Cap.4.

Petrografie

CAPITOLUL 4
PETROGRAFIE

Pământul este supus încontinuu transformărilor din cauza naturale cât şi ca urmare a
acţiunilor omului.
Factorii naturali care influenţează aceste modificări sunt: căldura internă a Pământului,
gravitaţia şi mişcarea de rotaţie a Globului terestru,radiaţiile solare, radiaţiile cosmice,etc.
Procesele de dezintegrare radioactivă ce au loc în interiorul pământului ce generează
căldura internă a Pământului,poate fi considerată principala sursă de energie a proceselor geologice
de adâncime.
Curenţii de convecţie din mantaua exterioară deplasând magmei în rifturile dorsalelor
oceanice, în aliniamentele vulcanice din largul oceanelor şi în vulcanii înşiraţi în faţa zonelor
oceanice de subducţie a scoarţei produc diferite fenomene, procese geologice cum ar fi:
- fenomenele magmatice care se subîmpart în fenomene plutonice şi fenomene vulcanice
( magmatism şi vulcanism );
- procesele de metamorfism;
- mişcări oscilatorii şi orogenetice - diastrofism
- cutremure de pământ (mişcări seismice).

4.1. Elemente introductive privind geneza rocilor

Deşi sunt foarte multe incertitudini în ceea ce priveşte compoziţia pământului, generalizând
se poate afirma că rocile ce alcătuiesc scoarţa pământului au luat naştere ca urmare a diferitelor
procese ce se încadrează într –un ciclu petrogenetic, pornind de la magmă ( figura 4.1.)

Figura 4.1. Ciclu petrogenetic

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Rocile sunt grupuri naturale de unul au mai multe minerale ca alcătuiesc scoarţa terestră,
formându – se prin procese endogene sau exogene.
Magma (din greacă, masă frământată) este un amestec lichid compus din diferite minerale
care se află în stare topită, gaze şi bucăţi solide de diferite roci, care este întâlnită în straturile
pământului, în manta sau scoarța pământului.
Magma din interiorul pământului supusă la diferite presiuni şi adâncimi , prin procedee
endogene crează rocile magmatice ( eruptive – intrusive) şi rocile metamorfice.
Procesele exogene crează prin fenomene de eroziune, alterare, transport şi depunere a rocilor
magmatice noi roci numite roci sedimentare.
Dacă se consideră scoarţa terestră în totalitate cca 40 km, aceasta este formată din 95% roci
magmatice, 4% roci metamorfice şi roci sedimentare 1 %.Dacă se analizează numai 4 km grosime ,
partea superioară atunci scoarţa este formată majoritar din roci sedimentare apoi cele metamorfice
şi eruptive.

4.2. Consolidarea magmelor la suprafaţa scoarţei ( vulcanism )

Magma ajunge uneori în apropierea scoarţei terestre iar atunci când presiunea vaporilor şi a
gazelor acesteia este mai mare decât rezistenţa pământului de deasupra se provoacă ieşirea magmei
la suprafaţă având loc astfel fenomenul geologic de vulcanism.
Fenomenul ieşirii magmei la suprafaţă este denumit erupţie şi are loc acolo unde scoarţa
terestră opune cea mai mică rezistenţă. Acest punct de rezistenţă redusă este reprezentat de
crăpăturile din scoarţă sau de limitele dintre plăcile tectonice continentale (ex. vulcani din
Indonezia, din Cercul de foc al Pacificului), sau vulcani din Islanda.
Erupţiile vulcanice pot fi explozive ( se aruncă în aer materie pe distanţe mari iar lava este
săracă în silicaţi) şi efuzive ( erupţia este silenţioasă se aduce la suprafaţă lavă bazaltică ).
Un vulcan ( aparatul vulcanic ) este alcătuit din:
- bazin magmatic ( vatra vulcanului),
- coş vulcanic, reprezintă hornul sau orificiul de evacuare a materialelor ce vor fi
expulzate.Este legătura dintre bazinul magmatic şi crater prin care se produce erupţia.
Din coş pot apărea ramificaţii laterale iar dacă se efectuează o secţiune transversală prin el
atunci se va obţine un contur circular sau oval.
- conul vulcanic ( muntele vulcanic ),este format sub accesiunea şi presiunea gazelor şi
magmei (rocile topite). Este realizat din lava revărsată şi din alte materiale rezultate în timpul
exploziei vulcanice; reprezintă o formă de acumulare, a cărei morfologie depinde de tipul activității
vulcanice şi apoi de evoluţia subaeriană a eroziunii.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

- craterul reprezintă prelungirea externă prin care se termină coșul; are de obicei forma de
pâlnie, prin care materiile incandescente ies la suprafaţă ( deschidere cu forme si diametre diferite ).
Erupţia vulcanului este însoţită de cutremure de pământ, erupţie de gaze, cenuşă, bombe
vulcanice (fragmente rupte din crater) şi lavă care se solidifica prin răcire.
In figura 4.2 este prezentată aparatul vulcanic.

Fig. 4.2. Aparat vulcanic- sursa ( http/wikipedia)

Ca urmare a activităţii vulcanice i- au nastere produse gazoase, lichide şi solide sau mixte.
Produse gazoase- atât în timpul erupţiei cât şi după aceea au loc emanaţii gazoase formate
din : vapori de apă, CO2, H, Cl, S, N, O, C, CH4, H2S, SO2 şi alte gaze.
Aceste emanaţii au fost denumite fumarole şi se manifestă nu numai în craterul şi şuvoaiele
proaspete de lavă ce curg din vulcan ci şi în crăpături mai îndepărtate a acestuia.
Produsele gazoase apar în toate fazele de activitate ale vulcanilor şi depinde de chimismul
lavei.
Produse lichide – lavele, topituri de silicaţi, cu procent scăzut de gaze şi care provin din
rezervorul magmatic fac parte din aceste produse.Alte produse lichide sunt: lahar (curent noroios),
izvoare termale ( fierbinți ce izbucnesc din pământ ca fântâni arteziene, cu o mineralizaţie sporită

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

prin capacitatea lor mai mare de dizolvare) şi geyseri -cu erupţie periodică, maare (lacuri circulare
vulcanice ).
Lavele pot fi: acide(bogate în bioxid de siliciu şi se caracterizează printr-o vâscozitate mare)
sau bazice – au o fluiditate mai mare sunt lavele bazice, deoarece au conținut mai scăzut de bioxid
de siliciu. Aceste lave au o viteză mare de curgere şi pot forma torenţi de lavă ce pot ajunge la zeci
de kilometri distanţă faţă de punctul de erupţie.
Produsele solide ( piroclastite) se obţin prin consolidare, lava dă structuri de mase sticloase
ce înglobează materie cristalizată sau nu, funcţie de tipul de consolidare.
Funcţie de dimensiunile lor aceste produse pot fi:
-blocuri , dacă volumul lor este mai mare de 1m3 , au fost cazuri când blocuri de 2 -3 m3 au
fost aruncate la distanţe aproximativ 300 m;
- bombele vulcanice ( bolovani ) sunt au volum mai mic de 1 dm3;
- lapilii (fragmente între 2 - 64 mm) Atunci când provin din lava proiectată în atmosferă,
prezintă numeroase goluri de mărime milimetrică;
- cenuşă vulcanică- partea cea mai fină, particule sub 2 mm;
In figura 4.3. este prezenată lava aruncată în aer de la vulcani din Hawaii.

Figura 4.3. Lavă Hawaiană

Produse mixte, cu scurgeri de piroclaste, echivalentul magmei în adâncime sunt plutonitele

(roci magmatice de adâncime formate la presiuni și temperaturi ridicate).
Ca urmare a analizei repartiţiei vulcanilor pe Pământ, cercetărorii au concluziona existenţa
unei legături directă între fenomenele vulcanice şi zonele de orogeneză sau de fractură a scoarţei.
Din totalul vulcanilor activi şi stinşi peste 60 % se găsesc în zonele de subducție a plăcilor
litosferice, în partea dinspre continent a foselor oceanice şi în lanţul de munţi formaţi în partea
dinspre continent a foselor din faţa plăcilor continentale.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

4.3. Caracteristicile generale ale rocilor magmatice

Rocile eruptive au fost denumite de mineri, altele după mineralele care le alcătuiesc sau
după locul în care au fost decoperite pentru prima dată.
Criteriile de recunoaştere a rocilor pe teren şi în laborator sunt în funcţie de : modul de
zăcământ din care au fost prelevate; compoziţia chimică şi mineralogică; structura şi textura lor.

4.3.1. Modul de zăcământ

Topiturile magmatice prin consolidare formează diferite tipuri de zăcăminte. Acestea se
clasifică în:
- zăcăminte interne, atunci când masa topită a magmei se consolidează în interiorul
pământului, nu ajunge la suprafaţă. Sunt cunoscute doar datorită fenomenelor de eroziune care au
distrus stratele acoperitoare. Ca exemple pot fi date batolitele, filoanele, lacolitele.
- zăcăminte exterioare sunt cele rezultate din erupţiile vulcanice când masa topită s-a
consolidat în aer, la suprafaţa terestră. Lava ieşită la suprafaţă poate lua forma de: cupolă( dom),
scurgeri, pânze, conuri vulcanice.
In figura 4.4. sunt prezentate diferite tipuri de zăcământ magmatic atât întern cât şi extern.

Figura 4.4.Tipuri de zăcăminte

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

4.3.1.1. Zăcăminte magmatice interne

Batolitele sunt corpuri magmatice de dimensiuni foarte mari, de sute de kilometri pătraţi,cu
baza foarte lărgită, de formă neregulată,profund înrădăcinat, a căror rădăcină nu este cunoscută.
Se întind de la adâncimi de 30 … 40 km în jos, în crusta terestră. Sub raport geomorfologic,
batolitele prezintă importanţă mai ales când apar la suprafaţa scoarţei terestre, prin eroziune, sub
formă boltită, largă pe mari întinderi. Sunt formate de obicei din roci acide, granite şi
granodioritice.
Ca exemple pot fi date masivele granitice din Parâng, Retezat masivul Sierra Nevada,
batolitul Cornubian(Dartmoor, Bodmin Moor, St Austell, Carnmenellis, Land's End and the Isles )
Batolitele din Sierra Nevada , Panguipulli,Patagonian, Mt-Louis-Andorra Batholith,Enchanted
Rock, Idaho Batholith. Imagini cu batolite sunt prezentate în figurile 4.5 ... 4.8 , sursa http//
wikipedia.geol.

Figura 4.5 Sierra Nevada Figura 4.6 Enchanted Rock

Figura 4.7 Dartmoor Figura 4.8 Granite din Trenemene

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Lacolitele sunt corpuri hipoabisale în formă de lentile sau cupolă (ciupercă). Se consideră că
neputând ajunge la suprafaţa terestră s-au consolidat în interiorul magmei, între stratele superioare
pe care le –a ridicat ca o boltă, dislocând sau îndepărtând aceste strate şi urmân în general direcţiile
de mică rezistenţă.
Cele mai multe lacolite sunt formate din roci acide, granite sau granodiorite, şi mai rar din
roci neutre şi bazice.
In figura 4.9 este prezentat un lapolit ce se poate observa datorită fenomenelor de eroziune
la care au fost supuse stratele acoperitoare.

Figura 4.9 Lacolit din Montana

Filoanele strat ( sill ) sunt corpuri magmatice stratiforme care au injectate în lungul
planurilor de stratificaţie. Grosimea lor este redusă în raport cu extinderea în suprafaţă. Se întâlnesc
în complexe stratificate slab dislocate tectonic având puţine fisuri transversale.
Dyke-urile sunt injectări de masă topită sau depuneri hidrotermale în crăpăturile scoarţei,
provocate de mişcările tectonice ale acesteia. Când rocile înconjurătoare sunt erodate, dyck-ul apare
în relief sub forma unui perete mult mai rezistent.
Se întâlnesc atât în rocile magmatice, pe fisurile produse prin contraţia magmei, în timpul
procesului de consolidare cât şi în masa rocilor metamorfice şi sedimentare, umplând crăpăturile
produse în urma acţiunii forţelor geodinamice.
Au în general forme neregulate,lungimi şi grosimi extrem de variate, de la câţiva milimetri
până la câteva sute de metri sau chiar kilometri.
In figura 4.10 este prezentată diferenţa dintre un filon (dike) şi un filon strat – sill.

Figura 4.10. Prezentarea unui sill şi a unui dike

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Când rocile înconjurătoare sunt erodate, dyck-ul apare în relief sub forma unui perete mult
mai rezistent.
In figura 4.11 este prezentat un sill din Horton Bluff, Noua Scoţie, în figurile 4.12 şi 4.13 un
dyk din Arizona şi respectiv Alaska.

Figura 4.11 – sill Figura 4.12 – dyk din Arizona

Figura 4.13 – dyk din Alaska

Neck-urile (stock-uri) sunt corpuri magmatice care formează umplutura din canalele
vulcanilor din erupţiile mai vechi, reprezentând rădăcinile vulcanilor care au fost erodaţi. Datorită
eroziunii rocilor din jur, neck-urile apar în relief sub forma unor stâlpi sau coloane de formă
cilindrică sau conică.
In figura 4.14 este redat un neck din apropierea oraşului Rhumsiki din Cameroon, în 4.15
se prezintă un neck din Ochoco National Forest of Oregon, USA iar în figura 4.16 – un castel –
castelul Trosky – Panna ,amplasat pe un neck în Cehia.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Figura 4.14 Neck din Camerun Figura 4.15 – Neck – din USA

4.16. – Neck din Cehia

Lapolitele sunt corpuri intruzive concordante cu structura camerei magmatice.

4.3.1.2. Zăcăminte magmatice externe

Aceste zăcăminte sunt datorate erupţiilor vulcanice care au loc la suprafaţa terestră.
Lava care a ieşit la suprafaţa poate lua diferite forme: scurgeri( atunci când magma topită
are forma unor limbi lungi şi înguste) , pânze - când masa topită se întinde pe suprafeţe mari sau
cupolă sau dom .

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

In figurile 4.17 şi 4.18. sunt prezentate fisuri şi canale de lavă.

Figura 4.17. Canal cu lavă Figura 4.18 Lavă din Hawaii

In figura 4.19 este prezentat un dom a vulcanului Chaiten – Chile, iar în figura 4.20 sunt
prezentate mai multe domuri din zona Tenaya Lake- Yosemite.

Fig 4.19. Dom de lavă – vulcanul Chaitén Figura 4.20. Domuri – Yosemite

4.3. Rocile magmatice

Rocile magmatice sunt roci care se formează prin consolidarea magmei. Ca urmare a
mişcărilor tectonice ale scoarţei terestre magmele ajung în părţile superioare,pierd încet sau rapid
căldura şi se consolidează dând naştere la rocile magmatice.Atunci când ajung la suprafaţă se
numeşte lavă.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Magma este formată din silicaţi,vapori de apă şi alte gaze.Funcţie de adâncime se separă
întâi magma ultrabazică şi bazică,bogată în oxizi de Fe, Mg, Ca şi sărace în SiO2, apoi se formează
magmele intermediare şi apoi cele acide, care sunt bogate în oxizi de Si,Al,K, Na.

Procesele de consolidare a magmei situate în adâncimea scoarţei cuprinde următoarele

perioade principale:
- perioada orto – magmatică sau lichid – magmatică , temperaturile sunt până la 700 0 C, în
această perioadă se cristalizează silicaţii, se formează rocile magmatice endogene şi zăcămintele
minerale;
- perioada pegmatitică pneumatolitică , cu temperaturi cuprinse între 700 0C şi 365 0C,se
caracterizează prin soluţii reziduale diferenţiate,în care sunt foarte multe substanţe volatile
concentrate şi silicaţi de aluminiu.Prin consolidarea lor i- au naştere roci filoniene diferenţiate
( aplite şi pegmatite);
- perioada hidrotermală, cu temperaturi mai mici de 365 0 C,sunt prezente soluţii apoase
diluate şi de compoziţie complexă, din care cristalizează mineralele hidrotermale din care i-au
naştere filoane metalifere în partea superioarei a scoarţei;
In figura 4.21. sunt prezentate depositele formate în diferitele perioade de consolidare a
magmei.

Figura 4.21. Depozite magmatice

În figurile 4.22... 4.25. sunt prezentate filoane de pegmatite precum şi diferite cristale ce se
pot găsi în ele.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Figura 4.22. Filoane de pegmatite

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Figura 4.23.Pegmatite Figura 4.24. Pegmatite mineralizate

Figura 4.25 Cristal de 8 cm de turmalină în pegmatit Figura 4.26-5 mm de aur format într-un depozit hidrotermal

Locul în care se formează magma se numeşte rezervor magmatic. Magma care se formează
în rezervorul magmatic poartă denumirea de magmă primară şi caracterul ei depinde de locul în
care se formează.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

În domeniul oceanic magma are un caracter ultrabazic, cea din domeniul continental un
caracter bazic, iar în zonele de orogeneză un caracter acid.

4.4. Compoziţia chimică şi mineralogică a rocilor magmatice

4.4.1. Compoziţia chimică

In rocile magmatice s -au întâlnit toate elementele chimice cunoscute din tabelul lui
Mendeelev.
Elementele chimice principale care intră în compoziţia rocilor magmatice sunt oxizii: Si O2,
Al2O3 , Fe2O3, MgO, CaO, Na2O, .
Componentele minerale pot varia între următoarele limite:
Si O2 .... 35 -78 %; Al2O3 10-20 %, oxizi de fier 15 %, oxizi de magneziu 0 – 25 %
La adâncimi mari din interiorul globului terestru, temperatura scade treptat şi foarte încet,
din care cauză procesul de consolidare este extrem de lent, astfel că magma are timp suficient să
cristalizeze complet, individualizându-se în cristale mari şi aproximativ egale ca dimensiuni.
Prezenţa mineralizatorilor măreşte fluiditatea magmei şi astfel, moleculele substanţelor chimice se
pot îndrepta cu mai multă uşurinţă spre centrele de cristalizare, rezultând roci magmatice cu o
structură macrogranulară. Rocile sunt complet cristalizate (holocristaline) şi echigranulare.
Când consolidarea începe în adâncime, mineralele care rezultă sunt mai bine individualizate,
în schimb cele care se consolidează în apropierea suprafeţei au dimensiuni foarte mici şi se numesc
microlite.
Materia topită, revărsată sub formă de lavă, din cauza temperaturii foarte scăzute, se va
consolida sub forma unei mase amorfe, sticloase sau vitroase, rezultând sticlele vulcanice
(obsidian, piatra ponce).
Asociaţiile de minerale din cadrul rocilor magmatice se bazează pe anumite legi
petrografice:
- cuarţul liber se întâlneşte ca mineral principal numai în rocile acide (deschise la culoare),
el lipseşte în cele neutre şi bazice;
- în rocile acide, alături de cuarţ nu se întâlnşte olivina;
- în rocile cu piroxeni sau hornblendă nu se întâlneşte niciodată muscovit (mica albă).
Mineralele care alcătuiesc rocile magmatice se cladifică în funcţie de mod de formare
(geneză), importanţă, culoare, formă şi mărime.
După modul de formare, mineralele componente ale rocilor magmatice se clasifică în:
- minerale primare – formate direct din magmă prin consolidarea acesteia, iar după
proporţia în care participă la formarea acestora pot fi:

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

- minerale principale, preponderente în alcătuirea rocilor;

- minerale accesorii, în proporţie mică sub 1 %.
- minerale secundare – se formează în rocile magmatice după consolidarea acestora
ca urmare a alterării mineralelor primare sub influenţa diferiţilor factori fizico-chimici care
acţionează asupra lor în timp.
După compoziţia chimică, reflectată prin culoare mineralele sunt:
- minerale leucocrate – sunt minerale de culoare deschisă, numite şi sialice, deoarece
sunt formate mai ales din aluminosilicaţi de K, Na, Si și Ca. Acestea sunt reprezentate prin: cuarţ,
feldspaţi, feldspatoizi şi muscovit. Au culori deschise, alb-lăptos, roz, cenuşiu deschis, incolore. Se
întâlnesc mai ales în compoziţia rocilor acide şi neutre, determinând culoarea deschisă a acestora;
- minerale melanocrate – sunt minerale de culoare închisă, numite şi femice,
deoarece sunt constituite mai ales din silicaţi de Fe, Mg, Mn, se concentrează în rocile bazice şi
ultrabazice. Acestea au culori închise, verde, negru, roşu, cenuşiu închis. Sunt formate din : olivină,
piroxeni, amfiboli şi biolit, determinând culoarea închisă a rocilor magmatice bazice şi ultrabazice.
După forma lor, mineralele sunt:
- minerale idiomorfe – sunt acele minerale care au forme proprii, deoarece
cristalizând primele dintr-o magmă au suficient volum la dispoziţie pentru a lua propria lor formă
de cristalizare, acestea fiind mineralele accesorii, plagioalcalizii, etc.
- mineralele xenomorfe – sunt acele minerale ce nu au forme proprii, deoarece fiind
ultimele care cristalizează dintr-o magmă, sunt obligate să ocupe volumul rămas liber printre
celelalte minerale formate de la început. Exemplul tipic de mineral xenomorf este cuarţul, care
apare întotdeauna cu contur neregulat, deoarece este ultimul mineral care cristalizează într-o rocă
magmatică.
După mărimea lor din rocile magmatice, mineralele sunt:
- fenocristalele – sunt mineralele cu dimensiuni mari, uşor vizibile cu ochiul liber,
care se formează la adâncimi mari în scoarţa terestră, în condiţii de scădere lentă a temperaturii,
astfel că au timp suficient să se individualizeze şi să se dezvolte în mărime;
- microlitele – sunt mineralele a căror cristale sunt de dimensiuni mici, vizibile
numai la microscop, formându-se în apropierea scoarţei terestre, unde din cauza scăderii mai rapide
a temperaturii nu au timp să se dezvolte în mărime.

4.4.2. Structura şi textura rocilor magmatice

Procesul de cristalizare al magmei este influenţat de condiţiile geologice în care are loc
consolidarea magmei, temperatură, presiune şi timp,precum şi agenții mineralizatori(vapori de apă

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

supraîncălziţi, CO2, H2S, Cl, F, NH3, B, etc.) existenţi în cadrul unui rezervor magmatic. factori care
determină în principal, structura rocilor eruptive.
Prin structură se înţeleg particularităţile privind modul de asociere al mineralelor din masa
unei roci magmatice în funcţie de mărime, formă, grad de cristalizare.
Atunci când cristalizarea se desfăşoară într-o manieră continuă (lentă) în timp, magma se
transformă integral în minerale bine cristalizate (fenocristale) iar rocile rezultate sunt denumite
holocristaline (complet cristalizate) şi sunt caracterizate printr-o structură granulară în care
cristalele mineralelor componente sunt deopotrivă de dezvoltate (ex. granitele).
Structurile si texturile se deosebesc funcţie de raporturile şi din aşezarea cresitalelor între ele
precum şi funcţie de raporturile şi dipoziţia diferritelor părţi din aceeaşi rocă.
După gradul de cristalizare se disting următoarele tipuri de structuri:
- structură holocristalină, caracterizată printr-o cristalizare completă a întregii mase de
rocă, lucru care se poate realiza numai în condiţii de scădere lentă a temperaturii, deci în zonele
adânci ale scoarţei terestre. Ea este caracteristică rocilor magmatice de adâncime (intruzive) –
granit, gabrou etc.
- structura semicristalină, caracterizată printr-o cristalizare parţială, adică cristalele sunt
cuprinse într-o masa amorfă, sticloasă. Această este caracteristică pentru rocile de suprafaţă
(efuzive) a căror consolidare începe în adâncul scoarţei terstre (riolitul, andezitul).
- structura sticloasă sau amorfă, caracterizată printr-o masa necristalizată, amorfă
provenită în urma întăririi lavei. Ea este caracteristică pentru sticlele vulcanice (obsedian, piatra
ponce).
După forma mineralelor :
a) structuri rezultate din cristalizarea izolată şi succesivă a diferitelor minerale:
- structura panidiomorfă , la care marea majoritate a cristalelor au conture
cristalografice proprii, ‚bine definite, sunt idiomorfe;
- structura hipidiomorfă, la care numai o parte din indivizii minerali sunt idiomorfi ,
ceilalţie prezintă forme oarecare;
- structura xenomorfă – la care aproape toţi indivizii au forme oarecare;
b) structuri rezultate din cristalizări simultane şi din creşteri:
- structura grafică sau pegmatitică , caracterizată prin intrepătrunderea regulată de
cristale de cuarţ, în general ascuţite şi orientate paralel între ele;
- structura ofitică caracterizat prin abundenţa cristalelor prismatice , alungite de
plagioclazi;
- structura poikilitică în care apar cristale mari ale unui mineral ciuruit de incluziuni
mici de alte mnerale care nu mai sunt orientate la fel;

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

După mărimea absolută a mineralelor se deosebesc:

- structura fanerocristalină – crsitale mari, peste 5 mm, vizibile cu ochiul liber;
- structura microcristalină, cristale mijlocii , 1 – 5 mm, vizibilitate în special la
microscop;
- structura criptocristalină, cristale mici,sub 1 mm , formată în special din topiturile
magmatice;
După mărimea relativă a cristalelor rocile magmatice pot avea:
- structură echigranulară, roca fiind compusă din cristale de dimensiuni aproximativ
egale.
- structura inechigranulară, roca fiind constitutivă dintr-o masa de cristale mici,
invizibile cu ochiul liber, în care sunt înglobate cristalele mari.

Textura – rocilor magmatice este determinată de modul de mişcare a mineralelor în timpul

consolidării şi de modul umplerii a spaţiului din masa rocii.
Textura rocilor magmatice este definită de aranjamentul spaţial al mineralelor din masa unei
roci, precum şi gradul de ocupare al acestui spaţiu.

Modul de aranjare a mineralelor dintr-o rocă se datoreşte mai multor factori cum ar fi:
- condiţiile mecanice în care se consolidează magma;
- cristalizarea în stare de imobilitate, de mişcare sau de presiune exterioară,
- existenţa sau nu a unor fragmente străine;
- aglomerarea locală de cristale;
- existenţa de spaţii libere prin degajarea substanţelor volatile;
După modul de umplere a spaţiului din masa rocii, deosebim:
- textură compactă, sau masivă, caracterizată prin asocierea strâns unită a mineralelor, fără
spaţii libere între ele; este rezultatul unei cristalizări liniştite, caracteristică rocilor magmatice
intruzive;
- textură scoriacee vacuolară (cavernoasă), caracterizată prin prezenţa unor goluri sau
vacuole,roca având aspecte de burete. Este o textură caracteristică rocilor vulcanice acide şi a unor
sticle vulcanice, piatra ponce;
- textura poroasă,se caracterizează prin existenţa unor spaţii (goluri) de dimensiunea porilor
între mineralele componente. Este întâlnită la unele roci vulcanice, bazalte, andezite;
- textura amigdaliodă – se caracterizează prin spații libere umplute ulterior cu minerale
secundare (calcit, opal, calcedonie).

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Textuta poate fi textură neorientată sau orientată funcţie de orientarea sau nu a mineralelor
componente.
Textuta neorientată caracterizează rocile intruzive formate după încetarea mişcărilor
tectonice.
Atunci când cristalele s-au deplasat în magmă în timpul deplasării magmei,ele sub influenţa
gravitaţiei, a curenţilor de conveţie, stressului sau altor factori termodinamici, au dat naştere la
texturi variate ca tipuri caracterizate printr-o orientare a cristalelor, numite texturi orientate.
Textura orientată poate fi:
- textura grafică – se dezvoltă din concreşterea a două minerale în aşa fel încât unul
formează gazda, iar celălalt este inclus în el sub formă de granule orientate în straturi aproximativ
paralele, imitând scrierea hieroglifică şi având aceeaşi orientare optică cu mineralul gazdă;
- textura fluidală – se caracterizează prin orientarea mineralelor paralel cu direcţia de
curgere a lavei. Acest tip de textură se întâlneşte la unele roci vulcanice, riolite, dacite, trahite. În
masa fundamentală sticloasă, cristalele formate în adâncime se orientează după direcţia de curgere a
lavei în timpul consolidării;
- textura rubanată – se întâlneşte în cazul unor roci la care în timpul consolidării, mineralele
deschise la culoare se separă de cele închise sub formă de fâşii alternante de culori diferite.
În figurile 4.27 ... sunt prezentate diferite tipuri de texturi.

Figura 4.27 Textura ofitică a unui piroxen Figure 3.9. a. Granophyric quartz-alkali feldspar
înconjurat de câtiva bine dezvoltati plagioclazi. intergrowth at the margin of a 1-cm dike. Golden Horn granite,
Inalţimea 1 mm. după Skaergård intrusion, WA. Width 1mm. © John Winter and Prentice Hall
E. Greenland. © John Winter and Prentice Hall.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Figura 4.28 Textura grafică a unui cristal de cuart (partea intunecata) cu feldspat alkalin )
partea luminoasa) după Laramie Range, WY. © John Winter and Prentice Hall.

Figura 4.29 Schistosity şi textura porphyritic

Structura porfirica – andezit textura porfirică – in granit

4.5. Clasificarea rocilor magmatice

Rocile magmatice se pot clasifica după condiţiile geologice de formare în:

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

- roci intrusive, plutonice sau abisice- formate la adâncimi mari, care au avut un timp de
răcire lent, textura rocii fiind faneritica.
Cristalele sunt mai mari sau mai mici ( microscristaline) funcţie de timpul de răcire a
acestora. Atunci când are loc o răcirie bruscă cristalele sunt complet absente (structura
criptocristalina) iar roca are aspectul sticlei (e.g. obsidian). Exemple de roci plutonice, granitul,
dioritul, sienitul (syenit), gabroul.
- roci efuzive sau vulcanice, rezultate din cristalizarea magmei ajunsă la suprafaţă ,exemple
de roci efuzive: riolit, dacit, andezit, bazalt, etc.
Se poate concluziona că dintr – o topitură magmatică se pot naşte atât roci abisice,
hipoabisice cât şi efuzive, funcţie de adâncimea de consolidare.
Rocile magmatice se formează în la temperaturi cuprinse între 700 °C şi 1250 °C în
funcţie de compoziţie şi raporturile de presiune.
După compoziţia chimică rocile magmatice se clasifică în funcţie de conţinutul de SiO 2 care
se poate găsi în roci liber (sub formă de cuarţ) şi în combinaţii:
- roci acide, SiO2 65-75 % (granitul, riolitul);
- roci neutre, SiO2 52-65 % (andezitul, dioritul);
- roci bazice, SiO2 40-52 % (gabroul, bazaltul);
- roci ultrabazice SiO2 40 % (peridotite, dunite).
Rocile care le analizăm , sunt produse anormale, care se datorează fie acumulării locale a
anumitor cristale , fie contaminării locale a unei magme prin reacţie cu rocile înconjuratoare.
Analizând o roca nu putem afirma faptul că magma are aceeiaşi compoziţie întrucât la
analiza chimică a roci, nu se ţine seama de :constituienţii volatili , din care mare parte s- au pierdut ;
de reacţia magmei la rocile înconjurătoare;fluctuaţiile de temperatură şi presiune etc.
In tabelul 4.1. este prezentată o clasificare a rocilor magmatice funcţie de diferiţi parametrii.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

CRITERII DE CLASIFICARE TIPURI DE ROCI

Chimic

Conţinutul în SiO2 în % Hiperacide Acide Neutre Bazice Ultrabazice

> 75 % 75%-65% SiO2 65%-52% SiO2 52%-41% SiO2 <41% SiO2
SiO2
Mineralogic

Minerale principale Cuarţ cuart cuart ortoza Plagioclazi Plagioclazi Olivina

ortoza ortoza<plagioclazi Hornblenda ± neutri bazici piroxeni (peridot)
biolit acizi biolit, feldspatoizi hornblenda
plagioclazi acizi hornblenda
<ortoza
GEOLOGIC SI STRUCTURAL

FORMA DE STRUCTURA TEXTURĂ STICLE VULCANICE: obsidian, pechstein, piatra ponce

ZĂCĂMÂNT
DIFERENTIATE nicePaleovulca niceNeovulca

VULCANICE Hemicristalină Neorientată - Riolit,liparit,obsi Dacit Trahit Andezit Bazalt Lindburgit

(efuzive, de (hipocristalin-porfirică) uneori diana
suprafaţă) fluidală

Porfirică devitrificată Neorientată - Porfir cuartifer Porfirit cuartifer Porfir Porfirit Melafir diabaz Picrit
compactă
BAZICE
Holocristalină

FILONIENE microgranulară Neorientată Lamprofire

(subvulcanice compactă
hipoabisice) microgranulară Neorientată Aplite
sau aplitică compactă
ACIDE

microgranulară Neorientată Pegmatite

sau uneori grafică
pegmatitică

porfirică sau Neorientată Porfire şi porfirite

porfioidă compactă

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

PLUTONICE Holocristalină granulară Neorientată Silexit Granit Granodiorit Sienit Diorit Gabrou Peridotit
(intruzive, abisice) compactă
FAMILII DE ROCI Peracidite Granite Granodiorite Sienite Diorite Gabrouri Peridotite
Tabelul 4.1. Clasificarea rocilor magmatice

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Pe baza proprietăţilor lor, a tipului de zăcământ din care fac parte, rocile magmatice se
clasifică în clase familii, fiecare familie poartă denumirea rocii plutonice: familiile granitelor,
granodioritelor, sienitelor, dioritelor, gabrourilor şi peridotitelor.
Fiecare familie se caracterizează prin aceeaşi compoziţie mineralogică şi chimică, dar
fiecare rocă prezintă un grad diferit de cristalizare, după adâncimea la care s-a format roca
respectivă.

4.5.1 Familia granitelor

Această familie de roci magmatice cuprinde granitul, porfirele granitice, pegmatitele,
aplitele, porfirele cuarțifere și riolitele.
Granitele sunt roci plutonice acide cu structură holocristalină și cu textură masivă.
Sunt alcătuite din cuarț, circa 30 %, feldspați ortoclazi 25…35 % și în cantități mai mici
feldpsați plagioclazi, mică albă și minerale femice (mică neagră, hornblendă sau piroxeni).
Granitele constituite numai din componentele principale (cuarț, ortoză, biotit) se numesc
granite normale sau tipice. Diferitele varietăți de granit iau numele mineralului care se
găsește în plus față de cele principale.
De cele mai multe ori granitele formează masive mari în Munții Apuseni, Carpații
Meridionali și Dobrogea de Nord și sunt rocile plutonice cu cea mai mare răspândire în
scoarța globului terestru.
Culoarea granitelor este albă-cenușie, gălbuie, verzuie, roz-deschis sau roșietică,
fiind determinată de culoarea feldspatului. Densitatea specifică a granitelor este de circa
2,65 g/cm3, fiind roci dure, 5,5…6,75, rezistente la uzură, dar prezintă o rezistență mică la
variațiile mari de temperatură din cauza dilatării termice diferite a componentelor.
Rezistența la compresiune a granitelor este de 1000…2000 daN/cm 2, iar la granitul
granular de 2000…3000 daN/cm2.
Granitele se utilizează ca piatră de construcție pentru betoane ciclopiene, pavaje,
scări monumentale, placaje pentru obeliscuri, coloane, etc.
Rocile filoniene din familia granitului sunt reprezentate prin porfirele granitice,
pegmatitele granitice, aplite și lamprofire.
Porfirele granitice prezintă aceeași compoziție chimică și mineralogică ca și
granitele, dar se deosebesc de acestea prin structură. Sunt formate din fenocristale de
ortoză, cuarț, biotit, uneori hornblendă sau augit, prinse într-o masă microgranulară
formată din aceleași minerale. Ele apar ca faciesuri marginale ale masivelor granitice, ca
acoperișuri ale batolitelor granitice, mai rar ca filoane și apofize.
Pegmatitele granitice sunt roci formate prin cristalizarea fluidelor magmatice
reziduale și au o compoziție mineralogică și o structură diferită de a rocilor plutonice, dar
prezintă o înrudire chimică cu acestea. Apar sub formă de lentile, apofize și mai ales
filoane în masivele granitice, în părțile periferice sau chiar în învelișul de roci
înconjurătoare ale acestora.
Aplitele sunt roci filoniene de culoare deschisă formate din minerale leucocrate. Se
formează din soluții magmatice reziduale din care s-au constituit corpurile intruzive pe care
aplitele le străbat, fiind formate din minerale care cristalizează în stadiile târzii și umplu
fisurile rocilor-mame. Ele sunt alcătuite din cuarț, feldspați potasici (ortoză, microclin), mai
rar plagioclazi acizi (albit). Se găsesc sub formă de filoane în masivele granitice.
Lamprofirele sunt roci bazice alcătuite din minerale melanocrate (biolit,
hornblendă, piroxeni) prezentând culori închise, negre-verzui, brune. Au o structură
microgranulară cu o textură compactă, neorientată. Se găsesc sub formă de filoane subțiri
sau apofize.
Din cadrul rocilor vulcanice care aparțin familiei granitului fac parte: porfirele
cuarțifere și riolitele.
Porfirele cuarțifere sunt roci vulcanice vechi formate în paleozoic și mezozoic,
având o compoziție mineralogică asemănătoare cu a granitului, cu o structură porfirică

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

devitrificată și o textură compactă neorientată, uneori fluidală. Sunt folosite la obținerea

unui caolinit de calitate superioară din care se fabrică porțelanuri fine.
Riolitele sunt roci vulcanice mai noi formate în era neozoică fiind alcătuite din
minerale de cuarț, feldspat potasic (ortoză), rareori plagioclazi (albit) și din foițe rare de
biotit și uneori de hornblendă prinse într-o pastă microlitică, în parte sticloasă. Compoziția
chimică a pastei corespunde unui amestec de cuarț și feldspat. Structure este
hemicristalină, textura compactă, neorientată, uneori fluidală.
Au culoare deschisă, gălbuie, verzuie sau roșiatică. Duritatea este 6…6,5, iar
rezistența la compresiune este în medie de 1500…2000 daN/cm 2.
Se folosesc ca material de pavaj, iar varietățile frumos colorate ca pietre
ornamentale. Se cunosc erupții riolitice în masivul Vlădeasa, în Munții Metalici (Roșia
Montană), în lanțul vulcanic Oaș, Gutin, Țibleș, din Maramureș, cu care stau în legătură
importante zăcăminte hidrotermale de sulfuri complexe, sulfuri auroargentifere, aur și
argint nativ.
În cazul erupțiilor vulcanice magma ajunge rapid la suprafața scoarței sub formă de
lavă. Datorită răcirii rapide a lavei, aceasta se solidifică sub forma unei mase amorfe,
sticloase sau vitroase, formându-se sticlele vulcanice, dintre care se amintesc: obsidianul,
pechsteinul și piatra ponce.
Piatra ponce este o sticlă vulcanică de culoare albă, spongioasă și foarte ușoară,
cu o textură vacuolară, datorată degazeificării lavei. Se formează prin răcirea lavelor
bogate în gaze și vapori, mai ales din erupțiile marine. Se folosește ca abraziv în finisarea
diferitelor substanțe sau elemente.

5.3.3.2 Familia granodioritelor

Rocile magmatice din această categorie sunt roci acide care fac trecerea între
rocile acide și neutre. În această familie a rocilor granodioritice, mineralele care alcătuiesc
rocile participă cu următoarele procente: feldspați ortoclazi între 20…40 %, plagioclazi
între 25…45 %, cuarț între 10…35 %, minerale melanocrate (biotit, hornblendă) între 10…
30 %. Caracteristic este faptul că feldpspații plagioclazi predomină față de cei ortoclazi.
Granodioritele sunt roci plutonice asemănătoare granitelor, de culoare mai închisă
din cauza conținutului mai ridicat în componente femice și mai scăzut în cuarț. Prezintă o
structură holocristalină, faneritică cu o textură compactă, neorientată. Conțin cuarț între
10…25 %, feldspați ortoclazi (ortoză, microclin) circa 15 %, în schimb crește procentul
feldspaților plagioclazi la 20…35 %, biotit și hornblendă, mai rar piroxeni și minerale
accesorii.
După compoziția mineralogică se disting următoarele varietăți de granodiorite:
granodiorite cu biotit, granodiorite cu hornblendă, granodiorite cu ortoză, granodiorite cu
microclin, granodiorite cu augit și granodiorite cu hipersten.
Granodioritele din vestul Munților Banat poartă un nume specific de banatite, unde
se găsesc sub forma unor masive lacolitice de diferite dimensiuni și mai rar sub formă de
filoane.
Culoarea granodioritelor este cenușie-verzuie, iar densitatea este cuprinsă între
2,30…2,90 g/cm3. Rezistența la compresiune are valori între 1270…2800 daN/cm 2. Se
întrebuințează în lucrări de construcții și la pavaje de drumuri.
În țara noastră granodioritele alcătuiesc complexul de banatite, din regiunea
Munților Vlădeasa prin vestul Munților Banat până la Moldova Nouă și în masivele eruptive
din Munții Parângului, Retezatului și în Dobrogea de nord.
În cazul rocilor filoniene, această familie cuprinde numeroase roci, dintre care fac
parte: porfire granodioritice, pegmatite, aplite și lamprofire.
Porfirele granodioritice au compoziția mineralogică asemănătoare granodioritelor,
deosebindu-se doar prin structura lor porfirică, caracterizată prin fenocristale de feldspați

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

și cuarț, înglobate într-o masă microgranulară formată din mineralele componente ale
granodioritului.
Ca roci vulcanice, din familia granodioritului fac parte: porfiritele cuarțifere și
dacitele (neovulcanice).
Porfiritele cuarțifere prezintă aceeași compoziție mineralogică ca și granodioritele,
dar au o structură diferită, aceea porfirică devitrificată.
Dacitele sunt roci neovulcanice din familia granodioritelor.
Numele lor este dat de vechiul nume al țării noastre, Dacia, având aici dezvoltarea
cea mai caracteristică. Au o structură hipocristalin-porfirică, cu fenocristale de plagioclazi,
ortoză, cuarț corodat, biotit și hornblendă, înglobate într-o pastă microlitică în parte
vitroasă, formată din aceleași minerale în care se pot observa și mineralele accesorii:
apatit, magnetit, pirită, etc.
Dacitele apar în zonele cu erupții vulcanice secundare și terțiare găsindu-se în
Munții Apuseni, Masivul Vlădesei, în Munții Oaș, Gutin și Țibleș, având aceeași
întrebuințări în sectorul construcțiilor ca și granodioritele.

5.3.3.3 Familia sienitelor

Rocile magmatice din această familie au un conținut de silice mai mic decât
granitele, cuarțul liber lipsind de obicei din compoziția lor. Dintre mineralele leucorate
predomină ortoza, iar dintre mineralele melanocrate predomină hornblenda. Se disting trei
categorii de sienite: cele calcoalcaline, cele alcaline și cele cu feldspatoizi.
Sienitele calcoalcaline au în compoziția lor ca minerale principale: feldspați potasici
(ortoză, microclin, sanidină) și hornblendă, mai rar biotit. Ca minerale secundare sunt:
caolinitul, cloritul, limonitul, uneori calcitul.
Sienitele sunt rocile plutonice din această familie, având o structură holocristalină-
grăunțoasă cu textură compactă neorientată. Din punct de vedere mineralogic sunt
alcătuite din feldspați potasici 30…80 %, minerale melanocrate (hornblendă, biotit,
piroxeni) 10…40 % și plagioclazi 5…25 %. Dintre rocile plutonice se menționează:
sienitele comune, sienitele cu anortit, sienitele cu olivină, sienitele cu hornblendă, sienitele
cuarțifere, etc.
Prezintă culori cenușii-verzui, cenușii închis sau roșiatică cu densități de 2,50…2,90
g/cm3, cu rezistența la compresiune între 1500…2200 daN/cm 2. Se lustruiesc mult mai
ușor decât granitele din cauza conținutului mai redus de mică și prezintă un aspect mai
plăcut din cauza contrastului de culori dintre mineralele componente. Se utilizează la
pavaje, ca piatră de construcție și ornament.
Ca roci hipoabisale se pot menționa porfirele sienitice, pegmatite sienitice, aplite
sienitice, etc., fiind faciesuri marginale ale masivelor granitice.
Dintre rocile vulcanice care corespund sienitelor normale se menționează ortofirele
sau porfirele, fonolitele și trahitele.
Trahitele sunt corespondentele neovulcanice ale sienitelor și sunt formate din
fenocristale de sanidină, plagioclazi, hornblendă sau biotit prinse într-o pastă fluidală de
microlite și materie sticloasă, asociate cu minerale accesorii (apatit, magnetit). Nu sunt
rezistente la intemperii. Se găsesc în Banat și în lanțul vulcanic Călimani-Harghita.

5.3.3.4 Familia dioritelor

Sunt roci magmatice neutre în care rocile plutonice sunt mai puțin frecvente decât
cele efuzive.
Dioritele sunt roci plutonice cu structură holocristalină, textură compactă,
neorientată, de culoare cenușiu-verzuie, uneori neagră.
Compoziția lor mineralogică este formată din plagioclazi în proporție de 50…70 %,
minerale melanocrate (hornblendă și biotit) 25…40 %, iar în varietățile acide apare și

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

cuarțul până la 10 %, caz în care poartă denumirea de diorite cuarțifere și fac trecerea
spre granodiorite.
Ca minerale accesorii pot conține: apatit, magnetit, zircon, titan, iar ca minerale
secundare: caolinit, sericit, clorit, limonit, calcit.
În zăcământ, dioritele se găsesc sub forma lacolitelor sau a filoanelor. Au
densitatea de 2,52…2,96 g/cm3, duritatea 5,5…6,5, iar proprietățile mecanice și cele de
rezistență sunt asemănătoare cu cele ale granitelor, fiind răspândite în Dobrogea și Banat,
în Munții Retezatului, Parângului.
Rocile filoniene sunt reprezentate prin porfire dioritice, microdiorite și lamprofire
dioritice. Ele se formează prin consolidarea magmei în părțile periferice ale masivelor
intruzive sau le brăzdează sub formă de filoane.
Rocile vulcanice sunt porfiritele și andezitele.
Porfiritele se prezintă în aceleași varietăți și compoziție mineralogică ca și dioritele
dar au o structură porfirică devitrificată.
Andezitele sunt rocile neovulcanice cele mai răspândite prin erupțiile vulcanice din
terțiar și cuaternar. Formează curgeri și pânze de lavă, lacolite, cupole, filoane, stâlpi și
alcătuiesc cele mai mari aparate vulcanice. Compoziția mineralogică este formată din
fenocristale de plagioclazi 40 %, hornblendă până la 30 %, biotit 3 %, augit, hipersten, iar
pasta microlitică este vitroasă, formată din microlite de aceleași kinerale cu granule de
magnetit. Varietățile de andezit se stabilesc pe baza predominării unora dintre mineralele
melanocrate, fiind andezite cu biotit, andezite cu piroxeni, andezite cu cuarț care fac
trecerea la dacite.
Andezitele au culoare cenușiu-verzuie, brună, roșietică. Au densități de 2,40…2,85
g/cm , cu rezistența la compresiune până la 2500 daN/cm 2. Sunt foarte răspândite în
3

regiunile vulcanice, prezentându-se sub formă de curgeri și pânze de lave. Sunt

răspândite în Munții Apuseni, Munții Rodnei, Harghita, Călimani. Se folosesc ca pietre
pentru pavaj.
Importanța lor cea mai mare constă în aceea că de ele sunt legate zăcămintele de
minereuri de origine hidrotermală, îndeosebi aurifere și polimetalice.

5.3.3.5 Familia gabrourilor

Rocile care alcătuiesc această familie sunt roci bazice în compoziția lor
mineralogică întâlnindu-se piroxenii și plagioclazii, la care se mai adaugă uneori olivină,
hornblendă, hipersten, biotit. Cuprinde gabroul, gabrou-porfirul, diabazul, melafirul și
bazaltul.
Gabrourile sunt roci plutonice cu o structură holocristalină, grăunțoasă, textură
compactă și neorientată. Sunt alcătuite din cristale mari de plagioclazi bazici (labrador,
bytownit, anortit) și piroxeni (augit, dialag, hipersten), la care se adaugă uneori biotit,
hornblendă, olivină și rareori cuarț. Ca minerale accesorii conțin: apatit, magnetit, zircon,
ilmenit, etc. Ca și minerale secundare conțin: clorit, limonit, caolinit, serpentin, etc.
Prezintă culori funcție de conținutul relativ al componenților mineralogici, acestea
fiind cenușiu închis, verde închis sau negru. Zăcămintele se prezintă sub formă de corpuri
lacolitice, dykuri, stokuri și siluri. Prezintă fisuri, fapt ce permite o exploatare
paralelipipedică sub formă de blocuri, de până la 4…5 m 3.
Varietățile de gabrou sunt foarte numeroase din cauza instabilității magmelor
gabriode care se diferențiază cu ușurință, astfel că pot fi: gabrou cu hornblendă, gabrou cu
biotit, gabrou cu olivină, gabrou cu cuarț, etc.
Densitatea este de 2,55…2,98 g/cm 3, duritatea 6…6,5, iar rezistența la
compresiune între 2000…2800 daN/cm 2. Sunt roci tari, uneori nu prezintă rezistență față
de intemperii. Se utilizează ca material de construcție, îndeosebi la decorări interioare ale
construcțiilor și ca piatră spartă pentru drumuri și pentru betoane.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

În România gabroul apare sub formă de masive în Dobrogea, în sudul banatului, în

Munții Parângului și Lotrului.
Din cadrul rocilor hipoabisice se menționează porfiritele gabroice și lamprofirele. Ele
se găsesc sub formă de siluri sau dykuri.
Rocile vulcanice din această familie sunt reprezentate de melafire, diabaze
(paleovulcanice) și bazalte (neovulcanice).
Melafirele au culoare brun-roșiatică, cu rezistențe la compresiune între 2000…
2400 daN/cm2 și chiar până la 3000 daN/cm 2, cu densitatea de 2,7…2,8 g/cm 3. Când nu
sunt alterare se folosesc la pavaje și monumente funerare.
Diabazele au culoare verzuie având caracteristici comune cu melafirele.
Bazaltele sunt roci bazice, cu structură porfirică, de culoare cenușiu-închis până la
negru, alcătuite din plagioclazi bazici și piroxeni cu granule de olivină. Au structura
hipocristalină, cu dimensiuni foarte mici ale cristalelor, cu textură compactă sau o textură
vacuolară cauzată de eliminarea gazelor din lavă. Sunt cele mai răspândite roci de pe
suprafața scoarței terestre. Sunt predominante în regiunile orogene. Constituie pânze și
curgeri de lavă pe suprafețe extrem de mari și grosimi de mii de metri ca urmare a
vâscozității mici.
Lava bazaltică se separă în coloane prismatice hexagonale în procesul de răcire al
magmei.
Bazaltul are densități de 2,60…3,30 g/cm 3 și rezistențe la compresiune de 2500…
3500 daN/cm2, uneori până la 4500 daN/cm2, fiind rezistente la intemperii.
Bazaltul se folosește ca material spart, ca agregat pentru betoane la fundații, poduri
și construcții masive cât și sub formă de cuburi pentru pavaje.
În România bazaltele se găsesc în Munții Perșani, în Munții Apuseni (Detunata), în
Banat, între Timișoara și Lugoj (Lăcăreț).

5.3.3.6 Familia peridotitelor

Familia peridotitelor cuprinde toate rocile ultrabazice, fiind roci foarte diferențiate,
majoritatea sunt aproape monominerale.
Peridotitele sunt roci plutonice închise la culoare, verzui-negricioase, alcătuite din
olivină, piroxeni sau amfiboli. Sub influența agenților metamorfici, olivina este transformată
în talc și azbest. Au densități mari, până la 4,08 g/cm 3 și rezistențe la compresiune între
900… 1500 daN/cm2, dar prin procesele de degradare scade densitatea și rezistența la
compresiune până la 750 daN/cm2. Se utilizează în ornamentarea obiectelor de artă,
clădiri și chiar bijuterii. Sunt mai puțin răspândite la suprafața scoarței terestre. În țara
noastră se găsesc în sudul Banatului, în strânsă legătură cu gabrourile, în Munții
Sebeșului, Parângului și în partea de est a Munților Făgăraș.
Picritele sunt roci efuzive neovulcanice alcătuite din olivină, augit, biotit,
hornblendă, etc., fiind asociate în țara noastră cu diabazele. Se întâlnesc foarte rar la
suprafața pământului.
Piroxenitele, hornblenditele și biotitele sunt roci vulcanice ultrabazice la care
conținutul de olivină este între zero și 5 %.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Figure 3.7. Euhedral early pyroxene with late interstitial plagioclase (horizontal twins).
Stillwater complex, Montana. Field width 5 mm. © John Winter and Prentice Hall.

Figure 3.9. a. Granophyric quartz-alkali feldspar intergrowth at the margin of

a 1-cm dike. Golden Horn granite, WA. Width 1mm. © John Winter and Prentice
Hall

Figure 3.9b. Graphic texture: a single crystal of cuneiform quartz (darker)

intergrown with alkali feldspar (lighter). Laramie Range, WY. © John Winter and
Prentice Hall.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Pyx

Hbl

Bt
Chl

Figure 3.20. a. Pyroxene largely replaced by hornblende. Some pyroxene remains as

light areas (Pyx) in the hornblende core. Width 1 mm. b. Chlorite (green) replaces biotite
(dark brown) at the rim and along cleavages. Tonalite. San Diego, CA. Width 0.3 mm. ©
John Winter and Prentice Hall.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Other, more recent experiments on melting of fertile (initially garnet-bearing) lherzolite

confirm that alkaline basalts are favored by high P and low F

În studiul formelor de relief ne interesează îndeosebi rocile şi modul lor de aranjare

(structura geologică).

Rocile se împart în trei mari categorii:

1. Roci MAGMATICE: formate prin solidificarea materiei fluide sau vâscoase, cu o

temperatură ridicată, care urcă din interiorul Pământului spre suprafaţă; solidificarea
se poate face în adâncime (formându-se roci INTRUSIVE precum: granitul, dioritul,
gabbroul), sau la suprafaţă (formându-se roci EFUZIVE: andezitul).
2. Roci SEDIMENTARE: se formează prin distrugerea unor roci preexistente, sedimentarea
lor şi, în unele situaţii, prin transformarea lor în timp.

Exemple de roci sedimentare: pietrişul, nisipul argila, marna, gresii, conglomerate, sare, gips,
calcar, cărbuni etc.

3. Roci METAMORFICE: rezultă din transformarea rocilor sedimentare şi chiar magmatice

ajunse la temperaturi şi presiuni ridicate.

Exemple: marmura (se formează din calcar), şisustrile cristaline, gnaisele etc.

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Pegmatite

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Aplite Dikes

4.2. Rocile magmatice:magma,fazele de consolidare magmei,produsele fluide ale activităţii

vulcanice, compoziţia chimică şi mineralogică a rocilor magmatice, structura si textura rocilor
magmatice,descrierea principalelor tipuri de roci magmatice

Clasificarea şi descrierea rocilor magmatice . Familia granitelor. Familia granodipritelor. Familia

sienitelor. Familia dioritelor. Familia gabrourilor. Familia peridotitelor Clasificarea şi descrierea
rocilor metamorfice. Corneele de contact. Şisturile cristaline

4.3. Rocile metamorfice: Metamorfismul termic de contact ,Metamorfismul dinamo

- termic (regional), . Structura şi textura rocilor metamorfice,Descrierea principalelor tipuri de roci
metamorfice.
4.4. Roci sedimentare :formarea, Structura şi textura rocilor sedimentare,
Descrierea principalelor tipuri de roci sedimentare Rocile clastice, Rocile de precipitaţie
chimică,Rocile organogen – sedimentare, Rocile reziduale (de alterare chimică şi de dizolvare)
. Rocile sedimentare

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

Tabelul
După vârstă : roci neovulcanice – terţiare şi mai noi;
Roci paleovulcanice – mai vechi decât terţiare
Roci nediferenţiate – cu aceeaşi compoziţie ca a masivului magmatic;
Roci diferenţiate – cu o compoziţie chimică diferită de aceea a masivului magmatic.

Granitul

Structura porfirica – andezit textuta porfirică – in granit

- 26 -
 Cap.4.Petrografie

The smooth texture of this basaltic volcanic bomb is aphanitic.

gABROU

- 26 -