Cuprins

Capitolul 1................................................................................................................ Pag. 3

Generalităţi referitoare la vitamina B12............................................................. Pag. 3

Capitolul II............................................................................................................... Pag. 5

Proprietăți fizico-chimice si utilizare............................................................... Pag. 5

Capitolul III.............................................................................................................. Pag. 8

Concluzii.......................................................................................................... Pag. 8

Bibliografie.............................................................................................................. Pag. 9
 Capitolul I
Generalităţi referitoare la vitamina B12

Solubila în apa și eficientă în doze foarte mici. Este

cunoscută și sub numele de „vitamina rosie', sau
cianocobalamină. Cianocobalamină este forma sub care se
prezintă de obicei vitamina B12 în comerț. Unitatea de
măsură: micrograme (mcg). Este singura vitamină care
conține elemente minerale esențiale. Nu se asimilează bine în
stomac; pentru a fi eficientă, trebuie combinată cu calciu.
Fig. 1
Doza zilnică necesară pentru adulți este de 2 mcg, 2,2 mcg pentru femeile gravide și 2,6
mcg pentru mamele care alăptează. Un regim bogat în acid folic, dar sărac în vitamina
B12, așa cum este regimul vegetarian de exemplu, poate ascunde adesea o carență de
vitamina B12. Funcționarea normală a glandei tiroide permite o bună absorbție a vitaminei
B12. Simptomele lipsei de B12 pot apărea după mai bine de cinci ani de la secătuirea
rezervelor interne de cobalamină. Vitamina B12 este furnizată în primul rând de
alimentele de origine animală; vegetalele, cu mici excepții, nu conțin cobalamină.
Este indispensabilă pentru viață omului și a animalelor. Vitamină hidrosolubila care
joacă un rol în măturarea globulelor roșii plecând de la celulele-mamă și în sinteză unor
acizi grași și anumitor acizi amînați. SINONIM: cianocobalamină.
Are o structură deosebit de complexă, conținând 4,5% cobalt și radicalul cian, de unde și
denumirea de ciancobalamină. Vitamină B12 are formulă moleculară C68H90N14O14Pco
și masă moleculară 1490±140. Este unul dintre cei mai puternici factori antianemici
cunoscuți, prezentând o oarecare analogie structurală cu hemoglobină. Are o importanță
deosebită în ce privește creșterea, hematopoeza și funcționarea celulei nervoase.
Denumirea de cianocobamida derivă din structură să moleculară întrucât conține gruparea
cian(-C≡N), un atom de Co și grupări amidice. Se mai numește (pe lângă
cianocobalamină și cianocobamida) antianemica, vitamină antipernicioasa, corinoida,
factor antipernicios, factor anemic extrinsec, factorul proteinelor la animale etc. .
Denumirea de corinoida provine de la inelul porfirinic modificat din molecula sa numit
inel corinic. Numele de cianocobalamină nu este riguros științific deoarece nu conține
grupare aminica liberă sau legată de nucleul central (corinic), nici de atomul de Co și nici
de ribonucleotida, ci numai în componența grupărilor amidice, fapt pentru care este mai
corectă denumirea de cianocobamida decât cea de cianocobalamină. Identificarea,

2
izolarea, stabilirea structurii și a activității biologice a vitaminei B 12 a necesitat
colaborarea mai multor grupe de specialiști o perioadă mai îndelungată de timp ,
reușindu-se în cele din urmă obținerea acestei vitamine pe cale industrială. Prin anii
1950, imediat după descoperire, vitamina era extrasă din ficatul animal (cam patru tone
de ficat prelucrat ofereau un gram de vitamină B 12). În 1952, Miner Laboratories din
Chicago au identificat o tehnică de izolare a vitaminei B 12 din mocirlă canalelor, folosind
cca. 250 tone nămoluri culese zilnic. Că element exotic (între timp, tehnicile de izolare s-
au mai perfecționat, așa încât nu mai aveți motive să fiți îngrijorați), menționam că în
Indochina, băștinașii aveau obiceiul de a acumula peștii în mari recipiente, în care avea
loc un proces accentuat de fezandare / putrefacție. Rezultă un lichid cu un miros și un
aspect dezgustător, cunoscut amatorilor de bucătărie chinezească, bogat în acizi amînați și
vitamine. Activitatea și absorbția vitaminei B12 este condiționată de existența unui "factor
intrinsec"conținut în sucul gastric normal, hipovitaminozele fiind rezultatul aportului
insuficient sau lipsei "factorului intinsec ".[1]

Conținutul vitaminei B12 în diferite produse alimentare exprimat ȋn mg/

100g

Ficat Lapte Rinichi

35 – 50 mg / 100g 2 mg/ 100g 15 -20 mg /100g

Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4

3
 Capitolul II
Proprietăți fizico-chimice si utilizare

a) Vitamină B12 are o greutate moleculară între 1500 și 1600, pe baza determinărilor
ebuliscopice.

b) Conține în molecula sa un metal – cobaltul – în proporție de 4%. Din studiul

proprietăților sale magnetice, s-a tras concluzia că metalul se găsește fie sub forma
trivalență, fie sub formă biv 747b19h alenta, în care caz este legat de un atom de oxigen.

c) Conține în moleculă un nucleu: 5-6 dimetilbenziminazol ,sub formă de combinație

glicozidica cu riboză, această din urmă este legată de o moleculă de acid fosforic în
carbonii 2 sau 3.

d) Există o fracțiune a cărei formulă dezvoltată nu a fost încă precizată cu formulă

brută aproximativă C43H55O4N9Co . În această fracțiune se găsește cobaltul. El se leagă
de o grupare cianură, iar fracțiunea întreagă se leagă la complexul acid fosforic– riboză –
dimetilbenziminazol printr-un atom de oxigen.

e) Conține 2 grupări: aminopropanol și o grupare amoniu,în afară de cele enumerate.

f) Nu conține nici un acid α- aminat, decelabil prin hidroliză acidă, ceea ce arată că nu
are o structură polipeptidică.

g) Fuziunea alcalină a vitaminei B12 da combinații pirolice, oarecum similare

hematoporfirinei, ceea c ear putea pleda în favoarea unei structuri porfirinice.
Vitamina B12 se prezintă sub formă unor cristale de culoare roșie – închis,de formă
aciculară, fără punct de topire bine determinat.
Este solubila în apa.
Este rezistentă la căldură : în 15 minute la 121° în autoclav nu-și modifică activitatea.
Bazele și acizii, chiar la temperatură camerei, modica activitatea vitaminei B12.

4
 Fig. 5

Vitamina B12, administrată în injecţii intramusculare, este indicată în carenţă

corespunzătoare. Ea este utilizată, de asemenea, în doze mari că analgezic. Injecţiile
intravenoase cu unul dintre derivaţii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate în caz de
intoxicaţie cu cianură. Administrarea medicamentoasă de vitamina B12 este contraindicată
în rare cazuri (anumite cancere, îndeosebi)[1].
Indicații:
- neuropatii (polinevrită alcoolică şi diabetică, tulburările sensibilităţii
profunde din scleroză în plăgi)
- hepatită cronică şi ciroză
- nevralgii de trigemen
- anorexie
- întîrziere în creştere
- sterilitate
- unele psihoze, senilitate
Nu există dovezi certe de eficacitate în multe cazuri dintre diagnosticurile
menţionate.[1]
Contraindicaţii:
alergie la ciancobalamină
bolnavi de astm
poliglobulii
neoplasm

Reactii adverse: ciancobalamina poate produce reactii alergice: urticarie si chiar

soc analfabetic.

5
Mod de administrare, posologie:
Calea de administrare obisnuita este injectabila I.M. sau S.C., calea orala nefiind
recomandata in anemia megaloblastica, deoarece nu este posibila absorbtia. Aceasta cale
poate fi folosita la vegetarieni, lipsiti de aportul vitaminei B 12 prin carne. La acestia doza
zilnica este de 1 ug.
Doza de vitamina B 12 este diferita in functie de intensitatea anemiei
megaloblastice, existenta unei infectii sau a tulburarilor neurologice. Initial, la formele
medii, necomplicate se administreaza zilnic 1 ug timp de 10 zile. In formele complicate
se administreaza 30 ug/zi, timp de 5-10 zile.[2]
Tratamentul de întreţinere se face cu doză de 30-100ug o dată pe luna.
În cazurile grave de anemie megaloblastica cu tromboalopenie, hemoragii,
infecţii, tulburări neurologice intense, tratamentul se face în prima zi 100 ug vitamina B12
I.M. şi 5 mg acid folic, oral, zilnic.
La copii se administrează 1-10 ug/zi.
În afecţiuni neurologice şi hepatice cronice se injectează 1 mg/zi sau la 2-3 zile,
iar în nevrite 1000 ug/zi.
Incompatibilităţi în soluţie:
Vitamina B 12 este incompatibilă în soluţii cu acid ascorbic, clorpromazima, soluţii
alcaline şi reductoare, vitamina K soluţie apoasă.
Absorbţia şi metabolismul. Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde pătrund
în sînge. Se elimina prin urină, fecale, tranpiratie.[2]

6
 Capitolul III
Concluzii

Carența vitaminică afectează țesuturile în care se produc multiplicări celulare

rapide.
Sunt afectate: măduva hematoformatoare (apare anemia megaloblastica),
mucoasa bucală (glosită Hunter), mucoasa tubului digestiv, bolnavii prezentând
inapetență, senzație de balonare, vărsături, diaree.
Dacă au fost excluse ouăle și produsele lactate din dietă, atunci este nevoie de
suplimente de vitamina B12. Dacă se consumă alcool în mod regulat, suplimentele de B 12
sunt cu siguranță necesare. În combinație cu acidul folic, vitamină B 12 poate fi un
excelent revitalizant. În mod surprinzător, chiar și mării consumatori de proteine pot avea
nevoie de sporirea cantității de vitamină B12 care funcționează sinergetic cu aproape toate
celelalte vitamine B, cu vitaminele A, E și C. Persoanele vârstnice au deseori dificultăți
de absorbție a vitaminei B12, necesitând suplimente injectabile. Ca parte componența a
complexului B, vitamina B12 poate fi de folos femeilor înainte și în timpul perioadei
menstruale.[3]

7
 Bibliografie

1. Maude Bouchard - Terapia prin vitamine ; Editura Niculescu 2003

2. Viorel Medvetki - Enciclopedia vitaminelor si a substantelor minerale; Editura:
Vladimed; 2002
3. http://dieta.romedic.ro/vitaminele-hidrosolubile