronagiulu lui, si pre langa cuohnea, ce o diregiá bun'a
s'a sora suprauumita „lelea Anişca" una adeverata matróna ro­
mana, si maica studentîloru in genere si patrona celoru lipsiţi !
— Din acei tineri pre multi cunoscu si eu astadi cá înaintaţi in
oficii civili si militari, sî cá demnitari distinşi ai Clerului.
Mi-se pare cà si acum vedu, cum esiá din chili'a lui Negrutiu
— delà instruire din limb'a româna — amploiatulu de atunci, as­
tadi pensionatulu secretariu guverniale, marele si devotatulu ro­
mânu, Ilustritatea S'a Domnulu Ladislau Vajda, -- si eshortân-
du-ne Negrutiu ne díceá, „nu rideti caniş tuum capr.t (asia-i
era vorb'a), cà dein acést'a ve-ti vedé órecandu pre celu mai de-
votatu alu vostru românu." Despre parentele acestui L. Vajda mi-
spusese unadata tatalu meu, cumeà câţi preoţi sî romani 'lu cer­
cară in oficiulu celu inaltu, unde erá la guberniulu din Clusîu, —
totu de atâtea ori i-primiá amicalu si numai ronianesce i agraiá
cu cuveutele: „Dá ce e die părinte?" ori: „ce bine te porta frate
pr-3 la noi?" etc. Sî acestea cuvinte le rostiá sî accentua cu atât'a
e m f a 8 u , incâtu diu îl O ~ cl chilia audïêndu cei-alalti oficiali ma-
glari stau uimiţi locului. Dar elu erá „nolli me taugere !"
Negrutiu ne erá si „medicináé et economiae consultus," sî
„patronulu celoru persecutaţi!" —Boliám de friguri îndelungate,
dein carii nu me mai poteám scóte cu medicina; in doue dîle sî
o nópte din septemân'a pastiloru — me detïenù la sene, cá se me
controleze se nu mâneu nemic'a si se me ocupu eu cetitulu
sî alte lucruri de casa. Sî de atunci friguri im am mai avutu,
(fia disa in óra norocósa), bâ si pre alti multi i-am scosu.
Pre unii dintre noi, caii ne tieneámu mai „domnisîori" audiendu cà
nu ne place la economi'a pariutîloru de a ajutá si lucrá, eo ipso,
de sî arare-ori — ne scotiá la adunatu de fênu, — sér'a urmá
 vedi bine cina g r a s a sî ne anima âiiiûndu: cà nu e ruşine a
lucra sî a sei la economia, — adaugêndu, cà si elu erá profesore in
Blasïu,, (tar' vér'a acasa in »Sucutardu la pariuti l u c r á si la
economia. La sfatulu lui indemuáiu pre tatalu meu prima óra a-sï
s e m ê n a lutïerna cá raritate.
Negrutiu erá pntronulu t o t u r o r u ! Sórtea studeutîloru Clu-
sïeni atâtu de tare î-i jaceá la anima in câtu se fac-eá — asia
dîcûndu luntre si punte pentru ori si care, aparêndu-i de perse-
cutiunile, m a l t r a c t a r i l e si vecsatiuuile, ce le indurau uuii delà
profesorii loru.
Chiar' cu mine s'a intemplatu, cà voindu a me buctá
„Könye" din „Istori'a naturala," m'am ceriilatu lui Negrutiu, ase-
curândulu cà sclu studiulu. »- De sî a iutrevenitu la midïlocu
acelu incidents, cà in alta dî erá inchisu acelu profesoru pentru
sêmtiemintele prea mari unguresci ! . . . de sub absolutismulu a u s -
triacu, — totuşi luându-me eu sine si ducûndu-me la cas'a Guber-
niului, unde erá a r e s t a t u , 'lu facù cá d e pre prioiu" se ine asculte
B

din studiulu — lui bine referatu, dupa c a r e profesorele î-i d i s e :

„nein lesz megbuktatva, mert inkább csiuytalan és dáko-románista
s a p k á t visel," — portám o sïapca in forma de „coifu." Atunci Ne­
grutiu i r e s p u n s è : „dar' domuiat'a die profesoru nu p e n t r u sêmtie­
mintele prea învederate unguresci esti inchisu, spune-mi cumu-ti
c a d e ? „Aci despartîendu-ne apoi de elu, altulu in Clusïu nu l'am
mai vednitu.
De alta data enarându Negrutiu Illustritatiei S'ale Domnului
Alecsandru Bohatîehi, astadi pensionaţii eapitanu supremu, cà c â t e
lupte are cu profesorii piaristi p e n t r u studenţi, sî provocâudu-se sî
Ia mine, care eram de façïa, i spuse cele i u t e i n p l a t e , — Bohatielu
quasi spre i n c u r a g î a r e a lui Negrutiu, î-i d î s e : „mangaie-te Reve-
reudissime! cà din acei tineri petulauti si vecsati, voru esî cei
niai otîeliti români, si cari in veci pre Reverendissima Domuiat'a
nu te voru u i t á ! " Ce a dîsu Bohatielu, a fostu profeţia adeve-
r a t a ; s'a implenitu.
In a 1853. ea maturisantu am fostu reieptatu pe trei l u n i
de catra profesorulu „Vass" deintr'uuu studiu, — din c a r e ?
din linib'a magïara, cà vedi Domne, invetiându in 11 ani totu nu-
mai iu Clusïu, — nu o-ani s c i u t u - o ? ! i-atrasemi mani'a cà me tïênea
„tribuiju." — Protopopulu Negrutiu erá nacagitu de sortea si viito-
riulti meu, sciindu de Ia tatalu meu cà numai preotîei m'a dedicatu, sî
se temea cà nu me voru primi la Blasïu, absolvându in acelu anu
forte mulţi români la tote gimnasiele.
In vér'a acelui anu me surprinde epistol'a primita de la N e ­
grutiu, recercându-me : cá cu t a t a l u - m e u la olalta se grabescu la
Clusïu, unde se ascépta marele arehiereu d e pia memoria Sterc'a
Siulutiu, nemoritoriulu mecenate, înaintea carui'a recomendându
pre tatalu-meu mai antâiu, î-i d î s è : — spre s ă r u t a r e a mâuiloru
Mariei-T'ale au venitu acestu preotu alu Ghiroltului, care e unu
r a r u preotu alu diecesei ; are meritele s'ale, bá sî fetele sî-le-au
educatu (ce erá r a r i t a t e pre atunci), apoi aretându-me pre mine
c o n t i n u a : acest'a e uniculu fiiu alu lui, pre care l'a dedicaţii de
m u l t u preoţiei, dar' la maturisare din „limb'a magïara" a fostu
r e i e p t a t u pe 3 luni, pentrucà „coifulu de sïapca i erá prea mare,"
sî i-s'au dîsu „cà e daco-românu." „Ve rogu sî eu, se ve induraţi a-lu
primi la s. theologia, cà respuudu eu pentru elu, p e n t r u cà-i eu-
noscu aplecările si insusîrile, vá fi bunu preotu romanu." Atunci
prea demnulu Archiereu decâtu m'au afidatu cu cuvintele in veci
neuitavere de m i n e : „fiiule! viuo tu numai pe terminu la Blaslu."
Am fostu primitu dara numai cá esternu, adecă avendu nu­
mai locuintia afara, d'impreuna cu altu conscolariu totu Clusïanu,
Ioanu Bochisiu, de sî acest'a nu erá buctatu, dar' nu erá localitate.
Dupa trei luni daudu esamenulu, me chiamà patronulu meu
Archiereulu la sine, sî-mi dîce: „fiiule spune la Rectoru cà am dîsu,
cá se te ieie decâtu in Seminariu, cà tu ai invetiatu sî te-ai
purtaţii bene, mai bine ai invetiatu cá unii intranei." Totu in anulu
1853, dupa acelu esamenu, antâiu din cursulu primu, venindu
c a t r a casa, sêmtiulu de recuuoscintia mi-siopteá se mergu pre la
protopopulu Negrutiu, de a-i multiamí sî de a-i dovedi, cà in mine
nu s'a insïelatu. Me pregatisemi si cu o contiune, pre care ce-
r ê n d u - o se mi-o védia mai antâiu, 'mi-deferi cererei, cá se-o potu
dîce de pre amvonu in dîu'a urmatória, care e r á Domineca iuainte
de Cratiunu. Predic'a mi-a sî succes'), càci sî pre cale o totu
diceámu. Dupa care invitându-me Negrutiu la prandiu me r e -
flecta la unele gesturi nenimerite si dându-mi instrucţiuni, 'mi-dîse:
»nie bucuru cà in tine nu m'am insielatu. — l a t a me apromitu
de pre acumu cà eu vreu se-ti fiu nanasiu" etc. — F o r t e mulţi
suntu cei ce s'au i m p a r t a s î t u de b u n ă t a t e a lui. Mulţi nepoţi si
nepóte a crescutu ; — numerulu acelor'a si aceloru ajutaţi de elu
i n t r u adeveru „e legionu." — Abstragêndu de la altele pro coronide
fia amintiţii inca a t â t ' a , cà unu — astadi prea demnu protopopu
romanu greco cat. — carui'a paulo majora c a n o ! ar' fi unu pia-
ristu, de nu erá Negrutiu, — si înca sî alţii l'ar fi u r m a t u dintre noi.
O ! N e g r u t i u erá spiritu r a r u — regenaratoriu !
Dormi in pace suflete nobile, — cá despre unulu cá tine a
predîsu Ovidiu:
„Astra ferar nomenque erit indelebile "
„Ajuuge-voiu la stele, si numele . . va fi nestersu."
Iclodu-mare, 10 Decern. 1888.
adictu finulu seu Joanu Papiriu Popu
protopopu,
 Betrânulu Tobí'a
— Consilii practice, —

Betrânulu Tobl'a se născuse in unu orasîelu, unde asiá de

inde8tulitu trăise, incâtu de abiá credu, se fi fostu unde-va afara
de satulu vecinu. Prelânga tote acestea sciá atâtea reguli prac­
tice pentru viétïa, cá BÍ unulu care a umblatu prin Parisu si Londr'a.
Bunului betrânu — dândui-se ocasinne i plăcea se spună
feliu de feliu de istorióre scurte audîte in decursulu lungului seu
traiu in loculu nascerei s'ale si apoi din acestea sciá trage nesce
apjicari practice tare bune si folositóre.
Unu têneru î-i lauda pe façia modu lui de viétïa.
Hm! — 'lu întrerupse betrânulu suridïêndu — asiá dara
chiar' asiá de intïeleptu sum io ?
— Asiá dïo aceea bade draga ! asiá dîce tóta lumea. Mie
mi-ar' plăcea tare multu se fiu asiá de intïeleptu cá d.-t'a.
— Déca chiar' o voiesci ace'a, nii-i lucru asiá mare! Gri-
gïesce numai dragulu mieu, ce facu nebunii..!
— Cine?... nebunii? — 'Iu intréba tenerulu plinu de uimire.
— Dá, dá! nebun'i ! grigïesce ce facu aceia, si tu nu face ca
ei ; in ast'a stă tata intîeleptiunea.
— De esempln!
— Apoi de esem plu: i-a se vedi pretine, in tineretï'a mea
traiá aci unu matematicii betrânu, unu „omutiu" slabu si cá vai
de capulu lui. Acest'a in veci nu vorbia cu nime, far' totu mor­
măia numai in sine. Si apoi inca se sè mai uite iu ochii cuiv'a, —
ferit'o sfântu! Se ocupa numai si numai cu sine si seracu cum
erá, nu se mai ingrigiá si de lumea diu afara. Si ce credi cà
díceáu omenii despre elu?
— Ce alfa, decâtu cà e unu iuvetïatu ce se totu gândesce?
— De u n d e ? . . . Dîceau cà e unu nebunul. . Vediendu io
acést'a, m'am cugetatu in mine ast'feliu: grigïesce Tobie, se nu
patïesci si tu cá aeelu iuvetïatu, si de ace'a nu face ce face elu.
Nu te ocupa mimai cu tine, nu incungmrá societăţile, ci : privesce
cu blândétïa in ochii ómeniloru si mai impretinesce-te si cu altul
Spunem acum nepóte draga ! bine am facutu ori ba ?
— O, me rogu! tare bine!
— Nu sciu dïo io! N'am facutu chiar' bine. — Pentru-cà ia
se vedi: totu in orasîelulu acest'a erá unu magistru de jocu. Acest'a,
opusu celui de autâin, se uitá indrasnetïu in ochii fiecarui'a si
atât'a i flecariá omului incâtu nu sciái cum se te mai scapi de
elu. Despre acest'a ce voru fi dîsu omenii, ce cugeti ?
— Ce se dîca alfa, decâtu cà e unu omu tare vialu si tare
bunu de petrecere.
— Dá, de unde ? Si de acest'a dîceau cà-i nebunii. Conside-
rându si pre acest'a, m'am intrebatu din nou: ce voiu face cá
se deviu intïeleptu? — — — Nu voiu lucra nici cá betrânulu
matematicii, 'mi diseiu dupa multa chipzuire, d a r ' nici cá magis-
trtilu de jocu, ci voiu tïênea calea mijlocie. Uitate blându in ochii
omenitoru, cá acest'a, si apoi seriosu in internulu teu, cá acel'a!
Vorbesce fraucu si vialu cu omenii, cá magistrulu de jocu: si apoi
tainicu si sinceru cu tine, cá matematiculu ! Asia am lucraţii nepóte
draga, in ast'a stà totu secretulu !
De alta data unu negutîatoriu tiueru, se plânse betrânului
intïeleptu, cà n'a re de locu norocii in negutî'atorie.
— Eh, n'ai ! cautatï-'lu numai prietine, căutaţi si mai d e p a r t e
noroculu, si vei vedea cà la urm'a urmeloru totu 'lu vei aflá.
— Déca dóra c a u t a t u - l ' a m u destulii - reflecta negutîato-
riulu — si totuşi nu l'amu gasitu ! Diu o nefericire dáu in a l f a ,
asiá incâtu amu socotiţii, cà ar' fi mai biue se sïedu acasă si
se nu me mai ostenescu de-gïab'a.
— Ace'a se n'o faci! Umbla numai uecurmatu clupa norocu,
tribue se-'lu afli odată. Un'a amu numai se-ti s p u u u : pbrta-ti
nasulu cum se cuvine!
— Ce dîci ? cum se-mi portu n a s u l u ?
— Stai, cà te voiu desluşi! Gândii vecinulu meu, est'a din
stâng'a îsi edificase cas'a, umpluse tóta strad'a de plute, b â r n e si
pietrii. Éca numai in o dî vine pre aicea primariulu nostru, care
era pre atunci iuca teneru, cu capulu tïapênu si cu nasulu susu,
par'-ca-'lu p u r t a prin nori, si unde nu-mi calea pe o g r ă m a d a de
bârne, si puff! cade la pamentu si-si rupe unu pietïoru, — si de
atunci dupa cum 'lu poti vedea, totu şchiopa. Si ce vréu se dîcu
cu a s t ' a ?
— Se-mi ammtesci de dîcal'a vechia: nu-ti purta nasulu
prea susu !
— Asiá-i ! . . . dar' nici prea josu Càci se vedi, pretine draga,
totu pe acesta ulitîa mersè si unu poetu, carui'a i erá pliau
capulu de viersuri si idei inalte. Acest'a î-sï tïênea uasu totu
in josu, cá si cum a r ' fi voi tu se rîme cu elu parnêiitulu. Pleoscu !
se rumpe o funie si o bârna cade in josu cu iutïal'a fulgerului.
Poetulu se sparie, fiendu conturbatu in meditarile s'ale poetice, si
t r e b u i se pazésca patulu mai multe dîle. Spune-mi d a r ' acum'a,
cum vei avé se-ti porti d.-t'a nasulu?
— Nici nrea susu, nici prea josu, voiu tïênea calea de mijlocu,
— De sigurii ! nici prea susu prin nori, nici prea josu asia
cá se ajungi cu elu in pamentu, sî te asiguru, cà déca vei privi
liuiscitu sî in drépt'a sî in stâng'a, sî in susu sî in josu, vei pro­
gresa mai bine, si nu vei aveá de a te plânge asia multu in potriv'a
norocului.
De alta-data unu antepreooru viue la b e t r â n u cerêndu baui
impruinutu, pentru nesce afaceri ce avea de gânduse întreprindă.
— Multu nu voiu câsciga iu acesta afacere, prevedu —-
dîse intreprindietoriulu — d a r ' fiiudu-cà îmi sta, asïa clîcûndu mai
in cale, n'asï voi se-o scapu.
 Modulu acest'a de vorbire displăcu betrânului Tobí'a.
— Sî de câtu ai avea d-t'a trehuintia p r i e t e n e ? — întreba
betrânulu.
— Nu-mi trebuescu cine seie câţi ; nprópe u n u bagatelu :
100 de taleri.
— Numai atâti'a? . . . I t i dâu bucuroşii. . . T a r e bucurosu !
Sî cá se vedï câtu de bucurosu tî-ï dau, voiu mai adauge cev'a
sî pe de-asupr'a, care frate la frate platesce 100 de taleri.
— C e ? Spunemï c e ? unchiesîule Tobie!
— É c a o scurta istorióra. — In tineretï'a mea a v e a m de vecinu
pe unu negutîatoriu de viuu, unu oinu de totului-totu e a r a c t e -
risticu, care aveá unu modu propriu de vorbita, care-'lu sî pusè
apoi bine.
— Sî a n u m e ? !
— Déca-'lu întrebai a n u m e : „Cuinu-i d-le B u t e s c u ? Câtu ai
câscigatu in v i n u ? " „Pucinu, numai .".o taleri. O nemic'a tóta!"
— Ori déca-i d í c e á i ! „Ai patîtu-o sî d-t'a d - l e B u t e s c u ! " — „De
u n d e ! Nici nu se rentéza se mai discutamu de acelu lucru. T ó t a
pagub'a abiá se urca la 1~0 t a l e r i " —- Fusese, unu omu cu
stare buna, d a r ' modulu seu de esprimare, îlu duse pe incetulu la
sapa de lemiui. Câtu cerusï n u m a i d-t'a. am uitaţii ?
— E u ? Numai 100 de t a l e r i !
— Bine dîci 100 de taleri. Dupa-cum vedï am o memoria
de totu debila. . . — Mai avusei iuca si unu altu cunoscutu, care se
negustoria cu bucate. Acest'a cu „vorb'a" lui ajunsese de-sï facù
nesce case mari cu etagîu si unu magazinu mare de bucate. Scii
ce „vorba" aveá a c e s t ' a ?
— De unde se sciu uncbiesîule. Se o sciu mi-ar' p r i n d e
t a r e bine.
— Asculta-me d a r a ! Déca îlu întreba cinev'a: „Ce mai faci
d.-le Cosïereauu ? câtu ai câscigatu in b u c a t e ? " — „Destulu, m u l -
tïemescu lui D.-dïeu! o multîme de bani, o suma t a r e frumósa,
100 de t a l e r i ! " — respundeá elu deplinu multiamitu ; sî se poteá
vedeá de pre façi'a s'a câtii-i p a r e de bine, Déca-i díceái i n s e :
„Ce ai d-le Cosïereanu de ce esci asïa superatu d e o vreme J n -
cóce?" — „Vai de capulu m e u ! " — r e s p u n d e á elu mâcbuitu, „am
pierduţii iu bucate bO de taleri." — Dupa cum amintisemï, onmlu
acest'a începuse cu puçinn, si d u p a cum scli are cele mai frumőse
case in s t r a d ' a vecina. — Se-mi spui acum, a cânii „vorba" t î - a
mai p l a c u t u ?
— Naturalii, cà a celui din u r m a !
—• H m ! — facîi betrânulu — nu-i chiar' recomendabilu,
pentru-cà iá socófce: Cosïereanu in veci totu numai cu „multî bani"
„ t a r e m u l ţ i " erá in gura, ori sî de eâte-ori cereai cev'a pentru
nesce scopuri filantropice ori chiar' comune, desî a r ' T i trebuiţii
atunci se folosésca pe alui Butescu. P ă r e r e a mea dragulu meu e :
se le folosesci aineudóue dupa cum cere trebuintï'a st têmpulu.
 — Vorba se fia unchiesïule Tobie! dar' eu totu eu Cosïe-
reanu tïêou. Casele celea fruinóse si magazinulu eelu mare pla-
tescu multu.
— Bine ! dóca cugeti asia.
— Pâna atunci inse îmi trebue multï bani, tare multî, 100
de taleri !
— Vedî asia, acum bine vorbesci. Vei capetá sut'a imprumutu.
Se scii inse: cându ceri delà cinev'a cev'a imprumutu folosesce vorb'a
lui Cosiereanu, éracandu ajuţi pe deaprapele atunci vorb'a lui Butescuf
(Engel.) A . C. Domsîa.

Gasuri d6 resolvatu.
1. Fiendu parochulu la uuu pretinu alu seu in visita 'lu chia-
ma unu omu la unu moribundu; elu merge la baserica, se provede
cu cele de lipsa si pleca spre cas'a muribundului ; inse cându ajun­
ge la porta, numai se între in launtru, aude strigându dupa elu
servitórea s'a, care vine si-i spune, cà pre dómn'a. preotésa o-a
apucatu unu inorbu greu repentinu asiá incâtu abiá sei de sine.
- Ce va avé se faca preotulu ? Si pentru ce?
2. Unu omu bogatu fiendu greu morbosu, asiá cà abiá se
pote se mai traiésca câtev'a óre, marturisesce confessariului, cà in
tineretïele s'ale a luatu prin contractu falsu moşi'a unui omu,
acarui prunci mici din caus'a acést'a umbla a cersî. Trebue se-lu
indrumeze confessariulu cá se restitue moşi'a luata pe nedreptu,
si in ce modu, de óre ce morbosulu dupa semne abiá are inca
câtev'a óre?
3. Unu concubinariu ocultu, cá greu morbosu se marturisesce
si promite cà-si va dimite concubiu'a si asiá confessariulu 'lu ab­
solvă. Elu inse scolâuduse nu-si implinesce promisiunea, ci tïêne
si mai departe pre concubina iu cas'a lui. Iutr'ace'a cade din nou
la patu si aprópe moribundu invita totu pe acel'a confessariu cá
se-lu raarturisésca. Absolvá-1'a ori ba? Si pentru ce?
Basilius.

V A R I E T Ă Ţ I .
Anu nou fericitu oftamu toturoru amiciloru si benevoitoriloru
noştri si preste totu toturoru Româniloru de pretotindenea !
In Capitululu din G h e r l a au fostu înaintaţi: diu D é m e t r i u
Co r o i a n u la stalulu de canonicu custode, diu V a s i l i u P o p u
de canonicu scolasticu si diu E u s e b i u C a r t i c e de canonicu
cancelariu. — Stalulu de canonicu prebendatu iuca nu s'a complenitu
 Baseric'a romana din Basarabi'a Chisînèulu, care este capi-
tal'a Basarabiei, este totu-odata si in privintï'a religionara si cul­
turala centrulu acestei provincie.
In Chisînèu exista archiepiscopia delà anulu 1812; archiepis­
copulu porta numele de Chisînèu si Chotinu; ultimulu titlu 'lu porta
in amintirea, cà in Chotinu iu trecutu (in secululu 18 si mai în­
1
ainte) exista episcopia pendinte de Mitropoli'a din Iasi. ) Primulu
titulariu alu eparchiei Chisîuèului si Chotiuului a fostu Metropo-
litulu Gavriilu Banulescu, românu din orasiulu Bistritî'a (Transil­
vania), fostu pâna la anulu 1812 Metropolitu-exarchu alu Vala-
chiei, Moldaviei si Basarabiei, precum si 4 ani Metropolitu de Chievu,
care a decedatu la anulu 1881, fiindu inmormêntatu la mănăstirea
Kipriana, infiintiata de Domnii Moldovei si pendinte acum de mă­
năstirea bulgara din muntele Athos, numita „Zograf." — Metropo-
litulu Gavriilu Banulescu a infiiutiatu prim'a tipografia românésca
in Chisînèu pe lângă cas'a archierésca ; intr'acésta tipografia s'au
2
tiparitu mai multe cârti româneşti. )
Dupa Metropolitulu Gavriilu Bauulescu a fostu titulariulu
eparchiei de Chisînèu si Chotinu archiepiscopulu Dimitriu Sulim'a,
românu din orasïelulu Dubosariu de pe malulu stângu alu rîului
Dnistru, in guvernamentulu Chersouu, care inainte erá ajutoriulu
Metropolitului Gavriilu Banulescu, purtâudu titlulu de epis-
copu de Akermauu. Dimitru Sulim'a pâna la morte (anulu
1844) a sustïenutu, dupa potintïa, roraanismulu in Basarabi'a; siu-
guru a tradusu mai multe scrieri, mai alesu predice, din rusesce
in românesce, si a insarciuatu si alte persóne se o faca acést'a.
Dupa Dimitriu Sulim'a nu s'a mai numitu capu alu basericei
din Basarabi'a de origine româna. Urmaşii lui, archiepiscopii Iri-
narchu Popovu si Antoniu Socotovu au fostu curaţi rusi: atâtu
unulu (1844 -1858) câtu si altulu (1858 1871) celu puçinu tole­
rau Romanismulu in Basarabi'a. Serviçiulu divinu se făcea in
baserice in doue limbe : româna si slavona. Aceşti archiepiscopi
au si insarciuatu pre preoţii Teodoru Baltagu din Chisînèu, fostu
profesoru la seminariu, Teodoru Laşcu, acum preotu in satulu
Chiperceni, judetiulu Orcheiu, éra Joanu Neagu in orasïelulu Cau-
sïeni, judetiulu Benderu, totl români de origine, se traducă mai
multe cârti din rusesce in românesce.
Delà venirea in Basarabi'a a lui Paulu Lebedevu cá epis­
copii (delà 1879 archiepiscopu alu Chisînèului si Chotinului) miş­
carea românésca a fostu cu totulu înăbuşita : tote persecutiunile
potentióse au fostu intrebuintiate contr'a Romauiloru din Basa­
rabi'a; lucrurile au mersu asia de departe, in câtu unii preoţi ro-

') Din titularii episcopiei de Chotinu este de insemnatn episcopulu Am-

filochiu, care a compusu o geografia a tîeriloru române, o aritmetica etc.
2
) A fostu nimicită la anulu 1871 de Paulu Lebedevu, Episcopu alu
Chisîseului si Chotinului, actualu exarchu alu Georgiei (in Tiflis), care a datu
lovitura de morte românismului in Basarabi'a,
mani au fostu dusi din Basarabi'a in centrulu Rusiei ; alti buni
r o m â n i au fostu scoşi din funcţiuni si tramisi in d e p ă r t a r e . — Se
potu scrie volume de trist'a a d m i n i s t r a r e abasericei din Basarabi'a
sub archiepiscopulu Paulu Lebedevu, pe care Basarabienii nu-lu
numescu altu-feliu decâtu „românofagu."
Suceesorulu archiepiscopului Paulu Lebedevu, archiepisco­
pulu Sergiu Lapidevsky este omu i n v e t î a t u ; au fostu 25 de ani
profesoru la Academi'a teologica din Moscv'a si are mai multe
s c r i e r i ; elu a fostu adusu delà o eparchie superióra (Cazanu pe
Volga) la auuiu 1882 iu Basarabi'a, anume cá se impace spiritele,
care eráu forte nelmiseite din caus'a portărei predecesorului seu.
Elu o reinnintiatu tipografi'a românésca, infiintiata de metropoli-
tulu Gavriilu Banulescu, n s e nu iu Chisînèu,ci in mănăstirea „Noulu
;

Neamtiu" din satulu Chitcaui, aprópe de Benderu, pe Duistru, sub

conducerea neobositului par. Andronicu, care a scrisu de Români
preste 20 volume. — In mai tote basericele române, din Basarabi'a
se face acum seiviciulu divinu in limb'a româna cá si iuainte de
archiepiscopulu Panlu Lebedevu. Numai in scóle nu S c preda limb'a
româna, — ce'a ce este unu lucru forte tristu pentru Românii din
Basarabi'a.
Preotîmea româna din Basarabi'a au lucratu multu la sus-
tïêrxerea si desvoltarea conscieutiei nationale a crediutiosiloru sei
connationali. — Dar' decându Basarabi'a au fostu rapita de Rusi,
acesti'a făcu totulu pentru inabusîrea sêmtïului uationalu româ-
nescu si contopirea tuturoru poporatiuuiloru din Basarabi'a in ma­
rele collosu alu Nordului-, si Românii din Basarabi'a in ce'a mai
mare p a r t e suntu torte nepăsători ; ei avéndu buna s t a r e m a t e ­
riala, nu multu 'si framêuta capulu cu limb'a si natioalitatea loru.
Românii din Romani'a libera inse n'ar' t r e b u i se fie indiferenţi
façïa cu starea fratiloru loru din Basarabi'a !
Invetiatorii in Spani'a Nu numai la noi, ci si in Spani'a ducu
iuvetiatorii lipse iu cele materiale. Unulu din cele mai de frunte dîuare
din capital'a Spaniei, in numerulu din serbatorile Crăciunului, scrie
u r m a t ó r e l e : — „Fie-care crestinu bunu trebue se cugete cu oca-
siunea serbatoriloru Crăciunului la seraci. Si cari seraci suntu mai
a p r ó r e de noi decâtu conducătorii tinerimei, iuvetiatorii n o s t r u ?
Din provinci'a M u r c i ' a ui se scrie, cà in orasïelulu A q u i 11 a s ,
invetiatorii de 11 luni n'au primitu nimicu din salariulu loru. Po-
sitiunea loru e de compatiimtu, si unii dintre ei uepotêndu solvi
cuartirulu, fura a r u u c a t i pe strada, si ast'feliu espusi miseriei si
rusînei publice. Daca părinţii copiiloru. cari suntu incredintiati
acestoru invefiatori, nu voru veni intr'ajutoriulu loru la unele oca-
siuni, aceşti nefericiţi invetiatori voru trebui se móra de fóme.
P e n t r u ace'a implinesce acum fie-care un'a din cele mai cardinale
d?torintie de crestinu, déca cugeta si la sermauii invetiatori din
A q u i l l as."
Casatori'a Nazarineniloru = concubinatu. Unu Nazarinénu,
mai iuaiute de religiuuea rom. cat., doriudu a se casatori validu
 dupa legile basericesci si civile eu o femeia de religiuuea greco-
catolica a pretinsu delà preotulu miresei, se-i cunune inse fara de
a iudepliul ritualulu religioşii prescrisu de baserica p e n t r u cununii.
PreotuJu miresei a respinsu preteusiunea mirelui, carele apoi contra
acestei respingeri a recursu la Miuisteriulu ung. regescu de culte.
Ministeriulu cu provocare la unu rescriptu alu seu anteriorii refe-
toriu la Nazariueui, vespingêndu cererea, totu-de-o-data a enunciatu,
cà casatorii valide se potu încheia numai înaintea preotîloru reli
giuniloru recepté priu lege cu implinirea t u t u r o r u formeloru pres­
crise de legile bisericesci si civile. Convietïuiri de a l t u soiu au
a se privi de conçubiaatu.
Acte de binefacere, iu dîlele trecute s'a i n m o r m ê n t a t u soçi'a
decedatului Joanu O t e t e l e s ï a n u si conformu testamentului, ce
l'a fostu facutu acestu boeriu geuerosu alu României, averea s'a
iiitréga are se servésca pentru iufiiutïarea unui institutu de fete,
roinâuu caror'a li se va da o ereséére si educatiuue de bune
mame, fara pretensiuiii si l u c s u ; — ér' prisosulu proventului
auualu are de a se capitalisa spre a se inzestrá fetele esîte din
acestu institutu cu câte dóue sute de galbiui fie-care.
Dómn'a F. Veres n. Susau'a Cseh de Al-Csernatony a dăruiţii
pe séma celoru trei parochii române si ddue magiare din Ocn'a
Sibiiului (iOOO fi. adecă pentru fie-care câte 1200 Ü. v. a.
Baremi de-ar' aflá multi i m i t a t o r i ! !
Invenliunea unui romanu. J o a n u Sebesianu, orologieriu din
Sibiiu in Transilvani'a, domiciliaţii acum in Filipopolu, caută unu
capitalistu, spre a poté începe fabricatiunea unui orologiu iuveutatu
de dênsulu si nienitu pentru orbi si surdi. — Iuveutatoriulu afirma
cà noulu orologiu de busunariu, consistându numai d i n ü parti
principale, e neasemenatu mai usïoru de construitu si prin u r m a r e
multu mai eftinu decâtu orológele de buzunariu cu repetiţie, care
pâna acum'a se folosescu din partea orbi loru si consista din vre-o
12G de parti. — Capitalulu recerutu din partea m v e n t a t o r i u l u i e n u -
góre cu mai de 4( 00 fl.
Nóua lege v e t e r i n a r a — art. Vil. ex 1888 — a iutratu in
viprim'a J a u u a r i u a. c. st. n.
De óre-ce acosta lege c o n t ï ê . e mai multe dispusetiuui, a c a -
roru ueobservare cade sub pedepse grele, vomu comunica publi­
cului nostru aceste dispusetiuui, spre a-lu feri de d a u n e .
Dupa §. l:>\ ale acestei legi se pedepsesce cu iuchisóre pâua
la o luna si o pedépsa iu bani p â n a la 100 fl:
1. celu-ce nu va observa dispositiuuile legei privitóre la t ă ­
ierea corauteloru séu altoru vite p e n t r u consumu.
2. celu ce va taiá vitele iutr'altu locu si nu in casapi'a co­
muna unde se afla de acestea;
3. care iu atari locuri unde nu esista casapii comune fara
observarea ordinatiuniloru sustatóre pentru tăierea viteloru, le taie
si le vinde p e n t r u consumu; — in fine
 4. celu-ce vinde carnea delà vite crepate séu bolnave pentru
n u t r i r e a óineniloru séu le predà altor'a spre scopulu veudiarei.'
Pedéps'a se maresce pâna la dóue luui inchisóre si 200 fi.
pedépsa banala, daca transgressiuuea se repetïesce inainte de t r e ­
cerea aloru doi ani delà ultim'a pedepsire.
Si § 1J4. coutïêue mai multe hotariri aspre, care pâua acu
u'au fostu precisate dara acum călcarea loru se va pedepsi pâua
la 100 il. pedépsa banala :
a) care in contr'a hotarîrei §. 8 vinde, cumpera séu t r a n s -
portéza vite fara de pasportu de v i t e ; — apoi
b) acei casapi, negutïetori de vite, séu tïênetori de vite,
pentru iugrasïare, cari nu voru observa n o t a r i a l e §§. 12 si 13; —
in sensulu caror'a uumitii negutïetori s u n t u indetorati a
insinua cuinperarea séu aducerea viteloru din alta comuna străine
la antisti'a comunala propria in restimpu de 12 óre si a depune
pasportele viteloru acolo spre p a s t r a r e .
Lugosiulu, acesta mare comuna locuita in mai m a r e p a r t e de
româui si germani, s'a prefacutu cu dîu'a de 1 J a n u a r i u a. c. in
orasiu cu magistratu regulatu.
Cele mai mari baserici din lume. Cea mai m a r e baserica
este a Sântului P e t r u din R o m ' a ; ea póté cuprinde 45,000 de
omeni. — Catedral'a din Milanu contîêne 37,000 ; S.-tulu Paulu
din Rom'a 32,000; catedral'a din Coloni'a 30,000. — Apoi vine
baseric'a S.-tului P a u l u din L o n d r ' a si Petrouiulu din Boloni'a care
a r e locu pentru 25,000 de persóue. — Hagi'a Sofia, la Constanti-
nopolu, moschea S.-t'a Sofia, pote contîêne 23,000 de ómeni ; S.-tulu
Ioanu de L a t e r a u u diu Rom'a 22,000 ; Notre-Dame din P a r i s u
21,000; nóu'a catedrala de New-York 17,000; catedral'a din Pis'a
ace'a a S.-tului Stefanu din Vien'a, câte 12,00u; baseric'a S.-tului
Dominicu, din Boloni'a 11,400; Notre Dame din Munich 16,000 si
S.-tulu Marcu din Veneti'a 7,000.
încrederea r e s p l a t i t a Nu de multu repausatului archiepiscopu
de Bordeaux i-se anuiitïà odată o femeia sermaua, c a r e venia se-i
córa cev'a de pomóna.
„Câtu de betrâua este f e m e i ' i ? " intrebà buuuln prelatu. —
„Este de 70 de aui," respunsè servitoriulu. — „Se i-se dee 25 de
franci," ordona archipastoriulu. — „Dara, Einineutia" — cuteza a
adauge servitoriulu, „nu este prea mare acésta d a u i e ; càci feme-
i'a este o j i d a n c a ? ! " — „Atunci se i-se dee 50 de franci,"
replica archiepiscopulu ! „încrederea, ce a pusu-o ea intr'unu c r e ş -
tinu, m e r i t a se fia resplatita !"
A s e n t a r e a in anulu 1889. In anulu acest'a voru fi chemaţi
la asentare tinerii n ă s c u ţ i in 1869, 1868 si 1&67; conscripti'a inse
va fi a se estinde p e n t r u tote eventualităţile si asupr'a clasei
de etate a p a t r ' a (1866). Asentarile se voru face dupa districte

Proprietarul, Redactorii si Editoru : Hioolae F e k e t e - H e g r u t i u in Gherl'a.

Qherl'a. Imprimari'a „Auror'a" p. A. Todoranu.