Robert Anthony Secretele Supreme Ale Increderii Depline

Ești pe cale să pornești într-o aventură de pe urma
căreia vei fi răsplătit pentru tot restul vieții…

Dacă te afli î�ntr-o situaț�ie î�n care pare că baț�i pasul
pe loc sau te simț�i complexat ș� i incapabil să î�nfrunț�i via-
ț�a cu entuziasm ș� i î�ncredere, atunci această carte este
pentru tine.
Dacă te dezgustă mediocritatea ș� i nu te mulț�umeș� ti
să fii o frunză purtată de vânt, aceste pagini î�ț�i oferă o
alternativă.
Dacă poț�i fi deschis ș� i receptiv la noi concepte, valori
ș� i convingeri, vei descoperi cum î�ți� poț�i reorganiza î�n mod
sistematic procesele de gândire pentru a-ți trezi noul
sine!
Nu contează cine eș� ti, ce faci sau î�n ce situaț�ie de via-
ț�ă te afli. Poți dobândi încrederea totală în sine.
dr. Robert Anthony
THE ULTIMATE SECRET OF TOTAL SELF-CONFIDENCE
Copyright © 1979 by Dr. Robert Anthony
Originally published by Berkley Publishing an imprint
of the Penguin Group (USA) Inc.
© 2019 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro/blog
Traducător: Georgian Toader

Redactor: Vasilica Turculeț
Editor: Maria Nicula
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ANTHONY, ROBERT
Secretele supreme ale încrederii depline în sine / dr. Robert Anthony;
trad.: Georgian Toader. - Bucureşti: ACT şi Politon, 2019
ISBN 978-606-913-512-9
I. Toader, Georgian (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a aces-

tei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor
normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le
promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o trans-
miteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de
respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea
acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu
ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat
din acest material, într-un mod corect și responsabil.
DR. ROBERT ANTHONY
Secretele supreme
ale încrederii
depline în sine
Traducere din limba engleză de

GEORGIAN TOADER
2019
De același autor:
HOW TO MAKE A FORTUNE FROM PUBLIC SPEAKING:

PUT YOUR MONEY WHERE YOUR MOUTH IS
(Cum să faci avere din oratorie: fapte, nu vorbe)
THINK (Gândește)
THINK AGAIN (Gândește din nou)
THINK ON (Gândește în continuare)
THINK AND WIN (Gândește și câștigă)
THINK TOGETHER (Gândim împreună)
THINK BIG (Gândește măreț)
DR. ROBERT ANTHONY’S ADVANCED FORMULA FOR TOTAL SUCCESS

(Formula avansată pentru succes total a dr. Robert Anthony)
DR. ROBERT ANTHONY’S MAGIC POWER OF SUPER PERSUASION

(Puterea magică a dr. Robert Anthony pentru super-persuasiune)
50 IDEAS THAT CAN CHANGE YOUR LIFE!

(50 de idei care îți schimbă viața)*
DOING WHAT YOU LOVE, LOVING WHAT YOU DO

(Cum să faci ceea ce îți place, cum să îți placă ceea ce faci)
HOW TO MAKE THE IMPOSSIBLE POSSIBLE

(Cum imposibilul devine posibil)**
* Volum apărut și în limba română, editura Vidia, 2012 (n.tr.).

** Volum apărut și în limba română, editura Vidia, 2011 (n.tr.).
Mulțumiri
Niciun autor nu scrie o carte de unul singur. Mi-am extras

ideile din multe surse, inclusiv, evident, din propriile ex-
perienț� e de predare ș� i practică privată. Am fost asistat
de oameni care lucrează î�n domeniile psihologiei, religiei
ș� i metafizicii. Mulț�i dintre aceș� tia preferă să rămână ano-
nimi, mulț�umiț�i de faptul că î�nț�elepciunea ș� i experienț�a
lor î�i pot ajuta pe unii dintre noi să dobândească libertate
spirituală ș� i psihică.
Ar fi dificil să mulț�umesc fiecărei persoane de la care
am î�mprumutat idei, dar insist să menț�ionez câteva nume.
Am fost profund influenț�at de Anthony Norvell, profeso-
rul ș� i consilierul meu personal; Marguerite ș� i Willard
Beecher, pentru excelenta muncă depusă pentru a-i ajuta
pe ceilalț�i să-ș� i dezvolte independenț�a; Lilburn Barksdale
pentru programul ș� i broș� urile extraordinare pe tema sti-
mei de sine; ș� i lui Maxwell Maltz, Joseph Murphy, Emmet
Fox, Abraham Maslow, Ralph Waldo Emerson, Napoleon
Hill ș� i Ernest Holmes, pentru lucrările lor.
dr. Robert Anthony

Dedicație
Fiecărei persoane care doreș� te să î�ș�i î�mbunătăț�ească ca-
litatea vieț�ii: î�ț�i mulț�umesc pentru faptul că ț�i-ai făcut
timp să cumperi ș� i să citeș� ti această carte. Timpul ș� i efor-
tul te deosebesc de majoritatea oamenilor. Pe măsură ce
vei deveni conș� tient de nelimitatele tale posibilităț�i de a
crea, nu numai că vei prospera ș� i te vei dezvolta, dar vei
dobândi ș� i o mulț�ime de informaț�ii care-ț�i vor permite
să ajuț� i la rândul tău alț� i oameni care î�ț�i pot urma
exemplul.
CUPRINS
INTRODUCERE15
Majoritatea nefericită
Mentalitatea de turmă
Puterea schimbării
Cum să îți împlinești mai întâi propriile nevoi
Îmbarcarea! E timpul să decolăm
21 de zile pot face diferența
Secretul nr. 1. CUM SĂ IEȘI DIN STAREA DE HIPNOZĂ 25

Cum te întemnițează propriile convingeri
Suntem limitați de propriile „certitudini eronate”
Nimănui nu-i place să-și schimbe actualul nivel
de conștientizare
Prioritatea ta numărul unu
De ce te poți schimba
Secretul nr. 2. ROBIE SAU LIBERTATE? 41

Cum ne putem baza pe propriile puteri
Despre reorganizare și întreruperea tiparului de dependență
Depășirea nevoii de a manipula
Fatala decizie a conformismului
Compararea naște sentimente de frică
Competiția – ucigașa creativității
Laude versus recunoaștere
Eliberează-te de ceilalți
Secretul nr. 3. ARTA ACCEPTĂRII DE SINE 61
La început
Principalele adicții ale persoanei cu stimă de sine scăzută
Cele mai comune caracteristici emoționale, fizice și
psihologice ale stimei de sine scăzute
Secretul nr. 4. PROBLEAMA CONȘTIENTIZĂRII 77

Întotdeauna dai tot ce ai mai bun
Acceptarea realității
Puterea distructivă a judecăților de valoare
Înțelege-ți motivația
Cum să te motivezi pozitiv
Asumarea responsabilității
Strânsoarea obișnuințelor
Nu poți renunța la nimic din ceea ce crezi că e dezirabil
Programul de condiționare a obișnuințelor pozitive
Secretul nr. 5. EU NU SUNT VINOVAT, TU NU EȘTI VINOVAT 97

O privire asupra moralității
Cele șapte forme principale de vinovăție
Vina atrage mereu pedeapsa
Învață din trecut
Amintește-ți: întotdeauna dai tot ceea ce ai mai bun
Nu ești suma acțiunilor tale
Fă-ți un jurnal al vinei
Secretul nr. 6. PUTEREA POZITIVĂ A IUBIRII 113

Nu mai căuta iubire la ceilalți!
Să faci pentru alții
Câteva aspecte importante ale iubirii și relația
cu progresul tău individual
Secretul nr. 7. VEZI-ȚI DE MINTEA TA 125
Tu, integrat
Legea magnetismului mental
Faza supraconștientă a puterii minții
Marii oameni au folosit această putere
Puterea creatoare canalizată prin dorință
Secretul nr. 8. CHEIA DE AUR A IMAGINAȚIEI CREATIVE 139

Imaginația controlează lumea
Faza conștientă a puterii minții
Cum să ne trezim duhul lăuntric
Procesul corect de gândire
Date pe care ar trebui să le cunoști despre mintea ta
subconștientă
Cum să-ți programezi duhul lăuntric
Subconștientul — un mecanism automat creativ
Deții deja cheia
Secretul nr. 9. ALEGEREA DESTINAȚIEI TALE 155

Ce dorești să ai?
Dezvoltă-ți obiceiul scrisului
Stabilește țeluri în șase sectoare majore ale vieții tale
Oferă-ți un plan de dezvoltare pe cinci ani
Începe de unde ești
Nu cât de mult, ci cât de bine
Cum să obții perspectivă
Ești acolo unde dorești să fii
Răspunde vieții prin acțiune
Norocul este de partea celor îndrăzneți
Împrietenește-te cu eșecul
Legea așteptării
Principiul discreției
Secretul nr. 10. MERIȚI O PAUZĂ CHIAR AZI 179
Care este scopul meditației?
Când să meditezi
Unde ar trebui să meditezi?
Înainte de a începe
Meditația este un proces în trei pași
Secretul nr. 11. TIMPUL VIEȚII TALE 191

Timpul e problema… sau tu?
Fiecare călătorie începe cu un prim pas
„Teoria lui după”
Nu lăsa timpul să te controleze. Controlează-l tu pe el!
Timpul devine o unealtă, nu un tiran
Nu a existat niciodată un moment mai bun pentru tine
Secretul nr. 12. DEPĂȘIREA FRICII ȘI A GRIJILOR 203

Nu-ți consolida eșecurile, desființează-le
Schimbarea, ordinea universului
Schimbarea apare când ești dispus să fii diferit
Secretul nr. 13. MERGI ÎNAINTE CU AJUTORUL

COMUNICĂRII POZITIVE 211
Ascultă! Ascultă! Ascultă!
Suntem mai interesați de propria persoană decât
de oricine altcineva
Poartă doar conversații pozitive
Folosește un limbaj simplu
Lasă-ți interlocutorul să știe că te impresionează
Oferă recunoaștere sinceră
Așteaptă până ce conversația revine la tine
Fapte, nu vorbe
Nu întârzia la întâlniri
Ține minte numele oamenilor
Cum să faci cunoștință cu oamenii și să ajungi să-i cunoști
Învață arta pălăvrăgelii
Obișnuiește-te să zâmbești
Ai grijă cu cine te însoțești
Secretul nr. 14. CUM SĂ DOBÂNDEȘTI ÎNCREDERE ÎN SINE

DEPLINĂ PRINTR-O ATITUDINE
MENTALĂ POZITIVĂ 235
Declarațiile pozitive eliberează forța creativă
Mergi mai departe cu aceste gânduri afirmative
Concentrează-te pe ceea ce este bine în ceea ce te privește
Noul tău sine
Despre dr. Robert Anthony 243

INTRODUCERE
MAJORITATEA NEFERICITĂ
D acă te uiț�i la oamenii din jurul tău, î�ț�i va fi greu să

ignori faptul că foarte puț�ini dintre ei sunt fericiț�i,
î�mpliniț�i ș� i au un scop î�n viaț�ă. Cei mai mulț�i par incapa-
bili să facă faț�ă problemelor ș� i circumstanț�elor traiului
de zi cu zi; se mulț�umesc cu jumătăț�i de măsură, s-au
resemnat să se „descurce” ș� i nimic mai mult. Acceptarea
obscurităț�ii a devenit un stil de viaț�ă. Ca urmare, senti-
mentele de inferioritate î�i determină î�n mod firesc să dea
vina, pentru eș� ecurile ș� i dezamăgirile lor, pe societate, pe
alț�i oameni, pe circumstanț�e ș� i pe condiț�iile exterioare.
Ideea că viaț�a le este controlată de oameni ș� i obiecte este
atât de puternic î�mpământenită î�n felul lor de a gândi, î�ncât
nu acceptă de regulă argumentele logice care le dove-
desc contrariul.
William James, eminent filosof ș� i psiholog, spunea:
„Cea mai mare descoperire a epocii noastre a fost aceea
că, schimbându-ne aspectele interioare ale gândirii,
16 Introducere
ne putem schimba aspectele exterioare ale vieț� ii”. Î�n-

făș� urată î�n această succintă afirmaț�ie se află dinamica
adevărului că nu suntem victime, ci creatori ai proprii-
lor noastre vieț� i ș� i ai lumii ce ne î�nconjoară. Sau, aș� a
cum a spus un alt î�nț�elept: „Nu suntem ceea ce credem
că suntem, ci suntem ceea ce gândim”.
MENTALITATEA DE TURMĂ
O lecț�ie ce ne-a luat mult timp ca să o î�nvăț�ăm este că

opusul curajului nu e laș� itatea, ci mai degrabă con-
formitatea. E posibil să fi petrecut ani valoroș� i ș� i irecu-
perabili î�ncercând să te integrezi î�n societate, doar ca să
î�ț�i dai seama, prea târziu, că nu te vei integra niciodată.
Ce ne determină să ne urmăm unii pe alț�ii ca oile?
Asta se î�ntâmplă pentru că î�ncercăm să ne conformăm
majorităț�ii. A sosit timpul să ne despărț�im de această
mentalitate de turmă ș� i să î�ncetăm să ne pedepsim sin-
guri, fiindcă suntem diferiț�i de familie ș� i prieteni sau de
oricine altcineva. O mare parte din suferinț�a noastră ar
putea fi eliminată dacă n-am mai permite ca viaț�a să ne
fie coruptă de conformism.
Gândul că viaț�a ne este controlată de un alt individ,
de un grup sau de către societate impune o sclavie men-
tală; devenim prizonieri prin propria hotărâre.
Gândurile noastre devin proiecte ce atrag din sub
conș� tient toate elementele necesare pentru î�mplinirea
Introducere 17
conceptelor noastre, indiferent că acestea sunt pozitive

sau negative. Tot ce avem acum î�n viaț�a noastră repre-
zintă manifestarea exterioară a proceselor ce ni s-au
derulat î�n minte. Am atras literalmente tot ce a venit î�n
propria viaț�ă, bine sau rău, fericire sau nefericire, succes
sau eș� ec. Aici pot fi incluse toate faț�etele experienț�ei
noastre, inclusiv afaceri, mariaj, sănătate sau chestiuni
personale.
Gândeș� te-te puț� in! Î� mprejurimile tale, mediul tău,
lumea ta oglindesc î�n exterior ceea ce gândeș� ti î�n interior.
Descoperind de ce ești așa cum ești, descoperi ș� i soluția
pentru a fi așa cum vrei să fii.
PUTEREA SCHIMBĂRII
S hakespeare a spus: „Ș� tim ce suntem, î�nsă nu ș� i ceea

ce am putea fi”.
Te regăseș� ti î�n această descriere? Te concentrezi
mai mult pe limitările ș� i eș� ecurile tale, pe felul neî�nde-
mânatic î�n care te descurci, î�ntrebându-te adesea ce ai
putea deveni? Problema este că ai fost condiț�ionat î�ncă
din copilărie de concepte, valori ș� i convingeri false care
te-au î�mpiedicat să realizezi cât de capabil ș� i unic eș� ti cu
adevărat.
Pe baza rolului de creator al propriei tale vieț�i, ai pu-
terea de a schimba orice aspect al acesteia. Orice mare
î�nvăț�ător a ajuns la aceeaș� i concluzie: Nu poți căuta pe
18 Introducere
cineva din afară care să-ți rezolve problemele. Aș� a cum

ne-a reamintit Marele Î�nvăț�ător de atâtea ori, „Î�mpărăț�ia
lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. Nu se află î�n vreun
ț�inut î�ndepărtat ș� i nici sus, î�n ceruri. Buddha a ajuns la
aceeaș� i concluzie când a spus: „Fii propria-ț�i lampă ș� i nu
căuta în afara ta”. Puterea autovindecătoare se află î�n
interior. Sănătatea, fericirea, abundenț�a ș� i pacea minț�ii
devin stări naturale ale ființ�ei odată ce ai rupt legăturile
gândirii negative.
Dacă nu eș� ti conș� tient de propria valoare ca persoa-
nă, nici măcar nu te poț�i apropia de î�ncrederea totală î�n
sine. Doar î�n măsura î�n care î�ț�i poț�i recunoaș� te cu ade-
vărat propria ș� i unica importanț�ă, vei fi capabil să te eli-
berezi de limitările autoimpuse.
Da, am spus autoimpuse! Nu părinț�ii, ș� eful sau socie-
tatea ne-au făcut asta. Ne-am făcut-o cu mâna noastră,
permițându-le altora să ne controleze viaț�a.
Dacă nu te descotoroseș� ti de sentimentele de vino-
văț�ie ș� i nu î�ncetezi să te î�nvinuieș� ti pentru greș� eli imagi-
nate, vei fi unul dintre acei oameni care continuă o luptă
zadarnică pentru a dobândi î�ncrederea totală î�n sine ș� i
libertatea personală. Pentru a fi cu adevărat liber, cald,
iubitor ș� i pentru a avea compasiune, trebuie să î�ncepi
prin a avea î�nț�elegere ș� i iubire faț�ă de tine î�nsuț�i. Ț� i s-a
spus să „î�ț�i iubeș� ti aproapele ca pe tine î�nsuț�i”, î�nsă, până
nu dobândeș� ti o î�nț�elegere totală a cine ș� i ce eș� ti tu î�n-
suț�i, te î�nș� eli atât pe tine, cât ș� i pe aproapele tău.
Introducere 19
CUM SĂ ÎȚI SATISFACI MAI ÎNTÂI

PROPRIILE NEVOI
U nul dintre principalele elemente necesare pentru

schimbare ș� i pentru o personalitate bazată pe î�ncre-
dere î�n sine este să î�ț�i satisfaci mai î�ntâi propriile nevoi.
La prima vedere, acest sfat poate părea egoist, dar să ne
reamintim că, doar atunci când am făcut tot ce ne stă î�n
putinț�ă pentru a ne realiza pe plan personal, ne putem
ajuta cel mai eficient familiile, prietenii, colegii de muncă,
comunitatea etc.
Mulț�i oameni folosesc filosofia slujirii celorlalț�i mai
ales ca pe o cale de a scăpa de responsabilitatea de a-ș� i
schimba propria viaț�ă. Aceș� tia spun că pe primul loc tre-
buie să fie partenerul lor de viaț�ă, biserica, familia sau
î�ntreaga lume. Acest gând nu este nimic altceva decât
autoî�nș� elare. Un exemplu pentru acest tip de comporta-
ment este persoana care se î�ngroapă pe sine, cu spirit de
sacrificiu ș� i zel misionar, î�ntr-un proiect lăudabil când,
î�n realitate, nu-ș� i poate î�nfrunta ș� i î�nlătura nici măcar
propriile probleme.
Nu poț�i schimba lumea, î�nsă te poți schimba pe tine.
Singura cale prin care situaț�ia umanităț�ii se poate î�mbu-
nătăț�i este ca fiecare individ să preia controlul asupra
propriei vieț�i. A sosit vremea să te opreș� ti din orice acti-
vitate ș� i să acorzi prioritate deplină nevoilor tale. Aceasta
este singura cale prin care vei putea vreodată să fii liber.
Sclavia fizică este un delict care se pedepseș� te, î�nsă cu
20 Introducere
mult mai gravă este sclavia mentală, deoarece, pentru

aceasta, pedeapsa este, aș� a cum spune atât de corect
Descartes, „o viaț�ă de disperare tăcută”.
ÎMBARCAREA! E TIMPUL SĂ DECOLĂM
E ș� ti pe cale să î�ncepi o aventură de pe urma căreia vei fi

răsplătit pentru tot restul vieț�ii. Vei î�nvăț�a noi căi de
a rupe lanț�urile limitărilor care te-au ț�inut până acum
pe loc.
Dacă te afli î�ntr-o situaț�ie î�n care parcă baț�i pasul pe
loc sau te simț�i complexat ș� i incapabil să î�nfrunț�i viaț�a
cu entuziasm ș� i î�ncredere, atunci această carte este pen-
tru tine. Dacă te dezgustă mediocritatea, dacă eș� ti deza-
măgit de rezultatele pe care le-ai avut î�n trecut ș� i nu te
mulț�umeș� ti să fii o frunză purtată de vânt, aceste pagini
î�ț�i oferă o alternativă. Dacă poț�i fi deschis ș� i receptiv la
noi concepte, valori ș� i convingeri, vei descoperi motivul
pentru care poț� i ș� i pentru care ar trebui să î�ț�i reorga-
nizezi sistematic procesele de gândire pentru a-ț�i trezi
NOUL SINE!
Odată ce vei stăpâni aceste principii, vei avea parte
de mai multă fericire, mai multă iubire, mai multă liber-
tate, mai mulț�i bani ș� i mai multă î�ncredere î�n sine decât
ai crezut vreodată că este posibil. Nimic nu aduce o sa-
tisfacț�ie mai mare î�n viaț�ă decât eliberarea potenț�ialului
nelimitat de care dispui ș� i trăirea unei vieț�i creative,
Introducere 21
pline de sens. Nu contează cine eș� ti, ce faci sau î�n ce situ-
aț�ie de viaț�ă te afli, TU poț�i dobândi î�ncrederea totală î�n
sine. Iar modalitatea de abordare nu este nici pe departe
atât de dificilă pe cât ț�i-ai putea imagina.
21 DE ZILE POT SCHIMBA LUCRURILE
H ai să ne furiș� ăm pentru un moment î�n culise ș� i să arun-

căm o privire la o simplă, dar foarte eficientă tehnică
de î�nvăț�are. Aceasta se numeș� te O OBIȘ� NUINȚ� Ă� Î�N 21
DE ZILE.
S-a stabilit că durează aproximativ 21 de zile pentru
a rupe tiparul unui obicei vechi ș� i distructiv sau pentru
a crea unul nou ș� i pozitiv. Î�ț�i va lua cel puț�in la fel de
mult timp pentru a absorbi î�n î�ntregime materialul aces-
tei cărț�i. Nu î�ncurca lucrurile. O vei înțelege imediat, î�nsă
doar î�nț�elegerea intelectuală nu este suficientă pentru a
realiza schimbările necesare. Adevărata emoț�ie vine atunci
când, î�n sfârș� it, o CUNOȘ� TI.
Trebuie să ajungi de la î�nț�elegerea iniț�ială la cunoaș-
tere. Pentru a cunoaște ceva, acel ceva trebuie să devină
parte din gândirea, sentimentele, acț�iunile ș� i reacț�iile tale.
Iar pentru asta e nevoie de timp. Aș� a că nu face greș� eala
de a citi o sigură dată cartea, pentru ca apoi să spui: „Acum
o cunosc!”. Nu o vei „cunoaș� te” până nu va fi absorbită de
conș� tiinț�a ta, devenind tiparul unui nou obicei.
22 Introducere
Lasă totul deoparte o vreme ș� i dedică acestei cărț�i

î�ntreaga concentrare de care dispui. Orele pe care le
petreci schimbându-ț� i tiparele negative, ce lucrează
î�mpotriva propriilor tale interese, cu unele pozitive ș� i con-
structive, vor fi o investiț�ie mică prin comparaț�ie cu răs-
plata unei vieț�i pline de realizări ș� i libertate.
Dacă uneori mă exprim forț�at, e pentru că vreau să trec
dincolo de rezistenț�a mentală ș� i să ajung î�n locul acela
dinlăuntrul tău î�n care tu deja „ș� tii despre ce e vorba”,
locul acela î�n care adevărul este văzut ș� i auzit. Atunci te
vei simț�i readus la viaț�ă, de parcă ceva din lăuntrul tău
ar spune: „Da, chiar ș� tiu că e adevărat”.
Pentru a obț�ine cele mai bune rezultate, citeș� te cartea
o dată ș� i familiarizează-te cu î�ntregul conț�inut al mate-
rialului. Apoi î�ntoarce-te la acele capitole de cea mai
mare importanț�ă pentru tine. Lasă principiile să-ț�i pă-
trundă î�n conș� tiinț�ă ș� i, cel mai important, ACȚ� IONEAZĂ�
pe baza lor fără î�ntârziere.
Acum, dacă eș� ti pregătit, să pornim la drum!
Secretele supreme
ale încrederii
depline în sine
dr. Robert Anthony

SECRETUL NR. 1
Cum să ieși din starea de hipnoză
F iecare persoană a fost hipnotizată î�ntr-o oarecare mă-

sură, fie de ideile pe care le-a acceptat de la alț�ii, fie
de ideile de care s-a convins singură că sunt adevărate.
Aceste idei au exact acelaș� i efect asupra comportamen-
tului respectivei persoane ca ș� i cele introduse de un
hipnotizator î�n mintea unui subiect.
De-a lungul anilor, am hipnotizat sute de oameni pen-
tru a demonstra puterea sugestiei ș� i a imaginaț�iei. Pentru
a ilustra cel mai bine ce vreau să spun, î�ț�i voi explica ce
se î�ntâmplă când o persoană este hipnotizată.
Sub hipnoză, î�i spun unei femei normale ș� i sănătoa-
se că nu poate să ridice un creion pe care eu l-am pus pe
masă. Ș� i, surprinzător, ea descoperă că nu este capabilă
să realizeze această simplă acț�iune. Nu se pune proble-
ma că nu ar încerca să ridice creionul. Se va chinui ș� i va
depune efort, spre marele deliciu al publicului, î�nsă pur
26 Dr. Robert Anthony
ș� i simplu nu î�l va putea ridica. Pe de altă parte, ea î�n-

cearcă să realizeze această acț�iune prin efort voluntar ș� i
folosindu-se de sistemul muscular. Î�nsă, pe de altă parte,
sugestia că „tu nu poț� i ridica creionul” î�i determină
mintea să creadă că acest lucru este imposibil. Acest
exemplu arată cum o forț� ă fizică este neutralizată de o
forț�ă mentală. Este o chestiune de putere a voinț�ei versus
imaginaț� ie. Când se î�ntâmplă asta, imaginația câștigă
întotdeauna!
Mulț�i oameni cred că î�ș�i pot schimba viaț�a doar prin
puterea voinț�ei. Nu este adevărat. Ideile negative î�i fac
să se î�nfrângă singuri; nu contează cât de mult î�ncearcă
să evite asta. Au acceptat o convingere falsă de parcă ar
fi fost un fapt concret. Toate abilităț�ile, toate bunele in-
tenț�ii, eforturile ș� i toată determinarea nu pot avea câș� tig
de cauză î�mpotriva puterii falselor convingeri.
Î�ntr-o manieră similară, demonstrez rapid că nu există
limite pentru ce poate sau ce nu poate să facă o persoană
când se află sub hipnoză, pentru că puterea imaginaț�iei
este nelimitată. Cei care iau parte la demonstraț�ie î�n ca-
litate de observatori au impresia că deț�in puteri magice
prin care determin persoana hipnotizată să fie capabilă
ș� i să dorească să facă lucruri pe care î�n mod normal nu
le-ar face sau nu le-ar putea face. Desigur, adevărul este
că puterea este inerentă voluntarului sau subiectului.
Fără să-ș� i dea seama, voluntara mea s-a hipnotizat
singură, convingându-se pe sine că ar putea sau nu ar
putea să facă acele lucruri. Nimeni nu poate fi hipnotizat
Secretele supreme ale încrederii depline în sine 27
involuntar, pentru că fiecare persoană colaborează la pro-

cesul de hipnotizare. Hipnotizatorul nu este decât un ghid
care-l ajută pe subiect să accelereze fenomenul.
Am inclus această simplă demonstraț�ie de hipnoză
pentru a ilustra un principiu psihologic ce se poate dove-
di foarte folositor pentru tine. Acelaș� i principiu devine
din ce î�n ce mai evident î�n procesul modern de educaț�ie
unde, de fapt, studentul se educă pe sine prin interme-
diul asistenț�ei calificate a profesorului ș� i, chiar mai spec-
taculos, î�n artele vindecării, unde pacientul î�ș�i vindecă
propriul corp sub î�ndrumarea profesionistă a unui prac-
ticant calificat î�n arta vindecării.
De î�ndată ce o persoană are convingerea că ceva este
adevărat (indiferent dacă este adevărat sau nu), persoa-
na respectivă se poartă de parcă acel ceva ar fi adevărat.
Va căuta instinctiv să adune date pentru a-ș� i confirma
convingerea, indiferent cât de falsă ar fi aceasta. Nimeni
nu va putea convinge de contrariu o astfel de persoană;
doar dacă, prin experienț�ă personală sau studiu, persoa-
na respectivă este gata să se schimbe. Prin urmare, este
simplu de observat că, dacă cineva acceptă ceva ce nu
este adevărat, toate acțiunile și reacțiile ce vor decurge de
aici se vor baza pe o convingere falsă.
Aceasta nu este o idee nouă. Î�ncă din timpuri stră-
vechi, atât bărbaț�ii, cât ș� i femeile s-au aflat î�ntr-un fel de
somn hipnotic de care nu au avut habar, dar care, de-a
lungul secolelor, a fost recunoscut de marii î�nvăț�ători ș� i
gânditori. Aceș� ti oameni ș� i-au dat seama că omenirea se
limitează singură prin propriile „certitudini eronate” ș� i

au căutat să ne trezească la potenț�ialul nostru pentru
măreț�ie, care se extinde mult peste ce ne putem imagina.
Prin urmare, este de maximă importanț�ă să nu pre-
supui că ești deplin conștient de adevărul față de propria
persoană. Cu alte cuvinte, nu trebuie să presupui că ceea
ce crezi acum că e adevărat este de fapt Adevărul. Î�n
schimb, trebuie să porneș� ti de la ideea că î�n prezent eș� ti
hipnotizat de convingeri, concepte ș� i valori false ce te
î�mpiedică să-ț�i exprimi adevăratul potenț�ial.
Din acest punct se poate observa cu perspicacitate că
atât tu, cât ș� i eu suntem î�n primul rând rezultatul a ceea
ce ne-a fost spus ș� i predat, ș� i a ceea ce ne-a fost vândut
ș� i am cumpărat.
O persoană obiș� nuită nu se apropie niciodată de
atingerea potenț�ialului său nelimitat pentru că trăieș� te
la umbra falsei ipoteze că deja cunoaște adevărul. Un
astfel de om e convins de ceea ce i-au spus părinț� ii, ce
l-au î�nvăț�at profesorii, ce a citit ș� i ce i-a spus religia pe
care o are FĂRĂ SĂ-ȘI FI DEMONSTRAT ACESTE LUCRURI.
Milioane ș� i milioane de oameni au urmărit orbeș� te
retorica aș� a-numitelor persoane „informate”, fără să se
asigure dacă principiile pe care le expun aceș� ti „experț�i”
sunt î�n concordanț�ă cu realităț�ile vieț�ii. Se autolimitează
ș� i mai mult prin faptul că se î�ncred î�n valabilitatea aces-
tor concepte, valori ș� i convingeri, chiar ș� i după ce au
evoluat ș� i au ajuns deasupra acestora. Din fericire, ceva
sau cineva ț�i-a stârnit interesul să î�ț�i depăș� eș� ti actualul
nivel de conș� tientizare, ceea ce include descoperirea ș� i

dezvoltarea unei î�ncrederi totale î�n sine.
Prima ta sarcină este să te trezești din starea hipno-
tică ce te î�mpiedică să fii persoana care vrei să fii. Citeș� te
următoarea afirmaț�ie:
Măsura în care te vei trezi va depinde direct

de cât adevăr poți accepta cu privire la tine
însuți.
Acum citeș� te-o î�ncă o dată! Aceasta este cheia care

stabileș� te î�n ce măsură vei fi capabil să î�ț�i schimbi viaț�a.
După cum spunea Marele Î�nvăț�ător: „Veț�i cunoaș� te ade-
vărul, iar adevărul vă va face liberi”*.
Multe dintre conceptele prezentate î�n această carte
vor fi î�n opoziț�ie directă cu ceea ce crezi tu î�n momentul
de faț�ă că ar fi adevărul. Unele ț�i-ar putea părea „com-
plet deplasate” sau ilogice ș� i î�ț�i vor provoca sistemul de
convingeri. Vei avea de ales; fie vei descoperi dacă sunt
sau nu adevărate, fie le vei opune rezistenț�ă. Decizia î�ț�i
aparț� ine. Asta ne aduce î�napoi la un lucru menț� ionat
anterior: Transformarea vieții tale va depinde direct de
cât adevăr poți accepta cu privire la tine însuți.
Dacă eș� ti sincer faț�ă de decizia de a-ț�i schimba viaț�a
ș� i de a-ț�i mări gradul de î�ncredere î�n sine, probabil că ai
o minte deschisă. Nici nu vreau, nici nu mă aș� tept să ac-
cepț�i ca fiind adevărat tot ce citeș� ti î�n această carte, doar
* Sfânta Evanghelie după Ioan, cap. 8.32. (n.ed.)

pentru că eu spun că e adevărat. Dacă faci asta, vei

obț� ine foarte puț�in de pe urma acestei cărț�i. Trebuie să
probezi singur principiile. Convingerea interioară ș� i si-
guranț� a, care vin după ce ț� i-ai demonstrat conform
propriilor rigori că ceea ce e prezentat ca adevăr este
realmente adevărul, sunt fundaț�ia pe care trebuie î�nce-
pută construcț�ia unei personalităț�i dinamice bazată pe
î�ncrederea î�n sine.
Pentru a construi o nouă clădire „funcț� ională” pe
locul unde există una „nefuncț�ională”, trebuie mai î�ntâi
să demolezi vechea structură, spulberând acele „certi-
tudini eronate” care te-au î�mpiedicat să dai glas acelei
vieț�i nelimitate, î�mbelș� ugate ș� i depline pe care o doreș� ti.
Despre asta este, î�n primul rând, această carte.
CUM TE ÎNTEMNIȚEAZĂ
PROPRIILE CONVINGERI
Î nsă ce sunt convingerile? Acestea reprezintă informa-

ț�ia conș� tientă ș� i inconș� tientă pe care am acceptat-o ca
fiind adevărată. Din păcate, adesea, propriile convingeri
ne î�ntemniț�ează ș� i ne î�mpiedică accesul la ceea ce este
real. Un filtru de concepț� ii eronate opreș� te trecerea
adevărului, iar noi vedem doar ceea ce dorim ș� i respin-
gem orice alt aspect.
Adevărul nu se poate revela niciodată aș� a-numitului
„om cu convingeri de neclintit”. Cunoaș� teț�i acest gen:
este cel care citează î�ntotdeauna „fapte concrete”. Nu vrea

să admită nimic din ce se află î�n afara propriului sistem
de convingeri ș� i vede ca pe o ameninț�are tot ce vine î�n
contradicț�ie cu opiniile lui. Trece prin viaț�ă etichetând
tot ce este nou, diferit ș� i iluminator ca fiind „rău” sau cel
puț�in „inacceptabil”, iar tot ceea ce este vechi, tradiț�ional
ș� i de natură să suprime ca fiind „bun”. Nu poate î�nț�elege
că adevărul – indiferent cât ar fi de dureros – este î�ntot-
deauna, prin î�nsăș� i natura lui, „bun” ș� i că o minciună –
indiferent cât ne-ar fi de dragă – este î�ntotdeauna, prin
î�nsăș� i natura ei, „rea”.
Pentru a-ș� i proteja convingerile, acesta construieș� te
un zid î�n jurul propriei lumi. Unii oameni cu „convingeri
de neclintit” au ziduri mai î�nalte, alț� ii mai joase, î�nsă,
indiferent de dimensiunile structurii, mai multe vor fi
adevărurile blocate decât cele acceptate.
„Omul cu convingeri de neclintit” nu î�ș�i poate schimba
părerile. Asta î�l face să fie ignorant. Poate recunoaș� te doar
ce este î�n interiorul propriilor ziduri, ceea ce î�l î�mpiedi-
că să exploreze adevărul nelimitat care se află î�n afara
lor. Nu poate realiza că adevărul este întotdeauna mai
mare decât orice structură menită să-l cuprindă.
Convingerea ș� i credinț�a nu sunt acelaș� i lucru ș� i nu
ar trebui confundate. Spre deosebire de convingere, cre-
dinț�a nu este î�ntru totul limitativă. Aceasta recunoaș� te
că mai există ceva de descoperit ș� i de cunoscut, iar cre-
dinciosul trebuie să caute î�ntotdeauna să descopere din
ce î�n ce mai mult adevăr. Prin credinț�ă, orice este posibil.
Cel „cu convingeri de neclintit” are impresia că ș� tie me-

reu răspunsul. Cel ce are credinț� ă, conș� tient fiind că
există î�ntotdeauna ceva de î�nvăț�at despre propria per-
soană, caută constant iluminarea.
SUNTEM LIMITAȚI DE PROPRIILE

„CERTITUDINI ERONATE”
D acă dorim să facem o schimbare fundamentală î�n

viaț�ă, trebuie î�ntâi să î�nț�elegem rădăcina probleme-
lor pe care le avem. Invariabil, aceasta se află î�n „certi-
tudinile eronate” pe care le avem.
Certitudinile eronate sunt acele lucruri despre care
suntem siguri că sunt adevărate, dar, î�n realitate, nu sunt.
Î�n general, acestea sunt bazate pe dorințe deșarte care
deformează realitatea ș� i conduc la autoamăgire. Ne do-
rim ca lucrurile să fie mai degrabă aș� a cum ne-ar plăcea
nouă să fie decât aș� a cum sunt. Privim lumea prin filtrul
propriilor convingeri, care ne î�mpiedică să vedem ce este
real.
Putem schimba lumea doar î�n măsura î�n care ne
putem schimba pe noi î�nș� ine. Ne putem schimba pe noi
î�nș� ine doar î�n măsura î�n care devenim conș� tienț�i de pro-
priile certitudini eronate. Cele mai multe dintre proble-
mele pe care le avem provin din aș� teptările care nu s-au
transformat î�n realitate. Cele mai multe dezamăgiri pro-
vin dintr-un ideal eronat al felului î�n care ar trebui să fie
lumea, precum ș� i din ceea ce credem noi că ar trebui sau

s-ar cuveni să facem, să fim sau să avem. Acest fenomen
se numeș� te împotrivire faț�ă de realitate.
Emerson a spus: „Suntem suma gândurilor pe care
le avem pe parcursul unei zile”. Tot ce se î�ntâmplă î�n mo-
mentul de faț�ă î�n lumea ta mentală, fizică, emoț�ională ș� i
spirituală este rezultatul gândurilor din propria ta min-
te. Mai exact:
Accepți, te raportezi sau respingi ORICE lucru

din mediul tău mental și fizic pe baza nivelului
ACTUAL de CONȘTIENTIZARE la care te afli.
Nivelul actual de conș� tientizare la care te afli e deter-

minat de educaț�ia, mediul, viaț�a de familie, experienț�ele
din copilărie, succesele, eș� ecurile ș� i credinț�ele religioa-
se pe care le ai.
Vei descoperi că multe dintre lucrurile pe care le-ai
crezut adevărate sunt î�n realitate neadevărate. Acestea
vor include convingerile, din care este realizată o mare
parte din fundaț�ia a ceea ce presupui că este realitatea.
Pe măsură ce parcurgi această carte, vei descoperi că tot
ce accepț�i, fiecare lucru la care te raportezi sau pe care î�l
respingi se bazează pe nivelul actual de conș� tientizare la
care te afli. Din păcate, nivelul tău actual de conș� tienti-
zare poate avea defecte sau poate fi distorsionat.
NIMĂNUI NU-I PLACE SĂ-ȘI SCHIMBE

ACTUALUL NIVEL DE CONȘTIENTIZARE
E ste greu să ne modificăm nivelul actual de conș� tien-

tizare pentru că:
1. Ceea ce zugrăvim ș� i ne imaginăm î�n propria minte se

bazează pe ceea ce credem că este adevărul acum,
indiferent câte defecte ar avea sau cât de distorsio-
nat ar fi. Mintea ne controlează acț�iunile ș� i reacț�iile.
2. Este mai uș� or să oferim scuze sau, aș� a cum ne place
să le numim, „motive logice” pentru care nu este ne-
cesar sau posibil să ne schimbăm.
3. Căutăm doar acele experienț�e care ne susț�in valorile
pe care le avem î�n prezent ș� i care evită, se î�mpotri-
vesc sau, dacă este necesar, resping forț�at pe acelea
care sunt î�n disonanț�ă cu propriile convingeri din
prezent.
4. Am construit ș� i programat î�n subconș� tient ș� i î�n sis-
temul nervos central răspunsurile greș� ite faț� ă de
situaț�iile de viaț�ă ce ne determină să reacț�ionăm aș� a
cum am fost programaț�i. Cu alte cuvinte, răspundem
la felul î�n care am fost condiț�ionaț�i să SIMȚ� IM ș� i să
ACȚ� IONĂ� M. Acest „sistem” este propria noastră crea-
ție ș� i doar noi putem să-i schimbăm tiparele de bază.
Din punct de vedere intelectual, putem fi de acord că

există anumite lucruri î�n viaț�a noastră pe care ar trebui
să le schimbăm, î�nsă aproape î�ntotdeauna simț�im că pro-
pria situaț�ie este diferită de a tuturor celorlalț�i oameni.
Asta ne determină să evităm, să rezistăm ș� i, dacă e nece-
sar, să respingem forț�at orice idee care ne ameninț�ă con-
vingerile. Să luăm ca exemplu o persoană alcoolică. Din
punctul său de vedere, pare raț�ional să continue să bea.
Consumatorul de droguri, dependentul de jocuri de no-
roc ș� i cel care mănâncă î�n mod obsesiv, au cu toț�ii exact
aceeaș� i părere despre aceste dependenț�e. Aceș� tia î�ș�i ex-
plică acț�iunile pe baza propriului nivel actual de conștien-
tizare, indiferent cât de distorsionat ar fi.
Cea mai mare piatră de î�ncercare pentru schimbarea
propriei conș� tientizări o constituie refuzul de a recunoaș� -
te că „certitudinile eronate” ne-au distorsionat percepț�ia.
De aceea este important, din când î�n când, să ne punem
la î�ndoială convingerile, pentru a vedea dacă nu cumva
operăm dintr-un punct de vedere eronat.
Convingerile unui individ cu o personalitate normală
ș� i î�ntreagă trec printr-un proces constant de reorganizare,
î�nsă personalitatea nevrotică se agaț�ă de convingerile
sale, indiferent cât de false ș� i distorsionate ar fi ele. De
obicei, singura cale prin care nevroticul se schimbă este
atunci când o criză majoră î�l forț�ează să-ș� i altereze ve-
chile tipare de autovătămare.
Dacă mintea ț�i-a fost programată sau condiț�ionată
să accepte concepte ș� i valori false ș� i distorsionate, î�ț�i vei
crea un stil de viaț�ă care să le justifice. Vei presupune că

ceva este adevărat, deș� i este fals. Atunci, căutând să de-
monstrezi că ai dreptate, vei aduna dovezile ș� i le vei face
să se potrivească. Devii asemenea unui câine care aleargă
î�n jurul cozii. O credinț�ă falsă conduce la alta, până ajungi
să nu mai funcț�ionezi raț�ional.
PRIORITATEA TA NUMĂRUL UNU
P rioritatea numărul unu î�n viaț�ă este dezvoltarea pro-

priei conștientizări. Făcând acest lucru, vei î�nlătura
„certitudinile eronate” care te-au î�mpiedicat să devii acea
persoană cu î�ncredere î�n sine, aș� a cum ț�i-ai dori să devii.
Vei realiza asta făcând următoarele:
1. Î�ncetează să î�ț�i aperi automat ș� i arbitrar punctele de

vedere cu privire la ceea ce este „corect” ș� i „greș� it”.
Apărarea acestora te ț�ine blocat î�ntr-o stare de igno-
ranț�ă, blocând accesul la noi idei.
2. Reevaluează-ț�i conceptele, valorile, convingerile, ide-
alurile, presupunerile, punctele de apărare, punctele
de ofensivă, scopurile, speranț�ele ș� i constrângerile.
3. Reorganizează ș� i î�nț�elege propriile nevoi ș� i motivații
reale.
4. Î�nvaț�ă să te î�ncrezi î�n propria intuiț�ie.
5. Observă-ț�i greș� elile ș� i î�ncearcă să le corectezi; aici se

află unele dintre cele mai valoroase lecț�ii pe care le
vei î�nvăț�a vreodată.
6. Iubeș� te-te pe tine î�nsuț�i ș� i pe ceilalț�i.
7. Î�nvaț�ă să asculț�i fără prejudecăț�i ș� i fără să-ț�i spui au-
tomat î�n gând „asta e bine, asta e rău”. Obiș� nuieș� te-te
să asculț� i CE se spune fără să crezi neapărat acel
lucru.
8. Observă ce anume aperi î�n cea mai mare parte a
timpului.
9. Dă-ț�i seama că noul tău nivel de conș� tientizare î�ț�i va
pune la dispoziț�ie noi metode ș� i o nouă motivaț�ie
pentru a te schimba î�n bine.
Î�ncepe să-ț�i pui următoarea î�ntrebare: „Sunt credin-

ț�ele mele raționale? E posibil să mă î�nș� el?” Dacă o altă
persoană ar avea convingerile tale, ai fi capabil să judeci
obiectiv. Ai prezenta, fără î�ndoială, o argumentaț�ie foarte
convingătoare care să arate unde se î�nș� ală acea persoa-
nă. Î�nvaț�ă să priveș� ti astfel ș� i propriile convingeri. Pune
TOTUL la î�ndoială ș� i trage concluziile doar după ce ai
luat î�n calcul toate posibilităț�ile.
Există un răspuns pozitiv doar atunci când

individul este dispus să se supună rigorilor
autoexaminării și autocunoașterii. Dacă per-
sistă în intențiile pe care le are, nu doar că
va descoperi câteva adevăruri importante
despre propria persoană, ci va dobândi și un

avantaj psihologic. Acesta va pune temelia,
dacă se poate spune așa, unei declarații cu
privire la propria demnitate umană și va face
primii pași către baza conștiinței sale.
– Carl Jung
DE CE TE POȚI SCHIMBA
Î nceputul oricărei schimbări este atunci când ne schim-

băm CONVINGERILE DOMINANTE ce ne-au limitat
conș� tientizarea. Acest lucru este posibil deoarece ne cre-
ăm propria lume. Schimbarea se realizează prin propria
minte subconș� tientă ș� i imaginaț�ie. Aș� a cum a evidenț�iat
profesorul James, totul î�ncepe cu schimbarea aspectelor
interioare ale propriei gândiri. Cunoaș� tem din experienț�ă
că o schimbare exterioară va veni î�n urma unei schimbări
interioare.
Schimbându-ne GÂ� NDURILE DOMINANTE SAU CON-
VINGERILE, ne schimbăm conș� tientizarea interioară ș� i,
prin urmare, circumstanț�ele exterioare.
Î�n cunoscuta poveste Alice în țara minunilor, Alice
avea o problemă. Î�nainte să poată î�nț�elege noua ei lume,
a trebuit să accepte noi adevăruri despre lucruri vechi ș� i
familiare. A trebuit să facă schimbări noii lumi î�n care se
afla. Dacă î�ț�i aminteș� ti povestea, ea a cunoscut niș� te cărț�i
de joc, a observat că acestea au două feț� e; dacă dorea
să cunoască cu adevărat ș� i pe de-a-ntregul respectiva
persoană, trebuia să vadă ambele feț�e ale cărț�ii de joc.

Cu alte cuvinte, trebuia să obț�ină TABLOUL COMPLET.
Aș� a trebuie să fie ș� i cu viaț�a noastră.
Î�nainte să ne putem schimba viaț�a pentru a avea o
experienț�ă pozitivă, trebuie să schimbăm tot ce nu func-
ț�ionează î�n viaț�a noastră. Î� n felul acesta vom putea î�n-
cepe construcț�ia unui pod care să lege locul î�n care ne
situăm î�n prezent de locul î�n care ne dorim să ajungem,
un pod î�ntre ceea ce suntem acum ș� i ceea ce ne dorim să
devenim.
Prima cauză a sclaviei interioare a omu-

lui este ignoranța și, mai mult decât orice,
ignoranța față de sine însuși. Fără cunoaș-
terea de sine, fără să înțeleagă cum funcți-
onează propria mașinărie, omul nu poate fi
liber, nu se poate autoguverna și va rămâne
pentru totdeauna un sclav, un obiect purtat
de colo-colo de forțele ce acționează asupra
lui. Acesta e motivul pentru care, în toate în-
vățăturile antice, prima cerință la începutul
drumului către eliberare a fost: „Cunoaște-te
pe tine însuți”.
– G.I. GHIURDJIEV*
* Gheorghi Ivanovici Ghiurdjiev (1866-1949) a fost un filosof, pedagog,

coregraf și compozitor greco-armean stabilit în Franța. Mistic ca orien-
tare, el a inițiat o mișcare cu trăsături religioase. (n.ed.)
Până î�n acest moment, cea mai mare problemă pe

care ai avut-o a fost ignoranț�a faț�ă de cine ești ș� i cine ai
fost menit să fii. Imaginea eronată a propriului sine te-a
î�mpiedicat să-ț�i eliberezi potenț�ialul nelimitat. Eș� ti ca o
pasăre î�n colivie, care nu are nicio idee despre vastitatea
spaț�iului de afară. „Certitudinile eronate” te-au î�mpie-
dicat să realizezi cât de valoros, capabil ș� i unic eș� ti.
SECRETUL NR. 2
Robie sau libertate?
N u e posibil să obț�inem o personalitate cu un grad

ridicat de î�ncredere î�n sine până nu construim o
fundaț�ie solidă pentru a ne baza pe propriile puteri. Mulț�i
oameni cred că o persoană care se bazează pe propriile
puteri trebuie să fie distantă, dezinteresată sau neprie-
tenoasă faț�ă de ceilalț�i. Aceasta este î�ntru totul greș� it.
Nedepinzând de nimic, persoana care se bazează pe pro-
priile puteri se poate raporta la ceilalț�i cu compasiune ș� i
empatie, păstrându-ș� i, î�n acelaș� i timp, î�ncrederea î�n sine
ș� i stabilitatea. Capabilă să stea pe propriile picioare, aceas-
tă persoană nu simte nevoia de a-i manipula pe alț�ii.
Cea mai mare piedică ce se ridică î�n calea omului
care doreș� te să se bazeze pe propriile puteri este certi-
tudinea eronată că există alte peroane mai deș� tepte,
mai î�nț�elepte sau mai inteligente decât el î�nsuș� i. Asta î�l
determină să privească spre alț�ii î�n căutarea propriei
fericiri ș� i bunăstări. Individul dependent î�n acest sens

trebuie î�ntotdeauna să tindă către ceva exterior. Doreș� te
ca oamenii, circumstanț�ele, condiț�iile sau Dumnezeu să
facă acele lucruri pe care el ar trebui să le facă pentru
sine î�nsuș� i. Asta î�l determină să depindă de alț�ii, să ma-
nipuleze, să se conformeze, să compare ș� i să concureze.
Î�n acest capitol, vom î�nvăț�a cum funcț�ionează aceste
obiș� nuinț�e distructive ca niș� te piedici î�n calea construi-
rii unei personalităț�i bazate pe î�ncredere î�n sine. Î�nsă,
pentru î�nceput, să vorbim despre bizuirea pe propriile
puteri.
DESPRE BIZUIREA
PE PROPRIILE PUTERI
A te bizui pe propriile puteri nu î�nseamnă doar că poț�i

face faț�ă oricărei situaț�ii ș� i că vei avea succes; e ceva
mai mult de atât. Î�nseamnă să ai curajul de a-ț�i asculta
impulsurile lăuntrice, astfel î�ncât să obț�ii o sugestie cu
privire la tipul de succes pe care î�l doreș� ti cu adevărat.
Î�nseamnă să iei indicaț�ii de la propria persoană, nu să
asculț�i ceva sau pe cineva din afară pentru a ajunge la o
idee legată de ce ar trebui să fii, să faci sau să ai. Când
vom î�nvăț�a să citim corect „semnele” ș� i să ne urmăm in-
tuiț�ia, vom putea î�ncepe să avem î�ncredere î�n noi ș� i să
nu mai jucăm după cum ni se cântă.
DESPRE RECUNOAȘTEREA
ȘI ÎNLĂTURAREA DEPENDENȚEI
D ependenț�a î�nseamnă sclavie prin acord mutual. Este

î�njositor atât pentru persoana dependentă, cât ș� i pen-
tru persoana de care depinde aceasta. Ambelor părț�i le
lipseș� te î�n egală măsură capacitatea de a se bizui pe pro-
priile puteri, pentru că o astfel de relaț� ie prosperă î�n
cadrul unei exploatări mutuale.
Cel mai nefericit aspect al dependenț� ei este acela
că, atunci când crezi că eș� ti dependent de altă persoană,
chiar eș� ti! Neglijezi dezvoltarea atât de necesarei capa-
cităț�i de a te baza pe propriile puteri pentru a face faț�ă ș� i
a rezolva problemele pe care le ai.
Un semn sigur al dependenț�ei apare atunci când î�n
mod obiș� nuit admiri alț�i oameni ca fiind superiori ț�ie. Î�n
momentul î�n care î�ncepi să te compari pe tine cu altcine-
va, te supui sclaviei psihologice.
Obiș� nuinț�a de a se sprijini ș� i de a depinde este atât
de î�nrădăcinată î�n unii indivizi, î�ncât aceș� tia renunț�ă la
orice formă de autoritate personală, î�n favoarea altei
persoane, filosofii sau religii. Aceș� tia au impresia că vor
fi î�n siguranț�ă dacă pot găsi o persoană, organizaț�ie sau
religie de care să se agaț�e orbeș� te. Permit acestor per-
soane, organizaț�ii sau religii să fie responsabile pentru
fericirea lor. Ș� i, desigur, asta implică luxul de a avea pe
cine să dea vina ori de câte ori se confruntă cu eș� ecul.
Individul care se sprijină pe alț�ii, care e dependent,

stă la mila celor din jurul lui. Fiind convins că ceilalț�i
sunt mai inteligenț�i decât el, acesta caută î�n permanenț�ă
pe cineva de care să se sprijine de câte ori se confruntă
cu o nouă problemă. Subordonându-se celor de care de-
pinde, sfaturile acestora devin ordine pe care el se simte
obligat să le urmeze. Ș� i cum adesea există mai mulț� i
„sfătuitori”, acesta se găseș� te constant î�ntr-o stare de
epuizare, î�ncercând să decidă sfatul cui să urmeze.
Sfaturi găsim peste tot. Majoritatea î�nsă sunt gratui-
te, dar nici aș� a nu î�ș�i merită preț�ul. De obicei, ai vreo zece
sau mai mulț�i „sfătuitori neplătiț�i” care sunt mai mult de-
cât fericiț�i să-ș� i ofere opiniile. Î�nsă, de vreme ce aceste
persoane sunt de regulă î�ngropate î�n propriile proble-
me ș� i nu ș� tiu cu adevărat ce ar „trebui”, ce s-ar „cuveni”
sau ce ar fi „necesar” să faci, primeș� ti invariabil sfaturi
greș� ite.
Î�ntr-adevăr, să accepț�i sfaturi de la cineva care nu e
calificat să le ofere e ca ș� i cum te-ai duce la un instalator
ca să-ț�i rezolve problemele dentare. Cei mai mulț�i oa-
meni nu sunt î�n stare să-ș� i rezolve nici măcar propriile
probleme; deci cum te pot sfătui să faci ceva ce ei î�nș� iș� i
nu au fost î�n stare să facă?
Depăș� irea dependenț�elor nu este un lucru simplu.
Î�ncă din copilărie am fost condiț�ionaț�i să apelăm la alț�ii
pentru bunăstarea noastră, pentru î�ndrumare ș� i î�nț�elep-
ciune. Î� nsă, î�n vreme ce dependenț� a joacă un rol î�n
creș� terea ș� i educaț�ia noastră, aceasta nu a fost niciodată
menită să ne distrugă identitatea individuală. Fiecare din-

tre noi s-a născut cu abilitatea inerentă de a rezolva ori-
ce fel de dificultăț�i am î�ntâlni.
Citeș� te următoarea afirmaț� ie ș� i ț� ine-o bine minte.
NICIUN OM NU TE POATE DEZAMĂ� GI VREODATĂ� DACĂ�
NU TE-AI BAZAT PE EL. Nimeni nu-ț�i poate răni sentimen-
tele, nu te poate face nefericit, singur, nervos sau deza-
măgit, dacă nu depinzi de respectiva persoană pentru
bunăstarea, inspiraț�ia, iubirea sau motivaț�ia ta.
Persoana care se bazează pe propriile puteri nu
trebuie să găsească un maestru de care să se sprijine.
Aceasta poate rezolva provocările vieț�ii cu î�ncredere ș� i
putere, privind fiecare situaț�ie î�n lumina realității. Vede
lucrurile aș� a cum sunt, nu aș� a cum i-ar plăcea să fie, ș� i
refuză să-ș� i lase viaț�a dominată de î�mpotrivirea faț�ă de
realitate.
Odată ce ț�i-ai dezvoltat capacitatea de a te bizui pe
propriile puteri, nu mai e nevoie să amâni, să fugi sau să
te sustragi de la provocările vieț�ii, pentru că ai î�ncrede-
rea necesară să î�ntâmpini fiecare situaț�ie cu siguranț�ă
de sine ș� i echilibru. Nu î�ț�i faci griji pentru că eș� ti conș� ti-
ent că deț�ii pe deplin controlul. Nu eș� ti separat de sursa
ta de putere. Nu ai nevoie de doze repetate de inspiraț�ie
ș� i stimulare din partea altor oameni pentru a face ceea
ce trebuie să faci. Î�n schimb, treci prin viaț�ă cu gândul că
puterea dinăuntrul tău este mai mare decât orice pro-
blemă cu care te confrunț�i.
DEPĂȘIREA NEVOII DE A MANIPULA
C ând erai copil, nu ș� tiai ș� i nu î�ț�i păsa ce se î�ntâmpla î�n

lumea din jurul tău. Tot ce te preocupa era propria
bunăstare. Neajutorarea te-a făcut dependent de ceea ce
alț�ii î�ț�i ofereau sau făceau pentru tine. Cea mai mare bu-
curie a ta era să fii hrănit, ț�inut î�n braț�e ș� i mângâiat.
Ai descoperit rapid că, dacă î�ncepeai să plângi, puteai
chema un adult care să se ocupe de nevoile tale. Chiar
dacă erai doar plictisit, plângeai, ș� i de obicei apărea cine-
va să te consoleze. Ș� i zâmbetele funcț�ionau excepț�ional
de bine. Aș� a că î�n scurt timp ai î�nvăț�at să zâmbeș� ti de
câte ori erai luat î�n braț�e ș� i să plângi când erai pus jos.
Acest banal exerciț�iu de manipulare ț�i-a setat ritmul
pentru î�ntreg restul vieț�ii. Î�ntreaga copilărie ț�i-i petre-
cut-o dezvoltându-ț�i aptitudini care să-i impresioneze
pe ceilalț�i ș� i să-i influenț�eze pentru a-ț�i acorda atenț�ie.
Aș� adar, î�ncepând chiar cu acest stadiu timpuriu al vieț�ii,
te autoprogramai să depinzi de aprobarea altor persoa-
ne ș� i să te simț�i respins atunci când ceilalț�i î�ș�i arătau
dezacordul. Când erai copil, un asemenea comportament
era scuzabil, î�nsă ca adult, este autodistructiv. Dacă ș� i azi
î�ncerci să-i manipulezi pe ceilalț�i să facă ceva ce tu însuți
ești suficient de capabil să faci și singur, nu te poț�i consi-
dera matur din punct de vedere emoț�ional.
O obiș� nuinț�ă din ce î�n ce mai î�ntâlnită î�n cultura noas-
tră este să facem din ce î�n ce mai multe pentru copii ș� i să
aș� teptăm din ce î�n ce mai puț�in de la ei. Părinț�ii care se
fac vinovaț�i de asta î�ș�i î�nș� ală fără să ș� tie propriii copii,
permiț�ându-le să fie dependenț�i î�n privinț�a acelor lu-
cruri pe care ar trebui să le facă singuri. Petrecându-ș� i
primii optsprezece ani sprijinindu-se ș� i fiind dependenț�i
de alț�ii, copiii sunt distribuiț�i î�n rolul prizonierilor cu pri-
vilegii pentru bună purtare. Este interesant de remarcat
că acesta este un fenomen specific speciei umane. La
scurt timp de la naș� tere, toate speciile animale î�ș�i î�m-
ping puii către lumea exterioară, unde î�nvaț�ă rapid să fie
independenț�i.
Cel mai mare dar pe care orice părinte î�l poate face
propriului copil este să-l ajute să aibă î�ncredere î�n sine
ș� i să fie o persoană care se bazează pe propriile puteri.
Copiii ar trebui să primească atâta responsabilitate cât
pot gestiona la fiecare vârstă. Doar prin independenț�ă
vor î�nvăț�a bucuria, privilegiul ș� i demnitatea de a fi om ș� i
de a sta pe propriile picioare.
O responsabilitate de bază a părinț�ilor este să-i aju-
te pe copii să aibă o tranziț�ie uș� oară de la dependenț�ă la
capacitatea de a se baza pe propriile puteri. Copiilor ar
trebui să li se permită să facă ș� i să î�nveț�e din greș� eli.
Dacă nu, nu ar trebui să surprindă pe nimeni dacă, mai
târziu î�n viaț�ă, când va veni timpul să facă ceva pe cont
propriu, aceș� tia vor spune: „Nu pot să fac asta!”. Dacă nu
sunt siguri de rezultat, aceș� tia refuză să î�ncerce să reali-
zeze ceva, pentru că niș� te părinț�i prea grijulii au bătătorit
î�ntotdeauna căile pe care au mers.
De fiecare dată când faci ceva pentru cineva care este

capabil de acelaș� i lucru pe cont propriu, literalmente
furi de la acea persoană. Cu cât ț�ii mai mult la o persoa-
nă, cu atât trebuie să fii mai atent să nu o lipseș� ti de
oportunitatea de a gândi ș� i de a face pe cont propriu,
indiferent de consecinț�ele fizice sau emoț�ionale. Asta nu
e valabil doar pentru relaț�iile părinte-copil, ci ș� i pentru
relaț�iile maritale, familiale ș� i pentru orice fel de relaț�ii
interpersonale.
Cordonul ombilical ar trebui tăiat când copiii ajung
la vârsta adolescenț�ei timpurii. Eu sunt de părere că
aceș� tia ar trebui să î�ș�i găsească propria locuinț�ă nu mai
târziu de vârsta de 18 ani sau după terminarea ș� colii.
Mulț�i părinț�i s-ar î�mpotrivi acestei idei aducând ceea ce
î�n viziunea lor ar fi argumente logice. Î�nsă adevărul este
că nimic nu construieș� te pentru un tânăr capacitatea de
a se baza pe propriile puteri mai temeinic decât necesi-
tatea de a trăi singur.
Deș� i nu te-ai aș� tepta aproape deloc, este interesant
că oamenii care au obț�inut un succes uluitor pe toate
planurile, inclusiv î�n afaceri, politică, artă ș� i ș� tiinț�ă fie au
fost despărț�iț�i de părinț�i din cauza greutăț�ilor vieț�ii, fie
s-au hotărât să se emancipeze î�n perioada timpurie a
tinereț�ii.
Auzim scuze precum: „Vrem să-i ajutăm să treacă
prin ș� coală”, „Le va fi mai uș� or din punct de vedere finan-
ciar dacă vor locui acasă”, „Nu va dura decât până î�ș�i vor
lua zborul”, „Nu-ș� i pot permite sub nicio formă ș� i o casă
a lor ș� i să meargă la ș� coală î�n același timp” ș� i aș� a mai de-

parte. La prima vedere, ar putea părea că părintele face
toate astea pentru copil, î�nsă de obicei motivaț�ia este aceea
de a-ș� i satisface propriile nevoi.
Părinț�ii care acceptă ș� i cultivă o astfel de atitudine
nu fac decât să î�ntârzie ș� i să creeze dificultăț�i î�n ziua
când copilul lor va trebui să î�nfrunte pe cont propriu lu-
mea adultă. Folosindu-se greș� it de dragostea parentală,
aceș� tia ș� i-au î�ncurajat copiii să continue să se sprijine,
să depindă ș� i să se aș� tepte să primească ajutor de la alț�ii,
de parcă ar fi î�ncă niș� te copii mici.
Acum, hai să lămurim puț�in lucrurile. Nu spunem că
nu ar trebui să-ț�i ajuț�i copilul, prietenul sau familia. Spu-
nem doar că trebuie să le fie permisă libertatea indivi-
duală de a face ceea ce simt ei că trebuie să facă pentru a
crește și a se dezvolta. Darul trebuie să-l constituie oferi-
rea asistenț�ei. Oferă-le iubire, î�ncurajare ș� i recunoaș� tere
pentru realizările lor. Acestea sunt elemente vitale ale
creș� terii pe care ei nu ș� i le pot asigura pe cont propriu.
Chiar ș� i asistenț�a financiară ar trebui luată î�n calcul cu
chibzuinț�ă. Nu e nimic î�n neregulă să doreș� ti să-ț�i ajuț�i
financiar copilul, î�nsă asistenț�a financiară ar trebui ofe-
rită cu gândul la rambursarea totală.
Indivizii care nu ș� i-au dezvoltat capacitatea de a se
baza pe propriile puteri nu au nicio alternativă pentru a
obț�ine ce doresc î�n afară de manipulare. Dacă nu te poț�i
baza pe propriile puteri, trebuie să depinzi de capacitatea
ta de a influenț�a alț�i oameni, astfel î�ncât să te servească
ș� i să-ț�i î�ndeplinească nevoile. Dacă te folosești de ceilalți

ca de niște vehicule ce te ajută să treci prin viață, nu îți va
fi posibil să mergi mai repede sau mai departe decât îi
poți convinge pe aceștia să te ducă. Dacă eș� ti părinte, fii
î�ntotdeauna atent la orice acț�iune care ț�i-ar putea deter-
mina copilul să rămână î�n starea de robie, pentru că, altfel,
va plăti scump mai târziu î�n viaț�ă.
FATALA DECIZIE A CONFORMISMULUI
C ei mai mulț�i dinte noi au crescut fără să fie nevoiț�i să

ia vreo decizie majoră. Adulț�ii ne-au lipsit frecvent
de responsabilitatea de a le lua pe cont propriu. Dacă
î�ncercam să luăm o decizie sau să susț�inem o părere, nu
ni se acorda niciodată importanț�ă. Autoritatea supremă
erau părinț�ii. Fie eram de acord cu cerinț�ele lor, fie î�n-
cercam să scăpăm cu vorba de sarcinile pe care doreau
să le î�ndeplinim.
Când am ajuns la vârsta adolescenț�ei, ne-a fost lim-
pede că î�n scurt timp trebuia să decidem ce este cel mai
bine pentru noi. Aceasta poate fi o experienț�ă î�nfricoș� ă-
toare, de vreme ce adolescentul obiș� nuit păș� eș� te î�n viaț�a
adultă pregătit î�ntr-o foarte mică măsură pentru ceea
ce-l aș� teaptă. Formarea pe care am primit-o acasă ș� i sis-
temul de educaț�ie au ignorat î�n general această parte
vitală ș� i necesară a dezvoltării noastre.
Î� n această etapă a vieț� ii, luăm fatala decizie de a

adopta conformismul. Când eram copii, am fost î�nvăț�aț�i
să ne supunem, iar dacă nu, să suferim consecinț�ele; ast-
fel, nu e de mirare că, atunci când ajungem adulț�i, cei
mai mulț�i dintre noi aleg să se raporteze la comoditate
ca la cea mai simplă ș� i eficace metodă de a aborda viaț�a.
Preferăm să nu punem î�n pericol echilibrul, pentru că ne-
voia noastră de aprobare este de obicei mult mai puter-
nică decât dorinț�a de a face ceea ce dorim cu adevărat.
Conformismul este unul dintre cele mai mari pericole
psihologice pentru omenire. Cel care rămâne prins î�n
această obiș� nuinț�ă distructivă rareori î�ș�i atinge scopuri-
le. Doreș� te să fie o persoană măreaț�ă, să fie independent
ș� i să facă lucruri importante. Î�nsă nu poate. Motivaț�ia lui
principală de a căuta mereu aprobare î�l î�mpiedică.
Conformistul e dominat de nevoia de aprobare. Nu
poate obț�ine niciodată destul. Acesta aleargă de la o per-
soană la alta, căutând complimente ș� i susț�inere pentru
comportamentul ș� i acț�iunile sale. Î�ncă din copilărie, el s-a
orientat spre părinț�i ș� i profesori; când a î�nceput să lu-
creze, s-a orientat spre ș� eful ș� i colegii săi; î�n căsătorie,
spre partenerul de viaț�ă. Trebuie să aibă î�ntotdeauna î�n
prejmă pe cineva care să-l bată uș� or pe umăr ș� i să-i spu-
nă că a făcut o treabă bună, pentru că asta î�i susț�ine săr-
mana stimă de sine. Căutând constant aprobare, acesta
scapă de responsabilitatea de a-ș� i crea propriul succes
ș� i propria fericire, devenind cu totul dependent de alț�ii
pentru propria stare de bine. Î�ntr-adevăr, el este sclavul
lor psihologic: o persoană care nu-ș� i mai poate imagina

cum ar fi viaț�a dacă ar aborda-o de pe o poziț�ie ce i-ar cere
să se bazeze pe propriile puteri.
Î� ț� i aminteș� ti despre ce am vorbit mai devreme?
Opusul curajului nu este laș� itatea, ci conformismul. Nu
ar trebui să î�nvestim niciodată o altă persoană cu pute-
rea de a construi sau de a ne distruge viaț�a ori de a ne
î�nfrânge iniț�iativa.
COMPARAȚIILE NASC
SENTIMENTE DE FRICĂ
C omparaț�ia este semn al unei î�ncrederi defectuoase

î�n sine. Persoana care se compară cu alț�ii trăieș� te cu
un sentiment de frică. Se teme de cei despre care î�ș�i ima-
ginează că sunt deasupra lui. Crezându-i superiori, el
simte că nu poate atinge niciodată nivelul lor de compe-
tenț�ă. Î�nsă se teme ș� i de cei pe care ș� i-i imaginează sub
el, pentru că aceș� tia par să-l ajungă din urmă. Dacă
lucrează î�ntr-o companie mare, e atent î�ntotdeauna să
observe dacă nu cumva se află cineva î�mprejur de care
să se simtă ameninț�at. Cu cât ajunge mai sus, cu atât fri-
ca să nu cadă devine mai mare.
Aș� a că ajunge la concluzia că singura cale de a trece
prin viaț�ă este să-i î�nvingă pe ceilalț�i cu propriile lor
arme. Î�nsă, de vreme ce principala lui preocupare este
aceea de a fi mereu cu o treaptă mai sus î�n ierarhia lui

imaginară, viaț�a î�ș�i pierde din farmec.
COMPETIȚIA – UCIGAȘA CREATIVITĂȚII
T oate formele de competiț�ie sunt ostile. La suprafaț�ă,

s-ar putea să pară prietenoase, î�nsă motivaț�ia princi-
pală este să fii sau să te descurci mai bine decât per-
soana de lângă tine. Cu toate acestea, ai apărut pe acest
pământ ca să creezi, nu să intri î�n competiț�ie; aș� adar,
dacă principala ta motivaț�ie de a realiza ceva este com-
petiț�ia, asta va complota literalmente î�mpotriva ta ș� i te
va î�nvinge de fiecare dată. Ceea ce vrem să spunem este
că scopul vieț�ii este să FII, nu să intri î�n competiț�ie. Aș� a
cum a spus un î�nvăț�ător: „Sunt pentru mine, nu împotriva
altcuiva!”.
Deș� i ar putea să pară că lumea este un loc competi-
tiv, este aș� a doar pentru cei care simt nevoia de a intra î�n
competiț�ie. Cei mai mulț�i oameni vor respinge această
idee din cauza pregătirii pe care au primit-o î�n copilărie,
unde competiț�ia era foarte mult promovată ș� i î�ncuraja-
tă. Dacă-i î�ntrebi ce cred despre competiț�ie, aceș� tia î�ț�i vor
răspunde, cu mult entuziasm, nu doar că e sănătoasă,
dar că e ș� i necesară! Ei au impresia că asta oferă vieț�ii
semnificaț�ie, scop ș� i direcț�ie; că omul are nevoie de o
răsplată pentru că a făcut „o treabă bună”. Nu le trece ni-
ciodată prin cap că răsplata se află î�n activitatea însăși,
nu î�n rezultatul final.
Intrăm î�n competiț�ie cu alte persoane doar când sun-

tem nesiguri de noi î�nș� ine ș� i de propriile abilităț�i. Com-
petiția este doar imitare. Ea î�ș�i are originea î�n copilăria
timpurie, din nevoia noastră de a-i copia pe ceilalț�i. Omul
competitiv simte că ceilalț�i sunt mai buni decât el ș� i se
mobilizează să demonstreze contrariul. Acesta se chinu-
ie să-i depăș� ească pe cei pe care-i crede superiori. Ca
urmare, se compară î�ntotdeauna cu oamenii din jurul
lui. Omul competitiv are nevoie î�ntotdeauna de altcineva
care să-i confirme cât de bine se descurcă.
Pe de altă parte, individul care se bazează pe propriile
puteri, nu simte nevoia să intre î�n competiț�ie. Nu simte
nevoia să se uite să vadă ce fac ceilalț�i, nici nu caută să
fie „mai bun” decât cel de lângă el. Recunoscându-ș� i ca-
pacităț�ile, el se străduieș� te să atingă excelența în viață.
Singura competiț�ie î�n care e angajat este cu sine î�nsuș� i,
î�n î�ncercarea de a atinge o creș� tere personală profundă
ș� i excelenț�ă î�n ceea ce doreș� te să realizeze.
LAUDE VERSUS RECUNOAȘTERE
• Laude
O, cât iubim sunetul dulce al laudelor! Cei mai mulț�i

oameni vor face aproape orice pentru a le auzi. Vor re-
nunț�a la bani, vor munci î�n plus ș� i se vor supune abuzu-
lui mental ș� i fizic, toate acestea pentru un singur cuvânt
de aprobare. Exact ca o persoană dependentă de droguri
care are nevoie să-ș� i ia „doza”, aceș� tia vor merge până la
extrem pentru a simț�i „euforia”. Iar î�n această alergare
de la un „dealer” de laude la altul, rămân blocaț�i î�ntr-o
dependenț�ă de aprobare. Cu cât sunt mai dependenț�i, cu
atât renunț�ă la propria viaț�ă î�n favoarea altor persoane
care le oferă î�ndrumare.
Goana după laude poartă cu sine nevoia de a-ț�i de-
monstra constant valoarea. De fiecare dată când faci o
greș� eală sau ceva despre care crezi că nu î�ntruneș� te
standardele altcuiva, te simț�i „mai prejos” decât ceilalț�i.
Apoi te î�nvinuieș� ti ș� i te simț�i vinovat că nu ai făcut ce
crezi că „ar fi trebuit” să faci. Te î�ntrebi constant: „Oare
m-am descurcat destul de bine?”. Î�nsă persoana care tre-
ce prin viaț�ă î�ncercând să se descurce „destul de bine”
dezvoltă o nevoie compulsivă de a fi „mai bună decât”
ceilalț� i ș� i, astfel, greș� elile se adună unele peste altele.
Indiferent cât de tare te străduieș� ti să fii mai bun decât
altcineva î�n orice domeniu de activitate, te vei simț�i prost
pentru că î�ntotdeauna va exista cineva care, î�n ochii tăi,
va fi mai bun decât tine. Acesta va avea mai mulț�i bani, o
casă mai mare, un mai mare prestigiu, calităț�i fizice mai
bune etc. E un joc pe care nu-l poț�i câș� tiga niciodată.
Ce au laudele atât de special de ne fac să ne purtăm
ca niș� te muș� te la borcanul cu dulceaț�ă? Ele reprezintă o
reluare a dependenț�ei din copilărie, când o foarte mare
parte a existenț�ei noastre depindea de aprobarea părin-
ț�ilor. Laudele ș� i î�nvinuirile au fost mijloace de control.
Dacă eram obedienț�i, eram răsplătiț�i. Dacă ne î�mpotri-

veam, eram pedepsiț�i.
Atât de bine î�nrădăcinat ne este sistemul de recom-
pensă ș� i pedeapsă î�n subconș� tient ș� i î�n sistemul nervos
central, î�ncât răspundem automat la orice formă de laudă
sau de î�nvinuire. După cum ne-am petrecut o mare parte
din copilărie ș� i adolescenț�ă î�ncercând să ne mulț�umim
părinț�ii, tot aș� a, î�n calitate de adulț�i, ne vom petrece o
mare parte din viaț�ă î�ncercând să mulț�umim alț�i oameni.
Cea mai distructivă putere a laudelor se găseș� te î�n
abilitatea acestora de a te determina să te identifici cu
acț�iunile tale. Lauda spune, de fapt, că eș� ti „bun” datori-
tă faptelor tale „bune” ș� i „rău” dacă greș� eș� ti sau te porț�i
„rău”. De fiecare dată când nu satisfaci standardele per-
soanei care te laudă, ai impresia că ai dezamăgit-o ș� i te
î�ncearcă un sentiment de vină. Î�n consecinț�ă, cei care te
laudă te pot aduce î�ntr-o astfel de stare î�ncât să-ț�i poată
controla o mare parte din viaț�ă. Câtă vreme le deserveș� ti
scopurile, ei î�ț�i vor î�mplini nevoile, î�nsă, atunci când
doresc de la tine ceva mai mult decât eș� ti dispus sau ca-
pabil să oferi, vor î�nceta să-ț�i mai adreseze laudele pe
care le cauț�i ș� i te vor motiva prin vină. Ei ș� tiu că, dacă te
pot face să te simț�i vinovat, vei face aproape orice să re-
câș� tigi aprobarea.
Dacă vrei să fii complet liber ș� i să ai î�ncredere î�n tine,
trebuie să î�ncetezi să te mai laș� i prins î�n capcana î�ntinsă
de căutarea laudelor. Pentru a sparge acest tipar distruc-
tiv, trebuie să încetezi să-i mai pui pe alții înaintea propriei
persoane. Nu socoti pe nimeni mai presus de tine, sub ni-

cio formă. Dacă î�ncetezi să faci asta, nu va mai trebui să
cauț�i niciodată aprobare ș� i nu vei mai fi sedus de laude
sau intimidat de vină.
• Recunoașterea
Î� ntre laudă ș� i recunoaș� tere există un univers de nu-

anț�e. Recunoaș� terea, aș� a cum o î�nț�elegem aici, este o ob-
servaț�ie concretă. Nu este nici compliment, nici judecată
de valoare. Este exact ce-i sugerează numele: recunoaș� -
terea faptului că o persoană a făcut tot ce i-a stat î�n pu-
teri pe baza nivelului său de conș� tientizare din prezent.
Diferenț�a majoră dintre laudă ș� i recunoaș� tere este
aceea că lauda este o judecată de valoare. Dacă spui cui-
va că este o „persoană grozavă” pentru că a făcut ceva
pentru tine, spui totodată că „nu este o persoană atât de
grozavă” dacă nu-ț�i î�mplineș� te dorinț�ele. De exemplu,
dacă unul dintre copiii tăi î�ț�i aduce flori, nu ar trebui să
spui: „Eș� ti un băiat bun pentru că mi-ai adus flori”; ar
î�nsemna că este un băiat rău dacă nu î�ț�i aduce flori. Î�n
schimb, spune: „Mulț�umesc pentru flori, le apreciez foarte
mult”. Astfel, î�i oferi copilului recunoaș� tere pentru acțiu-
nea sa, fără să plasezi vreo judecată de valoare cu privire
la persoana lui.
Adulț�ii, tinerii ș� i î�n special copiii răspund mult mai
pozitiv la recunoaș� tere decât la vorbe dulci ș� i laude.
Aceș� tia trebuie să ș� tie că ocupă un loc special î�n viaț�a
celor din jur. Vor să fie trataț�i ca persoane, nu ca non-per-

soane; să fie acceptaț�i pentru ceea ce sunt, nu pentru
ceea ce altcineva crede că ar trebui să fie. Dacă li se oferă
recunoaș� tere pentru ceea ce realizează pe baza proprii-
lor capacităț�i, vor simț�i că sunt recunoscuț�i ca indivizi ș� i
nu evaluaț�i pe baza acț�iunilor lor; vor simț�i că sunt unici
ș� i merituoș� i, indiferent dacă se ridică sau nu la stan-
dardele altor persoane.
Chiar dacă diferenț�a dintre laudă ș� i recunoaș� tere pare
să nu fie foarte evidentă, aceasta e deosebit de impor-
tantă î�n procesul de dezvoltare a unei depline î�ncrederi
î�n sine. Dacă oamenilor nu li se oferă recunoaș� terea de
care au nevoie pentru a se simț�i acceptaț�i î�n calitate de
indivizi unici, nu le va rămâne decât să trăiască pentru
laude, devenind prizonierii lor.
ELIBEREAZĂ-TE DE CEILALȚI
A m văzut deja cât de mare este preț�ul pe care trebuie

să-l plătim î�n schimbul dependenț�ei ș� i cum trebuie
să ne concentrăm î�ntregul efort î�n î�ncercarea de a ne
smulge din strânsoarea puternică cu care fiecare dintre
noi este legat de ceilalț�i. Nu ne place ideea că am putea
pierde aprobarea familiei, a prietenilor, colegilor ș� i
grupurilor de apropiaț�i, făcând ceea ce simț�im ș� i ș� tim că
ar trebui să facem. Lăsăm astfel să treacă pe lângă noi
oportunitate după oportunitate, fiindu-ne frică să plătim
preț� ul emancipării. Cu toate astea, putem rupe aceste
legături în orice moment dorim. Aș� adar problema nu este

la ceilalț�i, ci la noi.
Responsabilitatea ta fundamentală e reprezentată de
propria bunăstare fizică ș� i emoț�ională. Refuzând să rupi
aceste legături, contribui la perpetuarea unei situaț�ii de
dependenț�ă mutuală, care î�i î�nlănț�uie atât pe cei pe care
te sprijini, cât ș� i pe tine. Adevărul este că, dacă î�ț�i î�mpli-
neș� ti mai î�ntâi propriile nevoi, î�n timp, aceș� tia vor trece
peste durerea ș� i dezamăgirea provocate ș� i, cel mai impor-
tant, vor reveni la respectul pe care ț�i-l poartă.
Nimic nu te poate împiedica să obții încrederea totală
în tine dacă o doreș� ti cu adevărat. Î�nsă până nu te elibe-
rezi singur de certitudinile eronate conform cărora
dependenț�a, manipularea, conformismul, comparaț�iile
ș� i competiț�ia sunt esenț�iale bunăstării tale, nu î�ț�i vei pu-
tea crea viaț�a pe care ț�i-o doreș� ti. Doar atunci când vei
hotărî� să faci tot ce poț�i pentru a te elibera mental, emo-
ț�ional, fizic ș� i spiritual, vei fi capabil să te transformi î�n
acea persoană cu î�ncredere î�n sine la care aspiri. Ră-
mâne î�nsă î�ntrebarea: sclavie sau libertate? Alegerea î�ț�i
aparț�ine.
SECRETUL NR. 3
Arta acceptării de sine
R ecunoaș� terea adevăratei tale valori este un alt factor

crucial î�n procesul de clădire a î�ncrederii totale î�n sine.
Este un fapt de viaț�ă demonstrat acela că NU POȚ� I FI
NICIODATĂ� „MAI BUN” DECÂ� T PROPRIA STIMĂ� DE SINE;
adică, ceea ce simți faț�ă de tine î�n raport cu ceilalț�i, pe
baza propriului sentiment de autoacceptare. Aceste sen-
timente sunt practic inconș� tiente ș� i ț�i-au fost programate
î�n subconș� tient î�ncă din fragedă copilărie.
Stima de sine pozitivă nu este acceptarea intelectua-
lă a talentelor ș� i realizărilor. Este acceptarea personală
de sine. Dezvoltarea unei stime de sine pozitive nu este
o recompensare a egoului. Nu eș� ti î�ndrăgostit de propria
persoană î�ntr-o manieră egoistă. Pur ș� i simplu, î�ț�i dai
seama că eș� ti cu adevărat un individ unic ș� i merituos; unul
care nu are nevoie să impresioneze alț�i oameni cu reali-
zările sau cu averea lui materială. De fapt, persoana care
se laudă ș� i se mândreș� te constant suferă de unul dintre

simptomele clasice ce indică o stimă de sine scăzută.
La suprafaț�ă, s-ar părea că mulț�i oameni au o stimă
de sine pozitivă sau ridicată. Î�nsă nu aș� a stau lucrurile
î�ntotdeauna. Una dintre tragediile vremurilor noastre î�i
priveș� te pe acei lideri, î�nvăț�ători, inventatori, artiș� ti ș� i
oameni care au adus mari contribuț�ii omenirii, î�nsă care,
î�n ciuda acestui fapt, tot au o stimă de sine scăzută. Unii
dintre cei mai admiraț�i oameni din istorie au devenit de-
pendenț�i de droguri ș� i de alcool ș� i s-au sinucis, doar
pentru a scăpa de un sine pe care nu au putut niciodată
să î�l accepte cu adevărat ș� i pe care, adesea, au ajuns să-l
urască.
Dezvoltarea unei stime de sine pozitive nu are im-
portanț�ă doar pentru că astfel poț�i să fii fericit; ea este
fundaț�ia pe care trebuie să-ț�i construieș� ti î�ntreaga viaț�ă.
Dacă ai sperat vreodată să fii liber pentru a-ț�i crea viaț�a
pe care o doreș� ti, aceasta e o sarcină pe care trebuie să o
iei î�n serios. Dacă nu, te poț�i aș� tepta ca stima ta de sine
scăzută să scadă ș� i mai mult, pe măsură ce î�naintezi î�n
vârstă, până ajungi o persoană nefericită sau cu gânduri
suicidale, aș� a cum sunt foarte mulț�i, din păcate.
Una dintre cele mai bune metode de a-ț�i clădi o sti-
mă de sine ridicată este să ș� tii cum apare stima de sine
scăzută ș� i cum se manifestă ea î�n viaț�a altor persoane.
Atunci vei fi capabil să vezi ce poț�i face pentru a-ț�i creș� te
nivelul stimei de sine.
LA ÎNCEPUT
S unt trei cauze majore ale unei stime de sine scăzute.

Prima este constituită dintr-o serie de concepte, con-
vingeri ș� i valori pe care le-ai acceptat de la părinț�i. A doua
este reprezentată de un set unic de critici, primite pe
parcursul anilor de ș� coală, de la concepte false ș� i distor-
sionate ale profesorilor până la lucruri precum analize
pentru stabilirea vocaț�iei ș� i teste IQ. A treia se trage din
condiț�ionarea religioasă negativă, care accentuează sen-
timentele de vină ș� i nevrednicia. Deș� i sunt o mulț�ime de
alț�i factori ce contribuie la o stimă de sine scăzută, aceș� -
tia trei sunt cei mai importanț�i. Acest capitol se ocupă de
primul dintre cei trei factori.
De departe, cel mai puternic factor ce contribuie la
stima noastră de sine scăzută este stima de sine scăzută
a părinț�ilor. Acest lucru este valabil î�n special pentru mame,
fiindcă mama este persoana cu care ne petrecem de obi-
cei anii î�n care suntem cel mai uș� or de impresionat. De
vreme ce majoritatea adulț�ilor trăiesc cu concepte, valori
ș� i convingeri false, aceste idei sunt transmise mai departe
copiilor prin intermediul atitudinilor, acț�iunilor ș� i reac-
ț�iilor, precum o boală contagioasă. Dacă părinț�ii noș� tri
nu se simt bine î�n propria piele sau se simt inferiori, noi,
î�n calitate de copii, ne vom simț�i lipsiț�i de valoare ș� i, ca
urmare, nu vom fi capabili să facem faț�ă nici celor mai
simple probleme de la ș� coală sau de acasă. Î�n esenț�ă, pre-
supunerile „false” ale părinț�ilor noș� tri devin „faptele
concrete” ale existenț�ei noastre. Cele ce urmează te vor

ajuta să î�nț�elegi de ce se î�ntâmplă asta.
Din momentul î�n care te-ai născut ș� i până la vârsta
de aproximativ cinci ani, creierul ț�i se dezvoltă rapid.
Această perioadă de creș� tere rapidă este numită de psi-
hologi perioada de absorbție. Î�n tot acest timp, creierul
este influenț�at esenț�ial ș� i permanent, iar asta contribuie
la formarea modelelor comportamentale. Dacă unul
sau ambii părinț�i au suferit de stimă de sine scăzută î�n
această perioadă, se poate observa imediat cât de uș� or
absoarbe aceste tipare mintea sensibilă a copilului.
Î�ncrederea scăzută î�n sine a î�nceput să se dezvolte
când ai făcut prima greș� eală, iar cineva ț�i-a spus că eș� ti
„o fetiț�ă rea” sau „un băieț�el rău”. Ai interpretat greș� it
mesajul ș� i ai simț�it că tu eș� ti rău când, î�n realitate, doar
acțiunile tale erau „rele”. Adevărul este că nu există niciun
„copil rău”. Singurul lucru „rău” legat de orice copil este
lipsa de conș� tientizare î�n raport cu lucrurile care gene-
rează rezultate pozitive.
Desigur, există anumite lucruri pe care un copil nu
ar trebui să le facă, pentru care sunt necesare acț�iuni dis-
ciplinare rezonabile. Î�nsă aceste lucruri î�n sine nu pot
face un copil să fie „rău”. Spunându-ț�i-se că eș� ti o „fetiț�ă
rea” sau un „băieț�el rău”, te-ai identificat cu acț�iunile pe
care le făceai î�n loc să recunoș� ti că acțiunile tale nu sunt
decât mijloace prin care alegi să-ți împlinești nevoile do-
minante. Dacă un copil nu este făcut să î�nț�eleagă acest
lucru ș� i are impresia că este î�n mod fundamental rău,
acesta va dezvolta sentimente de desconsiderare ș� i infe-

rioritate, care vor fi programate î�n mintea subconș� tientă.
Aceste sentimente se vor manifesta ulterior sub formă
de ruș� ine, autocondamnare, remuș� care ș� i, cea mai rea
dintre toate, vină.
O stimă de sine scăzută sau negativă se dezvoltă î�n
continuare prin obiș� nuinț�a comună ș� i î�njositoare a com-
paraț�iei. Când părinț�ii compară un copil cu unul dintre
fraț�i sau, mai ales, cu cineva din afara familiei, sentimen-
tul de inferioritate al copilului î�ncepe să se dezvolte. Î�n
lumina defectelor pe care a ajuns să le accepte ca parte
definitorie, se compară cu copiii de aceeaș� i vârstă pe care
î�i admiră. Crezând că aceș� tia sunt î�nzestraț�i cu mai multă
putere, talent, popularitate ș� i î�ncredere î�n sine decât el,
este copleș� it de un simț� devastator de inferioritate. Dacă
părinț�ii ș� i-ar tempera critica prin fraze î�ncurajatoare pre-
cum: „Eș� ti un copil mult prea drăguț� ca să laș� i aș� a ceva să
se î�ntâmple”, acest tip de programare negativă ar putea
fi, î�n mare, prevenit.
Lipsa de recunoaș� tere ș� i apreciere a unicităț�ii copi-
lului este o altă greș� eală a părinț�ilor. Cei mai mulț�i părinț�i
acordă foarte puț�in interes sentimentelor, dorinț�elor ș� i
opiniilor copiilor, respingându-le cu maxime precum:
„Pe copii trebuie să î�i vezi, nu să-i auzi!” ș� i „Mama/Tata
ș� tie cel mai bine!”. Adesea, părinț�ii văd dezacordul fie ca
pe un afront personal, fie ca pe o formă severă de lipsă
de respect. Experț�i de top din domeniul psihologiei copi-
lului au căzut de acord că această atitudine se datorează
stimei de sine scăzute a părinț�ilor, care se manifestă ca

nevoie de a avea mereu dreptate.
Este tulburător faptul că un mare număr de părinț�i
î�ș�i trăiesc viaț�a indirect prin copiii lor. Ajungând la hotă-
rârea conform căreia copilul lor trebuie să fie tot ceea ce
ei au tânjit să fie, î�nsă nu au reuș� it, aceș� tia î�ș�i î�mping
copiii dincolo de potenț�ialul pe care î�l au. Vor ca propriile
visuri neî�mplinite legate de realizările î�n viaț�ă să devină
reale prin copiii lor. Desigur, asta se realizează pe seama
copiilor. Astfel de părinț�i nu reuș� esc să recunoască fap-
tul că un copil e incapabil să le atingă standardele nerea-
list de î�nalte, pentru simplul fapt că acesta nu a dezvoltat
– sau pentru că e posibil să-i lipsească – capacitatea
emoț�ională, mentală sau fizică necesară.
Aspectul fizic este ș� i el o cauză majoră a stimei de sine
scăzute, mult mai mult decât ne dăm seama. Un mare
număr de copii suferă de handicapuri fizice, mentale ș� i
emoț�ionale din cauza unui aspect fizic neobiș� nuit sau
anormal. Amintindu-li-se constant ș� i spunându-li-se că
sunt „prea graș� i”, „prea î�nalț�i”, „prea î�nceț�i” etc., aceș� tia
dezvoltă un profund sentiment de inferioritate dificil de
depăș� it.
Unii părinț�i pun mare preț� pe bani ș� i pe bunuri. Co-
pilul se identifică cu aceste idei ș� i este î�nlănț�uit de un stil
de viaț�ă materialist, care-i cere să se străduiască ș� i să se
chinuie pentru a obț� ine succesul material. Mai târziu,
î�n viaț�ă, copilul se căsătoreș� te pentru bani ș� i plăteș� te un
preț� foarte mare pentru ce obț�ine.
Dacă se pune mare preț� pe bani ș� i posesiuni materia-

le, nu este un lucru neobiș� nuit ca acel copil să se maturi-
zeze cheltuind bani pe care nu-i are pe lucruri de care nu
are nevoie, pentru a impresiona oameni pe care nu-i
cunoaș� te. De vreme ce materialismul distruge percepț�ia
pe care copilul o are cu privire la adevărata sa valoare,
acesta se dedică unei vieț�i î�n care urmăreș� te averea, ca
să compenseze pentru sentimentele de inferioritate.
Capitolul precedent explică fenomenul prin care cei
mai mulț�i părinț�i ratează ț�inta când vine vorba să dez-
volte î�n copiii lor capacitatea de a se baza pe propriile
puteri. Părinț�ii care-ș� i copleș� esc copiii, cei care sunt prea
permisivi sau prea posesivi î�i transformă de obicei î�n
persoane cu handicap emoț�ional. Lipsiț�i de motivaț�ia ne-
cesară ca să facă faț�ă situaț�iilor de viaț�ă cu î�ncredere î�n
sine ș� i calm, copiii ajung să tergiverseze lucrurile ș� i aleg
calea pe care î�ntâmpină cea mai mică rezistenț�ă. Lipsa
capacităț�ii de a se baza pe propriile puteri hrăneș� te sen-
timente de deficienț�ă, care creează, la rândul lor, baza
unei stime de sine scăzute.
Contrar î�nț�elepciunii convenț�ionale, a creș� te un copil
printr-un sistem bazat î�n principal pe răsplată ș� i pedeap-
să este calea garantată pentru a perpetua o stimă de sine
scăzută. Copilului ar trebui să i se permită, fără frica de
pedeapsă, să facă oricâte greș� eli e necesar pentru a-ș� i
î�nvăț�a lecț�iile. Odată ce le-a î�nvăț�at, cel mai probabil nu
va fi nevoie să le repete. Va ș� ti că, orice ar face, fie î�ș�i
câș� tigă răsplata, fie suferă consecinț�ele greș� elilor pe
care le face. Cu cât realizează asta mai repede, cu atât

mai bine!
Cel mai distructiv aspect al stimei de sine scăzute
este că o lăsăm moș� tenire de la o generaț�ie la alta. Cerce-
tările au demonstrat că sinuciderile urmează, î�n mod
tragic, tendinț�ele familiale. După tot ce ai citit până acum,
asta nu ar trebui să te surprindă. E uș� or să observi că,
dacă stima de sine scăzută este moș� tenită, î�n unele ca-
zuri rezultatul manifestărilor va fi extrem.
Pe lângă faptul că î�i contaminăm pe copii cu stima de
sine scăzută pe care o avem, tindem să-i contaminăm ș� i
pe toț�i ceilalț�i oameni cu care venim î�n contact. Dacă ne
aflăm î�n poziț�ia de a-i influenț�a pe ceilalț�i, adică î�n cazul
î�n care suntem profesori sau clerici, î�mprăș� tiem această
boală î�n rândul celor care se î�ndreaptă spre noi pentru
î�ndrumare ș� i inspiraț�ie. Î�n mod intuitiv, aceș� tia ne simt
lipsa de autoapreciere ș� i stima de sine scăzută ș� i, inevi-
tabil, î�ncep să preia părț�i din ceea ce identifică ș� i asocia-
ză cu noi. Eu am consiliat sute de indivizi cărora le lipsea
î�ncrederea î�n sine necesară pentru a face faț�ă cu succes
situaț�iilor de viaț�ă. Fiecare dintre ei era produsul stimei
de sine scăzute ce i-a fost transmisă acasă, la ș� coală ș� i/
sau printr-o condiț�ionare religioasă negativă.
Stima de sine scăzută are multe manifestări sau
dependenț�e. Acestea pot fi descrise ca mijloacele sau
obișnuințele pe care le dezvoltăm pentru a scăpa de ce-
rinț�ele traiului cotidian. Ele sunt doar niș� te alibiuri ce ne
permit să evităm confruntarea cu realitatea personală.
Severitatea dependenț�ei pe care o alegem este î�n raport

direct cu sentimentul nostru de inferioritate ș� i cu frica
de a justifica cine ș� i ce suntem. Persoana dependentă î�ș�i
foloseș� te alibiul pentru a-ș� i acoperi stima de sine scăzu-
tă, pe care nu vrea să o observe ceilalț�i.
PRINCIPALELE DEPENDENȚE ALE

PERSOANELOR CU STIMĂ DE SINE SCĂZUTĂ
• Învinuiesc și se plâng
Dăm vina pe ceilalț�i ș� i ne plângem la ei ș� i din cauza

lor, pentru că refuzăm să acceptăm că noi suntem res-
ponsabili pentru tot ce ni se î�ntâmplă. Este mult mai sim-
plu să î�nvinuim pe altcineva decât să spunem „problema
este la mine” sau „eu sunt cel care trebuie să se schimbe”.
Persoana care se plânge î�n mod constant ș� i dă vina pe
alte persoane nu se simte bine î�n pielea ei ș� i î�ncearcă să
se clădească pe sine punându-i pe alț�ii la pământ.
• Găsesc defecte
Găsim defecte la ceilalț�i pentru că aceș� tia nu acceptă

sau nu se aliniază la setul nostru de valori. Compensăm
pentru sentimentele noastre de deficienț�ă î�ncercând să
ne dăm dreptate nouă, î�n timp ce ei greșesc. Observă că
de cele mai multe ori nu ne place când alț�ii fac lucrurile
pe care le detestăm cel mai mult la noi. Când găsim
defecte î�n acț�iunile lor, de fapt spunem: „Eu nu mă plac

pe mine pentru că fac asta, aș� a că, fiindcă ș� i tu o faci, nu
te pot lăsa să scapi”. Din punct de vedere psihologic, este
adevărat că tindem să dispreț�uim cel mai mult la alț�i oa-
meni exact acele defecte sau slăbiciuni pe care le avem noi.
• Au nevoie de atenție și aprobare
Mulț�i oameni au o nevoie obsesivă de atenț�ie ș� i apro-

bare. Sunt incapabili să se evalueze ș� i să se aprecieze ca
indivizi merituoș� i, capabili ș� i importanț�i. Au nevoie î�n
mod obsesiv de confirmarea permanentă că sunt „OK” ș� i
că ceilalț�i î�i acceptă sau î�i aprobă.
• Le lipsesc prietenii apropiați
De obicei, persoanele cu o stimă de sine scăzută nu

au prieteni apropiaț�i. Pentru că nu se plac pe ei î�nș� iș� i, î�n
general aleg să fie persoane „singuratice”, trăindu-ș� i viaț�a
departe de ceilalț�i, sau să manifeste tipare comporta-
mentale diametral opuse ș� i să devină agresivi, invazivi,
critici ș� i pretenț�ioș� i. Niciunul dintre aceste tipuri de per-
sonalitate nu poate conduce la prietenie.
• Simt o nevoie agresivă de a câștiga
Dacă suntem obsedaț�i să câș� tigăm sau să avem tot

timpul dreptate, suferim de o nevoie disperată de a ne
dovedi valoarea î�n faț�a celor din jur. Î�ncercăm să facem
asta prin realizările noastre. Î�ntotdeauna, motivaț�ia noas-

tră este să primim acceptare ș� i aprobare. Ideea este să
fim, î�n vreun fel, „mai buni” decât cel de lângă noi.
• Nu își pot înfrâna poftele
Oamenii care „nu pot trăi cu ei î�nș� iș� i”, pentru că nu le

place cum, sunt î�ncearcă de obicei să-ș� i satisfacă nevoile
printr-o formă de substituț�ie. Simț�indu-se lipsiț�i ș� i răniț�i,
ei caută „opiacee” mentale ș� i fizice pentru a-ș� i alina du-
rerea. Se tratează cu mâncare, droguri, alcool sau tutun,
ca să obț�ină o satisfacț�ie temporară la nivel senzorial.
Asta le permite să-ș� i aline pentru un timp durerea emo-
ț�ională ș� i stima de sine scăzută. Neî�nfrânarea compen-
sează pentru sentimentele de autorespingere. Le oferă o
amânare temporară de confruntarea cu realitatea ș� i cu
nevoia crescândă de a-ș� i schimba obiș� nuinț�ele.
• Suferă de depresie
Ne deprimăm pentru că avem impresia că ceva din

afara noastră ne î�mpiedică să avem ceea ce dorim. Deve-
nim cu totul descurajaț�i de noi î�nș� ine pentru să simț�im
că nu avem control, că suntem incapabili sau nedemni.
Frustrarea ș� i anxietatea ce se adună î�n î�ncercarea de a
î�mplini aș� teptările noastre ș� i pe ale celorlalț�i ne deter-
mină să avem o stimă de sine scăzută.
• Suferă de lăcomie și egoism
Persoanele lacome ș� i egoiste trăiesc cu un copleș� itor

sentiment de deficienț�ă. Sunt absorbite de propriile ne-
voi ș� i dorinț�e, pe care trebuie să ș� i le satisfacă cu orice
preț�, pentru a compensa lipsa respectului de sine. Aceș� tia
găsesc rareori timpul sau interesul să se ocupe de cei-
lalț�i, chiar ș� i când e vorba de persoane care î�i iubesc.
• Sunt indeciși și tergiversează lucrurile
Stima de sine scăzută este frecvent acompaniată de

o frică nefirească de a nu greș� i. Speriată că nu va face ce
„trebuie” sau ce se așteaptă alț�ii să facă, o persoană care
suferă de stimă de sine scăzută nu va face, î�n general,
nimic sau, cel puț�in, va amâna să facă ceva cât mai mult
timp cu putinț�ă. Ezită să ia decizii pentru că simte că e
incapabilă să o aleagă pe cea „bună”. Aș� adar, dacă nu face
nimic, nici nu are cum să greș� ească.
Un alt tip de persoană care se î�ncadrează î�n această
categorie este perfecț�ionistul. Acesta are un tipar de per-
sonalitate similar, doar că simte mereu nevoia să aibă
„dreptate”. Î�n general nesigur, acesta doreș� te să se plase-
ze deasupra criticilor. Astfel, el se poate simț�i „mai bun
decât” cei care, potrivit propriilor criterii, sunt mai puț�in
perfecț�i.
• Își creează o imagine falsă
Cei care î�ș�i creează o imagine falsă simt că reprezintă

„mai puț�in decât” cei din jur. Pentru a veni î�n î�ntâmpina-
rea acestui sentiment, adesea inventează poveș� ti despre
persoane celebre (pe care le-au cunoscut mai mult sau
mai puț�in*), se laudă, manifestă unele ticuri nervoase
precum ridicarea vocii sau râsul forț�at sau se folosesc de
bunuri materiale pentru a-i impresiona pe ceilalț�i. Nu vor
lăsa pe nimeni să descopere ce simt cu adevărat î�n legă-
tură cu propria persoană ș� i, î�ntr-un efort de a-ș� i ascunde
inferioritatea, vor crea false imagini pentru a-i î�mpie-
dica pe ceilalț�i – aș� a cred ei – să-i vadă aș� a cum sunt de
fapt.
• Se autocompătimesc
Sentimentul de autocompătimire sau sindromul „bie-

tul de mine” rezultă din incapacitatea de a prelua con-
trolul propriei vieț�i. Ne-am permis să depindem de mila
oamenilor, a circumstanț�elor ș� i a î�mprejurărilor ș� i sun-
tem î�ntotdeauna î�mpinș� i ba î�ntr-o parte, ba î�ntr-alta.
Permitem altor oameni să ne supere, să ne rănească, să
ne critice ș� i să ne enerveze pentru că avem o personalita-
te dependentă, care se sprijină pe alț�ii, ș� i ne plac atenț�ia
* Name-dropping, în original – se referă la momentele când cineva vrea

să își arate importanța asociindu-se cu persoane celebre sau demne
de respect, cu care pretinde că este în relații de amiciție, sau povestind
întâmplări fictive pe care cel care povestește le-a trăit alături de acești
omeni respectabili. (n.tr.)
ș� i simpatia. Adesea folosim boala ca pe un mijloc de a-i

controla pe ceilalț�i, fiindcă am î�nvăț�at că putem obț�ine
foarte multă putere dacă jucăm această carte a slăbiciunii.
Când suntem bolnavi sau suferim de ceva, celorlalț�i le va
fi milă de noi ș� i ne vor oferi ce ne dorim.
• Se sinucid
Acesta este cea mai severă formă de autocritică. Oa-

menii care comit suicid nu î�ncearcă să scape de lume;
vor să scape de ei înșiși: de sinele pe care l-au respins
ș� i pe care au î�nvăț�at să-l dispreț�uiască. Î�n loc să se con-
frunte cu starea î�n care se află, care stă la rădăcina
problemelor pe care le au, ei se simt răniț�i ș� i plini de
resentimente ș� i caută „să pună capăt la tot”. Problema
lor, desigur, este stima de sine scăzută.
Acum, hai să î�ndreptăm strălucirea iluminatoare a

reflectorului adevărului î�nspre o altă zonă a personali-
tăț�ii tale ș� i să analizăm calitatea ș� i structura a ceea ce se
numeș� te CONȘ� TIENTIZARE.
CELE MAI COMUNE CARACTERISTICI

EMOȚIONALE, FIZICE ȘI PSIHOLOGICE
ALE STIMEI DE SINE SCĂZUTE
Pe plan emoțional Pe plan fizic Pe plan psihologic

Agresivitate Aspect neîngrijit Anxietate
Timiditate Strângere moale de Ezitare
Râs fals mână Nu se place, se urăște
Lăudăroșenie Ochi lipsiți de vitalitate și se respinge
Nerăbdare Greutate excesivă Nevoie de a fi plăcut
Încercare de a fi „mai Colțurile gurii și acceptat de toată
bun decât ceilalți” orientate în jos lumea
Competitivitate Încordare și agitație Nesiguranță
Aroganță Postură încovoiată Convingere că e un
Voce slabă ratat
Încercare de a intra pe
sub pielea oamenilor Incapacitate de a-i Bântuit de rușine,
privi pe ceilalți în culpă, vină sau re-
Se laudă cu persoa-
ochi sentimente
nele importante pe
care le cunoaște Nevoie de a avea tot
timpul „dreptate”
Critică
Absorbit de propriile
Revoltă împotriva
probleme
autorității
Nevoie de a câștiga
Perfecționism
Nevoie obsesivă de
Tiranie
bani, prestigiu sau
Plăcere de a domina putere
conversațiile
Face ce vor ceilalți
Tergiversare să facă
a lucrurilor
Trăiește indirect prin
Incapacitate de a-și copiii săi, televizor
recunoaște greșelile sau prin venerarea
Caracter obsesiv unui erou
Consum de alcool, de
tutun, vorbit în exces,
acaparat de un hobby
SECRETUL NR. 4
Problema conștientizării
D eoarece folosim cuvinte familiare pentru a descrie

idei mai puț�in familiare, hai să vedem dacă putem
clarifica puț�in lucrurile, î�n special atunci când tehnicile
te privesc personal.
Nu î�mi pasă ce crezi că eș� ti tu. Poate că te consideri
excepț�ional de inteligent, extrem de prost, subponderal
sau supraponderal. Poț�i fi activist sau pacifist, funcț�ionar
sau director, o femeie casnică sau una de carieră, o per-
soană excentrică ș� i prietenoasă sau una care se simte
exclusă. Poț�i fi alcoolic, dependent de droguri, mincinos,
nevrotic sau o persoană care î�nș� ală ori exagerează lu-
crurile. Poț�i fi depresiv tot timpul sau poate că ț�i-e frică
de toț�i ș� i de toate. Poate că urăș� ti apa, câinii, pisicile,
exerciț�iile fizice, bondarii, blocajele î�n trafic sau spana-
cul. Î� nsă nimic din toate astea nu te descrie pe TINE cu
adevărat.
Acestea sunt doar niște descrieri ale lucrurilor pe care

le FACI sau ale ACȚIUNILOR PE CARE LE ÎNTREPRINZI.
Dacă te identifici î�n exclusivitate cu acțiunile tale, per-
cepi î�n mod fals adevărul despre tine î�nsuț�i. Te judeci,
limitezi ș� i chiar te respingi fără niciun fel de justificare.
Stima de sine scăzută este doar o problemă de conș� ti-
entizare. Odată ce eș� ti conș� tient de Adevărul despre tine
î�nsuț�i, vei fi capabil să î�nț�elegi de ce eș� ti aș� a cum eș� ti ș� i,
cel mai important, să î�nveț�i să te iubeș� ti ș� i să te accepț�i
pe tine î�nsuț�i.
Conștientizarea ta poate fi definită ca fiind claritatea
cu care percepi ș� i î�nț�elegi conș� tient ș� i subconș� tient tot
ceea ce î�ț�i afectează viaț�a. Este suma totală a experienț�e-
lor tale de viaț�ă, printre care condiț�ionările, cunoș� tinț�ele,
intelectul, intuiț�ia, instinctele ș� i tot ce percepi prin cele
cinci simț� uri. Nivelul tău actual de conș� tientizare î�ț�i
indică dispoziț�iile, atitudinile, reacț�iile emoț�ionale, pre-
judecăț� ile, obiș� nuinț� e le, dorinț� e le, neliniș� tile, fricile,
aspiraț� iile ș� i scopurile. Ș� i, cel mai important, î�ț�i indică
sentimentul de valoare personală; cu alte cuvinte, cum te
simț�i î�n raport cu tine î�nsuț�i.
Conș� tientizarea î�ț�i determină ș� i conceptul de realita-
te. Mintea este ca o cameră foto care face poze eveni-
mentelor care se petrec î�n viaț�a ta. Tu eș� ti cel care decide
ce fel de scene doreș� ti să imprimi pe film, iar aceste lu-
cruri î�ț�i formează conș� tientizarea. Camera ta foto poate
î�nregistra caracteristicile negative ale altor oameni sau
propriile tale incapacităț� i, sentimente de neajutorare
sau disperare. Poț�i să citeș� ti ziare, să te uiț�i la televizor

sau să te concentrezi pe alte surse dramatizate de trage-
die, boală sau sărăcie, toate fiind absorbite sau î�nre-
gistrate mental. Dacă tot focalizezi ș� i î�nregistrezi, î�n cele
din urmă ajungi să accepț�i aceste lucruri ca fiind reale,
pentru că ai fotografii care dovedesc asta.
Problema este că nu se poate pune neapărat semnul
egalităț�ii î�ntre adevăr ș� i realitate. Dacă mintea a accep-
tat concepte, valori ș� i convingeri false despre tine ș� i cei-
lalț�i, conș� tientizarea ta va fi distorsionată. Deș� i vei opera
dintr-un punct de vedere eronat, ț�ie va continua să ț�i se
pară adevărat ș� i vei adopta acele tipare comportamen-
tale ș� i de personalitate care să justifice respectiva per-
spectivă. Toate astea ne trimit î�napoi la ce am spus î�n
capitolul I.
Orice decizie pe care o iei și fiecare acțiune

pe care o întreprinzi se bazează pe nivelul
tău actual de conștientizare.
ÎNTOTDEAUNA DAI TOT CE AI MAI BUN
T e surprinde această afirmaț�ie? Cei mai mulț�i oameni

sunt ș� ocaț�i când aud asta pentru prima oară. Ț� i s-a
spus de atâtea ori, ani de-a rândul, că poț�i ș� i că ar trebui
să fii „mai bun”. Dacă î�n general acesta este un sfat bun,
ca să î�i dai curs, ar trebui să o faci î�n contextul a ceea ce
constituie nivelul tău actual de conș� tientizare. Adevărul
este că niciodată nu te poț�i descurca mai bine decât te

descurci î�n acest moment. Ești limitat în această privință
de nivelul tău actual de conștientizare. SĂ� CUNOȘTI MAI
BINE NU E SUFICIENT PENTRU A FACE MAI BINE. Vei
„face” mai bine doar când nivelul tău actual de conș� tien-
tizare se va schimba.
ACCEPTAREA REALITĂȚII
E ste necesar să recunoș� ti că vei fi fericit ș� i î�mpăcat cu

tine doar î�n măsura î�n care accepț�i că dai tot ce ai mai
bun î�n acest moment. Odată ce recunoș� ti asta, nu vei mai
fi vulnerabil la opiniile adverse ale altora. Pe de altă par-
te, dacă ț�ie nu î�ț�i place ce fac alț�ii pentru că, î�n ochii tăi,
nu este „potrivit” sau „corect”, nu ai nicio justificare să-i
condamni, să-i î�nvinuieș� ti sau să-i faci să se simtă vino-
vaț�i. Adevărul este că nimeni – indiferent că e vorba de
tine sau de altă persoană – nu poate da ceva „mai bun”
decât „cel mai bun” nivel la care se află la momentul
respectiv.
Trebuie să înveți să accepți realitatea momen-

tului și să-ți dai seama că nicio altă acțiune
nu e posibilă în acel moment.
Realitatea e aceeaș� i pentru toț�i. Diferenț�a dintre re-

alitatea ta ș� i a altcuiva este propria ta percepție asupra
ei. Nu există doi oameni cu aceeaș� i conș� tientizare. Nu
există doi oameni cu acelaș� i trecut ș� i aceleaș� i experienț�e,

astfel că modul de percepere a vieț�ii, valorile pe care le
au, conceptele, convingerile, presupunerile ș� i aspiraț�iile
vor fi diferite.
Realitatea personală a fiecăruia dintre noi e alcătui-
tă din caracteristici mentale, emoț�ionale ș� i fizice pe care
nu le putem schimba în acest moment. Atunci, realitatea
ta personală este suma elementelor care constituie ni-
velul tău prezent de conș� tientizare: valori, convingeri ș� i
concepte – corecte sau eronate – î�n care crezi î�n momen-
tul de faț�ă. De vreme ce percepț�ia e mereu colorată ș� i
influenț�ată de conș� tientizare, dacă aceasta din urmă e
defectuoasă, tot aș� a se va î�ntâmpla ș� i cu percepț�ia, chiar
dacă eș� ti sigur că ai dreptate.
Fiecare decizie pe care o iei și fiecare acțiune

pe care o întreprinzi se bazează pe nivelul tău
prezent de conștientizare.
Bagă de seamă că, practic, toate problemele tale emo-

ț�ionale ș� i aproape toate problemele tale fizice sunt re-
zultatul faptului că opui rezistenț�ă propriei tale realități
sau realității altcuiva sau realităț�ii unei situații pe care,
la momentul respectiv, nu poț�i, dar vrei cu disperare să
o schimbi. La rădăcina problemei se află refuzul sau ina-
bilitatea ta de a accepta lucrurile aș� a cum sunt. Dacă î�ț�i
analizezi majoritatea dezamăgirilor ș� i frustrărilor, vei
vedea limpede că opui rezistenț�ă la ceva ce nu poate fi
schimbat imediat.
Opunem rezistenț�ă realităț�ii sau conceptului de „ceea

ce este”, fiindcă suntem sub influenț�a presupunerii false
ș� i distructive că o putem schimba. Î�nsă lucrurile sunt
aș� a cum sunt în momentul prezent, indiferent dacă vrem
să acceptăm asta sau nu. Doar când vom putea recu-
noaș� te conș� tient o anumită fază a realităț�ii ca fiind ceea
ce este ea cu adevărat în momentul prezent vom putea
depăș� i rezistenț�a pe care i-o opunem.
Soluț�ia schimbării este să acceptăm comportamentul
altor oameni fără a simț�i nevoia de a-i „î�ndrepta”. Trebuie
să le acorzi libertatea personală de a trăi conform pro-
priei conș� tientizări, indiferent cât de distorsionată sau
defectuoasă ar fi. Pentru a face asta, trebuie să î�nveț�i să
te iubeș� ti ș� i să te accepț�i mai î�ntâi pe tine. Dacă te judeci
î�ncă, te vei simț�i obligat să-i judeci ș� i pe ceilalț�i, opunând
aș� adar rezistenț�ă realităț�ii acestora ș� i nivelului lor actual
de conș� tientizare.
Poți manifesta față de alții doar atâta com-

pasiune și înțelegere cât manifești față de tine
însuți.
Dacă nu eș� ti conș� tient de faptul că opui rezistenț�ă

realităț�ii, nu există nicio cale prin care să elimini această
obiș� nuinț�ă distructivă. Vei simț�i mereu nevoia de a jude-
ca lucrurile ca fiind „bune” sau „rele”, „corecte” sau „greș� i-
te”, „drepte” sau „nedrepte”. Vei avea impresia că oamenii
ș� i circumstanț�ele conspiră î�mpotriva ta, fiindcă refuzi să
dai piept cu CEEA CE ESTE. Ș� i astfel vei trăi î�ntr-o lume
a iluziilor unde lucrurile „ar trebui să fie”, dar nu sunt

î�ntr-un anumit fel.
Este demonstrat faptul că ceea ce ți se întâmplă nu e
nici pe departe la fel de important pe cât este măsura în
care opui rezistență realității unei anumite situații sau
unui anumit individ. Pentru a spune asta cu alte cuvinte,
nu poț�i influenț�a felul î�n care te simți faț�ă de anumite
lucruri, î�nsă poț�i influenț�a felul î�n care te gândești ș� i re-
acționezi la ele. Poate că nu-ț�i place realitatea unei situaț�ii,
î�nsă pentru moment trebuie să o accepț�i. Dacă faci asta,
vei deț�ine controlul acț�iunilor ș� i reacț�iilor tale.
Nu e nevoie să fii un gigant intelectual pentru a ve-
dea că rezistenț�a pe care o opunem realităț�ii este, mai mult
ca orice altceva, cauza celor mai multe dureri de cap ș� i
de inimă, resentimente, ostilităț�i ș� i probleme de familie.
Nu e posibil să te simț�i rănit emoț�ional sau să te ener-
vezi, să ai resentimente sau să porț�i pică celorlalț�i, nici
nu poț�i vreodată să te simț�i „mai puț�in decât” sau „deza-
măgit” ș� i rănit de alț�ii dacă nu opui rezistenț�ă realităț�ii.
PUTEREA DISTRUCTIVĂ
A JUDECĂȚILOR DE VALOARE
C auza de bază a celor mai multe relaț�ii umane lipsite

de armonie este tendinț�a de a ne impune valorile
asupra altor oameni. Ne dorim ca ei să trăiască conform
celor pe care noi le-am declarat „corecte”, „drepte”, bune
etc. Dacă aceș� tia nu se conformează, devenim plini de

resentimente ș� i furioș� i, nerecunoscând că nivelul de con-
ș� tientizare la care ei se află î�i î�mpiedică să se conformeze.
Până acum, ț�i-ai dat seama probabil că nu putem face
nimic ca să schimbăm valorile, conceptele sau convinge-
rile altor oameni dacă conștientizarea lor nu e pregătită
să accepte această provocare. Nimeni nu e obligat să se
schimbe doar pentru a transforma lumea î�ntr-un loc mai
bun î�n care să locuieș� ti tu. E posibil ca oamenii să te de-
ranjeze sau să te enerveze, î�nsă, cum nu toată lumea are
ceva de obiectat cu privire la comportamentul lor, e semn
că problema nu este a lor, ci a ta. Opui rezistenț�ă la reali-
tatea lor ș� i doreș� ti să vezi lucrurile nu aș� a cum sunt, ci
aș� a cum ț�i-ai dori să fie. Acesta e punctul î�n care î�ncepi
să emiț�i judecăț�i de valoare.
Motivaț�ia ta pentru a nu mai face judecăț�i de valoare
ar trebui să fie dată de cunoaș� terea faptului că toate ju-
decăț�ile de valoare pentru „bine ș� i rău”, „corect ș� i greș� it”,
„drept ș� i nedrept” sunt pe de-a-ntregul nefondate, pentru
că, inevitabil, fiecare om trebuie să facă ce îi permite nive-
lul actual de conștientizare, nici mai mult, nici mai puțin.
Mai citește o dată acest lucru. Lasă-l să devină parte
din conștientizarea ta. Dacă î�nț�elegi pe de-a-ntregul ce
s-a spus, nu vei mai simț�i nevoia să faci judecăț�i de va-
loare, nici la adresa ta, nici la adresa altora.
Să eviț�i judecăț�ile de valoare doar pentru că ț�i s-a
spus că aș� a ceva nu se face nu e suficient. Mai î�ntâi, tre-
buie să î�ncetezi să emiț�i judecăț�i de valoare la adresa
propriei persoane, abia apoi vei î�nceta să o faci ș� i la adre-

sa altora. Asta î�ț�i va permite să î�ncepi să te iubeș� ti atât
pe tine, cât ș� i pe ceilalț�i. Când î�nveț�i să te iubeș� ti ș� i să te
apreciezi pe tine î�nsuț�i, nu vei mai cere de la propria per-
soană mai mult decât poț�i duce ș� i vei î�nceta să te critici.
De î�ndată ce î�ncepi să-i iubeș� ti pe ceilalț�i așa cum
sunt, ș� i ei te vor iubi, la rândul lor, așa cum ești tu. Nu vor
avea de ales. Gândeș� te-te puț�in la asta! Care sunt oame-
nii de care eș� ti atras cel mai mult? Sunt acei oameni pe
care-i consideri cei mai apropiaț�i prieteni; oamenii care,
indiferent ce ar ș� ti despre tine, nu fac niciodată judecăț�i
de valoare.
Secretul pentru a iubi și a fi iubit este să nu mai emiți
judecăți de valoare – niciodată!
ÎNȚELEGEREA MOTIVAȚIEI
C red că motivație este unul dintre cuvintele cel mai

greș� it î�nț�elese. Adesea sunt invitat de anumiț�i direc-
tori să le vizitez compania ș� i să le „motivez” angajaț�ii.
Sunt uimiț�i când le spun că nu pot face asta. Tot ce pot
face, sper, e să-i inspir să-ș� i schimbe conștientizarea.
Este important să î�nț�elegi limpede ce este motivația.
Motivația descrie atitudinea pe care o ai într-un anumit
moment când ai vrea să faci mai degrabă un anumit lucru
în loc de altul.
TOATĂ� LUMEA E MOTIVATĂ� MEREU. Indiferent că

urmăreș� ti î�n mod activ să obț�ii succes î�ntr-un anumit do-
meniu sau eș� ti pur ș� i simplu leneș� ș� i preferi să stai pe
scaun, eș� ti motivat. Dacă nu ț�i-ai dori să stai degeaba, ai
face altceva, ș� i acel ceva ar deveni motivaț�ia ta. Adevărul
este că nu poț�i î�ncepe nici cea mai neî�nsemnată activita-
te fără să fii mai î�ntâi motivat. Î�nsă trebuie să recunoș� ti
diferenț�a dintre motivaț�ia pozitivă ș� i cea negativă: moti-
vaț�ia de a face ceva constructiv ș� i care să merite ș� i moti-
vaț�ia de a face ceva care să-ț�i distrugă starea de bine.
Î�n esenț�ă, nimeni nu poate fi motivat. Fiecare om este
automotivat. Ț� ine minte asta: VEI FACE Î�NTOTDEAUNA
UN LUCRU PE CARE PREFERI SĂ� -L FACI DECÂ� T SĂ� NU-L
FACI. Asta î�ț�i generează motivaț�ia.
Fiecare acț�iune pe care o î�ntreprinzi este un răspuns
la o nevoie personală sau la o dorinț�ă care e determinată
de nivelul tău actual de conș� tientizare. Î�n mod normal,
motivaț�ia ta de bază este să te „simț�i bine”: mental, fizic,
emoț�ional ș� i spiritual. Dacă nevoile tale î�n oricare dintre
aceste domenii nu sunt satisfăcute, vor crea un sentiment
de frustrare ș� i anxietate ș� i vei face orice simț�i că e nece-
sar pentru a-ț�i găsi pacea, chiar dacă acț�iunea respectivă
î�ț�i este dăunătoare.
CUM SĂ TE MOTIVEZI POZITIV
D acă vrei să ai o experienț�ă de viaț�ă pozitivă, trebuie să

fii convins că orice schimbare pe care o faci va atrage
după sine satisfacerea unei anumite nevoi sau dorințe.
Motivaț�ia pozitivă î�ncepe cu schimbarea propriei con-
ș� tientizări. Pentru a face o schimbare constructivă î�n
viaț�a ta, trebuie să evaluezi potenț�ialele beneficii ale fie-
cărei acț�iuni. Apoi trebuie să te convingi pe tine însuți că
beneficiile vor justifica sau vor fi mai importante decât
prețul pe care vei fi nevoit să-l plătești pentru ele.
E posibil ca alț�ii să te inspire sau chiar să te amenin-
ț�e să faci o schimbare, î�nsă TU eș� ti cel care trebuie să te
automotivezi, comparând „profitul ș� i pierderile”. Î�ntr-o
anumită măsură, ai făcut asta pe tot parcursul vieț�ii, doar
că acum poț�i fi sigur că procesul va funcț�iona pentru tine
ș� i nu împotriva ta.
Criminalii, alcoolicii, cei care au reacț�ii exagerate sau
dependenț�ii de droguri au trecut cu toț�ii prin acelaș� i
proces ș� i, pe baza propriului nivel de conș� tientizare, au
decis că dependenț�a merită orice preț� pe care trebuie
să-l plătească pentru a o susț�ine. Odată ce conș� tientiza-
rea lor se schimbă – de obicei î�n circumstanț�e tragice –,
aceș� tia realizează că preț�ul evadării din realitate ș� i din-
tr-un sine pe care au ajuns să-l urască este prea mare
pentru ceea ce primesc î�n schimb. Ș� i, astfel, motivaț�ia lor
î�i aș� ază pe un traseu pozitiv.
Vei descoperi că este de foarte mare ajutor să cultivi

folosirea a două cuvinte familiare, dar adesea neglijate:
„î�nț�elept” ș� i „neî�nț�elept”. Toate acțiunile tale ș� i acțiunile
celorlalți ar trebui să fie privite ca fiind ori î�nț�elepte, ori
neî�nț�elepte. Nimic nu ar trebui judecat ca fiind „bun” sau
„rău”, „drept” sau „nedrept”, „corect” sau „greș� it”. Aces-
tea sunt judecăț� i morale bazate pe propriul tău nivel
actual de conș� tientizare sau pe conș� tientizarea colecti-
vă a societăț�ii.
Termenii „î�nț�elept” ș� i „neî�nț�elept” nu impun judecăț�i
de valoare. Aceș� tia î�ș�i permit să-ț�i observi propriile acț�i-
uni ș� i pe cele ale altor oameni ș� i, pe baza conș� tientizării,
să stabileș� ti dacă sunt „î�nț� elepte” sau „neî�nț� elepte”.
Persoana nu este niciodată judecată. Este important să
î�nț�elegi că e posibil ca acțiunile tale să fie „rele”, î�nsă tu
nu eș� ti niciodată „rău”. Trebuie să extinzi acest mod de a
î�nț�elege lucrurile asupra tuturor celorlalț�i.
Sper că, până î�n acest punct, ai î�nț�eles că este imposi-
bil să „motivezi” oamenii să se schimbe spunându-le ce
ar „trebui”, ce ar „fi bine” sau ce „s-ar cuveni” să facă. Ei
se pot schimba doar prin propriile decizii conștiente. Î�i
poț�i inspira, î�nspăimânta sau ameninț�a, î�nsă motivaț�ia
astfel generată va fi doar temporară ș� i va î�mplini doar
nevoia lor dominantă care, pentru moment, va fi aceea
de a scăpa de tine. Nu-ș� i vor schimba permanent obiș� -
nuinț�ele până nu vor fi convinș� i că schimbarea le va fi
benefică î�n raport cu preț�ul pe care î�l au de plătit. Î�nsă
mai important este faptul că aceș� tia nu se vor schimba

până când nu se va schimba conș� tientizarea lor.
ASUMAREA RESPONSABILITĂȚII
A i dreptul ș� i opț� iunea de a alege orice vrei să faci –

absolut orice. Nimeni altcineva nu poate alege pentru
tine. Creatorul te-a î�nzestrat cu liber arbitru, ca să faci
orice doreș� ti î�n limitele capacităț�ilor tale intelectuale ș� i
fizice.
Asta î�nseamnă că î�ț�i este permis să greș� eș� ti, să nu re-
uș� eș� ti, să minț� i, să î�nș� eli, să plângi, să ț� ipi; să fii leneș� ,
nervos, egoist, loial, agresiv, respins sau rănit; să abu-
zezi de mâncare, băutură sau sex; să consumi droguri, să
te răzgândeș� ti sau să faci orice altceva vrei să faci. Darul
divin al liberului arbitru este al tău pentru totdeauna. Cu
siguranț�ă liberul arbitru nu presupune să faci alegerea
„potrivită” tot timpul! Alegerea ta e doar atât de „corec-
tă” cât permite nivelul tău actual de conș� tientizare. Cu
toate astea, ț�ine minte că eș� ti responsabil pentru conse-
cinț�ele tuturor alegerilor pe care le faci.
Ai î�nvăț� at că, atunci când iei o decizie, aceasta se
bazează pe un nivel de conș� tientizare care se află, î�n
acel moment, î�ntr-un punct fix. Poț� i face un lucru ș� i
doar unul pe baza conș� tientizării tale din prezent. Ast-
fel că î�ntotdeauna dai tot ce ai mai bun î�n condiț�iile cir-
cumstanț�elor prezente. Trebuie să î�ț�i acorzi ț�ie î�nsuț� i
dreptul de a face greș� eli, fiindcă prin greș� eli se dez-

voltă conș� tientizarea.
Nu vei fi niciodată liber până nu î�nveț�i să fii sincer cu
tine ș� i să î�ț�i asumi î�ntreaga responsabilitate pentru pro-
pria viaț� ă ș� i pentru î�mplinirea propriilor nevoi. Î� nsă,
făcând asta, trebuie să-ț�i asumi ș� i î�ntreaga responsabili-
tate pentru fiecare gând, cuvânt, faptă ș� i decizie, pentru
că, inevitabil, va trebui să plăteș� ti un preț� pentru fiecare.
Aș� a cum spune vechiul proverb, dacă vrei să dansezi,
trebuie să fii pregătit să plăteș� ti lăutarii. Vei î�nvăț�a ș� i vei
creș� te potrivit cu natura ș� i consecinț�ele propriilor acț�iuni.
Ț� ine minte că nimic din ceea ce faci nu este „corect”
sau „greș� it”, „bun” sau „rău”. E doar înțelept sau neînțelept.
Să sperăm că, pe măsură ce vei progresa, trecând de la
acț�iuni neînțelepte la acț�iuni înțelepte, importanț�a aces-
tei terminologii va deveni din ce î�n ce mai evidentă.
Legat de deciziile î�nț�elepte sau neî�nț�elepte, î�nainte de
a î�ntreprinde orice tip de acț�iune, pune-ț�i următoarele
î�ntrebări:
Este aceasta o acț�iune î�nț�eleaptă sau neî�nț�eleaptă?

Va contribui la satisfacerea nevoilor mele de bază?
Î�mi va face rău mie sau altcuiva?
Care e preț�ul total pe care trebuie să-l plătesc?
Este î�n armonie cu Legile Universului, aș� a cum le î�n-
ț�eleg eu?
Doresc ș� i sunt capabil să plătesc acest preț� ș� i să ac-

cept consecinț�ele?
Punându-ț�i aceste î�ntrebări, vei dobândi control total

ș� i lucid asupra propriei vieț�i. Ele te vor ajuta să-ț�i dezvolț�i
o nouă conș� tientizare, bazată pe recunoaș� terea faptului
că singura persoană căreia trebuie să-i dai socoteală pen-
tru toate acț�iunile tale eș� ti TU Î�NSUȚ� I. Raț�iunea acestei
afirmaț�ii este destul de evidentă, dacă iei î�n considerare
că tu eș� ti cel care va culege roadele sau care va suferi
consecinț�ele.
STRÂNSOAREA OBIȘNUINȚELOR
O biș� nuinț�ele te fac să fii persoana care eș� ti. Este im-
posibil să realizezi o schimbare majoră î�n viaț�a ta
fără să desfaci strânsoarea obsesivă î�n care te ț�in acestea.
Dacă nu eș� ti fericit, sănătos, calm, î�mpăcat sau dacă nu te
poț�i baza pe propriile puteri ș� i nu ai succes î�n fiecare
domeniu al vieț�ii, schimbarea obiș� nuinț�elor autodistruc-
tive ar trebui să devină o prioritate.
Cei mai mulț�i dintre noi nu î�ș�i dau seama î�n ce măsură
depinde viaț�a noastră de aș� a-numitele „obiș� nuinț�e nega-
tive”. Ne-am programat răspunsurile greș� ite î�n subcon-
ș� tient ș� i î�n sistemul nervos central. Asta ne determină
să răspundem î�n maniera î�n care ne-am condiț�ionat să
simț�im ș� i să acț� ionăm, indiferent cât de negativ, fals,
distorsionat sau distructiv ar fi. Î�n consecinț�ă, trebuie să

ne supunem unei perioade de dezvăț�are ș� i de-programare
pentru a ne schimba tiparele negative ș� i autodistructive.
NU POȚI RENUNȚA LA NIMIC

DIN CEEA CE CREZI CĂ E DEZIRABIL
N u vom putea renunț�a la vechile obiș� nuinț�e, dacă nu

ne dorim cu adevărat, oricâtă voinț�ă am avea. De
cele mai multe ori, ne dorim să scăpăm de efectele dure-
roase ale acestora, î�nsă nu suntem dispuș� i să renunț�ăm
la acele obiș� nuinț�e.
Motivul pentru care cele mai multe diete dau greș�
după o scurtă perioadă este acela că persoana care ț�ine
dieta î�ncepe să se simtă frustrată. Doreș� te să piardă î�n
greutate, să arate ș� i să se simtă bine, î�nsă nu dorește să
renunțe la mâncatul în exces. Rezultatul final este acela
că mintea î�i este î�n mod constant plină de gânduri legate
de mâncare. Cu cât se gândeș� te mai mult la mâncare, cu
atât devine mai conș� tientă de aceasta, până când dorin-
ț�a de a mânca devine mai mare decât puterea voinț�ei.
Nu ar trebui să ne amăgim singuri cu gândul că ne
putem schimba viaț�a doar prin autodisciplină sau spe-
rând să ne putem forț�a să aducem o schimbare. Dacă ci-
neva doreș� te cu adevărat să piardă î�n greutate, e necesar
să fie „convins” de ideea că trebuie să se descotoroseas-
că de obișnuința mâncatului excesiv, care a avut rolul de
a compensa tensiunile și nevoile nesatisfăcute. Se va opri

doar rareori, dacă o va face totuș� i, doar pentru că aș� a
crede că ar trebui. Asta nu va face decât să genereze sen-
timente de vină, frustrare ș� i anxietate, iar toate acestea
duc la î�mpotrivirea faț�ă de schimbare.
Î�nainte să poț�i schimba orice obiș� nuinț�ă, trebuie să
recunoști ș� i să accepți pe de-a-ntregul că ai una. Motivul
pentru care nu-ți poți depăși defectele este că nu ți le poți
accepta. Dacă î�ț�i condamni verbal obiș� nuinț�ele negative
ș� i pe tine î�nsuț�i pentru că le ai, nu vei face decât să le
î�ntăreș� ti strânsoarea, slăbind astfel toate eforturile de a
le suprima. Sentimentele de vină nu fac decât să î�ntăreas-
că strânsoarea. Alfred Adler s-a exprimat astfel: „Ori gre-
ș� eș� ti, ORI te simț�i vinovat, î�nsă nu le face pe AMÂ� NDOUĂ� .
Asta presupune prea multă muncă”. Iată un sfat excelent!
Trebuie să creăm obiș� nuinț�e noi ș� i pozitive, eliminân-
du-le pe cele negative prin substituire, asigurând gânduri
ș� i acț�iuni onorabile ș� i pozitive care să le î�nlocuiască. Dacă
părinț�ii au luat ceva de la tine când erai mic, ț�i-au oferit
ceva î�n schimb. Asta ț�i-a î�mpiedicat mintea să se gândeas-
că la ceea ce au luat de la tine.
Există unele lucruri la care am renunț�a uș� or. Asta
pentru că le-am conferit o anumită importanț�ă ș� i le-am
recunoscut efectele distructive pe care le au asupra pro-
priei vieț�i. Cu cât conferi mai multă importanț�ă unui
lucru, cu atât eș� ti mai dispus să faci ceva î�n privinț�a lui.
PROGRAMUL DE IMPUNERE
A OBIȘNUINȚELOR POZITIVE
F oloseș� te următorul program pentru a-ț�i impune să

î�nlocuieș� ti orice obiș� nuinț�ă negativă pe care o consi-
deri î�n detrimentul bunăstării tale.
• Pasul unu
Notează următoarele:
A. Ce obiș� nuinț�ă negativă doreș� ti să î�nlocuieș� ti?

B. Ce obiș� nuinț�ă sau atitudine pozitivă vei dezvolta pen-
tru a o î�nlocui?
C. Ce acț�iuni vei î�ntreprinde pentru a î�nlocui obiș� nuinț�a
negativă?
D. Care este cea mai simplă ș� i cea mai logică metodă de
a face asta?
• Pasul doi
A. Vizualizează că ai deja succes î�n schimbarea obiș� nu-

inț�ei. Priveș� te-te pe tine î�nsuț�i bucurându-te de bene-
ficiile noii tale obiș� nuinț�e pozitive.
B. Foloseș� te o afirmaț�ie pozitivă care să se potrivească
vizualizării. (Vom vorbi mai multe despre afirmaț�ii mai
târziu.)
• Pasul trei
Observă-ț�i acț�iunile ș� i notează-ț�i fiecare moment î�n

care nu reuș� eș� ti să faci ce ai promis. Ț� ine minte, NU te
condamna sau admonesta. Fă doar niș� te observaț�ii lipsi-
te de judecată ș� i permite-ț�i să faci corecț�iile necesare.
• Pasul patru
Ț� ine evidenț�a cel puț�in 21 de zile.
După ce alegi î�n mod conș� tient noul tipar al obiș� nu-
inț�ei pozitive, aceș� ti patru paș� i î�ț�i vor permite să o pro-
gramezi î�n subconș� tient. Atunci va deveni o acț�iune cu
răspuns automat.
Dacă ț�i-ai stabilit răspunsuri negative la anumite si-
tuaț�ii de viaț�ă, mecanismul tău automat te va determina
să răspunzi î�n maniera î�n care te-ai condiț�ionat să SIMȚ� I
ș� i să ACȚ� ONEZI.
Este recomandat să-ț�i monitorizezi răspunsurile sau
tiparele de obiș� nuinț�e, folosind următoarea formulă î�n
trei paș� i pentru a le evalua ș� i corecta:
1. Î�nlătură toate lucrurile din viaț�a ta care nu lucrează

pentru binele tău.
2. Vezi ce anume funcționează pentru tine ș� i continuă
să programezi acele lucruri î�n subconș� tient.
3. Adaugă noi lucruri pe care le consideri dezirabile ș� i
care probabil vor funcț�iona pentru tine.
Foloseș� te formula de mai sus pentru tot restul vieț�ii

ș� i vei descoperi că ai dobândit î�ncredere î�n tine ș� i că viaț�a
î�ț�i este plină de experienț�e de succes.
Reț� ine următoarele aspecte importante legate de
schimbarea obiș� nuinț�elor:
A. Recunoaș� te ș� i acceptă faptul că ai o obiș� nuinț�ă nega-

tivă ș� i nu emite nicio judecată de valoare cu privire la
propria ta persoană.
B. Î�nainte de a î�ncepe să schimbi obiș� nuinț�a, cântăreș� te
potenț�ialele beneficii ș� i preț�ul pe care va trebui să-l
plăteș� ti pentru a o î�nlătura.
C. Î�nț�elege că puterea voinț�ei, indiferent de gradul ei,
nu te va ajuta dacă nu vrei cu adevărat să renunț�i la
o obiș� nuinț�ă.
D. Trebuie să fii convins că schimbarea va aduce satis-
facerea unei anumite nevoi sau dorinț�e.
E. Mai presus de toate, nu te simț�i vinovat, nu te condam-
na sau î�nvinovăț�i pentru starea î�n care te afli î�n pre-
zent. Până acum, ai făcut doar ce ț�i-a permis propriul
nivel de conș� tientizare să faci.
Pe măsură ce o nouă obiș� nuinț�ă devine mai puternică,

suntem tentaț�i din ce î�n ce mai puț�in de cea veche. Tre-
buie să fim î�ntotdeauna conș� tienț�i de propriile gânduri
ș� i acț�iuni ș� i să ne menț�inem gândurile dominante con-
centrate pe ce dorim, iar nu pe ce nu ne dorim.
SECRETUL NR. 5
Eu nu sunt vinovat, tu nu ești vinovat
V ina este una dintre cel mai î�ntâlnite forme de stres

din societatea noastră. Lumea e plină de oameni care
se simt vinovaț�i. Dacă nu eș� ti unul dintre acei puț�ini in-
divizi care au depăș� it această emoț�ie distructivă, probabil
î�mpărtăș� eș� ti cu vasta majoritate o varietate de sentimen-
te de vinovăț�ie.
Cei mai mulț�i dintre noi au fost condiț�ionaț�i să se simtă
vinovaț�i. Familia, prietenii, societatea, ș� coala, cei dragi
nouă ș� i religia ne-au transformat, conș� tient sau incon-
ș� tient, î�n maș� inării de produs sentimente de vinovăț�ie.
Î�ncă din copilărie, ni s-a tot amintit de aș� a-zisul „com-
portament rău” ș� i am fost făcuț�i să ne simț�im vinovaț�i
pentru lucruri pe care le-am făcut sau nu, pe care le-am
zis sau nu. Din moment ce majoritatea dintre noi suntem
condiț�ionaț�i să căutăm aprobare de la alț�ii, nu putem face
faț�ă când vina ne este impusă dintr-o sursă exterioară.
Vina este unealta principală a manipulatorului. E î�n-

deajuns ca o persoană să ne facă să ne simț�im vinovaț�i,
că ne ș� i vom simț�i obligaț�i să î�i intrăm din nou î�n graț�ii
cât mai repede posibil. Cei mai mulț�i oameni pot fi mani-
pulaț�i să î�ntreprindă aproape orice, dacă pot fi făcuț�i să
se simtă suficient de vinovaț�i.
De ce permitem să se î�ntâmple aș� a ceva? Pur ș� i sim-
plu, fiindcă vina a fost asociată cu afecțiunea ș� i, dacă nu
eș� ti afectuos, eș� ti o „persoană rea”. Adevărul e că vina nu
are nimic de-a face cu afecț�iunea. Mai degrabă, e mani-
festarea unui comportament nevrotic, comportament care,
î�n mod bizar, e acceptat ca „normal” de majoritatea oa-
menilor. Cu alte cuvinte, pentru a arăta cu adevărat afec-
ț�iune, se aș� teaptă de la tine să simț�i vină. Dacă nu, atunci
nu î�ț�i pasă cu adevărat. Această perspectivă diformă a
gândirii controlează viaț�a unui număr tragic de mare de
indivizi.
E interesant de notat că, la cursurile mele, când spun
că nu trebuie să simț�i niciodată vinovăț�ie, invariabil se
găseș� te câte unul care să ridice mâna ș� i să î�ntrebe: „Vrei
să spui că nu ar trebui să mă simt niciodată vinovat, pen-
tru nimic?”. Desigur, ce î�ncearcă să spună e că a fost atât
de condiț�ionat să se simtă vinovat î�ncât se simte vinovat
că nu simte vinovăț�ie.
O PRIVIRE ASUPRA MORALITĂȚII
M ulte activităț�i definite drept „bune” sau „rele” de

către anumiț�i indivizi, societate sau grupuri religi-
oase nu sunt altceva decât judecăț�i de valoare morală
bazate pe nivelul lor actual de conș� tientizare, care poate
fi imperfect. Ce e moral ș� i corect pentru tine azi s-ar
putea să nu mai fie moral ș� i corect mâine sau altcândva,
altundeva, fiindcă moralitatea variază de la un loc la altul
ș� i de la un timp la altul.
Thomas Moore a spus-o foarte bine atunci când a zis:
Privesc la doctori și-nțelepți

Deosebiți fiind de veacuri și întinderi
Cum se căznesc să-și dea dreptate
Socotind ce-i pura moralitate.
Legile bazate pe moralitate nu sunt legi universale,

pentru că legile universale sunt imuabile. Acestea sunt
puț�ine, simple ș� i aplicabile oriunde, mereu, automat, fără
interferenț�ă sau judecăț�i de valoare morală din partea
vreunui grup, individ sau din partea vreunei religii. Nu
există nicio lege universală care să susț�ină sentimentul
de vinovăț� ie. Aminteș� te-ț� i, VINOVĂ� Ț� IA E UN RĂ� SPUNS
EMOȚ� IONAL DOBÂNDIT.
CELE ȘAPTE FORME PRINCIPALE

DE VINOVĂȚIE
• Sentimentul de vinovăție în relația părintelui

cu copilul
Fiind copil, ai fost făcut să te simț�i vinovat de către
adulț�ii din jurul tău ș� i, î�n mod special, de către familia ta.
Până la urmă, dacă lor, simț�indu-se vinovaț�i, le-a fost bine,
la fel trebuie să-ț�i fie ș� i ț�ie! Dacă nu le plăcea ce făceai
sau spuneai, ț�i se zicea că eș� ti o „fată rea” sau un „băiat
rău”. Judecata de valoare ț�i-a fost aplicată ție, nu acțiuni-
lor tale. Î�n timpul copilăriei, mai ales î�n primii cinci ani,
erai condiț�ionat să răspunzi la „bine” ș� i „rău”, „corect” ș� i
„greș� it”. Vina a fost impusă prin sistemul de recompensă
ș� i pedeapsă. Î�n această perioadă ai î�nceput să te identi-
fici cu acț�iunile tale.
Părinț�ii folosesc fără î�nț�elepciune vinovăț�ia ca pe un
mijloc de a-ș� i controla copiii. Î�i spun copilului că, dacă
nu face un anumit lucru, ei vor fi nefericiț�i. Armele lor
sunt fraze precum: „Ce vor crede vecinii?”, „Ne faci de
ruș� ine!”, „Ne dezamăgeș� ti!”, „Unde ț�i-e buna creș� tere?” ș� i
lista poate continua la nesfârș� it. De fiecare dată când nu
reuș� eai să î�ț�i mulț�umeș� ti părinț�ii, aceș� tia ș� tiau că e tim-
pul să joace cartea vinovăț�iei. Î�n consecinț�ă, ț�i-ai dezvol-
tat obiceiul comportamental de a-i satisface î�n primul
rând pe alț�ii, pentru a nu te simț�i vinovat. Spuneai ce
voiau oamenii să audă ș� i făceai ce voiau ei să faci. Ai fost
condiț�ionat să crezi că, dacă te conformezi, le vei face pe
plac celorlalț�i. Astfel, ț�i-ai dezvoltat eterna nevoie de a face

o impresie bună.
• Sentimentul de vinovăție în relația copilului

cu părintele
Inversând jocul vinovăț�iei părinte-copil, copiii folo-
sesc frecvent vina pentru a-ș� i manipula părinț�ii. Cei mai
mulț�i părinț�i vor să fie văzuț�i ca fiind părinț�i „buni” ș� i nu
pot suporta gândul că propriii copii nu-i iubesc. Pentru
a-i constrânge, copilul foloseș� te vorbe precum: „Nu mă
iubeș� ti cu adevărat” sau: „Părinț�ii lui nu-ș� tiu-cine l-au
lăsat să facă nu-ș� tiu-ce”. De asemenea, copilul le reamin-
teș� te de acele ocazii când au făcut sau nu lucruri despre
care copilul ș� tie intuitiv că induc sentimente de vinovăț�ie.
Acest comportament a fost î�nvăț�at privindu-i pe adulț�i.
Copilul nu ș� tie exact cum funcț�ionează, ș� tie doar că ăsta
e cel mai eficient mod de a obț�ine ce doreș� te. Din moment
ce manipularea e preocuparea principală î�n copilărie,
copilului nu î�i e greu să priceapă.
Cum ai aflat mai devreme, vina e un răspuns emoț�io-
nal dobândit. Nu e comportamentul natural al copilului.
Dacă copilul tău î�ncearcă să te manipuleze prin vină, poț�i
să fii sigur că a deprins această tactică de la un profesor
bun: TU!
• Vinovăție prin intermediul dragostei
„Dacă m-ai iubi…” sunt unele dintre cuvintele care,

pentru a-l manipula pe celălalt partener, produc cel mai
mult sentimente de vinovăț�ie î�ntr-o relaț�ie de dragoste.
Când spunem „dacă m-ai iubi, ai face asta”, spunem de
fapt „simte-te vinovat dacă nu o faci!” sau „dacă refuzi,
nu-ț�i pasă cu adevărat de mine”.
Din moment ce am fost condiț�ionaț�i că trebuie să ară-
tăm că ne pasă, suntem uș� or manipulaț�i de aceste fraze
ce nasc vina. Ș� i, dacă aceste fraze nu funcț�ionează, putem
oricând recurge la alte tactici, precum metoda tăcerii,
refuzul de a face sex, sentimentele rănite, furia, lacrimile
sau accesele de isterie.
Altă tactică e să folosim vina ca să ne pedepsim par-
tenerii pentru comportamente pe care le simț�im î�n diso-
nanț�ă cu valorile ș� i credinț�ele noastre. Menț�ionăm vechi
greș� eli ș� i le amintim cât de mult au „greș� it” ș� i cât ne-au
dezamăgit ș� i decepț�ionat. Atâta timp cât putem menț�ine
acest joc al vinovăț�iei, î�i putem manipula să facă ce do-
rim. Când ei nu se ridică la aș� teptările, credinț�ele ș� i valo-
rile noastre, folosim vina pentru a-i „î�ndrepta”. Acestea
sunt doar câteva dintre modalităț�ile î�n care folosim sen-
timentele de vinovăț�ie î�ntr-o relaț�ie de dragoste.
• Vinovăția inspirată de societate
Aceasta î�ncepe î�n ș� coală, când nu reuș� eș� ti să î�ț�i mul-

ț�umeș� ti profesorul. Eș� ti făcut să te simț�i vinovat î�n ce
priveș� te comportamentul tău, spunându-ț�i-se că ai fi putut
să te descurci mai bine sau că ț�i-ai dezamăgit profesorul.
Fără să se ajungă la rădăcina problemei – conș� tientiza-
rea deficitară a elevului –, vina inspirată de profesor î�i
uș� urează acestuia munca ș� i e un mijloc eficient de control.
Sistemul nostru penitenciar e un exemplu excelent
î�n care se poate vedea teoria vinovăț�iei î�n acț�iune. Dacă
te opui codului moral al societăț�ii, eș� ti pedepsit cu de-
tenț�ia î�ntr-o instituț�ie. Î�n această perioadă se presupune
că ar trebui să te simț�i vinovat pentru ce ai făcut. Cu cât
e mai grav delictul, cu atât trebuie să te simț�i vinovat
mai mult timp. Apoi eș� ti eliberat fără ca adevărata pro-
blemă, conș� tientizarea deficitară, î�n special stima de sine
scăzută, să fie corectată. Rezultatul final e că majoritatea
deț�inuț�ilor sfârș� esc prin a se î�ntoarce la puș� cărie după
ce comit alt delict.
Sentimentele de vinovăț�ie î�n ce priveș� te comporta-
mentul social te condiț�ionează să-ț�i faci griji cu privire la
ce spun sau gândesc ceilalț�i vizavi de acț�iunile tale. De
aceea se ț�ine aș� a de mult la etichetă. Pentru majoritatea
oamenilor e o problemă de viaț�ă ș� i de moarte ca furculi-
ț�a să fie aș� ezată de partea corectă a farfuriei!
Am devenit atât de preocupaț�i de opiniile altor oa-
meni ș� i de a fi corecț�i din punct de vedere politic, î�ncât
trebuie să controlăm tot ce spunem ș� i facem ca să nu

ofensăm pe nimeni.
• Vina sexuală
Majoritatea oamenilor trăiesc sentimente de vinovă-

ț�ie sexuală. Cauza de bază a vinei sexuale e religia. Religia
a hotărât ce forme de sexualitate sunt „bune” sau „rele”,
„naturale” sau „păcătoase”. Aceste judecăț�i de valoare mo-
rală au fost transmise din generaț�ie î�n generaț�ie precum
o boală contagioasă.
Dacă sistemul tău de valori includea vreo formă de
exprimare a sexualităț�ii care era considerată „inaccepta-
bilă din punct de vedere moral”, erai făcut să te simț�i
vinovat ș� i să te ruș� inezi. Lucruri precum masturbarea,
sexul premarital, pornografia, homosexualitatea, avortul
ș� i altele asemenea erau toate „rele” ș� i „păcătoase”. Re-
zultatul e că majoritatea oamenilor au o varietate de
probleme sexuale ș� i sentimente de vinovăț�ie reprimate.
Fiind condiț�ionaț�i î�ncă din copilărie î�n ce priveș� te răul
sexual, e imposibil pentru o persoană obiș� nuită să se
bucure de anumite forme de plăcere sexuală fără să se
simtă vinovată. Acest fapt nu se va schimba până nu î�n-
văț�ăm această valoroasă lecț�ie de bază: nu e nevoie să
ne simț�im vinovaț�i de orice formă de sexualitate care se
află î�n sistemul propriu de valori ș� i nu face rău fizic altei
persoane. Mai important, nu e nici „corect”, nici „greș� it”,
indiferent de ce spun sau gândesc alți oameni. Ț� ine minte
că vina e doar o judecată de valoare aplicată nouă de că-

tre o figură cu autoritate din exterior.
• Vina religioasă
Religia a ajutat cel mai mult la dezvoltarea ș� i î�ntipă-

rirea unor sentimente profunde de vinovăț�ie. Î�ntr-adevăr,
poate fi responsabilă pentru păcatul primar al vinovă-
ției, deoarece, prin sentimentul de vinovăț�ie, religia î�ș�i
păstrează adepț�ii disciplinaț�i.
Prin interpretarea greș� ită a perfecț�iunii pe care o pro-
pun, multe curente religioase inoculează vina î�n cei care
nu respectă judecăț�ile lor de valoare morală, bazate pe
interpretarea lor a Scripturii.
Pornesc de la premisa că î�ntreaga judecată se bazea-
ză pe perfecț�iune. Perfecț�iunea, ne spun, este „bună”, iar
imperfecț�iunea e „rea”. Această interpretare greș� ită pre-
zintă o î�nț�elegere limitată a adevăratului î�nț�eles al cu-
vântului. Dacă pui zece mii de exemplare dintr-un anume
obiect sub un microscop, vei vedea că nu există două
identice.
E un fapt dovedit biologic, fiziologic, psihologic ș� i
metafizic că fiecare entitate e diferită î�n mod distinct.
Fiecare individ e o expresie a inteligenț� ei creatoare.
Perfecț�iunea, ca orice altceva, e relativă.
Î�n această privinț�ă, Wallace Stevens s-a exprimat astfel:
Douăzeci de oameni care trec un pod

Către un sat
Sunt douăzeci de oameni care trec douăzeci
de poduri
Către douăzeci de sate…
Unele religii ș� i-au condamnat adepț� ii la eș� ec prin

cerinț� a ca doi oameni să-l perceapă pe Dumnezeu, Ade-
vărul ș� i Scriptura î�n acelaș� i mod.
Paradoxal, ca să fii „perfect” trebuie să ai unele de-
fecte. Imperfecț�iunile sunt mijloacele prin care î�nveț�i să
creș� ti ș� i prin care umanitatea e stimulată să creeze. Să
nu ai imperfecț�iuni î�nseamnă să nu ai nevoie să te dez-
volț�i mental, emoț�ional sau spiritual. Asta î�nseamnă că
trebuie să ne permitem libertatea de a creș� te mental,
emoț�ional ș� i spiritual neî�ntinaț�i de vină.
E greu ca un om, care a fost programat să creadă că
tot ce e păcat este „rău”, să vadă valoare ș� i, da, chiar fru-
museț�e î�n păcat ș� i eroare. Religia spune că păcatul e „rău”,
deș� i puț�ini clerici ar nega faptul că î�nvăț�ăm din propriile
greș� eli. Lucrurile ar putea sta diferit doar dacă î�nvăț�ăm
sau nu acea lecț�ie pe care ei doresc să ne î�nveț�e!
Unele dintre realizările extraordinare ale lumii au
pornit de la indivizi ale căror imperfecț�iuni i-au î�ndem-
nat spre un efort creator. Dacă citeș� ti biografia oricărui
mare bărbat sau femeie care a contribuit semnificativ la
dezvoltarea umanităț�ii, vei vedea, aproape fără excepț�ie,

o persoană cu defecte, multe dintre ele catalogate de so-
cietate ca „păcătoase”. Dacă î�ț�i dai seama de asta, ar trebui
să poț�i să te detaș� ezi de sentimentele de vinovăț�ie. Vina
nu e necesară ș� i e autodistructivă. E suficientă dorinț�a
de a birui „imperfecț�iunile, păcatele ș� i greș� elile”.
• Vina autoimpusă
Cea mai distructivă formă a vinei este cea autoimpusă.

Ne impunem această vină când simț�im că nu am respec-
tat propriul cod moral sau codul moral al societăț�ii. Ori-
ginea ei se află î�n retrospecț�ie, când privim î�n trecut ș� i
vedem că alegerile sau acț�iunile noastre nu au fost cele
î�nț�elepte. Examinăm ce am făcut – fie că e vorba de critica
adusă altora, de furt, î�nș� elăciune, minciună, exagerare, ne-
respectare a regulilor religioase sau de orice alt act gre-
ș� it pe care l-am comis – î�n lumina sistemului de valori pe
care-l avem în prezent. Î�n cele mai multe cazuri, vina pe
care o simț�im e o î�ncercare de a arăta că ne pasă ș� i ne pare
rău pentru acț� iunile noastre. Î� n esenț� ă, nu facem de-
cât să ne flagelăm pentru ce am făcut ș� i să î�ncercăm să
schimbăm istoria. Nu î�nț�elegem că trecutul nu poate fi
schimbat.
E o mare diferenț�ă î�ntre a te simț�i vinovat ș� i a învăța
din trecut. Autocondamnarea la sentinț�a vinovăț�iei re-
prezintă o călătorie nevrotică ce trebuie să î�nceteze, dacă
vrei să-ț�i dezvolț�i o î�ncredere î�n sine deplină. Altfel, vei
rămâne prizonierul trecutului ș� i vei fi blocat î�n prezent.
Nutrind vinovăț�ie, ratezi responsabilitatea de a trăi în pre-

zent și de a te îndrepta spre viitor.
VINA ATRAGE MEREU PEDEAPSA
V ina atrage mereu pedeapsa. Pedeapsa poate lua mul-

te forme, inclusiv depresie, sentimente de deficienț�ă,
lipsa î�ncrederii î�n sine, stimă de sine scăzută, tot felul de
probleme fizice ș� i incapacitatea de a ne iubi ș� i de a-i iubi
pe ceilalț�i. Cei care nu-i pot iubi pe ceilalț�i ș� i păstrează
resentimente î�n inima lor sunt la fel ca oamenii care nu
au î�nvăț�at niciodată să se ierte pe ei î�nș� iș� i. Sunt oameni
copleș� iț�i de sentimente de vinovăț�ie.
Să î�ncerci să-ț�i ignori greș� elile e la fel de dăunător ca
ș� i păstrarea sentimentelor de vinovăț�ie pe care ț�i le-au
cauzat. Greș� elile ar trebui tratate ca un fir de praf î�n ochi.
Odată ce ai identificat o problemă, nu te condamna sau
nu te simț�i vinovat pentru că o ai. Scapă de ea! Cu cât faci
asta mai repede, cu atât te vei elibera mai repede de su-
ferinț�a pe care ț�i-o cauzează. Doar atunci vei fi capabil să
duci o viaț�ă creatoare, să-ț�i construieș� ti î�ncrederea î�n
sine ș� i să-ț�i exprimi potenț�ialul nelimitat.
ÎNVAȚĂ DIN TRECUT
P entru a-ț�i dezvolta î�ncrederea î�n sine, e important să

î�nveț�i din comportamentele din trecut. Dar să te simți
vinovat pentru ce ai făcut nu înseamnă să înveți din trecut.
Să î�nveț�i din trecut î�nseamnă să recunoș� ti greș� elile ș� i să
reuș� eș� ti, î�n măsura î�n care te ajută puterile ș� i conș� tienti-
zarea, să nu le repeț�i.
Să te flagelezi mental pentru ceea ce ai făcut sau să
pierzi timp preț�ios ș� i energie pentru a te simț�i vinovat,
ruș� inat sau nedemn nu fac parte din această lecț�ie. Ase-
menea emoț�ii negative nu fac decât să te î�mpiedice să-ț�i
schimbi experienț�ele din viaț�a prezentă, pentru că aten-
ț�ia se concentrează î�n principal pe trecut.
Nimeni nu poate să trăiască î�n trecut ș� i, î�n acelaș� i timp,
să funcț�ioneze creativ î�n prezent. Mintea umană nu se
poate descurca cu două realităț�i î�n acelaș� i timp. Viaț�a ta
reflectă ceea ce î�ț�i atrage atenț�ia î�n mod dominant. Dacă
î�ț�i dedici î�n principal atenț�ia lucrurilor pe care le-ai spus
ș� i făcut sau pe care ar fi trebuit să le faci ș� i să le spui,
prezentul e plin de frustrare, anxietate ș� i confuzie. E un
preț� mult prea mare pentru a fi plătit. E mult mai bine să
te ierț�i ș� i, cu o atitudine pozitivă, să te î�ndrepț�i spre viitor.
AMINTEȘTE-ȚI: ÎNTOTDEAUNA DAI

TOT CEEA CE AI MAI BUN
Î ntotdeauna dai tot ceea ce ai mai bun. Notează ș� i nu

uita! Fiecare decizie pe care o iei ș� i fiecare acț�iune pe
care o faci se bazează pe nivelul de conș� tientizare pe
care î�l ai în acel moment. Nu poț�i fi „mai bun” decât nive-
lul tău actual de conș� tientizare, pentru că acesta repre-
zintă claritatea cu care percepi orice situaț�ie. Dacă ai o
conș� tientizare deficitară, vei avea experienț�e deficitare,
care te-ar putea î�ndemna să faci sau să spui lucruri pe
care apoi le-ai putea regreta.
Deoarece conș� tientizarea ta e mereu fixată la un anu-
mit nivel, orice faci sau nu faci, orice spui sau nu spui e
tot ce ai mai bun, chiar dacă acest „mai bun” e deficitar
sau neî�nț�elept. Pur ș� i simplu, ai avut o singură opțiune și
aceasta a fost dictată de conștientizarea din acel moment.
NU EȘTI SUMA ACȚIUNILOR TALE
A cț�iunile tale sunt doar mijloacele prin care poț�i să-ț�i

satisfaci necesităț�ile dominante. Ar putea fi „î�nț�elepte”
sau „neî�nț�elepte”, dar asta nu te defineș� te ca fiind „bun”
sau „rău”. La izvorul ființ�ei tale eș� ti un individ perfect
din punct de vedere spiritual care, momentan, acț�ionea-
ză conform unei conș� tientizări deficitare.
Scriptura spune clar că eș� ti făcut după „chipul ș� i

asemănarea lui Dumnezeu”. Dacă e adevărat, atunci eș� ti
deja perfect, dar nu realizezi acest lucru din cauza con-
ș� tientizării existente. Cu cât accepț�i mai mult acest ade-
văr, cu atât vei fi mai capabil să exprimi acea perfecț�iune.
E util să ne amintim că Dumnezeu nu creează produse
deficitare!
FĂ-ȚI UN JURNAL AL VINEI
I ată un experiment personal pe care î�l vei considera in-

teresant ș� i de ajutor. Pentru următoarele douăzeci ș� i
una de zile ț�ine un Jurnal al Vinovăț�iei. Observă-te î�n ac-
ț�iune î�n aceste trei săptămâni. Ia notiț�e ș� i reț�ine toate
detaliile:
1. Când (tu) î�ncerci să faci pe altcineva să se simtă vinovat.

2. Când cineva î�ncearcă să te facă pe tine să te simț�i
vinovat.
3. Când (tu) î�ncerci să te faci pe tine să te simț�i vinovat.
Dacă faci asta, vei deveni mult mai conș� tient de timpul
pe care î�l pierzi jucând jocul vinovăț�iei. De fiecare dată
când î�ncerci să te faci să te simț�i vinovat sau să faci pe
altcineva să se simtă vinovat, opreș� te-te chiar î�n acel
moment ș� i corectează-te. Asta î�ț�i va schimba obiș� nuinț�e-
le ș� i, curând, vei î�nceta să mai joci acest joc.
De fiecare dată când simț�i că cineva î�ncearcă să te

facă să te simț�i vinovat, fă-l să î�nț�eleagă că jocul lui nu
mai are efect. Victima trebuie să-l facă pe asupritor să
î�nț�eleagă că nu mai e vulnerabilă. La î�nceput nu te va
crede, pentru că a folosit prea mult timp vina pentru a te
manipula. Dar odată ce va realiza că nu mai ai nevoie de
aprobare ș� i nu mai joci jocul vinovăț�iei, va î�nceta să mai
folosească vina pentru a te exploata.
SECRETUL NR. 6
PUTEREA POZITIVĂ A IUBIRII
I ubirea a inspirat cărț�i, cântece, opere de artă, mari rea-

lizări ș� i chiar a schimbat cursul istoriei. Este liantul care
ț�ine lumea unită.
Deș� i există multe definiț�ii ale iubirii, nici una nu este
potrivită. Iubirea poate fi găsită î�n dicț� ionar undeva
î�ntre „plăcere” ș� i „poftă trupească”. Ș� i poate chiar acolo
î�i e locul!
Pentru a î�nț�elege ce este iubirea, trebuie mai î�ntâi să
î�nț�elegem ce nu este iubirea. Iubirea nu e ură, violenț�ă,
ambiț�ie sau competiț�ie. Nu este pasiune oarbă. Pasiunea
oarbă se axează doar pe trăsăturile exterioare ș� i nu e
decât o formă de cucerire care acoperă o necesitate per-
sonală, fiind urmată mereu de dezamăgire.
De exemplu, o femeie se mărită cu un bărbat pentru
că este frumos, apoi î�i reproș� ează că se gândeș� te doar la
cum arată. Se mărită cu el pentru că e inteligent, apoi se
simte proastă ș� i î�l acuză că pretinde că le ș� tie pe toate.

Se mărită cu el pentru că e aș� ezat ș� i sensibil, dar apoi î�l
consideră plicticos ș� i insensibil. Se mărită cu el pentru
bani, apoi e nemulț�umită pentru că el se gândeș� te doar
la afaceri. Se mărită cu el pentru că e sexy, dar are de
comentat când alte femei î�l găsesc atractiv. Ș� i aș� a mai
departe! Acestea nu sunt exemple de iubire, ci de pasiu-
ne oarbă. Aceleaș� i exemple pot fi folosite ș� i când e vorba
de bărbaț�i.
Iubirea nu este sex. Poț�i face sex ș� i fără iubire ș� i poț�i
iubi fără sex. Dar când sexul ș� i iubirea se combină, re-
zultă o frumoasă experienț� ă spirituală, ce nu poate fi
egalată de nimic altceva.
Atunci, ce este iubirea? Iubirea este acea forță a uni-
versului care atrage, unește și pune în armonie.
Iubirea reprezintă dorinț�a de a ajuta o persoană să
fie tot ceea ce poate fi. Î�nseamnă să î�l ajuț�i pe celălalt să
se dezvolte emoț�ional, mental ș� i spiritual. Dar, mai ales,
iubirea î�nseamnă să-i laș� i libertatea de a fi el î�nsuș� i, ac-
ceptându-l fără a î�ncerca să î�l schimbi.
Î�n multe relaț�ii, problema e că iubirea vine dintr-o
singură direcț�ie. Pentru ca o relaț�ie să fie echilibrată,
trebuie să oferi, dar ș� i să te aș� tepț�i să primeș� ti. Atât ne-
voile tale, cât ș� i cele ale partenerului trebuie satisfăcute.
Pornirea de a oferi mereu fără să te aș� tepț�i să primeș� ti
sau de a primi mereu fără să te aș� tepț�i să oferi nu susț�i-
ne adevărata iubire.
A iubi î�nseamnă a iubi. Punct! Nu necesită condiț�ii

precum „te iubesc dacă…”, „Te voi iubi atât timp cât…”
sau „te voi iubi când…” Iubirea care necesită asemenea
condiț�ii nu e altceva decât ș� antaj emoț�ional.
De obicei, capacitatea de a iubi a unui copil este deja
dezvoltată când acesta are aproximativ doi ani. De ace-
ea, e important să consolidezi stima de sine a unui copil
î�n această perioadă. Copilul trebuie să î�nveț� e că este
acceptat pentru ceea ce este ș� i că iubirea (sau refuzul
iubirii) nu se bazează pe acțiunile sale.
Adesea, tinerele fete nu î�nvaț�ă că pot fi iubite doar
pentru ceea ce sunt. Ele intuiesc că au nevoie de un bărbat
pentru a le face să se simtă iubite ș� i preț�uite. Adeseori se
căsătoresc cu primul bărbat care le iese î�n cale ș� i le spune
ce vor să audă: că sunt iubite. Sesizându-i sentimentele
de inferioritate, bărbatul va miza adesea pe sentimentul
de deficienț�ă al femeii, î�n î�ncercarea de a o domina. Din
moment ce ea nu se iubeș� te pe sine, va căuta obsesiv
confirmarea ș� i iubirea pe care nu le-a avut când era co-
pil. Sunt ș� anse ca ea să ajungă la divorț� sau să aibă un soț�
alcoolic, abuziv mental, psihic sau emoț�ional sau mai rău.
Dacă î�ncrederea î�n sine, acceptarea de sine ș� i acceptarea
celorlalț�i ar fi fost cultivate devreme î�n viaț�ă, toate aces-
tea ar fi putut fi evitate.
E important ca î�ntr-o relaț�ie iubirea să fie păstrată.
Pentru aceasta, e necesar să realizaț�i că nu sunteț�i un
cuplu sau o pereche sau altceva de genul acesta. Î�n ciuda
abundenț�ei imaginilor poetice, e practic imposibil să
contopeș� ti două persoane î�n una singură. Pur ș� i simplu,

sunteț�i indivizi separați, care au găsit multe î�n comun.
Ai venit pe lume singur ș� i o vei părăsi tot singur.
E pură nebunie să promiț�i unei persoane că o vei iubi
pentru totdeauna. Deș� i e frumos să auzi pe cineva spu-
nându-ț�i că o să te iubească pentru totdeauna, e doar o
vorbă goală. Gândeș� te-te o clipă. Nu poț�i conta pe faptul
că iubitul te va iubi pentru totdeauna, pentru că iubirea
e o experiență moment-cu-moment. Iubirea zilei de ieri
s-a dus, cea a zilei de mâine nu s-a î�mplinit î�ncă, iar cea
a zilei de azi trebuie câș� tigată.
Adevărul e că iubirea va rezista atât timp cât fiecare
persoană satisface o nevoie și contribuie la întreaga rela-
ție. Iar iubirea trebuie să reziste dacă se vrea ca relaț�ia
să fie păstrată. Un contract legal nu e de ajuns!
Pentru a păstra iubirea, un partener nu trebuie să
î�ncerce să î�l schimbe pe celălalt. Acest lucru se î�ntâmplă
mult prea des ș� i e un factor major ce contribuie la des-
părț�ire ș� i divorț� .
Dragostea, aventura romantică ș� i entuziasmul sunt
posibile doar dacă î�i permiț�i partenerului să-ș� i exprime
individualitatea. Când o relaț�ie nu e sufocată de cereri ș� i
aș� teptări iraț�ionale, partenerii devin mai apropiaț�i. Cu
cât te simț�i mai independent, cu atât mai mult î�ț�i apreci-
ezi partenerul. Iubirea adevărată depinde de libertatea
adevărată. Doar cei liberi își pot permite să iubească fără
rețineri.
Timpul petrecut î�mpreună ar trebui dedicat dragos-

tei ș� i lucrurilor pe care vă place să le faceț� i î�n cuplu.
Astfel, veț�i elimina plictiseala ș� i vă veț�i menț�ine relaț�ia
vie. Î�n această privinț�ă, e vitală dezvoltarea unei perso-
nalităț�i romantice. Fără romantism, viaț�a unei persoane
e lipsită de magnetism, aș� a că e important să î�l cultivi.
O personalitate romantică î�ț�i va mări magnetismul ș� i î�ț�i
va î�ngădui să atragi oamenii, î�ntâmplările ș� i circumstan-
ț�ele pe care le doreș� ti. Cu toț�ii avem nevoie de romantism
î�n viaț�ă ș� i le suntem recunoscători celor care î�l stimulea-
ză ș� i î�l î�ncurajează.
Oricine vrea să fie iubit. Orice străin pe care î�l î�ntâl-
neș� ti strigă î�n sinea sa „te rog, iubeș� te-mă”. Câteodată, acest
lucru e dificil de justificat î�n lumina propriilor noastre
acț�iuni, câteodată indivizii î�nș� iș� i nu recunosc această foa-
me lăuntrică pe care o simt.
Majoritatea oamenilor cred că nu sunt iubiț�i î�ndeajuns.
Aceasta se î�ntâmplă pentru că nu pot regăsi iubirea pe
care au cunoscut-o î�n copilărie ș� i străbat viaț�a î�ncercând
să recupereze această emoț�ie perfectă, căutând în afara
propriei persoane.
Priveș� te-ț�i viaț�a. Te duci la magazin să-ț�i iei de mân-
care, la cursuri să te educi, la doctor să te vindeci, la o
firmă de construcț�ii să î�ț�i construiască o casă, la coafor
să î�ț�i aranjezi părul, la magazin să î�ț�i cumperi haine. La
fel ș� i cu iubirea. Mergi la alț�ii pentru iubire. Precum un
morcov atârnat pentru a ademeni un cal, aș� a e ș� i iubirea:
î�n faț�a ta, î�nsă nu o poț�i atinge.
NU MAI CĂUTA IUBIREA LA CEILALȚI!
D acă eș� ti î�n căutarea unei persoane care să te iubeas-

că, vei trece dezamăgit prin viaț�ă. Iubirea î�ncepe cu
a te iubi, î�ntâi de toate, pe tine î�nsuț�i. Dacă nu te iubeș� ti
mai î�ntâi pe tine î�nsuț�i, nu vei putea să găseș� ti iubire la
altcineva. Iubirea se va î�ntoarce la tine doar dacă o vei
genera ș� i o vei transmite î�n jur, cuprinzând toate lucru-
rile ș� i toț�i oamenii.
Dar ț�ine minte, nu-ț�i poț�i oferi iubirea altei persoane.
Poț�i doar să fii iubitor. Să fii iubitor î�nseamnă să î�nveț�i
să-ț� i iubeș� ti mintea, gândurile, corpul, viaț� a ș� i puterea
dumnezeiască din tine. Î�nvaț�ă să iubeș� ti lucruri precum
copacii, florile, animalele, lumina soarelui ș� i tot ce vezi,
atingi ș� i guș� ti. Ai observat că anumite persoane au mereu
probleme cu automobilul lor? Vehiculul nu le mai răs-
punde. Î�nsă alte persoane î�i „vorbesc” automobilului ș� i
acesta răspunde fără probleme, călătorie după călătorie.
S-ar părea că până ș� i lucrurile neî�nsufleț�ite simt iubirea.
Absurd? S-a dovedit ș� tiinț�ific că atomii de metal se com-
portă diferit î�n raport cu personalităț�i diferite.
Tandrețea este una dintre cele mai puternice nevoi
umane. Omenii de ș� tiinț�ă behavioriș� ti au descoperit că
nu lipsa iubirii cauzează tulburări negative de personali-
tate, ci lipsa de tandrețe. Un om a dovedit asta când con-
ducea o casă pentru tineri delicvenț�i. Imediat ce erau
primiț�i î�n această casă, copiilor li se dădea un animal pe
care să î�l hrănească, să î�l î�ngrijească ș� i să î�nveț�e să-l
iubească. Pentru mulț�i dintre ei, aceasta a fost prima formă

de viaț�ă pe care o puteau iubi. Rata succesului î�n reabili-
tarea acestor copii a fost remarcabilă, doar fiindcă au
fost î�nvăț�aț�i să iubească.
SĂ FACI PENTRU ALȚII
I deea că nu putem iubi pe altcineva î�nainte să î�nvăț�ăm

să ne iubim pe noi î�nș� ine ar putea să pară de domeniul
filosofiei egocentrice, la un nivel superficial. Dar nu este,
dacă î�nț�elegem că suntem conectaț�i cu oricare altă per-
soană de pe planetă. La fel cum capetele ne sunt ataș� ate
de umeri, mâinile de braț�e ș� i picioarele de glezne, fiecare
om e extensia tuturor celorlalț�i. Când ai o infecț�ie î�ntr-o
zonă a corpului î�nseamnă că tot corpul este afectat; să
rănim mentalitatea altei persoane î�nseamnă să ne rănim
pe noi î�nș� ine, fizic sau emoț�ional.
De aceea, nu putem spune „la naiba cu restul lumii,
eu o să am grijă doar de mine”. Din contră, vrem ca do-
rinț�a noastră să fie elevarea conș� tiinț�ei umanităț�ii fiindcă,
asemenea unui lanț� , specia umană nu este mai puterni-
că decât cea mai slabă verigă a sa.
CÂTEVA ASPECTE IMPORTANTE

ALE IUBIRII ȘI RELAȚIA
CU PROGRESUL INDIVIDUAL
R ămâi calm ș� i tandru indiferent de circumstanț�e. Iu-

birea nu e o stare placidă, ci o forț�ă cuceritoare. Dacă
cineva î�ț�i face ceva care pare injust sau nedrept, î�nvaț�ă
să ierț�i acea persoană, fiindcă iertarea face parte din iu-
bire. Reț�ine situaț�ia ca pe o lecț�ie de viaț�ă. Modul î�n care
faci faț�ă experienț�ei va decide dacă î�nț�elegi sau nu sen-
sul iubirii. Dacă da, atunci vei reuș� i să ierț�i, î�ncrezător că
totul va merge spre binele tuturor celor implicaț�i. Să treci
cu succes peste „lecț�iile iubirii” î�nseamnă să atingi noi
dimensiuni ale succesului, prosperităț�ii, păcii ș� i î�mplinirii.
Î�nvaț�ă să iubeș� ti tot ce ț�i se î�ntâmplă pentru că expe-
rienț�ele pe care le trăieș� ti î�ț�i oferă o ș� ansă să-ț�i dezvolț�i
conș� tiinț�a iubirii. Spune-ț�i de mai multe ori pe zi: „Î�mi
dezvolt conș� tiinț�a iubirii”. Pe măsură ce o faci, î�ț�i î�mbo-
găț�eș� ti viaț�a î�n feluri minunate.
Mulț� i oameni î�ș�i duc viaț� a urându-i, criticându-i ș� i
condamnându-i pe alț�ii, din cauza propriei lor lipse de
iubire. Aceș� tia sunt oameni negativiș� ti. Au talentul de a-i
umili pe ceilalț�i cu glume sarcastice ș� i de a-i face să se
simtă atât de deficitari ș� i nefolositori, î�ncât aceș� tia se
reț� in, se retrag sau pur ș� i simplu renunț�ă. Oamenii ne-
gativiș� ti se abț�in să arate iubire, apreciere sau să facă
vreun compliment, pentru că î�ntotdeauna simt nevoia
să spună ce au î�n cap, indiferent cât de distructiv ar fi. Î�ș�i
justifică ostilitatea verbală ca fiind „critică constructivă”

sau chiar „apreciere obiectivă”. Cel mai mare talent al lor
constă î�n abilitatea de a găsi ș� i identifica slăbiciunile al-
tora, dar nu ș� i punctele lor forte.
Acum câț�iva ani am ț�inut un seminar pentru cupluri.
Unul dintre proiecte cerea ca fiecare persoană să scrie
zece lucruri bune despre partenerul său. Ofeream un pre-
miu pentru cine termina primul. Interesant la acest ex-
periment, dar nu surprinzător, a fost faptul că, atunci când
a terminat primul, unii dintre participanț�i nu scriseseră
nici măcar un lucru. Aceș� ti oameni fie nu voiau, fie nu
puteau să menț�ioneze o trăsătură pozitivă sau favorabi-
lă a persoanei cu care î�ș�i î�mpărț�eau viaț�a.
Se ș� tie că, dacă plantele sunt lăudate ș� i li se vorbeș� te
frumos, cresc ș� i î�nfloresc; dar dacă sunt certate ș� i res-
pinse, se opresc din creș� tere sau chiar mor. Dacă asupra
plantelor ai un asemenea efect, gândeș� te-te ce efect ai
asupra altei ființ�e umane!
Puterea pozitivă a iubirii determină succesul pe care
î�l vei avea î�n viaț�ă. Ca să ai succes, trebuie să duci lucru-
rile până la capăt. Există trei moduri de a face asta: să
rezolvi problema singur, să aduci pe cineva care să te
ajute sau să te alături altora ș� i să î�ț�i oferi ajutorul.
Prima metodă e cea mai î�ntâlnită, dar e ș� i cea mai
restrictivă, fiindcă te limitezi la timpul ș� i la efortul de care
dispui personal. Dacă citeș� ti biografiile celor care au re-
alizat multe î�n viaț�ă, vei observa că aceș� tia ating succesul
pentru că î�ș�i amplifică dezvoltarea cu ajutorul altora. Cu
alte cuvinte, duc lucrurile la capăt primind sau oferind

ajutor.
Să oferi ajutor e unul dintre secretele puț�in cunoscute
ale succesului. Rezolvi treburile ajutându-i pe alț�ii să le re-
zolve. Dacă eș� ti supervizor, manager sau ș� ef, ajutându-i
pe subalterni să aibă succes, tu î�nsuț�i ai ș� i mai mult suc-
ces. Dacă eș� ti profesor, succesul e direct proporț�ional cu
succesul studenț�ilor tăi; apare atunci când le arăț�i cum
să obț�ină ce vor ei, nu ce vrei tu. Orice relaț�ie poate creș� -
te ș� i prospera când î�nvăț�ăm să-i ajutăm pe ceilalț�i.
Prin iubire î�i ajutăm pe ceilalț�i să aibă succes. Aceas-
ta se exprimă prin abilitatea de a-i face pe ceilalț�i să se
simtă importanț�i, vii ș� i capabili de autoperfecț�ionare.
Oferindu-le celorlalț�i recunoaș� terea eforturilor ș� i î�ncre-
dere, subliniindu-le trăsăturile pozitive, î�i putem sti-
mula să se folosească cât mai bine de potenț�ialul lor
nelimitat. Unul dintre cele mai importante daruri pe care
le putem oferi altor oameni este să le deschidem ochii î�n
faț�a propriei lor măreț�ii, î�n faț�a potenț�ialului despre care
nu ș� tiau că există. Asta î�nseamnă „iubeș� te-ț�i aproapele”.
Dar a-i ajuta pe ceilalț�i nu e o cale cu sens unic. Când
î�i î�ncurajăm ș� i le relevăm oamenilor punctele forte, ne
ajutăm ș� i pe noi î�nș� ine. Nu doar că ne satisfacem astfel
nevoia de a iubi, ci fiecare acț�iune pozitivă naș� te un răs-
puns ș� i mai pozitiv ș� i ne măreș� te î�ncrederea î�n sine.
Emmet Fox a exprimat bine această idee când a zis:
„O î�nfăptuire suficientă a iubirii va birui totul. Nu există
greutate pe care iubirea să nu o biruiască, boală pe care
să nu o vindece, uș� ă pe care să nu o deschidă, vină pe

care să nu o î�mpace, zid pe care să nu-l dărâme, păcat pe
care să nu-l mântuiască. Iubirea te va î�nălț�a către cea
mai î�naltă dimensiune”.
Iubesc tot ce fac. Î�mi iubesc munca. Iubesc să-i î�nvăț�
pe alț�ii. Ș� i iubesc să scriu această carte pentru tine!
SECRETUL NR. 7
Vezi-ți de mintea ta*
P ână î�n zilele noastre, se cunosc relativ puț�ine despre

mintea umană ș� i despre instrumentul său principal,
creierul. Cu cât credem că ș� tim mai multe, cu atât ne ră-
mân mai multe de î�nvăț�at.
Precum electricitatea, mintea e o forț�ă utilizabilă care
a existat ș� i va continua să existe etern. Puterile ei uimesc
imaginaț�ia. Î�n timp ce ș� tiinț�a î�nvaț�ă pe zi ce trece tot mai
multe despre potenț�ialul ei colosal, nu e nevoie să aș� teptăm
o schemă ca să ne folosim deplin î�nzestrările naturale.
Cu cât aș� tepț�i mai mult, cu cât cercetezi alte direcț�ii,
cu atât te vei î�ndepărta de ceea ce cauț�i. Pentru ca î�ncre-
derea î�n sine ș� i puterea să-ț�i rezolve toate problemele ș� i
să-ț�i facă viaț�a aș� a cum ț�i-o doreș� ti, nu trebuie să te uiț�i
dincolo de ceea ce e înăuntrul tău.
* În original, Mind – Your Own Business; joc de cuvinte pornind de la

expresia Mind your own business („Vezi-ți de treburile tale”). (n.red.)
Puterea care te-a creat ș� i te-a susț�inut nu te-a adus

la ființ�ă ca să trebuiască să citeș� ti o carte, să urmezi un
curs sau să aș� tepț�i o descoperire ș� tiinț�ifică pentru a trăi
viaț� a la potenț� ial maxim. Răspunsurile se află î�n tine
î�ncă de la î�nceput. Î�ntotdeauna ai deț�inut î�nț�elepciunea,
intuiț�ia ș� i resursele mintale ca să-ț�i exprimi viaț�a deplin
ș� i perfect.
Peste tot, oamenii cercetează, se roagă, caută, se zbat
ș� i se căznesc pentru î�ncredere î�n sine, dezvoltare spiri-
tuală ș� i lucrurile materiale pe care ș� i le doresc, fără să-ș� i
dea seama că nimeni ș� i nimic dincolo de ei î�nș� iș� i nu î�i poate
ajuta – nici familiile, nici prietenii, nici ș� efii, nici guver-
nul, nici religia. Motivul este simplu, atât de simplu î�ncât
scapă majorităț�ii omenirii. Marele Î�nvăț�ător le-a reamintit
celor ce-l urmau: „Ș� i nici nu vor zice: Iat-o aici ș� i acolo!
Căci, iată, Î�mpărăț�ia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”*.
După două mii de ani, majoritatea oamenilor î�ncă nu au
î�nț�eles mesajul, ș� i anume că ei î�nș� iș� i sunt î�nzestraț�i cu
capacitatea de a alege ș� i cu puterea potenț�ială de a realiza
tot ce doresc.
Educaț�ia, guvernul ș� i religia s-au î�mbinat pentru a
crea o atmosferă subtilă de dependenț�ă care plasează ș� i
menț�ine individul î�ntr-o stare de sclavie mentală. Ca ur-
mare, mulț�i oameni caută ajutor î�n afara lor. Vor ca oricine,
mai ales Dumnezeu, să facă pentru ei ceea ce ar trebui să
facă singuri. Nu î�ș�i dau seama că toată î�nț� elepciunea,
intuiț�ia, perfecț�iunea, iubirea ș� i capacitatea de care au
* Sfânta Evanghelie după Luca, cap. 17.21. (n.ed.)

nevoie se găseș� te î�năuntrul lor ș� i aș� teaptă toate să fie

eliberate.
TU, INTEGRAT
Î n scopul cercetării noastre, ar trebui să î�mpărț�im cele

trei părț�i primare ale minț�ii î�n conș� tient, subconș� tient
ș� i supraconș� tient.
Pe parcursul acestei explicaț�ii, trebui să reț�ii că nu ai
trei minț�i. Ai doar o singură minte cu trei părț�i. E precum
aerul. Nu există aerul meu sau aerul tău. Există doar aer
prezent peste tot ș� i fiecare dintre noi foloseș� te o parte
din el. La fel ș� i cu mintea. Mintea ta este partea pe care
tu o foloseș� ti din unica minte universală ș� i se î�mparte î�n
trei faze. Limitele nu pot fi definite clar, aș� a că denumiri-
le tind să fie mult mai precise decât părț�ile pe care le
reprezintă.
Ca să trăieș� ti o viaț�ă creativă ș� i să obț�ii î�ncredere î�n
sine deplină e nevoie să te familiarizezi cu cele trei faze
ale minț�ii ș� i să î�nț�elegi funcț�iile principale ale fiecăreia.
Eu numesc această asociere a tuturor părț�ilor ce lucrea-
ză î�mpreună TU, INTEGRAT.
Tot ce ni se î�ntâmplă emoț�ional, mental, fizic, psihic
ș� i spiritual este desfăș� urarea a ceea ce se î�ntâmplă î�n
mintea noastră, acea imensă putere electrică care e ca-
pabilă să reproducă fidel toate sentimentele, senzaț�iile,
imaginile, sunetele ș� i stimulii din lumea exterioară.
Gândeș� te-te la ochii tăi ș� i la cum funcț�ionează aceș� -

tia î�ntr-o minunată coordonare cu creierul, ca să-ț�i per-
mită să vezi. Î�n realitate, nu vezi cu ochii. Ochii trimit un
mesaj creierului ș� i acesta este cel care construieș� te o
imagine pe baza modelului vibrant a ceea ce „vezi”. Im-
pulsurile electrice sunt forme de energie care au puterea
de a crea î�n lumea exterioară orice î�ț�i poț�i imagina cu
acurateț�e î�n lumea interioară a minț�ii tale. Controlându-ț�i
mintea, î�ț�i controlezi viaț�a.
Ca un rezultat al scindării atomului, oamenii de ș� tiinț�ă
au descoperit că o putere colosală se produce când pu-
tem să accesăm unde de energie invizibile din univers.
Mahomed a vorbit despre această putere când a zis: „Dacă
î�mpărț�iț�i un atom, î�n inima lui veț�i găsi un soare”. Mintea
ta este cu adevărat un extraordinar ciclotron care poate
despărț�i atomul. Are capacitatea să declanș� eze un ș� uvoi
de energie creatoare dinamică, care va forma orice î�ț�i
imaginezi ș� i imprimi pe substanț�a sa invizibilă, ș� i să o
instaureze ca realitate exterioară. O idee păstrată î�n minte
are puterea să atragă spre ea toate elementele de care
are nevoie pentru a da naș� tere la orice î�ț�i doreș� ti.
Odată cu lansarea rachetelor î�n vidul nelimitat al spa-
ț�iului ș� i timpului, î�n univers au fost descoperite uriaș� e
forț�e electromagnetice. Aceste forț�e funcț�ionează con-
form legilor atracț�iei ș� i respingerii, aceleaș� i legi care
controlează gravitaț�ia Pământului, a Soarelui ș� i a stele-
lor. O forț�ă electromagnetică similară există î�n mintea ta:
sângele, o soluț�ie î�n principal salină, fiind cel mai mare
conductor de electricitate. Gândeș� te-te doar la inteligenț�a

care a conceput acest uimitor sistem prin care curenț�i ai
nervilor sunt transmiș� i de la creier către toate părț�ile
copului, instantaneu. Aceeaș� i inteligenț�ă lucrează prin
mintea ta pentru a produce ceea ce î�ț�i imaginezi ș� i păs-
trezi acolo.
Electricitatea e magnetism. Lumea e plină de elec-
tricitate. La fel ș� i corpul tău. Trebuie să-ț� i dezvolț� i o
conș� tientizare constantă a acestui fapt ș� i să î�nveț�i să-ț�i
declanș� ezi magnetismul pentru a atrage, nu pentru a res-
pinge, lucrurile pe care le doreș� ti î�n viaț�ă.
LEGEA MAGNETISMULUI MENTAL
L egea magnetismului mental spune că îți vei atrage

lucrul la care te gândești cel mai persistent. Iar aici
trebuie să ne reamintim ceva ce am spus mai devreme:
nicio persoană nu este ceea ce crede că este, ci ceea ce
gândeș� te că este!
Legea magnetismului mental e asemănătoare legii
magnetismului din natură. Spre exemplu, dacă ai lua un
magnet de fier, acesta ar atrage orice substanț�ă din fier.
Dar ar atrage doar fierul ș� i ar respinge toate celelalte
materiale. CE SE ASEAMĂ� NĂ� , SE ADUNĂ� . De ce este un
magnet un magnet? Doar fiindcă toate moleculele lui sunt
î�ndreptate î�n aceeaș� i direcț�ie. Puterea lor de a trage fu-
zionează. Moleculele de metal obiș� nuite se î�mping ș� i se
atrag unele pe altele. Elementul implicit al acestui feno-

men este valoarea pe care o are unitatea scopului.
Vei atrage lucrul căruia î�i dedici un gând dominant,
fie boală sau sănătate, succes sau eș� ec, abundenț�ă sau
lipsă, iubire sau ură. Celulele tale cerebrale trimit unde
magnetice ale gândurilor care pot călători la infinit. Fie-
care celulă are o dorință ș� i se combină cu celelalte celule
pentru a atrage suma totală a dorințelor tale, fie ea nega-
tivă sau pozitivă.
Cel mai important e să ș� tii exact ce vrei. Dacă nu ș� tii,
vei atrage doar confuzie. Poț�i să spui „nu doresc boală,
totuș� i sunt bolnav”. Dar la ce te gândeș� ti cel mai mult?
Cui î�i oferi atenț�ia dominată? Bolii!
Ernest Holmes, un reputat profesor ș� i metafizician,
a fost abordat de un prieten care suferea de o boală gra-
vă. Acesta l-a rugat pe Holmes să î�l vindece de această
boală. Răspunsul lui Holmes a fost: „Boala ta se descurcă
de minune pe cont propriu. Hai să te tratăm mai bine de
sănătate!”. Aminteș� te-ț�i: CE SE ASEAMĂ� NĂ� , SE ADUNĂ� .
Vei spori acel lucru la care te concentrezi mai mult.
Oamenii care nu ș� tiu exact ce vor cu adevărat atrag
î�n mod constant lucruri care par incompatibile cu dorin-
ț�ele lor. La suprafaț�ă, oricine doreș� te succes, prietenie,
dragoste, fericire ș� i siguranț�ă, dar pentru că se concen-
trează pe ceea ce nu vor, nu atrag lucrurile pe care le vor.
Unul la zece mii î�nț�elege cu adevărat acest fapt uimitor.
Dacă î�i î�ntrebi pe oameni care le sunt cele mai impor-

tante necesităț�i, vei observa ceva frapant de asemănător
la listele lor. Acestea au un singur lucru î�n comun: toate
sunt pozitive. Asta fiindcă admitem, faț�ă de noi ș� i ceilalț�i,
doar lucrurile de natură pozitivă. Nimeni nu zice vreodată
că vrea să eș� ueze sau să fie bolnav, sărac, nefericit sau
nesigur. Toț�i afirmă opusul. Dar aici avem un fapt uimi-
tor: asemenea magnetului cu polii săi opuș� i, de atracț�ie
ș� i respingere, pentru fiecare necesitate POZITIVĂ, avem
o necesitate NEGATIVĂ, pe care nu o recunoaș� tem ș� i de
care, cel mai adesea, nu suntem conș� tienț� i că există.
Astfel, e necesar să ș� tim exact ce dorim, pentru că legea
magnetismului mental atrage mereu necesităț�ile noastre
adevărate. Nu ne atrage dorinț�ele, capriciile sau moftu-
rile trecătoare.
Majoritatea oamenilor spun că vor succes, dar ade-
vărul este că nu î�l vor deloc. Nu vor să facă lucrurile care
le vor aduce succes. De exemplu, oamenii nu au succes
pentru că au bani. Au bani fiindcă au succes. Majoritatea
dintre noi vrem rezultatele succesului, dar nu ș� i respon-
sabilitatea care vine odată cu el.
Cu toată cunoaș� terea, educaț�ia ș� i calificarea disponi-
bile î�n zilele noastre, e mai greu să eș� uezi decât să reuș� eș� ti.
Dar succesul î�i sperie pe majoritatea oamenilor, aș� a că ei
eș� uează fiindcă, î�n subconș� tient, le e frică de succes.
Mai există ș� i aceia care susț�in că vor prietenie sau
dragoste, dar critica, ura, gelozia, invidia ș� i răzbunarea
le stăpânesc atenț�ia. Mai sunt aceia care susț�in că vor
popularitate ș� i apreciere, dar, î�n acelaș� i timp, î�ș�i fac vă-

dită dorinț�a de intimitate. Mai sunt ș� i aceia care spun că
vor fericire, dar se comportă ca ș� i cum ar fi deprimaț�i,
nervoș� i, respinș� i, nemulț� umiț� i ș� i se compătimesc. Iar
lista poate continua. Pur ș� i simplu, î�ț�i vei î�ndrepta toată
atenț�ia spre ceea ce vrei cu adevărat ș� i, conform legii
magnetismului mental, lucrul spre care î�ț�i î�ndrepț�i aten-
ț�ia dominantă va fi al tău.
Legea magnetismului mental se aplică ș� i la iradierea
gândurilor pe care le ai. Dacă arunci o piatră î�ntr-un iaz,
vei vedea cum se miș� că undele î�n cerc. Aceste cercuri
ajung, î�n cele din urmă, la mal. Dacă ai lua două pietre,
de dimensiuni ș� i greutăț�i diferite, ș� i le-ai arunca î�n ace-
laș� i loc, la o distanț�ă de câț�iva centimetri, undele pe care
acestea le generează se vor uni până la urmă. Î�n lupta
pentru supremaț�ie care urmează, undele mai mari, ge-
nerate de piatra mai mare, le vor copleș� i pe cele mai
mici, provenite de la piatra mai mică. La fel se î�ntâmplă
ș� i cu gândurile. Cu cât un gând e mai mare, cu cât gân-
deș� ti mai intens, cu atât mai uș� or vor dispărea gândurile
mici. Gândurile pozitive generează unde mai mari, mai
energice ș� i au o vibraț�ie mai puternică. Aceste vibraț�ii mai
puternice î�ș�i ating obiectivul pentru că, asemenea pietrei
mari din apă, creează unde mai î�nalte ș� i mai puternice.
Î�n zilele noastre, ș� tiinț�a poate să măsoare undele gân-
durilor. Î�n teste, subiecț�ii se pot gândi la un anumit obiect
ș� i pot proiecta unda acestui gând î�ndeajuns ca să fie
selecț�ionată ș� i măsurată de un aparat fotografic. Dacă
subiectul, de exemplu, s-ar concentra pe un obiect triun-

ghiular, aparatul ar produce o imagine perfectă a acestui
triunghi.
Alte experimente de succes implică fotografii făcute
apei de băut obiș� nuite î�n timp ce o persoană se roagă ș� i
o binecuvântează. Fotografiile preliminare ale apei ară-
tau vibraț�ii foarte fine, dar, după ce apa a fost binecuvân-
tată, se î�nregistrau creș� teri semnificative ale radiaț�iei,
indicând că puterea gândului pozitiv poate fi transferată
unui obiect.
De fiecare dată când emiț�i un gând negativ, ca atunci
când stingi lumina electrică, î�n mod automat scazi mag-
netismul corpului ș� i minț�ii tale. Gândurile de boală, să-
răcie, ură, resentiment, lipsă ș� i limitare te deconectează
de puterea creativă de a magnetiza ș� i atrage. Cu cât se
î�ntâmplă mai des asta, cu atât î�ț�i diminuezi sursa de pu-
tere mentală până când, asemenea unei baterii de auto-
mobil care s-a descărcate, î�n cele din urmă moare. Din
fericire, î�ț�i poț�i reî�ncărca bateria ș� i poț�i deveni un individ
magnetic din ce î�n ce mai mult, dacă foloseș� ti gânduri ș� i
vorbe pozitive. Ț� ine minte, energia pozitivă e creatoare;
energia negativă distruge.
Atunci, e timpul să î�ncepem să î�nvăț�ăm cum operea-
ză mintea noastră ș� i cum putem folosi procesul corect
de a gândi pentru a magnetiza ș� i a atrage lucrurile bune
pe care ni le dorim î�n experienț�ele pe care le trăim. Î�n
acest capitol, ne vom familiariza cu prima dintre cele trei
părț�i ale puterii minț�ii: supraconș� tientul.
PARTEA SUPRACONȘTIENTĂ
A PUTERII MINȚII
D e-a lungul vremurilor, Mintea Creatoare sau Inteli-

genț� a a fost numită î�n diferite feluri de filosofi,
psihologi ș� i mistici. Un exemplu vechi ș� i interesant cu
privire la folosirea acesteia î�l are î�n prim-plan pe Moise,
care a auzit o voce vorbindu-i din rugul aprins. Când i-a
răspuns din proprie voinț�ă, i s-a arătat cum să conducă
Triburile Pierdute din deș� ert spre libertate. Î�ntrebat fi-
ind cine l-a î�ndrumat, Moise a răspuns: „CEL CE SUNT
m-a trimis”. Fără niciun dubiu, se referea la inteligenț�a
creatoare din fiecare ființ�ă umană.
Experienț�a lui Moise demonstrează că î�n fiecare din-
tre noi se află un centru de putere care știe calea perfectă
pentru noi; un domeniu al ideilor absolute care nu poate
greși. Această sursă, pe care o putem contacta după voie,
ne oferă mereu informaț�iile de care avem nevoie pentru
a ieș� i din locuri pustii ș� i a ajunge î�n câmpuri mai produc-
tive. William James numea această putere transcenden-
tală Mintea Supraconș� tientă. Emerson o numea Mintea
Universală. Oricum am numi-o, trebuie să crezi că există
cu adevărat ș� i, pentru că mereu ș� tie calea perfectă pen-
tru tine, te poț�i racorda la potenț�ialul ei nelimitat, ca să
primeș� ti ideile creative de care ai nevoie pentru a-ț�i re-
zolva problemele ș� i pentru a-ț�i construi viaț�a pe care o
doreș� ti.
MARII OAMENI AU FOLOSIT

ACEASTĂ PUTERE
Î ț�i poț�i construi o î�ncredere deplină î�n sine dacă î�ț�i eli-
berezi potenț�ialul nelimitat prin puterea minț�ii. Î�ntoc-
mai cum un artist î�ș�i formează mai întâi o imagine î�n
minte, legea atracț�iei magnetice î�ț�i poate aduce acel lu-
cru pe care ț�i-l imaginezi î�n detaliu. Clara Barton a folosit
această putere. Ea ș� i-a imaginat că ajută oamenii suferinzi,
iar de aici a rezultat Crucea Roș� ie. Ioana d’Arc a auzit voci
călăuzitoare când mintea creatoare o conducea spre
victorie.
Biblia vorbeș� te despre această putere interioară care
ș� tie totul. Marele Î�nvăț�ător s-a referit la ea când a spus:
„Nu eu, ci Tatăl din mine lucrează”. „Tatăl din mine” e o me-
taforă pentru mintea universală sau inteligenț�a creatoare.
Majoritatea oamenilor cred că există o putere su-
perioară care controlează ș� i face ordine î�n univers. Con-
ceptul acestei puteri superioare diferă de la individ la
individ ș� i de la grup la grup, dar majoritatea sunt de acord
că există. Dacă ai ajuns până aici, trebuie să concluzio-
nezi că există o modalitate prin care această putere ne
poate contacta ș� i noi o putem contacta, asemenea tuturor
marilor î�nvăț�ători ș� i gânditori. Realizăm acest contact
prin intermediul părț�ii supraconș� tiente a minț�ii.
Putem face asta atunci când reducem la tăcere min-
tea conș� tientă. E de o importanț�ă vitală să ne rezervăm
î�n mod regulat momente, î�n agenda noastră î�ncărcată, î�n
care să stăm liniș� tiț�i, să amuț�im mintea conș� tientă ș� i să

permitem supraconș� tientului să ne vorbească ș� i să ne
ghideze. Nu ne vorbeș� te î�n engleză, franceză, italiană sau
î�n vreo altă limbă. Ne vorbeș� te prin intuiție, care se ma-
nifestă ca un sentiment sau o dorință. Când primim sen-
timente intuitive de la supraconș� tient, suntem î�ndreptaț�i
spre oameni, locuri sau circumstanț�e de care avem ne-
voie pentru a ne î�ndeplini scopurile creative.
Putem vedea cu uș� urinț� ă această putere intuitivă
exprimându-se î�n lumea animalelor. Priveș� te o pasăre
construindu-ș� i un cuib. Nimeni nu a î�nvăț�at-o cum să-l
construiască. Se bazează doar pe intuiț�ia care î�i arată
cum să î�ș�i construiască un cuib perfect. Î�n lumea anima-
lelor, numim asta instinct; la oameni, o numim intuiție.
Aceeaș� i intuiț�ie ghidată, canalizată prin mintea noastră,
ne va arăta cum să ne construim perfect viaț�a, odată ce
am devenit deschiș� i ș� i receptivi la ea.
Aminteș� te-ț�i că partea supraconș� tientă a minț�ii este
ț�inutul ideilor absolute. Ș� tie calea perfectă, aș� a că nu se
poate înșela niciodată. Când vom î�nvăț�a să avem î�ncre-
dere î�n ea, vom face mai puț�ine greș� eli pentru că vom fi
ghidaț�i de Înțelepciunea Infinită. Aceasta e sursa î�nț�elep-
ciunii care a ghidat toate marile minț�i.
PUTEREA CREATOARE
CANALIZATĂ PRIN DORINȚĂ
Inteligenț�a creatoare î�ș�i canalizează puterea creatoare

prin dorinț�ă. Î� ntreaga noastră lume a fost construită
pe gândurile magnetice ale celor care au dorit să creeze,
să î�nainteze ș� i să conducă omenirea. Dorința e sămânța
împlinirii.
Inteligența creatoare îți vorbește prin intuiție. Această
intuiț�ie se manifestă ca o dorință de a face ceva creativ.
Dorinț�a funcț�ionează prin puterea sistemului nervos sim-
patic. Când î�ț�i doreș� ti ceva î�ndeajuns de tare, dorinț� a
se imprimă î�n mintea ta subconș� tientă. Emoț� ia e apoi
transmisă nervilor ș� i muș� chilor din corp ș� i eș� ti î�mpins
să o obț�ii.
Lucrul cel mai important pe care trebuie să î�l ț�ii minte
despre dorinț�ă este că, dacă î�ț�i doreș� ti să faci ceva creativ,
ai î�n tine mijloacele de realizare. Inteligenț�a creatoare nu
ț�i-ar fi dat dorinț�a, dacă potenț�ial nu ar fi posibil. Cu alte
cuvinte, orice dorinț�ă ai avea, nu contează cât de exage-
rată ar părea, poartă cu ea abilitatea ș� i mecanica de a
deveni realitate. Fiecare persoană care a reuș� it să î�n-
treprindă ceva de valoare a pornit cu o dorinț�ă. Pentru
majoritatea acestor persoane, î�mplinirea acestei dorinț�e
părea î�ndepărtată, dar î�ncrederea î�n sine ș� i î�n puterea
creatoare le-a permis să-ș� i dezvolte talentele, aptitudi-
nile ș� i abilităț�ile necesare pentru a o realiza.
Ce spunem noi aici e că orice ai dori chiar acum, î�n

acest moment, poate deveni realitate. Dacă î�ț�i doreș� ti
bogăț�ie, vei fi condus spre circumstanț�ele care î�ț�i vor
aduce avere. Dacă î�ț�i doreș� ti prieteni, vei fi condus spre
oamenii potriviț�i. Dacă î�ț�i doreș� ti o slujbă nouă, vei fi
ghidat spre ocupaț�ia corectă. Dar aceasta trebuie făcută
prin intermediul imaginaț�iei creative.
SECRETUL NR. 8
Cheia de aur a imaginației creative
Lumea întreagă e o scenă,

și toți oamenii sunt actori…
William Shakespeare
Î n teatru, este creat un „vis” pe care, dacă este î�n con-

cordanț�ă cu conceptul aristotelic al visului, publicul î�l
acceptă ca „realitate”. Limitările pe care ni le-am impus
nouă sunt la fel de ireale ca ceea ce se petrece pe scenă,
î�ntrucât am ales să î�mbrăț�iș� ăm ceea ce este fictiv. Dar,
deș� i trebuie să acceptăm realitatea momentului, nu
suntem legaț�i de ea definitiv. Ne putem schimba viitorul
folosindu-ne de imaginaț�ie.
Limitările personale pe care le-am acceptat pot fi
depăș� ite oricând dorim. Imaginându-ne cu consecvenț�ă
ceea ce ne dorim cu adevărat, ne putem debarasa de ve-
chiul scenariu ș� i putem introduce o poveste cu totul
nouă. Cu alte cuvinte, ne putem elibera de limitările care

ne ț�in pe loc.
IMAGINAȚIA CONTROLEAZĂ LUMEA
„M ai importantă decât cunoaș� terea este imaginaț�ia.”

Această afirmaț�ie a fost făcută de unul dintre cele
mai mari genii ale lumii î�n domeniul ș� tiinț�ei ș� i matema-
ticii: Albert Einstein.
Puterea imaginaț�iei este una dintre cele mai mari forț�e
din univers. Progresul uman s-a dezvoltat direct propor-
ț�ional cu imaginaț�ia colectivă. Î�n călătoriile mele, nu î�n-
cetez să fiu uimit de reț�eaua enormă de linii aeriene. Ce
imaginaț�ie extraordinară a fost necesară pentru a crea
toate astea! Fiecare etapă, de la primul zbor al omului ș� i
până la conceptul multidimensional al transportului
aerian de masă, trebuie să fie o idee î�n imaginaț�ia cuiva
î�nainte de a deveni realitate. Ca toț�i vizionarii, cei care
au î�ndrăznit să-ș� i î�nchipuie ideea zborului au trebuit să
răzbată prin gândirea limitată a celor care declarau
ideea imposibilă.
Leonardo da Vinci a scris aceste cuvinte profetice
pe schiț�a primului aparat de zbor: „Omului î�i vor creș� te
aripi”. Aparatul său a zburat câț�iva metri, dar liderii Bi-
sericii de la acea vreme, etichetându-l drept unealta dia-
volului, l-au forț�at să î�l distrugă. Timpul i-a dat dreptate
lui da Vinci. Acum, oamenii au î�ntr-adevăr aripi!
Cel mai dinamic aspect al imaginaț�iei este actul de a

forma imagini mentale a ceea ce nu există deja î�n lumea
fizică. O altă putere este crearea de idei noi ș� i de combi-
naț�ii de idei î�nsufleț�ite ș� i bazate pe experienț�e trecute.
Imaginația creativă ne poartă cu un pas mai departe de
simpla formare a imaginilor mentale. Face lucrurile să
capete viaț�ă. Atunci când ne imaginăm ceva î�n mod crea-
tiv, facem ca acel lucru să capete viaț�ă, î�ntrucât a căpătat
formă, pentru prima oară, î�n mintea noastră. Imaginile
noastre conț�in putere creativă. Sunt transformate prin
puterea inteligenț�ei noastre creative.
Procesul efectiv prin care lucrurile iau ființ�ă î�n lumea
exterioară este un mister. Cu toate acestea, ș� tim că, dacă
semănăm un bob de porumb î�n pământ, va rezulta un
lujer cu mai mulț�i ș� tiuleț�i de porumb. Nu cunoaș� tem se-
cretul naturii prin care extrage substanț�a din sol pentru
a face această nouă creaț�ie. Imaginea sau reprezentarea
ș� tiuletelui de porumb este cuprinsă î�nlăuntrul boabei.
O idee este sămânț�a pe care o semeni atunci când do-
reș� ti o anumită recoltă. Ea va produce ceea ce ai semănat:
porumb, grâu, roș� ii, buruieni, ciulini sau mătrăgună. To-
tul depinde de natura seminței. Orice idee ai avea î�n ima-
ginaț�ia ta, fie că este negativă sau pozitivă, constructivă
sau distructivă, va da naș� tere unei creații similare. Ce se
aseamănă se adună sau, ca să-i cităm pe filosofi: „Cum e
sus, aș� a-i ș� i jos”.
Imaginaț�ia creativă este o forț�ă puternică. Industria
î�ntregii zone de sud a Statelor Unite ale Americii a fost
schimbată de imaginaț� ia creativă a unui singur om.

Î�ntr-o seară, pe când stătea la el acasă, urmărea cum î�n-
cerca pisica lui să scoată canarul prin gratiile coliviei.
Cum gratiile protejau canarul, pisica nu a reuș� it decât
să-i smulgă câteva pene. Asta l-a făcut pe bărbat să vizu-
alizeze o gheară de fier care smulge bumbacul dintr-o
plantă de bumbac. Ș� i aș� a a ajuns Eli Whitney să invente-
ze o maș� inărie uimitoare: daracul de bumbac.
Imaginaț�ia creativă poate fi folosită pentru a rezolva
problemele din lume. Nu trebuie să considerăm nicio-
dată o situaț�ie lipsită de speranț�ă sau imposibil de re-
zolvat. Credinț�a că ne aflăm pe calea către autodistrugere
pur ș� i simplu nu este adevărată. Profeț�i care prevestesc
sfârș� itul lumii au existat din cele mai vechi timpuri, dar
s-au î�nș� elat de fiecare dată. Când perspectivele păreau
mai sumbre ca niciodată, apăreau oameni cu imaginaț�ii
creative care ne conduceau către realizări ș� i mai mari.
Toate problemele sunt, de fapt, oportunități ascunse.
Chinezii ș� i-au dat seama de lucrul acesta. Simbolul lor
pentru criză este format din alte două simboluri: unul
pentru problemă, iar celălalt pentru oportunitate. Ț� inând
minte acest lucru, ar trebui să examinăm cu atenț�ie orice
aș� a-zisă criză din viaț�a noastră, î�n căutarea oportunităț�ii
ascunse.
PARTEA CONȘTIENTĂ A PUTERII MINȚII
F aza conș� tientă a puterii minț�ii este cea mai limitată,

î�ntrucât informaț�ia sa vine prin intermediul celor
cinci simț�uri: auzul, gustul, mirosul, pipăitul ș� i văzul. De
vreme ce simț� urile noastre ne pot î�nș� ela, acceptăm
adesea concepte, valori ș� i credinț�e false care ne-au par-
venit prin partea conș� tientă a minț�ii.
Mintea conș� tientă este obiectivă. Observă, este raț�io-
nală ș� i este locul î�n care rezidă voinț�a noastră. Mintea
conș� tientă poate fi asemănată cu un paznic ce protejează
ruta de acces către mintea subconș� tientă. Mintea conș� tien-
tă filtrează toate noile informaț�ii ș� i permite subconș� ti-
entului să accepte doar ceea ce percepe drept „adevărat”,
chiar dacă datele percepute drept adevărate nu sunt de
fapt adevărate, ci doar certitudini false.
Lucrurile pe care le vedem cu mintea conș� tientă ade-
sea sunt î�nș� elătoare. Când privim orizontul, cerul ș� i pă-
mântul par să se î�ntâlnească; curcubeiele par să dispară
î�n pământ, iar ș� inele de cale ferată par să se unească î�n
depărtare. Aceste distorsiuni sunt rezultatul imaginilor
ș� i mesajelor false din partea minț� ii conș� tiente. Boala,
sărăcia, grijile, disperarea ș� i lipsa de speranț�ă sunt la
rândul lor imagini denaturate din partea minț�ii conș� tien-
te pe care le-am acceptat ș� i pe care am ales să le progra-
măm î�n subconș� tientul nostru.
Pentru a ne elibera de limitările minț�ii conș� tiente,
trebuie să căutăm î�n interiorul nostru sursa adevărului.
Adevărul nu poate veni decât din interior. Să căutăm mai

departe adevărul î�n exterior, î�nseamnă să trăim î�n conti-
nuare experienț�a acelor situaț�ii care ne-au făcut să ba-
tem pasul pe loc. Din acest motiv, trebuie să ascultăm
intuiț�ia minț�ii noastre subconș� tiente, să filtrăm infor-
maț�ia î�n mintea noastră conș� tientă ș� i să o programăm
deliberat î�n subconș� tient pentru a crea experienț�a pozi-
tivă dorită. Pentru a face asta, trebuie să aruncăm o pri-
vire la Duhul nostru lăuntric.
CUM SĂ NE TREZIM DUHUL LĂUNTRIC
Î n povestea lămpii lui Aladin ni se vorbeș� te despre un

duh care î�i î�ndeplinea lui Aladin toate dorinț�ele. Tot ce
trebuia să facă era să frece lampa, iar duhul î�ș�i făcea apa-
riț�ia. Tu ai î�n clipa aceasta un duh mult mai puternic î�n-
lăuntrul tău, dornic să-ț�i î�ndeplinească orice poruncă.
Dar, dacă până acum nu ai fost conș� tient de lucrul acesta,
duhul tău lăuntric este latent de mulț�i ani. A venit vremea
să-l trezeș� ti!
De-a lungul secolelor, oamenii de succes au fost con-
ș� tienț�i, fie la nivel intuitiv, fie la nivel conș� tient, că ș� i ei
deț�ineau o putere care le stătea la î�ndemână, î�ntocmai
cum duhul lui Aladin era oricând gata să-l servească.
Accesau această putere pentru a-i ajuta să creeze mari
opere de artă, să compună, să inventeze, să scrie, să dez-
volte afaceri etc. Scribii din vremurile biblice cunoș� teau
această putere când au scris: „Aș� a cum gândeș� ti î�n inima
ta, aș� a eș� ti”. Folosind cuvântul „inimă” drept sinonim pen-
tru subconș� tient, ceea ce spuneau ei cu adevărat era: „Aș� a
cum gândeș� ti î�n mintea ta subconș� tientă, aș� a eș� ti”.
Deș� i este extrem de talentat ș� i posedă abilităț�i neli-
mitate, subconș� tientul tău este un servitor ș� i, î�n calitate
de servitor, trebuie să i se dea ORDINE. Nu î�ș�i poate da
ordine de unul singur. De fapt, este un mecanism automat
impersonal care va î�nfăptui cu loialitate orice instrucț�i-
uni î�i vei oferi cu insistenț�ă. Este un partener preț�ios,
competent ș� i de î�ncredere, care î�ț�i va oferi toate infor-
maț�iile necesare de care ai nevoie pentru a-ț�i crea viaț�a
pe care ț�i-o doreș� ti.
Am spus mai devreme că subconș� tientul nostru răs-
punde î�n conformitate cu credinț�ele ș� i convingerile pe
care le deț�ii î�n faza conș� tientă a minț�ii tale. Mintea con-
ș� tientă alege ceea ce consideră că este adevărat, iar min-
tea subconș� tientă acceptă fără să pună la î�ndoială orice
î�i dictează mintea conș� tientă. Este important să nu uiț�i
că subconș� tientul va accepta eș� ecul la fel de uș� or pe cât
va accepta succesul ș� i î�ț�i va pune la dispoziț�ie mijloacele
de a le obț�ine pe oricare dintre ele.
Chiar î�n această clipă, subconș� tientul lucrează pentru
tine sau î�mpotriva ta. Prin intermediul minț�ii conș� tiente,
simte ș� i î�nregistrează toate experienț�ele tale fizice, inte-
lectuale, mentale ș� i emoț�ionale ș� i stochează informaț�iile
pentru a fi folosite pe viitor. Suma tuturor acestor expe-
rienț�e determină nivelul tău prezent de conș� tientizare.
PROCESUL CORECT DE GÂNDIRE
D upă cum am spus mai devreme, mintea conș� tientă este

profund influenț�ată de cele cinci simț�uri ale noastre,
aș� a că este uș� or de î�nț�eles de ce suntem confuzi atunci
când ne folosim doar de mintea conș� tientă pentru a găsi
soluț�iile potrivite la problemele noastre. De cele mai multe
ori, cele cinci simț�uri nu ne comunică adevărul, aș� a că
acceptăm, respingem ș� i asociem totul pe baza unor in-
formaț�ii care ar putea foarte bine să fie certitudini false.
Să privim o situaț�ie ș� i să evaluăm informaț�iile ba-
zându-ne doar pe mintea conș� tientă î�nseamnă să privim
efectul î�n loc să privim cauza. Asta ne face să ne evaluăm
ș� i să ne judecăm atât pe noi, cât ș� i pe cei din jur ș� i să
evaluăm ceea ce vedem, auzim ș� i simț�im ca ș� i când infor-
maț�iile acestea ar fi Adevărul. Viaț�a atâtor oameni este
chinuită de probleme peste probleme, fiindcă ei acț�io-
nează ș� i iau decizii pe baza a ceea ce percep cu mintea
lor conș� tientă.
Ceea ce trebuie să facem este să ne deprindem să pri-
vim î�n lăuntrul nostru ș� i să-i cerem minț�ii supraconș� tien-
te să ne ghideze. Atât timp cât ne bazăm doar pe mintea
noastră conș� tientă, vom continua să facem greș� eli ș� i să
fim dezamăgiț�i ș� i frustraț�i.
Procesul corect de gândire funcț�ionează după cum
urmează:
1. Apelează la mintea supraconș� tientă ca să te ghideze

din interior. Ț� ine minte că nu se poate „î�nș� ela” pentru
că provine dintr-o inteligenț�ă superioară.
2. Foloseș� te-ț� i mintea conș� tientă pentru a programa
această informaț�ie î�n subconș� tient.
3. Comandă-i subconș� tientului să se folosească de aceas-
tă informaț�ie.
DATE PE CARE AR TREBUI SĂ LE CUNOȘTI

DESPRE MINTEA TA SUBCONȘTIENTĂ
1. Subconș� tientul este stabil ș� i eficace doar direct pro-

porț�ional cu calitatea ș� i claritatea informaț�iei pe care
i-o furnizezi.
2. Orice î�ț�i imaginezi cu î�nsufleț�ire ș� i emoț�ie î�n mod re-
petat î�n mintea subconș� tientă va fi adus la lumină de
către aceasta ș� i va deveni o realitate pentru tine.
3. Subconș� tientul va atrage spre tine ceea ce î�nț�elege
limpede că î�ț�i doreș� ti.
4. Subconș� tientul nu pune la î�ndoială ceea ce-i prezinț�i,
ci î�nregistrează cu î�naltă fidelitate ceea ce î�i prezintă
mintea ta conș� tientă.
5. Subconș� tientul va atrage spre tine circumstanț�ele,
oamenii ș� i condiț�iile propice pentru a-ț�i î�ndeplini lu-
crurile pe care le doreș� ti.
6. Nu î�ți� va î�ndeplini ț�elurile ș� i dorinț�ele î�n mod automat.

Trebuie să î�i spui ș� i să î�i ceri exact ce-ț�i doreș� ti.
7. Atunci când î�i ceri ceva, el î�ț�i va alerta mintea conș� ti-
entă să recunoască oportunităț�ile ș� i circumstanț�ele
potrivite, dar ș� i oamenii potriviț�i de care ai nevoie
pentru a-ț�i î�ndeplini dorinț�ele.
CUM SĂ-ȚI PROGRAMEZI DUHUL LĂUNTRIC
Mintea subconș� tientă răspunde la 3 lucruri:
• I. Verbalizare
Cuvintele deț�in o putere extraordinară. Cuvintele î�ț�i

pot construi sau distruge viaț�a. Datorită lor eș� ti ceea ce
eș� ti acum. Dialogul purtat cu tine reprezintă verbaliza-
rea gândirii, aș� a că felul î�n care î�ț�i vorbeș� ti ț�ie î�nsuț�i are
un efect profund asupra sentimentelor, acț�iunilor ș� i rea-
lizărilor tale. Ceea ce-ț�i spui ț�ine determină practic orice
faci. Cuvintele pot schimba tensiunea arterială, pulsul ș� i
respiraț�ia.
Subconș� tientul acceptă, fără să pună la î�ndoială, cu-
vintele pe care le folosim pentru a-l programa, fie că este
vorba despre cuvinte pozitive sau negative. Enunț�urile
sau afirmaț�iile pozitive ne construiesc viaț�a, î�n vreme ce
enunț�urile ș� i afirmaț�iile negative o distrug. Gândeș� te-te
un moment la asta. Foloseș� ti vreuna dintre aceste afir-
maț�ii negative?
Nu îmi place slujba mea.

Mă îngrijorez des.
N-o să am niciodată bani.
Nu mă pot lăsa de fumat.
Pur și simplu nu mă pot înțelege cu persoana aceea.
Nu mă pot pune pe picioare așa de ușor cum o făceam
pe vremuri.
Nu am destul timp să fac ce-mi doresc.
Nu mai am răbdare.
Așa sunt eu.
Nu am niciun talent deosebit.
Trebuie să mă odihnesc.
Nu sunt perfect.
Orice aș face, nu pot să pierd în greutate.
Am prea multe lucruri de făcut.
Mi-e greu să cunosc oameni noi.
Memoria mea lasă de dorit.
Răcesc mereu.
Nu mă simt prea bine.
Nu țin minte numele oamenilor.
Desigur, lista ar putea continua la nesfârș� it, dar este

suficient de lungă pentru a-ț�i arăta felul î�n care ne pro-
gramăm singuri, uneori chiar fără să ne dăm seama că o
facem. Subconș� tientul trebuie apoi să ducă la î�ndeplini-

re aceste comenzi negative ș� i atunci avem parte de boli,
sărăcie, limitări ș� i eș� ecuri.
Ceea ce trebuie să faci este să monitorizezi felul î�n
care vorbeș� ti tu cu tine ș� i să schimbi aceste afirmaț�ii care
te distrug. Felul prin care poț�i face asta este prin inter-
mediul afirmaț�iilor pozitive. Repetă-le iar ș� i iar până ce
subconș� tientul le va accepta ca fiind reale.
Când spui constant că eș� ti bolnav, subconș� tientul tre-
buie să te facă să te simț� i bolnav; dacă afirmi că eș� ti
sănătos, subconș� tientul trebuie să te facă să te simț�i să-
nătos. Nu te contrazice niciodată spunându-ț�i că te simț�i
minunat ca mai apoi, atunci când te î�ntreabă cineva cum
te simț�i, să-i spui că te simț�i „groaznic” doar ca să-i câș� -
tigi simpatia. Aceste vorbe cu dus ș� i î�ntors nu fac decât
să-ț�i deruteze subconș� tientul. Dacă vei face asta, vei des-
coperi că nu mai eș� ti capabil să faci schimbările pozitive
pe care ț�i le doreș� ti.
• II. Sentimente și emoții
Emoț�ia este purtătoarea creativităț�ii. Niciun act crea-

tiv nu este realizat î�n lipsa ei. Subconș� tientul reacț�ionea-
ză la sentimente ș� i emoț�ii mai mult ca la orice altceva.
Repetiț�ia, de una singură, nu este la fel de eficientă fără
emoț�ie. Este important să î�nț�elegem că emoț�iile negati-
ve precum teama, anxietatea, frustrarea, gelozia sau ura
vor acț�iona cu la fel de multă forț�ă ca echivalentele lor
pozitive. De aceea sunt atât de distructive.
Să vorbeș� ti cu voce tare sau să asculț�i muzică î�n timp

ce foloseș� ti repetiț�ia pentru a-ț�i imprima o idee î�n subcon-
ș� tient va spori intensitatea vibraț�iilor ș� i te va ajuta să
imprimi informaț�ia mai rapid. Studiile psihologice au de-
monstrat că imprimarea informaț�iilor la nivelul subcon-
ș� tientului poate fi realizată cu până la 85% mai rapid cu
ajutorul muzicii sau al î�nregistrărilor vocale.
• III. Vizualizare
Imaginaț�ia sau vizualizarea este puterea minț�ii de a-ș� i

imagina ceva anume. Subconș� tientul răspunde la imagi-
nile de pe ecranul minț�ii tale. Se poate spune că subcon-
ș� tientul este constructorul vieț�ii tale. Tu eș� ti arhitectul,
iar schiț�a o reprezintă imaginaț�ia ta.
Î�n mintea ta rulează constant un film mental î�n care
personajul principal eș� ti chiar tu. Aceste imagini î�ț�i de-
termină comportamentul ș� i tipul de viaț�ă pe care o duci.
Orice poț�i să vizualizezi, poț�i să ai. Dacă î�ț�i vezi dorinț�a
DEJA Î�NDEPLINITĂ� , aceasta va deveni o profeț�ie care se
va î�mplini singură. Lucrurile la care te gândeș� ti ș� i pe
care ț�i le imaginezi astăzi sunt un indiciu clar al lucruri-
lor pe care le vei trăi î�n viitor.
De vreme ce aș� a stau lucrurile, de ce nu te-ai vizualiza
deț�inând, făcând ș� i fiind ceea ce-ț�i doreș� ti? Simte cum
te-ai bucura de toate acestea. Vizualizează detaliile – cu-
lorile, locurile ș� i oamenii – cât mai real posibil. Păstrea-
ză imaginile clare î�n minte. Ș� i, cel mai important, trebuie
să te plasezi ș� i pe tine î�n acele imagini.
Creează-ț�i un album pe care să-l numeș� ti Schița des-

tinului meu. Pune î�n el fotografii color ale lucrurilor pe
care ț�i le doreș� ti, ale locurilor pe care vrei să le vizitezi,
ale lucrurilor pe care î�ț�i doreș� ti să le faci. Priveș� te foto-
grafiile î�n fiecare zi ș� i lasă-le să-ț�i pătrundă adânc î�n subcon-
ș� tient. Curând, vei stăpâni tehnica vizualizării ș� i, î�n cursul
acestui proces, dorinț�ele tale vor deveni realitate.
SUBCONȘTIENTUL – UN MECANISM
AUTOMAT CREATIV
Î ț�i poț� i antrena subconș� tientul să realizeze orice act

alegi să realizeze la nivel conș� tient. Când un mare pia-
nist cântă cu uș� urinț�ă, poț�i să fii sigur că a petrecut ani
de zile formându-ș� i tipare de obiceiuri ale perfecț�iunii la
nivelul subconș� tientului. Mintea lui subconș� tientă sto-
chează aceste amintiri ș� i le eliberează sub controlul său
automat, î�n aș� a fel î�ncât să nu fie nevoit să se gândească
conș� tient ce clape să apese de fiecare dată când doreș� te
să cânte o notă diferită.
Subconș� tientul este un mecanism creativ automat care
î�ț�i poate rezolva problemele ș� i î�ț�i poate schimba viaț�a
mult mai rapid decât simpla minte conș� tientă. Mai mult,
acesta nu este niciodată limitat, pentru că poate fi antrenat
ș� i reantrenat. Atât timp cât vei continua să-ț�i imaginezi
ce-ț�i doreș� ti, î�ntocmai ca torpila unui submarin progra-
mată să urmărească un obiectiv, el va uita greș� elile, va
schimba cursul, se va corecta singur ș� i te va duce exact la

ț�intă, toate astea î�n mod automat!
DEȚII DEJA CHEIA
C heia pentru descătuș� area puterii subconș� tiente este

să ai sentimentul că ceea ce faci deja funcț�ionează.
Prin urmare, trebuie să-ț�i imaginezi REZULTATUL FINIT.
Să simț�i că poț�i obț�ine ceea ce-ț�i doreș� ti. Să simț�i că AI
DEJA CE-Ț� I DOREAI. Să simț�i bucuria ș� i entuziasmul ACUM.
Pe măsură ce-ț�i imaginezi ceea ce-ț�i doreș� ti, este po-
sibil ca mintea ta conș� tientă limitată să î�ncerce să conspi-
re î�mpotriva ta prin intermediul intelectului. Este posibil
să-ț�i spună că ceea ce-ț�i doreș� ti nu poate fi realizat.
Nu accepta asta. Nu uita că informaț�ia pe care ț�i-o
furnizează mintea conș� tientă este limitată de cele cinci
simț�uri. Î�ncrede-te î�n schimb î�n sistemul intern de ghi-
dare al subconș� tientului tău.
Dacă-ț�i doreș� ti un nou automobil, mergi la un dealer
ș� i ia câteva broș� uri. Uită-te cât mai des la acele imagini.
Vizitează frecvent showroom-ul ș� i priveș� te-ț�i maș� ina. Vi-
zualizează-te ș� i imaginează-te la volanul ei. Î�NCEPE SĂ�
TE COMPORȚ� I CA Ș� I CÂ� ND AI AVEA-O DEJA. Comportă-te
de parcă tocmai ai aflat că ț�i-a fost expediată ș� i va ajunge
la tine curând. Poț�i chiar cumpăra accesorii care să i se
potrivească!
Mulț�umeș� te dinainte pentru orice doreș� ti să primeș� ti

î�n viaț�ă. Asta poate părea o idee ciudată dacă nu î�nț�elegi
principiul. Dar, mulț�umind î�n avans, recunoș� ti că ceea
ce-ț�i doreș� ti se î�ndreaptă spre tine. Odată ce accepț�i asta,
circumstanț�ele vor î�ncepe să se schimbe pentru că vei
atinge un nivel mai î�nalt de conș� tientizare decât cel î�n
care funcț�ionai î�nainte. Te vei găsi î�ntr-o stare de atrac-
ț�ie magnetică.
SECRETUL NR. 9
Alegerea destinației
P entru a avea o viaț�ă fericită ș� i plină de succes, tre-

buie să ne dedicăm î�mplinirii unui plan de viaț�ă me-
rituos. Dacă nu dăm vieț�ii noastre un scop ș� i o direcț�ie î�n
mod conș� tient, vom fi precum o corabie fără căpitan la
cârmă sau o hartă care să-i ghideze drumul. Acest tip de
vas este menit să eș� ueze pe vreo insulă pustie sau, chiar
mai rău, să se scufunde pe fundul mării.
Î�n viaț�ă, ratăm inutil o mulț�ime de oportunităț�i pentru
că nu ș� tim î�ncotro ne î�ndreptăm. Dacă privim cu atenț�ie,
observăm că există o forț�ă inteligentă î�n univers care
desfăș� oară un plan măreț� al creaț�iei. Tu ș� i cu mine facem
parte din acel plan. Dacă privim stelele, viaț�a animalelor,
viaț�a plantelor ș� i oceanele, se poate observa cu uș� urinț�ă
că toate acestea sunt componente ale unui univers foar-
te ordonat.
Totul are un loc al lui ș� i un motiv de a exista. Proiec-

tând macrocosmosul asupra microcosmosului, devine
evident că ș� i tu ai un loc î�n care numai tu te potriveș� ti
î�ntr-o manieră organizată ș� i dezirabilă.
Este foarte posibil ca problemele tale să existe î�n pri-
mul rând pentru că tu nu te afli î�n locul potrivit. Există
lucruri pe care ar trebui să le faci, dar pe care le neglijezi
sau le eviț�i. Nu apreciezi pe deplin faptul că eș� ti un indi-
vid unic, cu un loc special pe care să-l ocupi ș� i cu un scop
de î�ndeplinit. Contribuț�ia pe care o aduci vieț�ii se poate
să nu fie măreaț�ă, dar, ca parte din planul Arhitectului
Suprem, eș� ti tot atât de important ca ș� i cea mai presti-
gioasă persoană pe care o cunoș� ti.
Orice lucru de valoare care s-a petrecut de-a lungul
veacurilor face parte din planul măreț� care se desfăș� oa-
ră. Toate realizările măreț�e ale lumii, î�n orice domeniu sau
activitate, au fost posibile pentru că oamenii ș� i-au ascul-
tat ghidul lăuntric, care a manifestat o dorinț�ă puternică
ș� i care i-a inspirat să pornească să o ducă la î�ndeplinire.
Altora, aceste dorinț�e se poate să li se fi părut imposibi-
le. Dar cei care le creează au atât scop, cât ș� i direcție. Ei
î�ș�i dau seama că nu sunt niș� te simple dopuri de plută
care plutesc fără ț�intă î�n ocean, ci indivizi care deț�in î�n
î�ntregime controlul propriului destin.
Studiile de psihologie î�n performanț�ă personală ara-
tă că persoanele care au un plan ș� i ț�eluri pentru viaț�a lor
sunt mai fericite ș� i se bucură de mai mult succes decât
cele care nu au.
Î�n acest stadiu de dezvoltare, este important să-ț�i faci

un plan î�n viaț�ă, unul care î�ț�i va folosi talentele ș� i abilită-
ț�ile. Trebuie să-ț�i acorzi timp pentru a-ț�i da seama ce
anume vrei să faci ș� i cât de departe vrei să mergi. Altmin-
teri, precum o corabie fără căpitan, viaț�a ta va ajunge o
epavă.
Priveș� te fiecare sector al vieț�ii tale ș� i creează-ț�i un
plan cu privire la locul î�n care vrei să mergi, la ce anume
vrei să faci ș� i, cel mai important, cum anume vrei să FII!
Dacă faci acest lucru, î�ț�i vei da seama dacă faci progrese.
Cum altfel ai putea să ș� tii că ai succes sau faci progrese
dacă nu-ț� i stabileș� ti un ț� el sau o destinaț� ie? Odată ce
î�ncepi să faci asta, vei descoperi plăcerea, satisfacț�ia ș� i
valoarea planurilor detaliate pentru lucrurile pe care
vrei să le î�ndeplineș� ti.
Unul dintre secretele de bază pentru î�ndeplinirea
obiectivelor este î�mpărț�irea ț�elurilor mai mari î�ntr-unele
mai mici. Nimic nu este cu adevărat dificil dacă este frag-
mentat. Pe măsură ce fiecare parte devine realitate – fie-
care ț�el cu rază mică de acț�iune –, satisfacț�ia obț�inută din
atingerea lui este un imbold care te poartă către următoa-
rea piatră de hotar. Incapabili să î�nț�eleagă acest principiu,
mulț�i oameni nu-ș� i stabilesc scopuri mari din pricina
efortului total implicat î�n î�ndeplinirea lor, care le pare
copleș� itor.
Un singur pahar de apă pusă la fiert poate crea un
abur dens. Dacă î�mparț�i acea apă î�n ș� aizeci de mii de pi-
cături, poate acoperi un î�ntreg cartier ș� i se poate extinde
până la o î�nălț�ime de treizeci de metri. Acelaș� i lucru este

adevărat ș� i când vine vorba despre eforturile noastre.
Dacă le facem zi de zi, î�ș�i vor lăsa o amprentă la fel de mare.
Î�n jocul stabilirii de ț�eluri, rata de succes de 100 %
nu este o cerinț�ă. Chiar dacă nu ai realizat tot ce ț�i-ai
propus, tot ai ajuns mult mai departe decât dacă nu ai fi
făcut nimic, aș� a cum este cazul multor persoane. Ideea
este că ț�elurile, indiferent dacă sunt realizate sau nu,
schimbă î�n mod constructiv viaț�a oamenilor. Ne direcț�io-
nează energia mentală pe făgaș� ele potrivite. Tot ce tre-
buie să ș� tii este ce vrei să ai, ce vrei să realizezi ș� i cum
vrei să FII.
CE DOREȘTI SĂ AI?
P oț�i să ai tot ce doreș� ti î�n viaț�ă dacă ș� i-e clar ce doreș� ti

să ai. Î�n cea mai mare parte a timpului, suntem mult
prea vagi când vine vorba să identificăm precis ce ne do-
rim. Astfel, multe dintre ț�elurile noastre rămân visare cu
ochii deschiș� i. Oamenii î�mi spun deseori: „Nu ș� tiu ce vreau
de fapt”. Asta este doar o scuză ca să nu te apuci de nimic.
Să nu iei niciodată o decizie î�nseamnă să nu faci nicioda-
tă o greș� eală! Teama de respingere a omului, teama de
eș� ec sau nevoia sa de aprobare î�l menț�ine prizonier.
Indecizia este o decizie, căci alegerea este inevitabilă.
Să nu alegi succesul este echivalent cu alegerea eș� ecului.
Problema cu indecizia este că dă naș� tere frustrării. Ș� tim
că ar trebui să facem ceva creativ dar, î�n schimb, ne com-

placem î�n indecizie ș� i sentimente de î�ndoială de sine ș� i
insuficienț�ă.
Te vei simț�i străbătut de un val extraordinar de î�n-
credere î�n sine ș� i putere dacă î�ț�i acorzi timp să alegi un
ț�el care să merite ș� i să faci un plan pentru viaț�a ta.
După ce ț�i-ai ales scopul, evaluează-l î�nainte de a pre-
zenta planul subconș� tientului. Foloseș� te sistemul de triere
de mai jos ș� i î�ntreabă-te:
1. Chiar vreau asta pentru mine sau este ceva ce cred

că ar „trebui” să fac?
2. Este corect dat fiind sistemul meu de valori?
3. Cred că este posibil pentru mine?
4. Voi fi o persoană mai bună dacă realizez asta?
5. Pot să o vizualizez din toate punctele de vedere?
6. Am î�ncredere completă că inteligenț�a creativă dinlă-
untrul meu mă va ajuta să-mi transform dorinț�a î�n
realitate?
Dacă ai răspuns „da” la toate aceste î�ntrebări, atunci

următorul pas este să-ț�i faci planuri. Pentru a face asta,
trebuie:
1. Să ai un enunț� clar al ț�elului tău. Subconș� tientul î�ț�i

răspunde atunci când eș� ti clar.
2. Să ai o dată clară de î�ncepere a programului.
3. Să ai o dată clară până la care să-ț�i atingi ț�elul.

4. Să ai un plan de acț�iune în scris.
5. Să ai un orar de revizuire periodică a planurilor pen-
tru schimbări ș� i actualizări.
6. Să porț�i î�n buzunar sau î�n geantă un enunț� scurt al
ț�elului tău, scris pe un mic cartonaș� Priveș� te-l î�n fie-
care zi. Dacă e posibil, pune pe cartonaș� ș� i o poză cu
ț�elul tău.
7. Concentrează-te pe câte o dorinț�ă sau provocare pe
rând.
8. Creează o afirmaț�ie pozitivă a ț�elului tău.
9. Du-te î�ntotdeauna la culcare cu ț�elul î�n minte.
DEZVOLTĂ-ȚI OBICEIUL DE A SCRIE
M ulț�i oameni nu se obosesc să noteze pe hârtie o

descriere exactă a ceea ce-ș� i doresc. La un moment
dat, î�n timpul unuia dintre seminarele mele, am distri-
buit foi de lucru pentru a-i ajuta pe oameni să facă asta;
ș� i totuș� i mai puț�in de 5% dintre ei le-au folosit. Cei mai
mulț�i erau de acord la nivel teoretic că era o idee bună,
dar au considerat că detaliile implicate presupuneau o
osteneală prea mare. Au spus că nu era necesar, fiindcă
puteau ț�ine minte ce-ș� i doreau.
Această atitudine este unul dintre motivele princi-
pale pentru care doar 5% dintre oamenii de pe această
planetă î�ș�i î�ndeplinesc ț�elurile. Ei sunt cei dispuș� i să-ș� i

noteze pe hârtie ț�elurile pentru a-ș� i putea monitoriza
rezultatele.
Oamenii spun: „Nu trebuie să-mi notez. Pot să ț�in
minte”. Dar chiar pot? Tu poț�i? Hai să-ț�i dau un exemplu.
Cât de multe poț�i să-ț�i aminteș� ti din ce-ai citit î�n primele
două pagini ale capitolului precedent? Nu-ț� i face griji
î�n privinț�a asta! Poț�i oricând să dai paginile î�napoi ș� i să
verifici. La urma urmei, este SCRIS tot acolo, negru pe alb.
Dar de ce toate astea? Faptul că vederea reprezintă
87% din percepț�ia ta senzorială totală este un principiu
psihologic solid. Mai mult, energia cinetică a actului de
a-ț�i nota pe hârtie planurile î�ț�i impresionează subconș� ti-
entul mai mult decât simpla reflectare la acele planuri.
Ț� i-aduci aminte când te purtai urât la ș� coală ș� i pro-
fesoara te punea să scrii ceva de o sută de ori? Profesoara
ș� tia că tinzi să ț�ii minte ceea ce scrii. Mintea subconș� tientă
ț�ine pasul cu instrucț�iunile scrise, î�ncorporând informaț�ia
î�n structura automată a creierului ș� i a sistemului nervos
central ș� i deja transformând-o î�n realitate.
Vei găsi următoarea foaie de lucru foarte utilă pen-
tru trasarea PLANULUI CREATIV DE ACȚ� IUNE.
STABILEȘTE ȚELURI ÎN ȘASE SECTOARE

MAJORE ALE VIEȚII TALE
T rebuie să faci planuri pentru toate cele ș� ase sectoare

majore ale vieț�ii tale. Î�ncepe prin folosirea următoa-
relor puncte:
CARIERĂ Ce vreau să realizez î�n privinț�a muncii

mele?
FINANCIAR Realist vorbind, câț�i bani vreau să câș� tig
î�n mod constant?
FIZIC Ce program de sănătate ș� i fitness vreau
să adopt?
MENTAL Î�n ce sectoare ale vieț�ii mele vreau să stu-
diez ș� i să obț�in mai multă cunoaș� tere?
FAMILIE Ce relaț�ii vreau să am ș� i să menț�in cu fa-
milia ș� i cu partenerul meu de viaț�ă?
SPIRITUAL Ce-mi doresc pe plan spiritual?
Pot fi î�mpărț�ite î�n ț�eluri pe termen lung ș� i ț�eluri pe

termen scurt. Fă o listă cu ț�elurile tale supreme pe ter-
men lung ș� i, de asemenea, cu ț�elurile pe termen scurt,
pentru care vei î�ncepe să lucrezi chiar acum.
Foaie de lucru pentru acțiune directă
1. Acesta este țelul meu. (Scrie o scurtă descriere. Atașea-

ză o schiță sau o poză dacă este posibil.)
2. De ce vreau asta? Care este beneficiul meu?
3. Ce acțiuni întreprind pentru a-mi atinge țelul?
4. De unde pot obține asistență și îndrumare competente?
5. Data la care îmi voi începe planul.
6. Data la care intenționez să-mi îndeplinesc planul.
7. Voi trece în revistă planul și-l voi actualiza la datele

următoare:
8. Care ar trebui să fie primul pas? Dar al doilea? (Bifează

când începi și când termini.)
1 …………….. am început � am terminat �
9. În această perioadă, trebuie să păstrez și să mențin ur-

mătoarea atitudine mentală pozitivă. (Fă o afirmație
pozitivă despre cum simți că ar trebui să te comporți
în timp ce lucrezi la țelurile tale.)
OFERĂ-ȚI UN PLAN DE
DEZVOLTARE PE CINCI ANI
P e lângă completarea Foii de lucru pentru acțiune direc-

tă, ia o coală de hârtie ș� i notează un plan de dezvol-
tare pe cinci ani. Numeș� te-l Schița destinului meu.
Pe această schiț�ă, î�nregistrează un plan care să impli-
ce, mental ș� i spiritual, noi puncte de vedere, noi medii,
un nou loc de muncă, noi prieteni, un venit mai mare, un
standard de viaț�ă mai î�nalt. Fă din asta un rezumat al celei
mai bune vieț�i pe care ț�i-o poț�i imagina pentru tine.
Fii atent la oportunităț�i care să te ajute să-ț�i atingi
ț�elurile ș� i verifică-ț�i frecvent planul, ca să vezi dacă te afli
pe calea cea bună.
Verifică-ț�i î�n mod constant Schița tot restul vieț�ii. Con-
sideră că este o simfonie neterminată, una la care lucrezi
î�n continuu, dar pe care eș� ti hotărât să o finalizezi. Vei fi
recompensat din plin.
ÎNCEPE DE UNDE EȘTI
U na dintre cele mai mari descoperiri pe care le vei face

vreodată este să î�nveț�i să trăieș� ti î�n momentul pre-
zent. ACUM este singurul moment pe care î�l avem ș� i, cu
toate acestea, insistăm să irosim acest moment trăind la
nivel mental î�ntr-un trecut pe care nu î�l putem schimba
sau î�ntr-un viitor la care sperăm sau de care ne temem.
Atunci când î�ț�i stabileș� ti ț�elurile, trebuie să fii atent să

nu pici î�n această capcană. Toate gândurile la ziua de ieri
trebuie î�ndepărtate din memorie. Iar viitorul, care nu este
î�ncă o realitate, nu trebuie eliberat î�ncă. Vei fi liber să î�l
foloseș� ti atunci când va deveni prezent.
Mulț�i oameni trăiesc î�n viitor ș� i neglijează lucrurile
care ar trebui făcute azi. Deș� i este necesar ș� i vital să plă-
nuiești pentru viitorul tău, să trăieș� ti î�n viitor nu face
decât să provoace frustrare, anxietate ș� i eș� ec, pentru că,
făcând asta, nu mai trăieș� ti î�n realitatea prezentă.
Pentru a trăi o viaț�ă echilibrată ș� i creativă, trebuie să
deprinzi obiceiul de a face acele lucruri care trebuie
făcute chiar azi. Tinde către excelenț�ă. Dacă î�nveț�i să-ț�i
efectuezi bine sarcinile actuale, indiferent cât de neplă-
cute ar putea fi, vei î�nvăț�a o lecț�ie de preț� î�n materie de
dezvoltare personală. Deș� i oamenii se amăgesc adesea
să creadă că pot să se descurce mai bine făcând altceva,
există un principiu universal care afirmă că nu ți se vor
oferi oportunități mai bune în viață până când nu dovedești
că ești mai mult decât capabil să te descurci cu situația de
viață din prezent.
Incapacitatea de a-ț�i realiza eficient ș� i cu succes ac-
ț�iunile din prezent va î�ntârzia succesul ș� i poate chiar să
declanș� eze o situaț�ie care te va face să regresezi. Nu î�n-
cerca să scapi de prezent pentru un viitor mai bun care
î�ncă nu există. Ce trebuie să faci acum este cel mai impor-
tant lucru pe care îl ai de făcut.
NU CÂT DE MULT, CI CÂT DE BINE
E xistă un proces creativ pe care universul î�l desfăș� oară

prin intermediul nostru ș� i care ne depăș� eș� te cu mult
î�nț�elegerea. Î�nvăț�ând să profităm de oportunităț�ile care
ne apar dinainte î�n fiecare zi ș� i să lucrăm cu ele cât pu-
tem de bine, contribuim la acest proces creativ ș� i coope-
răm cu el. Nu este nevoie decât să facem tot ce putem
mai bine î�n fiecare zi. Nu contează cât de mult facem, ci
cât de bine realizăm fiecare acțiune în parte. Cu alte cu-
vinte, calitatea acțiunilor noastre este cea care contează.
CUM SĂ OBȚII PERSPECTIVĂ
N u trebuie să permiț�i ca atingerea ț�elurilor, oricât de

importante ar fi ele, să-ț�i eclipseze sau să-ț�i pună î�n
umbră obiectivul real: acela de a oferi un scop ș� i o direc-
ț�ie vieț�ii tale. De aceea trebuie să fim atenț�i să nu le per-
mitem să ne blocheze î�n viitor ș� i să ne î�mpiedice să trăim
momentul prezent.
După ce ț�i-ai ales ț�elurile ș� i ț�i-ai stabilit un program
de acț�iune, trebuie să î�nveț�i să te relaxezi ș� i să permiț�i
conș� tientizării tale noi să te poarte î�nainte, făcând cu răb-
dare ceea ce este necesar, luând lucrurile pe rând, fără
griji sau temeri cu privire la ceea ce se va î�ntâmpla î�n viitor.
După cum spun persoanele orientate către spiritualita-
te: „Lasă-te î�n voia lucrurilor ș� i-a Domnului”. Făcând
asta, te vei pune î�n consens cu realitatea ș� i vei rămâne
deschis faț�ă de ghidul tău lăuntric, care-ț�i va arăta fiecare

pas al căii de urmat.
Ghidul lăuntric î�ț�i este î�ntotdeauna disponibil. Cau-
tă-l ș� i foloseș� te-l. Dacă nu o faci, conș� tientizarea ta nu va
avea î�ncă î�nț�elepciunea de a schiț�a un traseu î�n deplină
armonie cu planul creativ pentru viaț�a ta ș� i vei continua
să fii decepț�ionat ș� i dezamăgit, atunci când lucrurile nu
vor merge cum trebuie.
Atunci când faci planuri ș� i stabileș� ti ț�eluri, roagă-te
să ai î�nț�elepciunea să le duci până la capăt. Prezintă-i
minț�ii supraconș� tiente ideile la care te-ai gândit ș� i cere-i
să te ghideze î�n selecț�ionarea celor potrivite. Curând
după aceea, vei simț�i ce trebuie să faci. Ai î�ncredere î�n
intuiț�ia ta. Ț� ine minte: intuiț�ia nu poate greș� i, pentru că
vine din inteligenț�a ta superioară. De î�ndată ce-ț�i vorbeș� te
intuiț� ia, acț� ionează. De asemenea, menț� ine-te deschis
către schimbări ș� i noi instrucț�iuni. Primul pas, cu toate
acestea, î�ț�i aparț�ine. Nu vei fi î�ndrumat până ce nu de-
monstrezi că î�ț�i doreș� ti î�ndrumare.
Atunci când cauț�i î�ndrumare lăuntrică pentru a crea
ceea ce-ț�i doreș� ti, este mai bine să nu ceri î�n mod speci-
fic ce-ț�i doreș� ti. Î�n loc să ceri o maș� ină nouă, bani sau o
casă nouă, cere î�nț�elepciunea necesară pentru a aduce
aceste lucruri î�n viaț�a ta. Dacă ambiț�ia ta este să fii artist,
actor, director executiv sau orice altceva, cere î�nț�elep-
ciunea care să te ghideze î�n î�ndeplinirea acestui ț�el. Î�nț�e-
lepciunea î�ț�i va permite să creezi orice î�ț�i doreș� ti.
Poț�i să te rogi până nu mai poț�i, că nici măcar inteli-

genț�a creativă nu-ș� i poate î�ncălca propria lege a creaț�iei.
Căpătând î�nț�elepciune, vei ș� ti cum să cooperezi cu legea
pentru a-ț�i face dorinț�ele să devină realitate.
Î�naintează pas cu pas ș� i rămâi flexibil î�n faț�a schim-
bării. S-ar putea să nu-ț�i atingi ț�elul original, dar, î�n schimb,
ai putea fi î�ndrumat către unul mai bun. Oricum ar fi, vei
trăi un sentiment de exaltare ș� i de satisfacț�ie personală.
Î�n loc să te î�ndrepț�i spre o situaț�ie care nu-ț�i va aduce
decât frustrare ș� i nefericire, intuiț�ia te va î�ndruma spre
locul potrivit, spre persoana sau circumstanț�a potrivită,
acolo unde vei găsi fericirea supremă.
Viaț�a poate fi comparată cu o călătorie cu trenul. Dacă
vrem să ajungem undeva, tot ce trebuie să facem este să
ne urcăm î�n tren ș� i să rămânem acolo până ajungem la
destinaț�ie. Trenul poate face opriri sau poate schimba
macazul, dar dacă rămânem î�n el, vom ajunge î�n final la
destinaț�ie. Dacă tot urcăm ș� i coborâm din tren, e posibil
să nu ajungem niciodată unde dorim.
Ca să ajungi la destinaț�ie, trebuie să faci doar patru
lucruri:
1. Hotărăș� te-te să te urci î�n tren. ALEGE-Ț� I Ț� ELUL.
2. Alege cea mai bună rută posibilă ca să ajungi unde
doreș� ti. PLANUL POTRIVIT.
3. Plăteș� te-ț�i biletul. FII DISPUS SĂ� PLĂ� TEȘ� TI PREȚ� UL
PENTRU CEEA CE-Ț� I DOREȘ� TI.
4. Urcă î�n tren. ACȚ� IONEAZĂ� .
Trenul tău aș� teaptă chiar acum. A venit vremea să urci

î�n vagon!
EȘTI ACOLO UNDE DOREȘTI SĂ FII
F ie că-ț�i place sau nu, î�n acest moment eș� ti exact acolo
unde-ț�i doreș� ti să fii. Poate că eș� ti nefericit. Poate că
ai o slujbă pe care o urăș� ti, o căsnicie care se destramă, o
relaț� ie amoroasă care pare să se ducă de râpă sau o
relaț� ie de familie nesatisfăcătoare. Poate că viitorul tău
arată nesigur, dar numai tu ai ales, conș� tient sau nu, să-ț�i
permiț�i să fii î�n punctul î�n care eș� ti. E limpede că PRE-
FERI SĂ� FII Î�N SITUAȚ� IA Î�N CARE TE GĂ� SEȘ� TI Î�N LOC SĂ�
PLĂ� TEȘ� TI PREȚ� UL SCHIMBĂ� RII.
S-ar putea să respingi ideea aceasta prin scuze pre-
cum: „Nu î�nț�elegi”; „Situaț�ia mea e diferită”; „Sunt blocat
î�n situaț�ia asta”; „Vreau să-mi î�ndrept viaț�a, dar nu pot
pentru că… ” Argumentele tale ar putea să fie sincere,
dar asta nu schimbă cu nimic faptul că ai permis ca me-
diul î�n care te afli î�n prezent să-ț�i limiteze gândirea. Ale-
gând să permiț�i unei persoane, unor circumstanț�e sau
condiț�ii să-ț�i dicteze fericirea, ai oferit unor factori din
exterior puterea de a-ț� i controla viaț� a. Î� n realitate, ai
declarat că situaț�ia î�n care te afli este mai presus decât
puterea ta lăuntrică de a o schimba. Subconș� tientul a
adus cu sine afirmaț�iile negative pe care le-ai dezvoltat
ș� i, î�n consecinț�ă, î�ți� furnizează ascultător exact ce ai cerut.
RĂSPUNDE VIEȚII PRIN ACȚIUNE
„Ceea ce captează atenția determină acțiunea.”

William James
O abordare slabă, timidă a vieț�ii dă naș� tere la inerț�ie,

eș� ec ș� i dezamăgire. Mulț�i oameni nu reuș� esc să ac-
ț�ioneze pentru că se tem să nu comită o greș� eală sau
cred că ceea ce-ș� i imaginează nu poate deveni realitate.
Mari invenț�ii ș� i descoperiri ajung să nu fie recunos-
cute atunci când cei din spatele lor renunț�ă î�n disperare
de cauză, exclamând: „Ideea mea n-are nicio ș� ansă!”.
Această atitudine este tragică, pentru că lumea are nevoie
de ceea ce noi toț�i avem de oferit.
Î�n 1880, un bărbat angajat la Oficiul de Brevete al Sta-
telor Unite ș� i-a depus demisia. „S-a inventat deja tot ce
ș� i-ar putea î�nchipui omul vreodată”, a scris el, „ș� i slujba
mea nu mai are niciun viitor.” Nu fi asemenea acestui băr-
bat! Viitorul este plin de oportunităț�i minunate pentru cei
care acț�ionează ș� i-ș� i transformă visurile î�n realitate.
NOROCUL ESTE DE PARTEA

CELOR ÎNDRĂZNEȚI
Ț ine minte acest adevăr de ordin psihic: NOROCUL ESTE

DE PARTEA CELOR Î�NDRĂ� ZNEȚ� I. Trebuie să-ț�i î�nchi-
pui lumea î�n care vrei să trăieș� ti, situaț�iile pe care vrei să le
stăpâneș� ti ș� i măreț�ia pe care doreș� ti să o dobândeș� ti.
Ideile ș� i conceptele eliberării potenț�ialului tău neli-

mitat pot fi transformate î�n realitate doar dacă î�ntreprinzi
acț�iuni î�ndrăzneț�e chiar acum. Visarea cu ochii deschiș� i
nu-ț�i va transforma visurile î�n realitate. Î�nvaț�ă această
lecț�ie din istorie: „Cel care ezită este pierdut”. Te poț�i
gândi fără doar ș� i poate la o mulț�ime de ocazii din propria
viaț�a când ai ezitat ș� i ai pierdut. Dar nu va trebui nicioda-
tă să mai pierzi, dacă î�nveț�i să acț�ionezi cu îndrăzneală
acum.
Dacă vrei să fii liber ș� i să-ț�i dezvolț�i o î�ncredere tota-
lă î�n sine, gândirea trebuie să-ț�i controleze limitările ș� i
nu invers. Uită-te la viaț�ă ta o clipă! Ce vezi? Vezi oportu-
nităț�i, dragoste, fericire, succes ș� i î�mplinire? Sau ț�i-ai sta-
bilit singur limitări restrictive la nivel mental? Dacă da,
faptul că te-ai declarat singur prizonier te va face să de-
vii prizonier. Odată ce te hotărăș� ti să fii liber ș� i declari că
„eș� ti sătul până peste cap să fii sătul până peste cap”, vei
fi motivat să î�ntreprinzi acț�iunile necesare î�n vederea
eliberării. Adevărul este că vei rămâne î�n punctul î�n care
eș� ti doar atât timp cât te menț�ii prizonier.
Interesant î�n legătură cu asta este faptul că nu tre-
buie să avem calităț�i supranaturale sau extraordinare
pentru a ne elibera de aceste limitări. Nu există oameni
„măreț�i”. Există doar oameni „obiș� nuiț�i” care au decis să
facă lucruri „măreț�e”. Acestea sunt persoane motivate de
o dorinț�ă arzătoare de a fi liberi, pentru a-ș� i exprima po-
tenț�ialul nelimitat. Î�n fiecare zi î�ș�i î�nfruntă problemele
fără ocoliș� uri, depăș� indu-le una câte una, până ce î�ș�i
î�ndeplinesc cele mai arzătoare dorinț�e. Î�n loc să-i î�nvi-

novăț�ească pe alț�ii pentru situaț�ia î�n care se găsesc, ei
acț�ionează pentru a-ș� i schimba situaț�ia.
Aplică aceleaș� i principii ș� i pentru tine. Libertatea ta
personală ș� i cele mai ascunse dorinț�e ale tale te aș� teap-
tă, dar mai î�ntâi trebuie să LE REVENDICI!
ÎMPRIETENEȘTE-TE CU EȘECUL
E ș� ecul este o parte necesară a dezvoltării, dar, cu toate

astea, produce cele mai mari temeri î�n rândul celor
mai mulț�i oameni. Î�n copilărie, eș� ecul nu te deranja. Dacă
se î�ntâmpla să cazi ș� i să te răneș� ti î�n timp ce patinai, te
ridicai ș� i patinai mai departe. Te considerai un ratat de
fiecare dată când cădeai? Sigur că nu!
Tot ce ai î�nvăț�at î�n copilărie ai î�nvăț�at î�ncercând ș� i
dând greș� . Câteodată î�ț�i reuș� ea, câteodată nu. Dacă nu-ț�i
reuș� ea, pur ș� i simplu mai î�ncercai, până î�ț�i ieș� ea. Nu te
î�nvinovăț�eai, nu te retrăgeai ș� i nu erai hotărât să nu mai
î�ncerci niciodată. Eș� ecul era acceptat ca parte a procesu-
lui de dezvoltare.
Din păcate, undeva pe drumul tău spre dezvoltare, ai
preluat ideea că eș� ecul este ceva greș� it. Ai devenit mult
mai preocupat de părerea altora despre tine atunci când
te confruntai cu eș� ecul. Chiar dacă nu-ț�i asumai prea multe
riscuri î�n viaț�ă, simț�eai că trebuie să dai î�ntotdeauna bine
î�n faț�a prietenilor, familiei, societăț�ii.
De vreme ce foarte puț�ine lucruri î�n viaț�ă sunt 100%

sigure, activităț�ile tale ar fi î�n mod necesar limitate. Aceas-
tă atitudine î�ș�i are cel mai probabil originea î�n anii de
adolescenț�ă, când căutai să fii acceptat de grupul tău de
camarazi. Cei mai mulț�i adolescenț�i ar prefera să moară
decât să arate prostesc sau ridicol sau să dea greș� î�n faț�a
prietenilor.
Î�n adolescenț�ă, petreceam o mulț�ime de timp com-
parându-ne cu cei din jurul nostru. Ne uitam î�n jur ș� i ni
se părea î�ntotdeauna că tovarăș� ii noș� tri aveau calităț�i
despre care simț�eam că nouă ne lipsesc. Prin urmare, ca
să nu ne expunem provocărilor ș� i posibilităț�ii de a da
greș� , am î�nceput să ne retragem. Eș� ecul era ceva ce evi-
tam cu orice preț�; aprobarea era motivaț�ia noastră cea
mai mare.
Acest tipar de obiceiuri ni s-a imprimat î�n subcon-
ș� tient ș� i gândirea noastră limitată ne-a făcut prizonierii
ei. Pentru a funcț�iona, ne-am creat o zonă de confort prin
care evitam situaț�iile neplăcute ș� i stabileam o rutină cu
care ne simț�eam î�n largul nostru. Din nefericire, zona
noastră de confort î�nchide uș� a către toate posibilităț�ile
nelimitate care există î�n afara ei.
Dacă vrem să ne î�ndepărtăm de zona de confort pe
care am creat-o, trebuie să ne î�mprietenim cu eș� ecul.
Când decidem să renunț�ăm la nevoia noastră de aproba-
re, nu va mai conta câte greș� eli facem atât timp cât ne
atingem ț�elul suprem. Thomas Edison a făcut 10.000 de
experimente î�nainte să inventeze becul. Fără să se lase
descurajat, nu a considerat eș� ec niciuna dintre î�ncercări.

Î�n schimb, a declarat că identificase cu succes 9.999 de
moduri î�n care invenț�ia sa nu ar funcț�iona!
Vorbim aici despre stăruință. Aceasta este calitatea
dinamică ce î�i desparte pe cei care reuș� esc de cei care nu
ș� i, adesea, î�n mod surprinzător, ia locul inteligenț�ei, cu-
noaș� terii, educaț�iei ș� i chiar experienț�ei. Cei care stăruie
refuză să permită oricărei persoane, oricăror circumstan-
ț�e sau condiț�ii să le stea î�n drum.
Nimic de pe această lume nu poate ț�ine locul stă-

ruinț�ei. Nici măcar talentul. Nimic nu este mai
comun decât oameni fără succes care au talent.
Nici măcar geniul. Faptul că multe genii rămân
necunoscute este aproape proverbial. Nici educa-
ț�ia. Lumea este plină de rataț�i educaț�i. Doar stă-
ruinț�a ș� i determinarea sunt talentele supreme.
LEGEA AȘTEPTĂRII
S tudiile psihologice au arătat î�n repetate rânduri că

principalul motiv din spatele succesului unei per-
soane este așteptarea de a se bucura de succes. Atleț�ii
care se bucură de succes se aș� teaptă să câș� tige. Muham-
mad Ali a fost unul dintre cei mai premiaț�i luptători ai
tuturor timpurilor. Î�n maniera lui deschisă de a se expri-
ma, î�ș�i afirma victoria anunț�ând: „După ce câștig meciul
ăsta…” nu „dacă câș� tig”. Asta da î�ncredere î�n sine!
Aristotel spunea: „Vei găsi ceea ce te aș� tepț�i să găseș� ti”.

Aș� teptările î�ț�i controlează viaț�a, aș� a că este impera-
tiv să ț�i le controlezi. Dacă te aș� tepț�i la ce e mai bun, vei
atrage tot ce e mai bun. Dar dacă te aș� tepț�i să se î�ntâm-
ple ce e mai rău, fii sigur că asta se va î�ntâmpla. Dacă
permiț�i ca viața ta să fie dominată de tipare negative de
gândire, î�ț�i formezi obiceiul de a te aș� tepta la rezultate
negative. Conform studiilor, 90% din populaț�ie are aș� -
teptări negative.
Poate î�ț�i vine greu să accepț�i, dar motivul pentru care
î�mbătrâneș� ti este faptul că te aș� tepț�i să o faci. Ai fost pro-
gramat să î�ncepi să î�mbătrâneș� ti când ajungi la o anumită
vârstă. Î�n acel moment, subconș� tientul preia personali-
tatea, stilul vestimentar ș� i simptomele vârstei î�naintate.
Elefanț�ii au un instinct datorită căruia sunt capabili să-ș� i
prezică moartea. Când simt că le-a venit vremea, pornesc
î�ntr-o călătorie către „cimitirul elefanț�ilor”. Majoritatea
oamenilor pe care-i cunosc fac cam acelaș� i lucru!
Î�ncrederea î�n sine deplină se construieș� te prin aștep-
tări pozitive. Î� ț�i poț�i construi aș� teptări pozitive conș� ti-
entizând că ai î�năuntrul tău puterea de a depăș� i orice
obstacol care te aș� teaptă. Mulț�i oameni au o atracț�ie
magnetică faț�ă de trecut. Păstrează amintiri, articole din
ziare, scrisori vechi ș� i mărunț�iș� uri. Nu e nimic rău î�n asta,
dar, dacă vrei să ai succes, mintea ta trebuie să se con-
centreze pe locul în care te îndrepți, nu pe locul din care
vii. Î�n loc să păstrezi amintiri ș� i mărunț�iș� uri din trecut,
ar fi mai productiv să faci un album cu fotografii ale
locurilor î�n care vrei să ajungi ș� i cu ceea ce vrei să devii

î�n viitor.
Priveș� te către viitor plin de aș� teptări ș� i apoi acț�io-
nează cu entuziasm. Entuziasmul este o forț�ă motivaț�io-
nală puternică ș� i unul dintre cele mai mari secrete ale
succesului. Derivat din două cuvinte greceș� ti – en care
î�nseamnă „î�n” ș� i theos care î�nseamnă „Dumnezeu” –, en-
tuziasm înseamnă „Dumnezeul din tine”. Ș� i tocmai această
putere dumnezeiască din tine î�ț�i va permite să realizezi
orice doreș� ti, dacă o eliberezi prin gândire dinamică.
Diferenț�a propriu-zisă î�ntre competenț�e, abilităț�i ș� i
inteligenț�ă dintre cei care au succes ș� i cei care eș� uează
este destul de mică. Dacă două persoane sunt de acelaș� i
calibru, cea care este plină de entuziasm va descoperi că
balanț�a se î�nclină î�n favoarea ei. Chiar ș� i o persoană en-
tuziastă cu abilităț�i de mâna a doua se va bucura adesea
de succes acolo unde o persoană cu abilităț� i de mâna
î�ntâi, lipsită de entuziasm, va da greș� .
Atunci când Mark Twain a fost î�ntrebat despre reț�e-
ta succesului său, a răspuns: „M-am născut entuziasmat”.
Thomas Edison spunea: „Când un om moare, dacă le
poate transmite entuziasmul copiilor lui, atunci le-a lăsat
o avere de o valoare inestimabilă”. Iar Emerson, î�n eseuri-
le sale, observa: „Fiecare moment măreț� ș� i impresionant
din analele istoriei reprezintă triumful entuziasmului
cuiva”. Experienț�ele de viaț�ă ale acestor bărbaț�i le con-
firmă filosofia.
Când te aș� tepț�i la ceva pozitiv, graț�ie legii atracț�iei,

î�ntocmai ca un magnet, vei atrage î�ntocmai lucrurile la
care te aș� tepț�i. Să ș� tii că aș� teptările tale de azi vor fi viaț�a
ta de mâine.
PRINCIPIUL DISCREȚIEI
N u ar trebui să-ț�i petreci niciun moment spunându-le

altora ce ai de gând să realizezi. Mărturisirea acestui
lucru este un alt mod de a căuta aprobare. Dezvăluindu-ț�i
ț�elurile, vei irosi energia valoroasă necesară pentru î�n-
deplinirea lor ș� i vei lăsa loc opunerii celor care doresc să
te controleze.
Cei mai mulț�i oameni vor î�ncerca să te convingă să
renunț�i la ț�elurile tale. Nu le place să vadă că cineva are
mai mult decât ei sau se descurcă mai bine decât ei ș� i
vor recurge la aproape orice mijloc extrem pentru a des-
curaja pe cineva care î�ncearcă să se rupă de mediocrita-
te. Nu le da ș� ansa să facă asta! Mulț�i oameni care-ș� i
doreau să realizeze ceva au pierdut lupta chiar î�nainte
să î�nceapă, fiindcă i-au lăsându-i pe ceilalț�i, î�ndeosebi
membri ai familiei, să-i descurajeze să facă ceea ce-ș� i
doreau cu adevărat. Afară de cazul î�n care î�mpărtăș� eș� ti
un ț�el cu altcineva, este mai bine să-ț�i păstrezi ț�elurile
pentru tine.
SECRETUL NR. 10
Azi meriți o pauză
C ea mai bună pauză pe care o poț�i face este una dedi-

cată meditaț�iei, cu combinaț�ia ei unică de pace ș� i pu-
tere. Oamenii preocupaț�i de progresul rasei umane au
ajuns la această concluzie, la momente ș� i î�n locuri diferite;
ș� i anume, dacă dorim să ne atingem potenț�ialul maxim
mental, fizic ș� i spiritual, un sistem de odihnă completă,
de relaxare ș� i de comunicare lăuntrică este esenț�ial. Fără
asta, ne putem aș� tepta să funcț�ionăm doar la o fracț�iune
din capacitate.
S-au dezvoltat diferite tehnici pentru a ne ajuta să
ne atingem potenț�ialul. Cea mai comună dintre ele este
meditația. Meditaț�ia nu este invenț�ia unui grup anume
sau a unui individ anume. Nu are î�n mod necesar de-a face
cu vreo grupare sau confesiune religioasă. Nu sunt nece-
sare iniț�ieri, ceremonii ș� i, î�n ciuda a ceea ce ai fost făcut
să crezi, nu trebuie să te î�nveț�e nimeni să meditezi. Deș� i

instrucț�iunile î�ț�i pot fi de ajutor, ele nu sunt esenț�iale.
Tot acel mister ș� i hocus-pocus din jurul meditaț�iei
i-a î�mpiedicat pe mulț�i să exploreze posibilitatea de a
recurge la meditaț�ie. Adevărul simplu este că arta medi-
taț�iei poate fi î�nvăț�ată de oricine aproape fără nicio difi-
cultate. Fiecare dintre noi are o abilitate î�nnăscută de a
medita. Odată ce î�nț�elegem principiile de bază, putem
medita ș� i singuri.
CARE ESTE SCOPUL MEDITAȚIEI?
M editaț�ia restabileș� te contactul cu sursa de putere

din lăuntrul nostru. Ne curăț�ă mintea ș� i ne face să
fim deschiș� i ș� i receptivi la idei creative, intuiț�ie ș� i inspi-
raț�ie. Ne dezvăluie unde am greș� it ș� i ne î�ndrumă către
calea cea bună. Ne contopim cu totul ș� i cu toț�i căci, pe
măsură ce medităm, intrăm î�n rezonanț�ă cu mintea unică
a universului. Meditaț�ia ne ajută să ne atingem potenț�ialul
suprem prin adânca odihnă a sistemului nervos, odihnă
care este mai profundă decât somnul obiș� nuit, dar î�n
mijlocul căreia rămânem totuș� i alerți. Î�n timpul ei, stre-
sul este î�ndepărtat, iar noi suntem complet relaxaț�i ș� i
calmi. Aș� a cum aleargă un atlet pentru a-ș� i antrena cor-
pul, î�n timpul meditaț�iei ș� i noi ne acordăm ș� i ne antrenăm
mintea să funcț�ioneze la potenț�ialul ei maxim. Acesta
este unul dintre principalele motive pentru care medita-
ț�ia sporeș� te eficienț�a î�n viaț�a de zi cu zi.
CÂND SĂ MEDITEZI
Î ncepe prin a-ț�i face timp pentru meditaț�ie la î�nceputul

fiecărei zile, de preferat î�nainte de micul dejun. Acest
lucru te va pune î�n acord cu Forț�a Vieț�ii ș� i te va progra-
ma pentru restul zilei. Rezervă-ț�i o perioadă similară de
timp ș� i seara. Se sugerează ca aceasta să aibă loc cu cel
puț�in patru ore î�nainte să mergi la culcare, pentru că te
vei simț�i î�n mod automat revitalizat. Meditaț�ia de seară
te va ajuta să î�nlături orice sentimente negative acumu-
late pe timpul zilei.
Ar trebui să urmezi un astfel de program sau unul
similar pentru a obț�ine cele mai bune rezultate. Să me-
ditezi o dată pe zi este mai bine decât să meditezi de
două ori pe zi o dată la două sau trei zile. Ceea ce trebuie
să cauț�i este efectul cumulativ. Consecvenț�a este un factor
important î�n obț�inerea celor mai bune rezultate.
Omul nu ar trebui să se oprească niciodată din medi-
tat. Este un proces fără sfârș� it. Odată ce ai î�nceput să me-
ditezi cum se cuvine, nu vei mai fi niciodată acelaș� i om.
Ideea este să faci din asta o parte importantă a vieț�ii tale.
UNDE AR TREBUI SĂ MEDITEZI?
P resupun că, de cele mai multe ori, vei medita acasă.

Găseș� te un loc î�n care poț�i să fii singur, de preferat
î�ntr-o î�ncăpere î�n care te poț�i izola aproape complet de
orice sursă de lumină prea puternică. Este esenț�ial să fie

un loc liniș� tit, unul î�n care să nu fii deranjat de zgomotul
din exterior. Zgomotul î�ț�i slăbeș� te memoria ș� i-ț�i distru-
ge ș� ansele de a te putea concentra ș� i de a comunica cu
mintea ta superioară.
Este o idee bună să meditezi î�n acelaș� i loc î�n fiecare
zi. După o vreme, î�ț�i vei dezvolta un soi de vibraț�ie pozi-
tivă î�n locul respectiv, care te va ajuta să ajungi la relaxare.
Vei asocia î�n mod automat acel loc cu starea de liniș� te ș� i
de pace.
Coloana vertebrală ar trebui să fie dreaptă, astfel î�ncât
sistemul nervos să nu fie constrâns, ci capabil să funcț�ione-
ze la nivelul maxim de libertate. Un scaun confortabil,
capitonat, cu spătarul drept este perfect î�n acest caz. Te
va î�mpiedica să stai cocoș� at ș� i va ajuta ca greutatea cor-
pului să fie distribuită uniform. Î�ncearcă diferite scaune
până î�l găseș� ti pe cel pe care te simț�i cel mai confortabil
ș� i î�n care nu te simț�i conș� tient de corpul tău.
Nu te î�ntinde pe spate. Poziț�ia î�ntinsă nu te va face
decât să asociezi meditaț�ia cu somnul. Î�n cele din urmă,
nu vei reuș� i decât să adormi ș� i să ratezi toate beneficiile
meditaț�iei.
ÎNAINTE SĂ ÎNCEPI
C el mai important lucru, î�nainte să î�ncepi, este urmă-

torul: NU TE LUPTA CU GÂ� NDURILE TALE. Mulț�i oa-
meni spun: „Î�mi e greu să meditez pentru că nu-mi pot
opri gândurile”. Problema lor este împotrivirea. Cu cât li
te î�mpotriveș� ti, cu atât mai mult î�ț�i vor sta î�n cale. Dar,
odată ce î�ncetezi să li te î�mpotriveș� ti ș� i le laș� i să treacă
fără să le acorzi PRINCIPALA ATENȚ� IE, vor î�nceta să te
mai deranjeze.
Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-ț�i î�nce-
tineș� ti mintea, trupul ș� i simț�urile. Î�ncerci să formezi un
fel de vacuum care poate fi umplut cu gânduri ș� i vibraț�ii
creative. Dacă î�ncepi să te gândeș� ti că trebuie să faci cu-
răț�enie î�n casă sau că trebuie să mergi la cumpărături,
opreș� te-te imediat ș� i disciplinează-ț�i mintea să revină la
meditaț�ie.
Meditaț�ia este precum schimbarea direcț�iei unei roț�i.
Mai î�ntâi, trebuie să faci ca roata să se miș� te mai î�ncet.
După ce o î�ncetineș� ti, opreș� ti ș� i î�ncepi să rulezi î�n direc-
ț�ia cealaltă.
Mintea subconș� tientă te va ajuta î�n timpul acestui
proces. Odată ce ș� tie ce î�ncerci să realizezi, va crea un
tipar care-ț�i va permite să atingi această stare de conș� ti-
entizare. Continuă pur ș� i simplu să programezi acest
obicei nou î�n subconș� tient, ș� i el va prelua controlul î�n
mod automat fără vreun efort din partea ta care să î�ț�i
distragă atenț�ia.
Această experienț�ă seamănă î�ntrucâtva cu pornirea

unei bărci cu motor. Dacă ai făcut asta vreodată, ș� tii că
prima oară când tragi de cablu motorul nu porneș� te. Mai
î�ncerci ș� i, dintr-odată, motorul porneș� te ș� i barca o ia din
loc. Aș� a se î�ntâmplă ș� i cu meditaț�ia. După ce trăieș� ti sen-
timentul acesta de câteva ori, devine din ce î�n ce mai uș� or.
MEDITAȚIA ESTE UN PROCES ÎN TREI PAȘI
1. Relaxează-te ș� i lasă-te î�n voia lucrurilor.

2. Conectează-te ș� i ascultă.
3. Vizualizează ș� i afirmă.
Metoda următoare consolidează, î�n formă simplificată,
cele mai noi descoperiri ș� i tehnici stabilite de psihologie,
religie, filosofie răsăriteană ș� i medicină.
• Pasul întâi
Relaxează-te ș� i lasă-te î�n voia lucrurilor

Cât timp ai muș� chii î�ncordaț�i, ei absorb atât energie
mentală, cât ș� i fizică. Pentru a scăpa de această energie
electrică ce î�ț�i distrage atenț�ia, î�ntinde-ț�i î�ntregul corp ș� i
relaxează-ț�i muș� chii. Apoi aș� ază-te pe scaun cu spatele
drept ș� i î�nchide ochii.
Trage adânc aer î�n piept ș� i expiră, î�ncet ș� i conforta-
bil. Simte cum te relaxezi. Este normal să te relaxezi când
expiri. Acum contractă-ț�i muș� chii î�ncordându-i ș� i apoi
relaxându-i. Î�ncepe cu braț�ele, cu mâinile ș� i umerii. Apoi

ocupă-te de muș� chii de la nivelul spatelui ș� i zonei abdo-
minale. Î�n cele din urmă, relaxează-ț�i muș� chii coapselor,
gambelor ș� i picioarelor. Mai trage o dată adânc aer î�n
piept ș� i relaxează-te.
Î�n acest punct, unele organizaț�ii î�i î�nvaț�ă pe studenț�i
o mantră, care este o frază lipsită de î�nsemnătate al că-
rei unic scop este să î�mpiedice mintea să hoinărească.
Nu ai nevoie de o mantră. Singurul motiv pentru care
funcț�ionează este pentru că tu crezi că va funcț�iona.
Cea mai bună frază pe care am găsit-o este LASĂ� -TE
Î�N VOIA LUCRURILOR. Pur ș� i simplu, spune-ț�i LASĂ� -TE
Î�N VOIA LUCRURILOR. Mai trage o dată aer î�n piept ș� i
repetă cuvintele, până când simț�i că te eliberezi de griji,
de anxietăț�i ș� i de gânduri negative. Continuă să repeț�i
aceste cuvinte până te simț�i calm ș� i î�mpăcat, iar mintea
ț�i s-a eliberat de orice gânduri conș� tiente. Î�n acest punct,
vei fi deschis ș� i receptiv.
• Pasul doi
Concentrează-te ș� i ascultă
Aceasta este o funcț�ie menită să-ț�i facă mintea mai
cuprinzătoare. Fiecare mare gânditor, filosof, teolog, mistic
sau om de ș� tiinț�ă s-a contrazis cu colegii lui pe multe
subiecte, dar singurul lucru asupra căruia au căzut cu toț�ii
de acord este că există o singură inteligenț�ă creativă î�n
univers. Această inteligenț�ă sau minte se află la originea

oricărui gând.
Intuiț�ia sau î�ndrumarea ta directă vine din partea
supraconș� tiinț�ei, prin intermediul subconș� tientului. Ț� ine
minte că subconș� tientul este deschis la ambele capete.
La unul dintre ele există afluxul de idei creative din par-
tea supraconș� tiinț�ei. Celălalt capăt este locul prin care
primeș� te instrucț�iuni de la partea conș� tientă a minț�ii.
Aș� a cum ai î�nvăț�at, judecata ta sau mintea conș� tientă te
păcăleș� te distorsionându-ț�i percepț�ia asupra realităț�ii
ș� i, ulterior, acț�iunile. Pentru a te conecta cu inteligenț�a
creativă care se exprimă ca tine și prin tine, trebuie să-ț�i
liniș� teș� ti mintea conș� tientă. Este ca ș� i când ai deț�ine ș� i ai
controla o mare centrală electrică î�n care un generator
electric de mare putere ar aș� tepta să fie la dispoziț�ia ta.
Odată ce permiț�i acestei puteri să-ț�i pătrundă î�n conș� ti-
inț�ă, viaț�a ta va deveni o experienț�ă puternică!
Este necesar să î�ncerci să î�nț�elegi sau să-ț�i dai sea-
ma cum funcț�ionează asta. Tot ce trebuie să ș� tii este că
ea există ș� i că te va ghida, permiț�ându-ț�i să pluteș� ti prin
orice probleme sau obstacole pe care viaț�a ț�i le aș� terne
dinainte. Petrece câteva minute meditând asupra faptu-
lui că aceeaș� i forț�ă care susț�ine soarele, norii, planetele
ș� i marea este înlăuntrul tău. Să ș� tii că eș� ti o expresie a
acelei puteri. Să ș� tii că este perfectă. Lasă-ț�i mintea să
plutească î�n ea. Acordă-i o ș� ansă să pătrundă î�n conș� ti-
inț�a ta ș� i să ț�i-o ilumineze. Să știi că ești UNA cu acea
putere perfectă, nelimitată.
Dacă ai vreo nevoie î�n viaț�ă sau o problemă căreia î�i

cauț�i soluț�ia, enunț�-o pe scurt. Ț� ine cont: am zis pe scurt.
Ai de-a face cu o inteligenț�ă atotș� tiutoare, aș� a că nu e
nevoie să î�i spui nimic. Faptul că spui ceva este doar pen-
tru beneficiul tău. După ce ai făcut asta, ELIBEREAZĂ�
gândul respectiv. Lasă-ț�i mintea să acț�ioneze ca un radar
ș� i simte cum î�ș�i î�ndreaptă influenț�a. Fii deschis ș� i recep-
tiv faț�ă de orice intuiț�ie sau î�ndrumare primeș� ti.
Î�nvaț�ă să ai o atitudine de ascultare, de parcă te-ai aș� -
tepta să auzi ceva. Aș� a cum am spus mai devreme, uneori
este dificil să meditezi atunci când te gândeș� ti la anumi-
te nevoi sau probleme. Dar, î�n această meditaț�ie î�n trei
paș� i, laș� i detaliile deoparte până când te-ai pregătit, apoi
le eliberezi ș� i asculț�i. Meditaț�ia este un moment î�n care
să reduci la tăcere gândurile ce-ț�i distrag atenț�ia ș� i să
asculț�i din interior î�n loc să pleci urechea la vorbăria
minț�ii conș� tiente.
Prin exerciț�iu, vei deveni dintr-odată conș� tient de fap-
tul că asculț�i. Î�ndrumarea va veni prin intermediul intu-
iției tale. Când ț�i se va transmite un imbold puternic, vei
simț�i un impuls brusc de a acț�iona: de a face ceva, de a
contacta pe cineva sau de a merge altundeva. Acesta este
semnalul tău. Aceasta este direcț�ia ta. AI Î�NCREDERE Î�N
EA. ACȚ� IONEAZĂ� Î�N URMA ACESTEI Î�NDRUMĂ� RI. Ea nu
poate da greș niciodată, căci subconș� tientul tău este co-
nectat la sursa inteligenț�ei atotș� tiutoare prin intermediul
supraconș� tiinț�ei.
Nu respinge anumite idei sau impulsuri pentru că

nu le placi, nu le crezi sau pentru că nu sunt ceea ce crezi
tu că ar trebui să fie. Atenț�ie la mintea conș� tientă care
lucrează î�mpotriva ta. Lasă-te î�ndrumat. Când primeș� ti
sugestii să mergi undeva sau să faci ceva, mergi acolo
unde ț�i se spune să mergi ș� i fă ceea ce ț�i se sugerează să
faci. Lasă-ț�i subconș� tientul să preia complet controlul.
Dacă vei face asta, vei î�ntâlni persoane ș� i circumstanț�e
care te pot ajuta. Am trăit asta de sute de ori.
Doar ascultă, acceptă și fă exact ceea ce î�ț�i spune in-
tuiț�ia. Dacă ț�i se spune să laș� i ceva î�n pace, lasă-l î�n pace.
Dacă ț�i se spune să schimbi ceva, schimbă de î�ndată. Nu-ț�i
poț�i schimba viaț�a dacă nu faci ceva diferit. Ț� ine minte:
dacă vei continua să faci ceea ce faci, vei continua să obții
aceleași rezultate. Este aceasta o veste bună? Dacă nu,
atunci ascultă-ț�i călăuza interioară ș� i fă ceva diferit!
• Pasul trei
Vizualizează ș� i afirmă
Acordă-ț�i câteva momente ca să vizualizezi ș� i să afirmi
ce vrei tu să fii, să faci sau să ai î�n experienț�a ta de viaț�ă.
Cuvintele repetate neî�ncetat ș� i cu convingere î�n această
stare de conș� tientizare, î�n special dacă sunt sprijinite de
vizualizare, vor deveni apoi realitate.
Imaginează-ț�i că ai un ecran mental î�n faț�ă. Î�ț�i poț�i
schimba viaț�a văzându-te cum faci acele lucruri pe care
ț�i le doreș� ti ș� i modificând imaginile î�n minte. Secretul
este să te vizualizezi având deja acele lucruri. Dacă-ț�i do-

reș� ti sănătate, imaginează-te perfect sănătos. Dacă-ț�i
doreș� ti bani, vizualizează-te având o mulț�ime de bani,
cheltuindu-i ș� i bucurându-te de ei. Imaginează-ț�i că ai î�n
contul bancar o sumă mare. Dacă vrei ca afacerea ta să
se extindă, imaginează-ț�i cum creș� te numărul de clienț�i.
Î�n fiecare situaț�ie, vizualizează-te zâmbind ș� i fiind fericit.
Vizualizează-ț�i dorinț�ele cât mai clar posibil. Nu tre-
buie doar să le vezi, ci ș� i să le simți. Odată ce le poț�i vizua-
liza î�n lumea nonfizică, ele sunt deja o realitate. Î�ț�i aduci
aminte de cuvintele profesorului James? „Cea mai mare
descoperire a vremurilor noastre este faptul că omul,
schimbându-ș� i aspectele interioare ale gândirii, î�ș�i poate
schimba aspectele exterioare ale vieț�ii.”
Consolidează imaginile prin afirmaț�ii pozitive refe-
ritoare la ceea ce î�ț�i doreș� ti să realizezi. Poț�i selecta din-
tre cele listate î�n ultimul capitol al acestei cărț�i sau poț�i
crea unele proprii. Continuă să le repeț�i cu voce joasă î�n
timp ce vizualizezi. Ț� ine minte î�ntotdeauna: cuvintele au
putere creativă.
Î� n final, mulțumește în sinea ta că lucrurile stau așa.
Asta te va face să conș� tientizezi că dorinț�ele tale sunt
pe cale să devină realitate ș� i va crea un sentiment de
expectativă. Este un lucru absolut esenț�ial pentru rea-
lizarea lor. Deschide ochii ș� i î�ntinde-te, bucurându-te
de sentimentul unei dorinț� e a cărei î�mplinire î�ț�i este
asigurată.
Cu cât meditezi mai mult, cu atât î�ț�i va plăcea mai

mult. Cu cât meditezi mai puț�in, cu atât meditaț�ia va
ajunge să ț�i se pară o povară. Cu cât o faci mai mult, cu
atât răsplata va fi mai mare.
SECRETUL NR. 11
Timpul vieții tale
Î n viaț�a oamenilor ocupaț�i, nu există o î�ntrebare mai

frecventă decât: „Unde s-a dus timpul?”. Timpul, desi-
gur, nu s-a dus nicăieri, după cum ar sugera î�ntrebarea,
ci doar î�ș�i urmează cursul firesc, î�n vreme ce noi conș� ti-
entizăm cu durere că am realizat mult mai puț�in din
ceea ce ne-ar fi plăcut să realizăm.
Spre deosebire de cronometrul de la un eveniment
sportiv, î�n jocul vieț�ii nu putem opri ceasul pentru o re-
luare instant. Iar atunci când protestăm spunând că „nu
avem timp”, cel mai adesea ceea ce facem nu este sufi-
cient de important ca să justifice faptul că ne facem timp
pentru asta.
Să recunoaș� tem. Nicio persoană nu are mai mult timp
decât alta. Avem cu toț�ii aceeaș� i cantitate de timp î�n fie-
care zi. Avem acelaș� i număr de minute î�n orele noastre
ș� i acelaș� i număr de ore î�n zilele noastre. Ș� i totuș� i repe-

tăm aceleaș� i fraze de când lumea.
Î�n timp ce tindem către o viaț�ă mai plină, mai completă
ș� i mai satisfăcătoare, auzim adesea despre administra-
rea bunurilor ș� i a averilor. Mai puț�ine se spun despre
administrarea talentului. Ș� i chiar mai puț� ine despre
administrarea timpului.
Fără î�ndoială, timpul trece repede. Fiecare moment
care trece este un timp din viaț�a noastră. De vreme ce
î�ntreaga noastră existenț�ă este alcătuită din timp, este
extrem de important să ne gândim la semnificaț�ia emo-
ț�ională a felului î�n care î�l folosim. „Sunt foarte ocupat”,
„Mă grăbesc” ș� i „Pur ș� i simplu n-am timp” sunt trei cuie
mari bătute î�n coș� ciugul fericirii. Să ne grăbim tot timpul
prin viaț�ă ne î�mpiedică să ne dezvoltăm o personalitate
puternică ș� i frumoasă ș� i î�i răpeș� te vieț�ii savoarea.
Î� n fiecare dimineaț� ă, dincolo de ferestrele de la
dormitor ne aș� teaptă aer curat, copaci, munț�i, câmpuri
ș� i parcuri. Dar rareori le vedem. Ne î�ntoarcem pe partea
cealaltă ș� i continuăm să dormim sau sărim pur ș� i simplu
din pat ș� i ne grăbim spre muncă. Ș� i când suntem î�ntre-
baț�i de ce păstrăm pasul aceasta zorit, insistăm că nu
avem suficient timp să facem tot ce vrem să facem.
Timpul devine stăpânul nostru. Cu toate acestea, noi
ar trebui să î�nvăț�ăm să stăpânim timpul, î�n loc să fim
stăpâniț�i de el. Trebuie să î�ncetăm să dansăm după cum
ne cântă. Nici să-l irosim, nici să ne lăsăm prinș� i î�n sin-
dromul „n-am timp”. Î�n schimb, trebuie să î�nvăț�ăm să-l
controlăm ș� i să ne facem timp pentru lucrurile impor-

tante din viaț�ă. Trebuie să smulgem biciul grabei din
mâinile timpului ș� i să redevenim stăpânii propriei vieț�i.
TIMPUL E PROBLEMA… SAU TU?
T icăitul neî�ncetat al ceasului lasă impresia că nu exis-

tă suficient timp să facem ce ne dorim să facem. De
exemplu, sunt lucruri pe care doreai să le faci de ani de
zile: să î�nveț�i o limbă străină, să vizitezi un loc anume, să
scrii o scrisoare specială, să urmezi un curs, să termini o
carte, să faci… De-ai avea timp! Eș� ti atââât de ocupat.
Dar chiar eș� ti… cu adevărat?
Oamenii urmează cursuri de managementul timpu-
lui ș� i tot ajung să nu aibă timp ca să facă toate acele lu-
cruri necesare pentru a avea succes. Adevărul este că,
dacă ne dorim neapărat să facem ceva, ne găsim timp. Nu
avem nevoie să ne spună ce să facem un expert î�n mana-
gementul timpului. Permite-mi să-ț�i dau câteva exemple.
Să presupunem că intenț�ionez să te angajez să vinzi
un exemplar din această carte cu preț�ul de pe copertă.
Cu toate acestea, î�n următoarele patruzeci de ore, î�ț�i voi
da o sută de dolari pentru fiecare exemplar pe care î�l
vinzi. Cât timp crezi că î�ț�i vei petrece mâncând, vorbind
la telefon, uitându-te la televizor, pălăvrăgind sau pur ș� i
simplu stând degeaba? Ai vorbi cu vreo persoană care
nu este un potenț�ial client?
Eș� ti la ș� coală. Pentru fiecare notă de 10 pe care o

primeș� ti, î�ț�i voi da un cec î�n valoare de cinci mii de dolari.
Dacă păstrezi o medie a notelor de 10 pe linie, î�ț�i voi da
o sută de mii de dolari. Crezi că vei găsi timp să studiezi?
Dacă ț�i-ar face cineva aceste oferte, n-ar trebui să fie
nevoie să citeș� ti vreo carte sau să urmezi cursuri de ma-
nagement al timpului ca să-ț�i faci timp să î�ndeplineș� ti cu
brio sarcina î�n vânzări sau să iei note mari, nu-i aș� a?
Motivul din spatele acestui lucru este simplu. Ai identi-
fica un ț�el foarte dezirabil ș� i ai avea o obsesie aproape
incontrolabilă de a-l atinge.
Poftim! Secretul pentru a găsi timpul necesar ca să
faci lucrurile pe care le doreș� ti este să vrei cu adevărat să
le faci, nu doar să-ț�i dorești să le faci. Cu toț�ii ne-am dori
să putem face mai mult, dar î�n realitate nu vrem cu ade-
vărat, aș� a că ne irosim timpul î�n continuare ș� i ne dorim
să avem mai mult.
Când luăm î�n cele din urmă decizia de a stăpâni tim-
pul, primul pas este să nu ne năpustim asupra celui mai
apropiat calendar ș� i să î�l repartizăm.
Acestea sunt acț�iuni rezervate ultimului pas. Primul
pas este să clarificăm de ce vrem să facem ceva, iar nu de
ce ar trebui să facem acel ceva. Facem asta dacă dobân-
dim o reală î�nț�elegere filosofică a importanț�ei, precum
ș� i a lipsei importanț�ei timpului î�n viaț�a noastră. Odată
ce avem motivaț�ia de a prelua comanda, mecanismul re-
alizării va urma ș� i el.
Să devii stăpân pe situaț�ie î�n privinț�a ceasului ș� i a

calendarului nu î�nseamnă î�n niciun fel o desconsiderare
a timpului. Doar atunci când î�nvăț� ăm cum să tratăm
problema timpului vom ajunge î�n postura de a-l putea
controla. Lucrând cu timpul, putem obț�ine rezultate re-
marcabile. Dar să o luăm uș� or! Prima î�ncercare nu trebuie
să implice atingerea unui ț�el major. Secretul succesului
este să începi. De î�ndată ce vom avea timpul de partea
noastră, cele mai simple eforturi vor î�ngloba puterea ș� i
motivaț�ia necesare pentru orice efort măreț� .
FIECARE CĂLĂTORIE ÎNCEPE

CU UN PRIM PAS
V rei mai mult timp, dar nu ș� tii de unde să î�ncepi? Iată

o sugestie: fă un efort să te trezeș� ti mai devreme!
Acest unic pas î�ț�i poate adăuga una sau două ore la ziua
ta productivă ș� i ani la viaț�a ta. Apucă-te de ceva ce plănu-
iai să faci ș� i fă-o î�n timpul liber, î�nainte de micul dejun.
Ț� i-ar plăcea să fii expert î�ntr-un subiect anume? Studia-
ză î�n fiecare dimineaț�ă timp de jumătate de oră ș� i poț�i
deveni o autoritate î�n acel domeniu. Doar de atât e nevoie.
E chiar atât de simplu; asta le scapă celor mai mulț�i oa-
meni care se tot plâng că „î�ntr-o bună zi, mi-ar plăcea
să… Dar se pare că n-am niciodată timp suficient”.
Doar pentru simplul motiv că nu te-ai apucat de
respectiva muncă, joacă sau studiu care te interesează
cu adevărat nu î�nseamnă că nu te poț�i apuca chiar acum.
Timpul nu ne descalifică. Doar ne imaginăm că o face.

Nu e niciodată prea târziu să î�ncepi ceva. Timpul este
impersonal. Este acelaș� i î�n fiecare moment. Nu ne impu-
ne nicio limitare. Limitările noastre sunt autoimpuse.
„TEORIA LUI DUPĂ”
P oț�i cunoaș� te succesul î�n orice domeniu dacă eș� ti ho-

tărât să-ț�i faci timp. De exemplu, î�n loc să faci ceva î�n
fiecare săptămână, de ce nu o faci o dată la două săptă-
mâni? Î�n loc să mergi î�n acelaș� i loc î�n fiecare luni seara,
de ce nu mergi o dată la două săptămâni? Economisind
o seară la două săptămâni, î�ț�i vei face timp pentru lucruri
mai importante.
Cei mai mulț�i oameni trăiesc î�n conformitate cu „teoria
lui după”. Au planuri mari. Vor să facă lucruri măreț�e…
după ce cresc copiii, după ce-ș� i schimbă locul de muncă,
după ce-ș� i cumpără o maș� ină nouă, după ce termină ș� coa-
la, după ce î�ș�i cumpără draperii noi etc. Această perioa-
dă de „după” nu mai vine niciodată, dar ei î�ș�i tot promit
că î�ntr-o bună zi vor obț�ine ceea ce vor. Ș� i, cu toate că
oportunitatea poate să-ț�i bată de mai multe ori la uș� ă,
rar se î�ntâmplă să se aș� eze î�n prag ș� i să te aș� tepte.
Fă chiar acum lucrurile pe care ț�i le-ai dorit î�ntotdeau-
na. Sau fă-ț�i planuri acum. Sau programează-ț�i subcon-
ș� tientul acum. Nu mâine! Nu vei avea niciodată mai
mult timp decât ai astăzi. Modul î�n care-ț� i petreci
următoarele douăzeci ș� i patru de ore determină cum î�ț�i

vei petrece următoarele douăzeci ș� i patru de ore după
aceea. Ș� i aș� a mai departe.
Dobândeș� te acel sentiment ale aventurii. Î�n urmă-
toarea ta zi liberă, fă o excursie î�n parc, la munte sau
î�ntr-o staț�iune de la malul mării. Nu contează vremea!
Ridică-te î�n picioare ș� i ieș� i pe uș� ă!
Foloseș� te-ț�i imaginaț�ia. Gândeș� te-te cum ar fi să-ț�i
iei un bilet undeva, să-ț�i faci valiza, să trânteș� ti uș� a ș� i să
evadezi din monotonia rutinei zilnice. Chiar dacă este o
călătorie scurtă, gândeș� te-te cât de î�ncântat o să spui:
„Plec î�n vacanț�ă săptămâna viitoare”.
Vrei să călătoreș� ti î�n ț�ări străine? Puntea de legătură
este să-ț� i faci timp. Să-ț� i faci planuri ș� i să te pui pe
treabă. Nu mai aș� tepta nicio clipă î�n plus. Odată ce ai
sentimentul că vei face să se î�ntâmple ceva, acel ceva va
î�ncepe să se î�ntâmple. Să călătoreș� ti va deveni parte din
tine ș� i vei căpăta o dorinț�ă puternică de a vedea tot mai
mult din lume.
Ca să ajungi să te aș� tepț�i să faci ceva anume, secretul
este să o simț�i. Capătă sentimentul că acum se î�ntâmplă,
că vei scăpa din rutina ta firească. Expectativa va pune î�n
miș� care o putere măreaț�ă din lăuntrul tău care î�ț�i va
transforma dorinț�ele î�n realitate. Cu cât devii mai entu-
ziasmat, cu atât mai rapid ț�i se va î�ndeplini dorinț�a.
Menț�inând o stare de expectativă, vei atrage căile ș� i mo-
dalităț�ile necesare pentru aventuri mai mari ș� i mai bune.
NU LĂSA TIMPUL SĂ TE CONTROLEZE.

CONTROLEAZĂ-L TU PE EL!
F rustrarea ș� i descurajarea sunt î�ntotdeauna create de

noi î�nș� ine. Dacă stăm puț�in să ne gândim, descope-
rim că timpul, fără biciul lui, ne este un mare susț�inător.
Slujba noastră î�nseamnă să î�nvăț�ăm să iubim timpul;
să-l preț�uim pentru valoarea pe care o aduce. Aș� a cum
s-a remarcat cu mare î�nț�elepciune, noi suntem î�nvăț�aț�i
să facem economie de timp ș� i să ne irosim viaț�a.
Timpul are î�nsemnătate doar atunci când este î�ncăr-
cat de experienț�e ce sporesc î�nsemnătatea vieț�ii. Pare să
se scurgă î�ncet sau să zboare î�n funcț�ie de ceea ce conț�i-
ne. Odată ce î�nț�elegem asta, î�ncepem să deprindem rolul
pe care î�l joacă î�n viaț�a noastră, făcându-ne timp aș� a
cum ne dorim ș� i când ne dorim.
Iată un exemplu despre cum să-ț�i faci timp. Să pre-
dau este prima mea dragoste. Au existat vremuri când
am ț�inut peste 150 de cursuri ș� i seminare î�n decurs de
un an. Aceste cursuri ș� i seminare î�mi ocupau mare parte
din timp, dar adoram fiecare moment. N-am avut nicio-
dată vreo pregătire de scriitor, aș� a că găsesc că scrisul
este foarte solicitant pentru abilităț�ile mele. Ș� i totuș� i m-am
deprins singur să scriu, făcându-mi timp pentru asta.
Pentru că mi-ar plăcea mai mult să predau, trebuie
să-mi fac timp să scriu. Iar această carte a fost suficient
de importantă pentru mine ca să-mi fac timp. Trei luni
m-am izolat de restul lumii ca să-mi ating acest scop.
Restul lumii ș� i prietenii mei au crezut că am murit sau că

am dispărut! Dar eu nu făceam decât să lucrez la manus-
cris. La urma urmei, ce î�nseamnă trei luni din viaț�a mea,
când rezultatele sunt î�n beneficiul atâtor oameni?
Deș� i eram „mort” pentru tot restul lumii, eram cât se
poate de viu prin ceea ce făceam. Î�ncântarea ș� i entuzias-
mul meu erau create de mine ș� i mi-au permis să termin
cartea. Î�n esenț�ă, scrierea cărț�ii necesita disciplină, să-mi
fac timp ș� i să creez acea î�ncântare ș� i acel entuziasm care
m-au făcut să merg până la capăt.
Foarte mulț�i oameni sunt plictisiț�i. Spun că nu e nimic
de făcut. Ce trist! Beau, se uită la televizor, joacă jocuri
video, cărț�i sau bingo ș� i fac aproape orice ca să piardă
timpul. Dar, î�n timp ce pierd timpul, î�ș�i pierd ș� i imagina-
ț�ia creativă. Nu au pic de timp pentru studiu, meditaț�ie
sau autoperfecț�ionare.
Viaț�a î�nseamnă acț�iune. Lipsa de acț�iune î�nseamnă
moarte. Timpul se scurge. Viaț�a este un caz de urgenț�ă.
Momentul este acum.
Vizualizează-te ca o persoană care face î�ntotdeauna
lucrurile pe loc. Orice î�ț�i imaginezi este realizat imediat
sau, cel puț�in, î�ț�i faci planuri să realizezi acele lucruri
imediat. Dacă î�ț�i doreș� ti cu adevărat să fii puternic din
punct de vedere emoț�ional, sănătos, de succes ș� i viu, gă-
seș� te timp să studiezi ș� i să meditezi asupra principiilor
despre care am vorbit. Să ai succes cere timp. Mult timp.
Nu există o formulă magică. E nevoie de studiu, de medi-
taț�ie ș� i de acț�iune.
Foloseș� te-te de timpul pe care ț�i l-a dat Dumnezeu.

Majoritatea oamenilor nu-ș� i dau seama de valoarea tim-
pului până când nu ajung să-l epuizeze, apoi imploră să
li se mai acorde câteva minute. Cei care au murit î�n ulti-
mele douăzeci ș� i patru de ore ar fi dat orice pentru a mai
primi î�ncă douăzeci ș� i patru de ore. Î�ț�i poț�i petrece ur-
mătoarele douăzeci ș� i patru de ore atingându-ț�i adevă-
ratul potenț�ial sau afundându-te î�n iadul tău personal.
Alegerea î�ț�i aparț�ine.
TIMPUL DEVINE O UNEALTĂ,

NU UN TIRAN
T rebuie să î�nvăț�ăm să privim ceasul aș� a cum î�ș�i pri-

veș� te un artist materialele. Nu ca pe un bici, ci ca pe
o pensulă cu care să adaugi frumuseț�e tabloului pe care
î�l pictezi. Trebuie să fii conș� tient de libertatea de alegere
pe care o exerciț�i ș� i să î�nveț�i valoarea timpului fără să te
temi de el. Cu alte cuvinte, trebuie să faci orice faci, fiind-
că te foloseș� ti de timp pentru scopurile ș� i obiectivele
tale ș� i î�n niciun caz nu trebuie să-i permiț�i să fie un scop
î�n sine. Nu există nicio virtute î�n bugetarea timpului decât
dacă beneficiezi de mai mult timp ca urmare a acestui
lucru.
Folosirea eficientă a timpului depinde î�n mare mă-
sură de a î�nvăț�a să-ț�i stabileș� ti priorităț�i. Una dintre cele
mai simple, dar ș� i mai bune metode de a face asta, este
să deprinzi obiceiul de a nota pe hârtie, î�n fiecare seară,
î�nainte să te bagi î�n pat, cele mai importante șase lucruri

pe care vrei să le faci a doua zi. După ce notezi aceste lu-
cruri, pune-le î�n ordinea priorităț�ii. Pe măsură ce realizezi
lucrurile pe care ț�i le-ai propus să le faci, vei fi cuprins
de un sentiment al realizării. Fiecare proiect pe care-l
duci la î�ndeplinire î�l va face pe următorul să pară mai
uș� or. Iar după fiecare succes va urma un altul.
Să-ț�i aloci orele unei î�ntrebuinț�ări cât mai bune con-
stituie un exerciț�iu mintal excelent pentru că, făcând
asta, trebuie să decizi î�n privinț�a importanț�ei relative a
lucrurilor de inclus pe lista de activităț�i zilnice. Acest tip
de evaluare preliminară, care ajută la separarea lucruri-
lor esenț�iale de cele neesenț�iale, garantează o răsplată
mult mai mare î�n raport cu timpul iniț�ial alocat.
Un vechi proverb chinezesc spune că: „O călătorie de
o mie de mile î�ncepe cu un prim pas”. Nu doar că trebuie
să î�ncepi să mergi, dar trebuie să continui să mergi înainte.
Să-ț�i administrezi timpul eficient nu î�nseamnă că tre-
buie să te grăbeș� ti. Unii oameni sunt î�ntotdeauna pe fugă,
dar nu par vreodată să reuș� ească să facă mai mult decât
cei care o iau î�ncet. Ț� i-aduci aminte când ai î�ncercat ulti-
ma oară să „economiseș� ti timp”? Ce ai făcut cu timpul
economisit? L-ai pus deoparte să-l foloseș� ti î�ntr-o bună
zi când vei avea nevoie? Ideea este că timpul poate fi ad-
ministrat, dar nu și economisit. Î�ncercarea de a-ț�i economi-
si timpul nu duce decât la anxietate ș� i la frustrare. Ț� ine
minte avertismentul nostru anterior: Nu-ț�i economi tim-
pul ca să-ț�i iroseș� ti viaț�a!
Pentru a-ț�i î�ntrebuinț�a cum trebuie timpul, mai î�ntâi

trebuie să realizezi cum î�l foloseș� ti î�n prezent. Aruncă o
privire la activităț� ile zilnice ș� i vezi unde poț� i să faci
schimbări.
Fă mai î�ntâi sarcinile ș� i activităț�ile cele mai neplăcu-
te. Î�n acest fel, vei munci mai din greu ș� i vei realiza mai
multe, fiindcă mereu vor urma sarcini mai plăcute.
Rezervă-ț�i timp să-ț�i faci timp. Nu uita să-ț�i faci timp
î�n program pentru a-ț�i face planuri.
NU A EXISTAT NICIODATĂ
UN MOMENT MAI BUN PENTRU TINE
C um noi existăm î�ntr-un univers cu un ritm ș� i o sincro-

nizare minunate, mintea ș� i corpul nostru răspund cu
uș� urinț�ă la ritmul repetiț�iei î�n acț�iune. Î�n stăpânirea
timpului, să nu priveș� ti niciodată regularitatea ca pe
ceva banal, neinteresant sau ca pe o chestiune de dato-
rie. Gândeș� te-te la ea ca la un tip de ritm care face ca
muzica să fie plăcută. Eș� ti provocat ș� i invitat să te miș� ti
î�n ritmul ei ș� i să surprinzi cadenț�a melodiei vieț�ii. Unul
dintre principalele obiective ale acestei cărț�i este să-ț�i
dezvolț�i mai mult stima de sine pentru a te bucura de
TIMPUL PE CARE Î�L AI LA DISPOZIȚ� IE!
SECRETUL NR. 12
Depășirea fricii și a grijilor
T eama există de mii de ani. Strămoș� ii noș� tri primitivi

se temeau de tunete ș� i de fulgere, se temeau de ani-
malele sălbatice ș� i se temeau unii de alț�ii. Frica a fost pre-
zentă ș� i când Noe ș� i-a lansat arca la apă. Cuvântul „frică”
apare î�n Biblie de peste patru sute de ori. Când naț�iunile
sunt î�n război, lumea se teme de un conflict extins. Dacă
nu există un război, atunci ne temem că ar putea exista
un conflict î�n viitor. Î�ntre timp, ne temem de o mie de
lucruri, mai mici sau mai mari, referitoare la noi sau la
alț�i oameni ș� i la situaț�ii din viaț�a noastră de zi cu zi.
Ne-am născut cu două temeri: teama de a cădea ș� i
teama de zgomote puternice. Pe restul le-am dobândit
singuri. Teama ia multe forme. Există claustrofobia, tea-
ma de spaț�ii î�nchise; agorafobia, teama de spaț�ii largi;
ailurofobia, teama de pisici; astrofobia, teama de tunete
ș� i de fulgere; hematofobia, teama de sânge; acrofobia,
teama de î�nălț�imi; hidrofobia, teama de apă; nictofobia,

teama de î�ntuneric; ș� i cea mai rea dintre toate: teama de
eș� ec.
Teama este o emoț�ie distructivă care poate da o lovi-
tură fatală oricărei î�ncercări de a-ț�i dezvolta o î�ncredere
î�n sine totală. Dacă le permiț�i temerilor să-ț�i conducă
viaț�a, î�ț�i va fi imposibil să-ț�i creezi viaț�a pe care ț�i-o do-
reș� ti cu adevărat.
NU-ȚI CONSOLIDA EȘECURILE,

DESFIINȚEAZĂ-LE
C ând î�ț�i dedici gândurile predominante eș� ecului, eș� ti

constrâns să eș� uezi. Eș� ecul este consolidat prin re-
petiț�ie constantă. De câte ori pe zi te gândeș� ti că vei da
greș� ș� i la eș� ec î�n general? Le spui vreodată celor din jur
că ș� tii că vei da greș� ? Te surprinzi vreodată gândindu-te:
„Ce ratat am ajuns” sau la o mie de alte motive pentru
care crezi că vei da greș� ? Asta este un fel de repetiț�ie
negativă care, combinată cu condiț�ionarea din copilăria
timpurie, te face să răspunzi la cele mai mari provocări
ș� i oportunităț�i prin: „Nu pot!”.
De ce nu putem depăș� i teama de eș� ec? Mai î�ntâi, tre-
buie să fim dispuș� i să înfruntăm eș� ecul. Î�nainte să te
apuci de un nou demers, î�ntreabă-te: „Care este cel mai
rău lucru care se poate î�ntâmpla?”. Fii pregătit din punct
de vedere mintal î�n caz că vei eș� ua. Este important să
facem aici o distincț�ie î�ntre acest lucru ș� i aș� teptare. Nu

spun că ar trebui să te aș� tepț�i să eș� uezi, căci asta ar face
din eș� ec o certitudine. Ceea ce spun, de fapt, este că, dacă
eș� ti pregătit mintal pentru ce e mai rău, atunci vei avea
î�ncrederea necesară care să-ț�i permită să î�nfrunț�i cu
succes cele mai mari provocări.
Ne facem griji î�n privinț�a multor lucruri, dar toate se
rezumă la asta: NU TRĂ� IM Î�N MOMENTUL PREZENT.
Gândeș� te-te la asta. Poț�i să-ț�i faci griji doar dacă eș� ti con-
centrat pe viitor sau pe trecut. Dacă trăieș� ti î�n momen-
tul prezent, este imposibil să-ț�i faci griji. De exemplu, eș� ti
î�ngrijorat chiar î�n clipa asta? Bineî�nț�eles că nu! De ce?
Pentru simplul fapt că citeș� ti cartea asta, iar concentra-
rea precedă grija din acest moment. Mintea nu se poate
gândi la două lucruri deodată.
Poț�i ajunge să depăș� eș� ti teama ș� i grijile luând fieca-
re zi aș� a cum este ș� i, chiar mai bine, fiecare moment.
Spune-ț�i pur ș� i simplu: „Î�n următoarele câteva minute,
ore sau zile, voi…” Fă o afirmaț�ie pozitivă ș� i ț�ine-ț�i pro-
misiunea doar pentru acea perioadă de timp. Uită de vi-
itorul care î�i urmează. Dacă trăieș� ti viaț�a moment cu
moment, grijile vor dispărea.
Este important să ai simț�ul umorului. Umorul este o
supapă de siguranț�ă; te î�mpiedică să te iei prea î�n serios.
Problema î�n cazul celor mai mulț�i oameni este că iau
viaț�a prea î�n serios. Chiar ș� i religia este un subiect prea
serios. Ce ar trebui să fie luminos, exaltant ș� i î�nălț�ător
este cel mai adesea o experienț�ă care te umple de vină.
Ne î�ntoarcem la ceea ce ai î�nvăț�a deja: dacă î�i faci pe oa-

meni să se simtă mai „prejos decât” sau nevrednici, î�i poț�i
controla. Este vorba de vechea situaț�ie a dependenț�ei.
Dar cu siguranț�ă Creatorul trebuie să aibă simț�ul
umorului. Dacă priveș� ti porcul furnicar sau porcul spi-
nos, nu e greu să ajungi la concluzia că Creatorul trebuie
să aibă simț�ul umorului! Creatorul ne-a hărăzit cu sim-
ț�ul umorului pentru a ne alina tensiunile. Umorul ne
permite să râdem de propriile temeri.
Confruntă-te neî�ncetat cu ceea ce î�ț�i provoacă tea-
mă, pentru că, î�ntr-un final, teama ta va fi demascată ș� i o
vei percepe drept ceea ce este: o iluzie. Asta te va ajuta
să devii mai puternic din punct de vedere spiritual ș� i
emoț�ional.
Î�n cea mai mare parte a timpului, frica apare când ne
folosim mai mult mintea decât corpul. Dacă gândeș� ti
prea mult ș� i neglijezi acț�iunea, generezi frică. Du o viaț�ă
mai activă ș� i vei avea mai puț�in timp să-ț�i faci griji. Fă
plimbări lungi, ca să-ț�i eliberezi corpul de tensiune. O min-
te prea activă ș� i un corp prea puț�in activ pot duce la neca-
zuri. Când ieș� i la plimbare, ia cartea asta cu tine. Găseș� te
un loc liniș� tit, ia o pauză ș� i deschide-o la î�ntâmplare.
Subconș� tientul te va ghida către pagina potrivită. Citeș� te
o pagină, două ș� i apoi porneș� te pe drumul lung spre
casă. Î�n timp ce te plimbi, gândindu-te la ce ai citit, min-
tea ș� i corpul tău vor lucra î�ntr-un echilibru perfect. Frica
apare î�n absenț�a echilibrului. Principiul a fost recunos-
cut î�n ceea ce priveș� te dezvoltarea corpului, dar a fost
complet trecut cu vederea î�n privinț�a dezvoltării menta-

le ș� i a realizării armoniei î�ntre cele două.
SCHIMBAREA, ORDINEA UNIVERSULUI
S pitalele de boli mintale sunt pline de pacienț�i care sunt

incapabili să facă faț�ă schimbărilor. Aceș� ti oameni au
recurs la diverse mijloace î�n î�ncercarea de a scăpa de
schimbare. Dar, dacă există vreo certitudine mai mare
decât moartea ș� i taxele, aceasta este caracterul inevita-
bil al schimbării. Nimeni nu poate evita schimbarea.
Trebuie să î�nvăț�ăm să o acceptăm ș� i să o aș� teptăm cu
nerăbdare.
De fapt, schimbarea este ceva ce ne dorim. Vrei să ai
parte de frumuseț�e î�n viaț�ă, ș� ampanie î�n loc de bere, un
automobil de lux î�n loc de o banală maș� ină, un cămin î�n
loc de o casă. Ș� i nu poț�i avea parte de toate astea decât
dacă abandonezi orice temeri.
Schimbarea î�nseamnă să-ț�i schimbi modul de gândi-
re. Î�nseamnă, de asemenea, să fii dispus să renunț�i la
starea actuală a lucrurilor, pentru ca ele să fie cum vrei
tu să fie! Nimeni altcineva nu poate face asta î�n locul tău.
SCHIMBAREA APARE CÂND

EȘTI DISPUS SĂ FII DIFERIT
D e un lucru poț�i fi sigur: dacă vrei să scapi de medio-

critate, trebuie să hotărăș� ti î�n mod conș� tient că vrei
să fii diferit. Toți oamenii mari sunt diferiți. Sunt diferiț�i
de mase. Asta este ceea ce î�i face să iasă î�n evidenț�ă.
Trebuie să ai destul curaj ca să-ț�i spui: „N-am să duc
o viaț�ă scăldată î�n mediocritate. Eu sunt diferit. Sunt o
persoană extraordinară, cu un viitor extraordinar. O viaț�ă
plictisitoare nu e pentru mine”. Repetă aceste afirmaț�ii.
Î�ncepe chiar acum!
Dacă te simț�i epuizat ș� i temător, poate că nu există pic
de aventură î�n viaț�a ta. Nimic nu este mai rău decât să fii
î�mpotmolit î�n rutină. Să dormi î�n acelaș� i pat î�n fiecare
noapte, să mănânci î�n aceleaș� i restaurante, să te î�ntâlneș� ti
cu aceleaș� i persoane, să mergi pe acelaș� i drum spre mun-
că, să faci aceleaș� i lucruri zilnic î�nseamnă o adevărată
nebunie. Monotonia distruge creativitatea ș� i te va face des-
tul de repede să ajungi să baț�i la uș� a psihiatrului. Oamenii
prinș� i î�n ciclul acesta sunt sclavii monotoniei, cei care se
tem chiar ș� i de cea mai mică schimbare.
Când te simț�i frustrat de rutina ta zilnică, schimb-o.
Schimbarea nu î�nseamnă să-i desconsideri pe cei din jur
sau să te simț�i superior. Î�nseamnă să-ț�i revendici drep-
tul de a vorbi ș� i de a acț�iona î�n numele tău ș� i de a face
tot ce e nevoie pentru a fi fericit. Iată cum a rezumat
Confucius această idee: „Cei care vor să aibă fericire î�n-

totdeauna trebuie să se schimbe adesea”.
Primul lucru ce trebuie făcut este să nu te mai opui
schimbării. Î�nvaț�ă să trăieș� ti cu ea ș� i să te bucuri de ea.
Compania ta se va schimba. Guvernul se va schimba. Ș� i
oamenii din jurul tău se vor schimba. Toț�i ș� i toate se vor
schimba, aș� adar ce rost are să te opui? De ce să nu fii tu
cel care spune: „Să vedem ce pot schimba pentru a î�m-
bunătăț�i lucrurile”.
Fă schimbările potrivite. Schimbările potrivite sunt
î�ntotdeauna pozitive. Î�ncepe prin a schimba lucruri mă-
runte î�n fiecare zi, până când schimbarea devine un mod
de viaț�ă. Nu te agăț�a de un stil de viaț�ă. Schimbă-ț�i mobi-
lierul sau stilul vestimentar. Schimbă modul î�n care sunt
aranjate lucrurile î�n camera ta, î�n apartamentul sau casa
ta. Nu lăsa nimic la fel. Continuă să schimbi câte ceva
doar ca totul să fie mai interesant.
Simț�i că te î�mpotriveș� ti acestei idei? Dacă da, asta se
î�ntâmplă pentru că te simț�i ameninț�at de schimbare. Nu
uita, singurul mod de a-ț�i depăș� i frica este să faci ceea ce
te temi mai mult. Ș� i dacă asta î�nseamnă schimbare, atunci
trebuie să te schimbi!
Schimbă-ț�i tunsoarea ș� i culoarea părului. Î�ncearcă
mâncăruri noi. Dacă eș� ti nemulț�umit de felul î�n care arăț�i,
fă-ț�i un tratament de î�nfrumuseț�are sau mergi la un chi-
rurg plastician. O nouă î�nfăț�iș� are ar putea face minuni
pentru personalitatea ta. Surprinde-te pe tine ș� i pe prie-
tenii tăi cu noua î�nfăț�iș� are.
Schimbarea este un obicei. Tu î�ți� trăieș� ti î�ntreaga viaț�ă

după anumite obiceiuri. Î�ncă din copilărie, te-ai deprins
să reacț�ionezi î�n felul î�n care o faci. Să-ț�i schimbi viaț�a
î�nseamnă să-ț�i schimbi obiceiurile. Uneori, asta poate
fi neplăcut, dar procesul schimbării unui obicei va fi
temporar.
Pentru a depăș� i anxietatea î�n privinț�a schimbării,
gândeș� te-te la beneficiile de care vei avea parte. Concen-
trează-te pe aceste beneficii î�n locul temerilor ș� i presu-
puselor greutăț�i pe care le-ar putea impune schimbarea.
Notează-ț�i pe hârtie aceste beneficii. Citeș� te-le î�n fiecare
zi ș� i vezi î�n ce fel ai de câș� tigat î�n urma acestei schimbări.
Priveș� te tot ce-ț�i aduce viaț�a ca pe o oportunitate de
a te schimba în mai bine. Dacă eș� ti pe cale să fii transfe-
rat sau dacă biroul sau departamentul tău e pe cale să fie
î�nchis, dacă ț�i s-a restructurat postul, dacă partenerul de
viaț�ă te-a părăsit, dacă trebuie să te muț�i altundeva sau
dacă maș� ina ta nu mai funcț�ionează, î�n loc să stărui asu-
pra aspectelor negative, gândeș� te-te la consecinț� ele
pozitive. Dacă î�ncetezi să mai opui rezistenț�ă, accepț�i
schimbarea ș� i aș� tepț�i cu nerăbdare o experienț�ă nouă ș� i
mai bună, ț�i se va î�ntâmpla ceva bun. Se î�ntâmplă lucruri
bune atunci când eș� ti pregătit pentru schimbare.
SECRETUL NR. 13
Mergi înainte cu ajutorul comunicării

pozitive
U na dintre cele mai des folosite propoziț�ii pe care le

aud î�n funcț�ia mea de consilier este „pur ș� i simplu
nu comunicăm”. Pentru că cei mai mulț�i oameni tind să
identifice comunicarea cu cuvântul scris sau vorbit, ei
simt că nu comunică. Dar lucrurile nu stau aș� a deloc. Noi
comunicăm î�ntotdeauna. Oamenii comunică prin limba-
jul trupului, prin expresii faciale, prin gesturi, ticuri ș� i chiar
ș� i prin liniș� te. Abilitatea noastră de a comunica se vede
tot atât de bine î�n ceea ce nu ne spunem pe cât se vede î�n
ceea ce ne spunem.
Î�n cultura occidentală, nu se face prea mult pentru a
se dezvolta comunicarea nonverbală. Î�n unele culturi se
pune un accent considerabil pe comunicarea nonverba-
lă. Japonezii au un cuvânt pentru asta: harrigay. Derivat
din alte două cuvinte japoneze, harra, care î�nseamnă
„stomac”, ș� i gay, care î�nseamnă „artă”, harrigay este arta

de a pătrunde î�ntr-o altă persoană ș� i de a î�ncerca să o
î�nț�elegi fără prea mult ajutor din parte cuvântului vorbit.
O persoană este responsabilă nu numai pentru ceea ce
spune, ci ș� i pentru ceea ce î�nț�elege interlocutorul prin
gesturile, ticurile, expresiile ș� i limbajul corpului său etc.
Dacă ai probleme cu comunicarea, primul lucru pe
care trebuie să-l î�nț�elegi ș� i să-l accepț�i este acela că tu
eș� ti responsabil atunci când ceilalț�i nu te î�nț�eleg. Cel mai
probabil problema o constituie felul î�n care î�i faci pe cei-
lalț�i să te perceapă ș� i modul î�n care comunici nonverbal
cu cei din jur. Toate problemele de familie, toate proble-
mele de comunicare î�n afaceri, toate neî�nț�elegerile per-
sonale, până ș� i războaiele provin din inabilitatea noastră
de a î�nț�elege punctul de vedere al celuilalt. Aș� adar să
î�ncepem prin a recunoaș� te faptul că nu-i putem schimba
pe alț�ii, dar că ne putem schimba atitudinea pe care o
avem faț�ă de ei.
Comunicarea este un sistem de livrare pentru atitu-
dinile noastre. Felul î�n care ne exprimăm este o mani-
festare exterioară a ceea ce gândim. Longfellow scria:
„O singură conversaț�ie î�n timpul mesei cu o persoană
î�nț�eleaptă este mai bună decât un studiu de zece ani al
oricăror cărț�i”.
Una dintre cele mai mari probleme care ameninț�ă o
căsnicie apare atunci când ambii parteneri nu au î�nvăț�at
cum să comunice unul cu celălalt. Cele mai multe eș� ecuri
î�n afaceri nu sunt de fapt eș� ecuri î�n afaceri, ci eș� ecuri la
nivel individual. Oamenii pur ș� i simplu dau greș� când

vine vorba de comunicare. Aproape fiecare studiu arată
că angajaț�ii consideră că un manager bun este unul cu
care pot comunica.
Fiecare dintre noi este un manager. Poate că eș� ti ma-
nagerul unei afaceri, al familiei tale, al jobului tău, al edu-
caț�iei tale sau al prieteniilor tale. Ca să ai succes, fiecare
dintre acestea necesită o comunicare pozitivă. Iată câteva
modalităț�i prin care poț�i fi mai eficient.
ASCULTĂ! ASCULTĂ! ASCULTĂ!
N imic nu este mai important î�n comunicare decât să

ș� tii să asculț�i. Există o poveste veche despre două
femei care merg pe stradă ș� i se î�ntâlnesc cu o a treia fe-
meie. Una dintre ele se lansează î�ntr-o conversaț�ie cu a
treia care durează zece minute î�ncheiate. Prima dintre
ele observa ce se î�ntâmpla, a doua vorbea, iar a treia
asculta. Când s-au despărț�it î�ntr-un final, cea de-a doua
femeie i-a spus primei: „N-am cunoscut o femeie mai
deș� teaptă!”. „Dar abia dacă a scos un cuvânt”, a protestat
prima. „Ș� tiu”, i-a răspuns cea de-a doua. „Dar a ascultat.
Asta denotă că e deș� teaptă!”
Să-ț�i dezvolț�i abilitatea de a asculta va demonstra că
ș� i tu, la rândul tău, eș� ti o persoană deș� teaptă. Cu toț�ii
simț�im că cine are bunul-simț� de a asculta ceea ce avem
de zis trebuie să fie un prieten bun. Să ș� tii să asculț�i a
devenit o artă pierdută. Observă că atunci când vorbeș� ti

cei mai mulț� i oameni abia aș� teaptă să faci o pauză ca
să poată î�ncepe ei să vorbească. De fapt, ei nu te aud cu
adevărat. Sunt prea ocupaț�i repetând î�n minte ce au de
gând să spună.
Î�n studierea percepț�iei extrasenzoriale (ESP), s-a sta-
bilit că, dacă trimiț�i un gând ș� i nu există nimeni care să-l
primească, acel gând pur ș� i simplu nu există. Cu alte cuvin-
te, trebuie să existe atât un destinatar, cât ș� i un expeditor.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i î�n cazul conversaț�iei. Dacă ci-
neva vorbeș� te cu tine ș� i tu nu asculț�i, conversaț�ia nu există.
Ascultatul este de departe o componentă vitală pen-
tru o comunicare bună, dar este ș� i cea mai ignorată. Mare
parte din viaț�ă ne-o petrecem î�nvăț�ând să citim, să scriem,
să vorbim, dar nu petrecem niciun pic de timp ca să de-
prindem arta de a asculta. Cei mai mulț�i dintre noi vor
pur ș� i simplu să vorbească ș� i, dacă oamenii nu ascultă,
se supără foarte tare.
Fie că eș� ti conș� tient de asta sau nu, felul î�n care as-
culț�i are un impact mai mare asupra celorlalț�i decât felul
î�n care vorbeș� ti. Lumea are mare nevoie de buni ascultă-
tori. Nimic nu ameninț�ă mai mult stima de sine a unei
persoane decât indiferenț�a. Dar să ș� tii să asculț�i ț�ine de
mai mult decât de simpla tăcere. Să dai semne de iritare
ș� i de plictiseală, de sarcasm, să î�ntrerupi cu nepăsare,
să nu fii de acord cu ceea ce spune persoana respectivă
ș� i să nu acorzi nicio importanț�ă lucrurilor spuse joacă
toate un rol î�n crearea unor lacune î�n comunicarea noastră.
Când te comporț�i aș� a, cealaltă persoană se simte res-

pinsă. Î�ș�i spune î�n sinea ei: „Am ceva important de spus.
Am nevoie să fiu auzită”. Iar persoana respectivă va fi
auzită; dacă nu de tine, atunci de către altcineva! Va fi tot
ceea ce e necesar pentru a face pe cineva să o asculte. Pe
un copil î�l pot apuca pandaliile, poate vărsa ceva sau se
poate certa cu fraț�ii lui. Studentul poate trage chiulul
sau poate refuza să î�nveț�e. Partenerul de viaț�ă se poate
afunda î�n muț�enie sau poate să stea departe de casă. An-
gajatul se poate enerva ș� i plânge. Fiecare dintre ei va
găsi o cale de a se face auzit.
Î�n cea mai mare parte, oamenii nu comunică. Pur ș� i
simplu vorbesc cu rândul! Unii dintre ei n-ar asculta ni-
ciodată, dacă nu ar fi nevoiț�i să o facă. Ș� i î�n asta constă
problema. Puț�ini sunt cei care vor cu adevărat să asculte
sau să-ș� i î�mbunătăț�ească abilităț�ile de ascultare.
Cu scurtă vreme î�n urmă, mi s-a demonstrat acest
lucru, când mi s-a oferit să predau două cursuri la un
colegiu local. Primul era despre vorbitul în public, iar al
doilea despre ascultat. De fapt, am acceptat pentru a
dovedi ceva. Î�n decurs de câteva zile, s-au ocupat toate
locurile pentru cursul despre vorbitul î�n public. De fapt,
chiar am fost nevoit să ț�in două cursuri pentru a face
faț�ă numărului de persoane care se î�nscriseseră.
Cât priveș� te cursul despre ascultat, la el nu s-a î�n-
scris nici măcar o singură persoană! Toată lumea voia să
vorbească, dar nimeni nu-ș� i dorea să asculte.
Dacă stai să te gândeș� ti la asta, care sunt oamenii pe

care î�i preț�uieș� ti cel mai mult? Sunt cei care te ascultă.
Suntem atraș� i de oamenii care vor să audă ce avem de
zis. Tocmai de aceea atâț�ia psihiatri ș� i psihologi au afa-
ceri î�nfloritoare. Oamenii vor ca cineva să-i asculte, chiar
dacă trebuie să plătească o sută de dolari sau mai mult
pe oră pentru acest privilegiu.
Ca să fii un bun ascultător, trebuie să vrei să fii un bun
ascultător. Fiecare persoană cu care intri î�n contact tre-
buie făcută să se simtă importantă. Dacă ș� eful unei
organizaț�ii, vreo persoană publică sau o figură politică
pentru care ai mare respect ar dori să vorbească cu tine,
ai avea urechile ciulite. Dar dacă un măturător stradal,
un gunoier, o cameristă sau un om care spală vasele ar
dori să-i acorzi câteva minute din timpul tău, ai fi la fel
de atent? Probabil că nu! Ș� i totuș� i, dacă toț�i aceș� ti oa-
meni ar dispărea o săptămână, de cine ț�i-ar fi dor mai
tare? De cei care simbolizează autoritatea sau de oame-
nii care-ț�i fac viaț�a mai confortabilă? Ideea este că toți
oamenii sunt importanți ș� i că ar trebui să le arăț�i asta,
ascultându-i atunci când vorbesc.
Dorind să fii un ascultător mai bun, vei descoperi cât
de fascinanț�i sunt oamenii. Oamenii pe care ai crezut
că-i ș� tii sau pe care i-ai considerat plictisitori sau lipsiț�i
de importanț�ă devin dintr-odată interesanț�i. Î�ntr-ade-
văr, nu există oameni neinteresanț� i; doar ascultători
dezinteresaț�i!
SUNTEM MAI INTERESAȚI DE PROPRIA

PERSOANĂ DECÂT DE ORICINE ALTCINEVA
E ste o simplă realitate a naturii umane. Avem sentimen-

te, emoț�ii, mândrie ș� i anxietăț�i. Dar acelaș� i lucru este
valabil ș� i pentru restul lumii. Pentru a avea parte de o
comunicare pozitivă, trebuie SĂ� NE ARĂ� TĂ� M INTERESAȚ� I
Ș� I DE ALTE PERSOANE. Nu este necesar să fim deș� tepț�i,
să facem remarci pline de duh, să spunem poveș� ti inte-
resante sau să dovedim cât de inteligenț�i suntem. Ceea
ce este necesar este ca abordarea noastră să fie sinceră.
Ț� ine minte, comunicarea este bidirecț�ională. Cineva
trebuie să vorbească ș� i altcineva trebuie să asculte. Nu-i
vei putea face pe oameni să te asculte, dacă nu le captezi
mai î�ntâi atenț�ia. Ș� i nu le vei capta atenț�ia, până când nu
vorbeș� ti despre ceva care să-i intereseze. Ce î�i interesea-
ză cel mai mult pe oameni? Propria persoană! Vor să dis-
cute despre ce au făcut ei, ce plănuiesc ei să facă, despre
unde au fost ei ș� i ce li s-a î�ntâmplat. Nu uita asta niciodată!
O greș� eală frecventă ș� i dezastruoasă î�n arta comuni-
cării este să distribui oamenii î�n anumite roluri ș� i să
vorbeș� ti cu ei pe baza acestora. Unii oameni presupun
automat că femeile vor să discute doar despre casă, reț�e-
te ș� i bebeluș� i. Dar uneori nici c-ar putea fi mai departe
de adevăr. Multe femei ar prefera să vorbească despre o
mulț�ime de subiecte diverse, precum evenimentele actu-
ale, puterea minț�ii, automobile sau vinuri vechi. Ș� i băr-
baț�ii se presupune că au interese tipice. Î�n vreme ce
aș� a-zisele interese „tipice” bărbăteș� ti ar putea fi bursa

de valori, fotbalul ș� i pescuitul, mulț�i ar prefera să discu-
te mai degrabă despre gătit, artă, haine sau autoperfec-
ț�ionare. Rezultă de aici că cel mai inteligent lucru pe
care poț�i să-l faci este să î�ncerci să descoperi interesele
persoanei cu care conversezi.
Pe lângă vorbitul despre ei î�nș� iș� i, oamenilor le mai
place ș� i să-ș� i dea cu părerea. Este amuzant să-i auzi cum
discută de lucruri despre care nu ș� tiu absolut nimic.
Foarte puț�ini sunt cei care recunosc că nu au nicio opi-
nie. Mai curând preferă să-ș� i formeze una, chiar acolo, la
faț�a locului. Dar, chiar dacă această opinie ar putea să fie
pe de lături, este important să-i laș� i să ș� i-o exprime
Nu-ț� i vei face niciodată prieteni dacă nu eș� ti de acord cu
părerile oamenilor.
Î�n ordinea importanț�ei, următorul subiect despre care
le place oamenilor să discute este alți oameni. Asta le
face realmente plăcere. Câteodată, ceea ce spun despre
ceilalț�i nu are niciun fundament, dar, repet, sunt î�ndrep-
tăț�iț�i să se exprime. Trucul este să atragi atenț�ia asupra
calităț�ilor persoanei despre care se discută, fără să obiec-
tezi la ceea ce se spune. Deș� i e posibil să nu schimbi pă-
rerea nimănui, această tactică duce conversaț�ia la un
nivel mai plăcut ș� i mai pozitiv.
Următorul subiect despre care oamenilor le place să
vorbească î�l constituie lucrurile în general. Vor vorbi des-
pre orice. Aici ai ș� ansa să fii un bun ascultător ș� i să î�nveț�i
ceva. Eu am avut mult de câș� tigat făcând asta. Deș� i, iniț�ial,
nu simț�eam cine ș� tie ce interes faț�ă de subiectul respec-

tiv, mi-a fost trezită curiozitatea ș� i m-am surprins că do-
resc să ș� tiu mai mult. Ascultându-i pe oameni care au
cunoș� tinț�e î�n anumite domenii, poț�i deveni competent
ș� i capabil de a purta conversaț�ii pe un număr surprinză-
tor de subiecte.
Ultimul lucru de care vor vorbi oamenii este… des-
pre TINE. Nu vor să audă despre starea ta de rău, despre
problemele tale sau despre perspectivele tale negative
asupra vieț�ii. Ascultă-te tu pe tine ș� i notează de câte ori
foloseș� ti pronumele personal. Dacă ț�i se pare excesiv,
î�ncepe să schimbi „eu” cu „tu”!
Menț�ine conversaț�ia centrată pe cealaltă persoană.
Aș� teaptă până te î�ntreabă despre tine. Poț�i fi sigur că asta
se va î�ntâmpla când este pregătit să asculte. Cu alte cu-
vinte, după ce î�i vei fi dat ș� ansa să vorbească mai î�ntâi
despre el î�nsuș� i. Când vorbeș� ti despre tine, asta nu ar tre-
bui să atragă atenț�ia asupra ta, ci să lege interesul tău cu
cel al persoanei cu care conversezi.
POARTĂ DOAR CONVERSAȚII POZITIVE
C uvintele au putere creativă, am î�nvăț�at mai devreme,

aceeaș� i putere pe care o au gândurile care ne mode-
lează conș� tientizarea. De vreme ce ne comunicăm î�ntot-
deauna gândurile, este de la sine î�nț�eles că acestea ar
trebui să fie pozitive.
Î� n situaț�iile î�n care nu te simț�i bine, evită tendinț�a

de a te plânge. Dacă eș� ti obiș� nuit să te plângi constant,
acesta este modul tău de a atrage atenț�ia ș� i simpatia oa-
menilor. Plânge-te suficient de des ș� i vei deveni cunos-
cut pentru ceilalț�i ca un „simbol al durerii”. Vor î�ncepe să
te evite, fiindcă nimeni nu vrea să se asocieze cu cineva
care te face să te simț�i rău. Î�n afara faptului că-i afectezi
pe ceilalț�i, te vei face ș� i pe tine să te simț�i ș� i mai rău, pro-
gramându-ț�i subconș� tientul prin repetiț�ie constantă. Un
prieten de-al meu obiș� nuia să spună: „Nu vorbi cu ni-
meni despre necazurile tale. Jumătate dintre oameni nu
se sinchisesc de asta, iar cealaltă jumătate se bucură că
ai necazuri!”.
Vorbeș� te despre lucruri care î�i inspiră pe alț�ii. Arată-le
că te bucuri de viaț�ă ș� i vezi cum răspund la asta. O persoa-
nă care transmite vibraț�ii pozitive atrage ca un magnet.
Toată lumea vrea să se asocieze cu persoane care au
o perspectivă fericită ș� i pozitivă asupra vieț�ii, fiindcă ati-
tudinea lor este molipsitoare. Chiar dacă te simț�i la pă-
mânt, prefă-te că te simț�i bine. Le vei ridica moralul celor
din jur ș� i, făcând asta, vei ajunge să te simț�i ș� i tu mai bine.
O conversaț�ie pozitivă include, de asemenea, să î�nveț�i
să păstrezi secrete. Vei câș� tiga î�ncrederea oamenilor di-
rect proporț�ional cu abilitatea ta de a fi discret. Î�nainte
de a divulga ceva despre cineva, pune-ț�i această î�ntreba-
re: „Sunt dispus să vorbesc despre asta cu cincizeci de
persoane?”. Î�nvaț�ă să spui doar acele lucruri pe care le
vrei spuse mai departe. Dacă foloseș� ti această abordare,
comentariile tale vor include automat doar observaț�ii

pozitive, constructive ș� i optimiste.
FOLOSEȘTE UN LIMBAJ SIMPLU
P ur ș� i simplu, nu poț�i comunica cu cei din jur dacă nu

î�nveț�i să foloseș� ti un limbaj simplu. Î�n mod cert, este
ceva î�n neregulă cu abilitatea ta de a comunica dacă nu
poț�i fi î�nț�eles de către un copil. Poate că sună ridicol, dar
este adevărat. Î� n primii mei ani ca profesor ș� i orator,
am descoperit că o comunicare eficientă cu publicul
era direct legată de cât de mult puteam să simplific ide-
ile complicate, abstracte.
Povara de a reț�ine atenț�ia cuiva, fie că este vorba des-
pre un public sau despre o singură persoană, cade pe
umerii tăi. Nimeni nu va fi atent la ceva ce nu î�nț�elege.
Mulț�i absolvenț�i de facultate nu pot comunica cu cei care
au un nivel mai slab de educaț�ie, fiindcă nu au î�nvăț�at
niciodată cum să simplifice lucrurile. Dacă cineva nu re-
uș� eș� te să te î�nț�eleagă, nu î�nseamnă neapărat că acea
persoană este proastă. Mai mult ca sigur nu ț�i-ai explicat
punctul de vedere suficient de clar sau de simplu. Walt
Disney se folosea de animaț�ie ca mijloc de a simplifica
lucrurile. Marile adevăruri sunt adesea spuse prin para-
bole ș� i alegorii. Aș� adar, să î�nvăț�ăm o lecț�ie din asta ș� i să
folosim poveș� ti, demonstraț�ii, parabole ș� i exemple sim-
ple pentru a comunica ceea ce dorim.
Una dintre cele mai bune metode de a afla dacă ai

fost î�nț�eles este feedbackul. Primeș� ti feedback punând
astfel de î�ntrebări: „M-am făcut î�nț�eles?”, „Eș� ti de acord?”
sau „Ce crezi despre asta?”. Acest schimb de replici pre-
liminar ajută la dezvoltarea unei comunicări î�n ambele
sensuri.
LASĂ-ȚI INTERLOCUTORUL
SĂ ȘTIE CĂ TE IMPRESIONEAZĂ
A m spus deja că fiecăruia dintre noi î�i place să se

simtă important. Lasă-i pe oameni să ș� tie că sunt
importanț�i, făcându-i să simtă că eș� ti impresionat de
ceea ce au ei de spus. Faci asta acordându-le î�ntreaga ta
atenț�ie. Cu cât vorbeș� ti mai puț�in despre tine, cu atât in-
terlocutorul tău se va simț�i mai important. Comportă-te
ca ș� i când slujba ș� i viaț�a lor socială ar fi lucrurile cele
mai fascinante despre care ai auzit vreodată.
Eram î�n avion î�n drum spre casă de la un discurs pe
care tocmai î�l ț� inusem î�n faț� a unui grup de cinci mii de
persoane. Debordam de entuziasm după acest eveniment
de mare succes. Lângă mine stătea un bărbat care era
contabil. Ei bine, m-am gândit eu, e o profesie conforta-
bilă, dar ce plictisitor trebuie să fie. Fireș� te, lui nu i-am
mărturisit ce simț�eam. L-am ascultat, î�n schimb, vorbind
despre călătoriile lui ș� i despre problemele financiare
complicate ale corporaț�iilor mari pe care le reprezenta.
M-a captivat cu poveș� tile lui cât am traversat ț�ara.

Am î�nvăț�at un mare adevăr din această experienț�ă. Deș� i
la prima vedere ceilalț�i pot să pară plictisitori, ceea ce au
ei de spus este adesea mai interesant sau mai important
decât avem de spun noi î�nș� ine
Cei mai mulț�i oameni nu comunică eficient, nu cu ade-
vărat, pentru că î�ncearcă să impresioneze î�n loc să exprime
ceva. Se lansează î�ntr-un soi de bombardament verbal,
neutralizând vorbele celuilalt. Folosesc cuvinte pe care
interlocutorul nu le î�nț�elege ș� i î�ncearcă adesea să vor-
bească de sus î�n loc să vorbească cu persoana respecti-
vă. Sunt prea ocupaț�i să-i arate persoanei cu care vorbesc
cât de inteligenț�i sunt.
Ceilalț�i î�ș�i vor forma opinia despre tine, justificată
sau nu, î�n funcț�ie de felul î�n care vorbeș� ti cu ei. Dacă te
dai mare sau î�ncerci să-i impresionezi prin inteligenț�a
ta, poț�i fi sigur că nu te vor mai asculta. Pe de altă parte,
dacă nu le vorbeș� ti de sus ș� i ț�ii cont de interesele ș� i de
sentimentele lor, te vor considera deș� tept, interesant ș� i
chiar un maestru al conversaț�iei.
Studiile au arătat că 75% dintre cuvintele pe care le
foloseș� ti nu sunt auzite de celelalte persoane. Oamenii
aud doar ceea ce vor să audă ș� i, aș� a cum ș� tii deja, ceea ce
vor să audă sunt lucruri despre ei înșiși. Dacă vorbeș� ti cu
ei despre ț�elurile, interesele, ideile, experienț�ele ș� i aspi-
raț�iile lor, le vei obț�ine imediat atenț�ia ș� i vei avea parte
de ea fără dificultate.
OFERĂ RECUNOAȘTERE SINCERĂ
A tunci când oferi recunoaș� tere sinceră, ceea ce faci, î�n

esenț�ă, este să arăț�i oamenilor cum să se placă pe ei
î�nș� iș� i mai mult. Dacă faci vreo remarcă despre vreo cali-
tate de-a lor care altora le scapă, impactul pe care î�l ai
asupra lor va fi mai mare.
Nu ai nevoie de cine ș� tie ce imaginaț�ie pentru a com-
plimenta pe cineva î�n privinț�a felului î�n care arată, deș� i
ș� i acesta este un lucru drăguț� , aș� a că o persoană creativă
caută acele calităț�i mai puț�in evidente. De exemplu, ai
putea observa simț�ul umorului sau abilitatea de a-ș� i face
uș� or prieteni. Comentând despre calităț�i trecute î�n ge-
neral cu vederea de alț�ii, ceea ce spui, de fapt, este: „Chiar
am observat ce fel de om eș� ti”, oferindu-i astfel persoanei
respective un motiv să se placă mai mult.
Ajutându-i pe alț�ii să-ș� i crească stima de sine ș� i fă-
cându-i să se simtă confortabil ș� i siguri pe ei, ei devin
mai relaxaț�i ș� i mai prietenoș� i. Acest lucru are legătură
cu ceea ce am spus mai devreme: ca să avem o părere
bună despre alț�ii, trebuie mai î�ntâi să avem o părere
bună despre noi î�nș� ine. Dacă ș� tii ce-ț�i face ț�ie plăcere ș� i
ce-ț�i sporeș� te î�ncrederea î�n tine, ai niș� te indicii excelente
despre cum ai putea să-i faci ș� i pe alț�ii să aibă î�ncredere
î�n ei î�nș� iș� i. Unii oameni au remarcat, cu mare perspica-
citate, că, atunci când ne uităm la lumea noastră ș� i î�l ve-
dem pe Dumnezeu ș� i bunătatea î�n orice ș� i î�n oricine,
lumea priveș� te î�napoi spre noi cu aceeaș� i atitudine.
AȘTEAPTĂ PÂNĂ CE CONVERSAȚIA

REVINE LA TINE
D upă ce toate persoanele au vorbit despre ele î�nsele,

va exista un moment î�n care conversaț�ia va ajunge ș� i
la tine. Î�n acest punct, un pic de răbdare î�nseamnă o in-
vestiț�ie bună. Nu fi ca actriț�a pe care am cunoscut-o la o
petrecere de la Hollywood, care a venit la mine, a vorbit
neî�ncetat despre cariera ei ș� i î�n final a spus: „Destul des-
pre mine! Cum ți-a plăcut ultimul meu film?”.
FAPTE, NU VORBE
Ceea ce ești strigă atât de tare,

Încât nu aud ce-mi spui.
Ralph Waldo Emerson
O amenii te vor judeca î�n funcț�ie de acț�iunile tale. Micile

gesturi de politeț�e nu sunt gesturi goale; sunt expre-
sii grijulii care spun fără vorbe: „Cred că eș� ti important”.
Din păcate, pentru mulț� i, politeț� ea a devenit o artă
pierdută. Nu lăsa asta să ț�i se î�ntâmple ș� i ț�ie. Fii unul din-
tre acei oameni care dau mare importanț�ă gesturilor mă-
runte de bunătate ce-i fac pe ceilalț�i să se simtă speciali.
Este important să realizăm că oamenii nu sunt inte-
resaț�i să asculte cum ne expunem filosofia de viaț�ă. Sunt
mai interesaț�i să vadă cum anume funcționează credin-

ț�ele ș� i filosofia noastră î�n viaț�a de zi cu zi.
Acț�iunile tale reflectă modul tău de gândire. Dacă cei
din jur văd că eș� ti sănătos, fericit, prosper ș� i entuziast, te
vor î�ntreba ce anume faci pentru ca lucrurile astea să se
î�ntâmple. Nu este nevoie să „ț�ii predici”, pentru că, aș� a cum
se spune, „adevărul nu se î�nvaț�ă, se prinde din zbor!”.
Fanaticii religioș� i pot vorbi despre pace, iubire, izbăvire
ș� i măreaț�a lor fericire găsită î�n religie, dar e suficient să
le priveș� ti stilul de viaț�ă, ca să ș� tii că pur ș� i simplu nu
funcț�ionează. După cum se spune î�n Biblie: „De aceea,
după roadele lor î�i veț�i cunoaș� te”*. Dacă viaț�a ta este un
model de trai pozitiv, oamenii vor dori să ș� tie cum să
aibă ș� i ei acelaș� i trai.
NU ÎNTÂRZIA LA ÎNTÂLNIRI
U n alt aspect esenț�ial î�n dezvoltarea unor relaț�ii per-

sonale bune este să se poată conta pe tine. Să ajungi
la timp la î�ntâlniri este mai important decât crezi. Faptul
că î�ntârzii nu î�nseamnă doar că eș� ti iresponsabil, ci ș� i că
nu î�ț�i pasă cu adevărat de persoana cu care te î�ntâlneș� ti.
Ceea ce transmiț�i, de fapt, este că acea persoană nu este
destul de importantă ca să ajungi la timp pentru ea. Dacă
ai avea î�ntâlnire cu preș� edintele sau cu prim-ministrul
unei ț�ări importante la ora 10.00 dimineaț�a, ai ajunge la
* Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 7.20. (n.ed.)

timp? Bineî�nț�eles că da! Ai face tot posibilul pentru asta.

Aș� a că să fim cinstiț�i. Cu toț�ii putem ajunge la timp, dacă
suntem motivați.
Î�ncălcăm regula de a ajunge „la timp” pentru că nu
ne dăm seama de consecinț�ele acț�iunilor noastre. „Aș� a
sunt eu!”, spunem sfidători. Dar nu aș� a suntem. Aș� a am
ales să fim.
Ț� ine minte, indiferent cu cine te î�ntâlneș� ti: director
executiv, gospodină, muncitor î�n fabrică, secretară, vân-
zător, rudă, ș� i indiferent dacă este vorba despre o î�ntâl-
nire î�ntre patru ochi sau o reuniune mai mare, să fii acolo
la timp! Extinde acest obicei la toate relaț�iile tale perso-
nale. Capătă reputaț�ia unei persoane care ajunge prima
la î�ntâlnire. Dacă laș� i pe cineva să te aș� tepte, contactează
persoana respectivă, explică-i de ce î�ntârzii ș� i spune-i
când urmează să ajungi. Va admira ș� i respecta faptul că-ț�i
pasă. Nu există nimic mai supărător ș� i mai frustrant de-
cât să aș� tepț�i pe cineva care î�ntârzie.
ȚINE MINTE NUMELE OAMENILOR
C ei mai mulț�i dintre noi vor fi de acord că unul dintre

cele mai plăcute sunete este sunetul propriului nostru
nume. Numele oamenilor este emblema individualităț�ii
lor, aș� a că, dacă le reț�inem numele, le câș� tigăm î�n mod
automat prietenia. Să-ț�i notezi ș� i să ț�ii minte numele
cuiva durează doar câteva minute, dar investiț�ia de timp

ș� i atenț�ie î�ț�i poate aduce recompense mari.
Principalul motiv pentru care nu ne amintim nume-
le oamenilor este că, atunci când suntem prezentaț�i, nu
ascultăm cu adevărat ceea ce spune cealaltă persoană.
Dacă ne amintim momentul î�ntâlnirii, prezentarea pro-
babil că sună cam aș� a: „Bună. Eu sunt Mrkxgrtmp”. Nu
am auzit numele corect pentru că nu eram atenț�i. Cel
mai probabil, mintea noastră era concentrată pe ceea ce
urma să spunem mai departe!
Ca să ț�ii minte un nume, ai grijă mai î�ntâi să-l auzi
cum trebuie. Fă-ț�i apoi o amprentă mentală stimulată de
interes a persoanei î�n timp ce-ț�i repeț�i de nenumărate
ori î�n minte numele ei. Dacă ț�ii minte persoana, cu totul,
î�ș�i vei aduce aminte ș� i numele ei.
Un lucru pe care nu trebuie să-l spui niciodată, nici
ț�ie, nici altora, este: „Mi-e greu să reț�in numele oameni-
lor”. Făcând asta, î�i dai subconș� tientului un „ordin”, care
va fi î�ndeplinit cu exactitate. De fiecare dată când î�ncerci
să ț�ii minte un nume, amprenta este respinsă, pentru că
ai declarat deja că nu poț�i să ț�ii minte numele oamenilor.
Respinge acum acest „ordin”, afirmând că poț�i ț�ine minte
numele tuturor persoanelor pe care le cunoș� ti.
Reț�inerea numelor ar trebui să fie o prioritate pe lis-
ta autoperfecț�ionării. Nu doar că asta îi va face pe ceilalți
să se simtă importanți, dar te va face și pe tine să te simți
mai echilibrat și mai sigur pe tine.
CUM SĂ FACI CUNOȘTINȚĂ CU OAMENII

ȘI SĂ AJUNGI SĂ-I CUNOȘTI
• Să nu-ți fie frică să faci primul pas
Contrar a ceea ce ai putea crede, cei mai mulț�i oa-

meni nu suportă adunările sociale. Le place ideea, dar le
displace perspectiva de a î�ntâlni străini ș� i de a socializa
cu ei. Dacă suntem sinceri, tuturor ni s-a î�ntâmplat,
î�ntr-un moment sau altul, să nu ne simț�im î�n largul nos-
tru la o petrecere. Adevărul este că, la nivelul subconș� ti-
entului, ne este teamă că ceilalț�i oameni nu ne vor plăcea
ș� i nu vrem să ne simț�im respinș� i. Apare iarăș� i acea nevo-
ie străveche de aprobare!
Dacă gândul de a lua parte la o reuniune te face să te
simț�i puț�in spus inconfortabil, ț�ine minte asta: Nu ești
singurul.
Mulț�i oameni simt acelaș� i lucru. Când vei accepta
acest adevăr, î�ț�i va fi mult mai uș� or să cunoș� ti oameni noi.
Să presupunem că eș� ti la o petrecere ș� i nu cunoș� ti
multă lume. Când te uiț�i î�n jur, toată lumea pare să se
simtă bine, î�n timp ce tu stai stingher î�ntr-un colț� ș� i ț�i-ai
dori să fi rămas acasă. Dar nu eș� ti acasă. Ș� i momentan
nu poț�i să faci nimic î�n privinț�a asta, aș� a că ai putea foar-
te bine să profiț�i cât poț�i de bine de situaț�ie.
Cel mai bun lucru este să faci tu primul pas. Alege pe
cineva care nu este implicat î�ntr-o conversaț�ie ș� i care
pare să fie singur ș� i abordează-l pur ș� i simplu. Presupu-

ne că este o persoană prietenoasă ș� i comportă-te ca ș� i
cum te-ai aș� tepta să vă plăceț�i reciproc. Afară de rarele
excepț�ii, persoana va răspunde cu căldură ș� i va coopera
la legarea conversaț�iei. După ce ai luat iniț�iativa ș� i ai do-
borât barierele sfielii ș� i timidităț�ii, vei descoperi repede
că este uș� or să vorbeș� ti cu noul tău prieten.
Fii prietenos ș� i lasă conversaț�ia să-ș� i urmeze cursul.
Foloseș� te î�ndrumările pentru comunicare stabilite î�n acest
capitol. Ș� i nu te strădui prea tare. Î�ncă de la î�nceput ia de
bun faptul că persoana respectivă te va plăcea, ș� i chiar
aș� a se va î�ntâmpla!
ÎNVAȚĂ ARTA DE A PĂLĂVRĂGI
N u toate conversaț�iile trebuie să fie profunde sau filo-

sofice. Este mult mai bine să î�ncepi conversaț�ia cu
un străin printr-o simplă „pălăvrăgeală”. Ș� i există un bun
motiv pentru a face asta. Când î�ntâlneș� ti pe cineva pen-
tru prima oară, ș� i respectivul se î�ntreabă dacă î�i va fi
uș� or să vorbească cu tine, primele lucruri pe care le spui
î�i oferă răspunsul ș� i creează acea impresie care dă tonul
relaț�iei. Dacă, de exemplu, iniț�iezi o conversaț�ie printr-o
î�ntrebare privitoare la filosofia de viaț�ă a interlocutoru-
lui, acesta se va simț�i luat pe neaș� teptate ș� i va bate ime-
diat î�n retragere. Dar dacă î�ncepi prin a pune î�ntrebări
despre el, se va relaxa, iar conversaț�ia va decurge de la
sine.
Dacă eș� ti puț�in atent la talk-show-urile de la televi-

zor, vei observa că gazda î�ncepe invariabil prin î�ntrebări
simple, alese cu atenț�ie, menite să-i arate invitatului că
este interesată de el, ca persoană. Acest lucru spulberă
anxietatea ș� i î�i permite invitatului să vorbească despre
el î�nsuș� i.
OBIȘNUIEȘTE-TE SĂ ZÂMBEȘTI
O problemă î�n comunicare este că oamenii nu zâm-

besc suficient. Observă-i pe stradă, la birou ș� i chiar
ș� i acasă. Cât de des zâmbesc? Unii zâmbesc ș� i se opresc
din zâmbit de parcă ar avea un î�ntrerupător, pe care î�l
folosesc pentru a-i impresiona pe alț�ii. Dar lipsa lor de
sinceritate este destul de evidentă. Un studiu î�ntreprins
de o universitate importantă a dezvăluit că, î�n medie,
bărbaț�ii zâmbesc la 70% dintre femei ș� i doar la 12% din-
tre bărbaț�ii cu care intră î�n contact. Asta ar părea să in-
dice că nu le pasă ce cred bărbaț�ii despre ei, dar că sunt
interesaț�i să le impresioneze pe femei!
Zâmbetul este un mijloc important de comunicare,
pentru că are un efect pozitiv asupra altora. Gândeș� te-te
cât de bine te simț�i când î�ț�i zâmbeș� te cineva! Î�n cea mai
simplă formă a sa, este o cale de a-ț�i spune că totul de-
curge bine ș� i că cel care î�ț�i zâmbeș� te este fericit să te vadă.
Magazinele au cunoscut o creș� tere a vânzărilor chiar ș� i
de 20%, după ce angajaț�ii au î�nceput să le zâmbească
clienț�ilor.
Oamenii nu se pot abț�ine să se î�nvioreze atunci când

cineva le zâmbeș� te. Dacă nu ai obiceiul să zâmbeș� ti, ar
trebui să schimbi asta imediat. Zâmbeș� te chiar acum!
Hai! Acum fă-o din nou! Nu doare. De fapt, chiar te face
să te simț�i bine. Dacă ai o oglindă pe-aproape, zâmbeș� te
ș� i vezi ce bine arăț�i!
Când spun că ar trebui să-ț�i exersezi zâmbetul î�n faț�a
unei oglinzi, sunt cât se poate de serios. S-ar putea să te
simț�i ridicol o vreme, dar pe măsură ce î�ț�i dispare î�n-
cruntătura ș� i î�ncepi să radiezi î�ncredere ș� i echilibru, ati-
tudinea ta se va schimba. Orice om este frumos atunci
când zâmbeș� te.
Te vei simț�i ș� i vei arăta automat mai bine când zâm-
beș� ti. Zâmbetul este felul tău de a-ț�i aș� terne gândurile
pe chip! Arată că ai î�ncredere î�n tine. Dacă î�ț�i lipseș� te
î�ncrederea ș� i eș� ti măcinat de nefericire ș� i de î�ndoieli, î�ț�i
va veni greu să zâmbeș� ti. Rezistenț�a naturală la î�ncerca-
rea de a dezvălui celorlalț�i sentimentele pe care le ai te
va face să zâmbeș� ti rigid ș� i forț�at. Pentru a depăș� i această
problemă, atacă problema chiar la rădăcină ș� i schimbă-ț�i
imaginea de sine negativă
De fiecare dată când î�ntâlneș� ti pe cineva, ZÂ� MBEȘ� -
TE! ZÂ� MBEȘ� TE! ZÂ� MBEȘ� TE! Zâmbeș� te pentru fiecare
persoană pe care o î�ntâlneș� ti. Zâmbeș� te pentru familia
ta, pentru prietenii tăi, pentru colegii de serviciu. Zâm-
beș� te pentru oamenii care se î�ncruntă la tine. Zâmbeș� te
î�n trafic. Zâmbeș� te î�n lift, la magazin, la bancă, pe stradă.
Zâmbeș� te pentru omul de serviciu, pentru chelneriț�ă,

pentru funcț�ionarul de la bancă.
Observă că am spus zâmbeș� te pentru! Motivul este
evident. Când zâmbeș� ti PENTRU cineva, dai dovadă de
sinceritate. Cealaltă persoană va simț�i asta ș� i-ț�i va zâmbi
la rândul ei. Este felul ei de a spune: „Mulț�umesc că m-ai
observat ș� i că m-ai făcut să mă simt important!”.
Î�nvaț�ă să-ț�i doreș� ti să zâmbeș� ti ș� i să te bucuri de fe-
ricirea pe care o aduci î�n viaț�a celor care-ț�i ies î�n cale.
Î�ncearcă să zâmbeș� ti azi ș� i observă magia la lucru. Ț� ine
minte, zâmbetul este unul dintre bunurile tale cele mai
de preț�!
AI GRIJĂ CU CINE TE ÎNSOȚEȘTI
T oată lumea cu care te asociezi î�ț�i afectează viaț�a. Ai

grijă nu doar să porț�i conversaț�ii pozitive, dar î�n-
cearcă pe cât posibil să te asociezi numai cu oameni po-
zitivi. Aceș� tia sunt oamenii care te vor inspira, motiva ș� i
ajuta să duci o viaț�ă mai creativă. Oamenii negativi te
secătuiesc de energie cu criticile lor ș� i cu plângerile lor
despre cât de rău se poartă lumea cu ei, cum nu sunt î�n-
ț�eleș� i de partenerul de viaț�ă, cum nu-i preț�uieș� te ș� eful ș� i
cât de oribil se simt. Pe cât posibil, î�ndepărtează aceș� ti
„vampiri energetici” din viaț�a ta ș� i caută doar oameni
entuziaș� ti ș� i pozitivi.
SECRETUL NR. 14
Cum să dobândești o încredere în sine

deplină printr-o atitudine mentală pozitivă
M ulț�i oameni cred că o atitudine mentală pozitivă este

un lucru nerealist, deoarece persoana care gândeș� te
pozitiv nu î�ncearcă decât să fugă de probleme, de trage-
dii ș� i de sentimentul de deznădejde. Î�nsă nu este deloc
aș� a. Gândirea pozitivă este un mod de a ne privi proprii-
le probleme ș� i pe cele ale umanităț�ii ș� i de a î�ncerca să le
rezolvăm prin acț�iuni constructive. Diferenț�a dintre o
persoană care gândeș� te negativ ș� i una care gândeș� te po-
zitiv este asemănătoare cu diferenț�a dintre reacț�iile a doi
oameni aflaț�i î�n faț�a unui pahar cu apă pe jumătate plin.
Persoana negativistă spune că paharul este pe jumătate
gol, pe când persoana pozitivă ș� tie că paharul este pe
jumătate plin.
O atitudine mentală pozitivă î�ț�i permite să-ț�i dezvolț�i
punctele forte ș� i să-ț�i depăș� eș� ti slăbiciunile. Te ajută să-ț�i
dai seama că te-ai născut pentru a fi o persoană mărea-

ț�ă, căci î�n tine se află puterea de care te poț�i folosi pen-
tru a transforma orice vis î�n realitate. Te ajută să te axezi
pe lucrurile bune î�n viaț�ă ș� i î�ț�i permite să-ț�i î�ndrepț�i
atenț�ia predominantă către ceea ce este bun î�n tine, î�n
alț�i oameni ș� i î�n lume. Văzând binele care te î�nconjoară,
generezi un magnetism care atrage ș� i mai mult bine î�n
viaț�a ta. Căci, după cum am remarcat, ceea ce se aseamă-
nă se adună.
Dar reț�ine următorul lucru: GÂ� NDIREA POZITIVĂ�
ESTE INUTILĂ� DACĂ� NU DUCE LA ACȚ� IUNE POZITIVĂ� .
Gândurile sau energia mentală trebuie transformate î�n
acț�iune sau energie cinetică. Energia cinetică pe care o
presupune î�ntreprinderea acț�iunii î�ntăreș� te subconș� ti-
entul. Ș� i, atunci când este folosit î�n mod adecvat, acel
mecanism automat al producerii obiectivelor corectea-
ză erorile, schimbă cursul ș� i te ajută să-ț�i atingi ț�inta.
DECLARAȚIILE POZITIVE
ELIBEREAZĂ FORȚA CREATIVĂ
C uvintele pe care le rosteș� ti au o influenț�ă puternică

asupra sentimentelor, stărilor, personalităț�ii, î�ncre-
derii î�n sine ș� i experienț�ei tale de viaț�ă. Mai devreme,
am subliniat modul î�n care afirmaț�iile negative ne induc
eș� ecul, dezamăgirea, sărăcia, confuzia ș� i starea proas-
tă de sănătate. Aș� adar, care este soluț� ia? Nu e foarte
complicat. Aplică, pur ș� i simplu, procesul invers. Umple-ț�i

mintea de cuvinte sau afirmaț�ii ale puterii.
Afirmaț�iile care urmează î�ț�i proclamă punctele forte,
ș� i nu slăbiciunile. Ele î�ț�i î�ndreaptă mintea asupra aspec-
telor pozitive î�n locul celor negative, afirmă ceea ce eș� ti,
nu ceea ce nu eș� ti ș� i afirmă ceea ce poț�i face, nu ceea ce
nu poț�i face.
Foloseș� te aceste afirmaț�ii sau altele similare pentru
a-ț�i programa mintea subconș� tientă să creeze viaț�a pe
care ț�i-o doreș� ti.
MERGI MAI DEPARTE CU ACESTE

GÂNDURI AFIRMATIVE
• Momentul acesta î�mi î�ngăduie o infinitate de posibi-

lităț�i, căci trăiesc î�n prezentul etern al ființ�ei.
• Tot ceea ce pot fi este chiar î�n momentul acesta parte
a conș� tiinț�ei mele.
• Î�n momentul acesta, sunt pregătit ș� i î�nzestrat astfel
î�ncât să-mi accept potenț�ialul nelimitat.
• Sunt pe deplin conș� tient de capacitatea mea nelimita-
tă. Gândirea mea este ancorată î�n momentul prezent;
viziunea mea este ancorată î�n momentul prezent; anti-
cipaț�ia mea este ancorată î�n momentul prezent.
• Aleg să am î�n viaț�a mea doar oameni pozitivi.
• Pe măsură ce devin mai conș� tient de puterea mea de

a vedea, sunt mai conș� tient ș� i de voinț�a mea de a face.
• Nu privesc către nimeni altcineva pentru dorinț�ele
mele, dar recunosc faptul că oricine poate fi un cana-
lizator prin intermediul căruia Infinitul î�mi poate
transforma dorinț�ele î�n realitate.
• Sunt una cu mintea universală, aș� adar ș� tiu ce trebuie
să ș� tiu î�n momentul î�n care trebuie s-o ș� tiu. Această
cunoaș� tere î�mi anihilează î�ntreaga ignoranț�ă din
mintea subconș� tientă.
• Sunt î� n crezător ș� i eficient, pe măsură ce î� n gădui
puterii mele lăuntrice să-mi motiveze ș� i să-mi acti-
veze conș� tiinț�a.
• Acț�iunile mele sunt consecinț�a logică a acestei conș� ti-
entizări. Toate î�ncercările mele sunt î�ncununate de
succes, iar eu sunt capabil să mă ocup de fiecare do-
meniu al vieț�ii mele.
• Sunt î�n permanenț�ă receptiv la noi modalităț�i ș� i me-
tode pentru binele meu suprem.
• Ș� tiu că sunt o ființ�ă creativă care ș� tie cum să creeze
orice î�ș�i doreș� te.
• Sunt dedicat, mental ș� i emoț�ional, binelui meu ș� i al
celorlalț�i. Trăiesc î�ntr-un univers prietenos care răs-
punde dorinț�elor mele ș� i le transformă î�n realitate.
• Fără falsă modestie, pot spune că sunt perfect din
punct de vedere spiritual. Am o conș� tiinț�ă sănătoasă
ș� i mă bucur de ea. Nu am temeri ș� i nici regrete. Sunt
plin de viaț�ă chiar î�n clipa asta. Sunt pe deplin î�ncre-

zător î�n mine.
CONCENTREAZĂ-TE PE CEEA CE
ESTE BINE ÎN PRIVINȚA TA
F ă o listă cu tot ceea ce este bine î�n privinț�a ta. Aruncă

o privire estimativă asupra ei. Parcurge-o frecvent.
Memoreaz-o. Concentrându-te asupra avantajelor ș� i ca-
lităț�ilor tale, vei ajunge la convingerea că meriț�i, că eș� ti
competent, că eș� ti un individ unic. Ori de cât ori faci ceva
bine, asigură-te că ț�i-ai amintit de asta ș� i chiar te-ai re-
compensat pentru acț�iunea respectivă. Î�n acest fel, î�ț�i
vei dezvolta un nou tipar comportamental al concentră-
rii asupra a ceea ce este bine î�n privinț�a ta.
Î�n Alice în Țara Minunilor, Lewis Carroll ne spune
cum am ajuns aș� a cum suntem ș� i cât de important este
să ne concentrăm asupra a ceea ce este bine î�n ceea ce
ne priveș� te:
„ALICE: De unde vin eu, oamenii studiază lucrurile

la care nu sunt buni, ca să poată să le facă pe cele
la care sunt buni.
PĂLĂRIERUL NEBUN: Noi ne î�nvârtim î�n cercuri, aici,
î�n Ț� ara Minunilor, dar î�ntotdeauna ajungem de
unde am pornit. Vrei să te explici?
ALICE: Păi, adulț�ii ne spun să aflăm ce am făcut gre-

ș� it ș� i să nu mai repetăm.
PĂLĂRIERUL NEBUN: Ciudat lucru! Mie mi se pare
că, pentru a afla despre un lucru, trebuie să-l
studiezi. Ș� i, studiindu-l, ar trebui să î�ncepi să te
pricepi mai bine la el. De ce ai vrea să te pricepi
mai bine la un lucru pentru ca apoi să nu-l mai
faci niciodată? Dar continuă, te rog.
ALICE: Nimeni nu ne spune să studiem lucrurile pe
care le facem bine. Trebuie doar să î�nvăț�ăm mai
î�ntâi din lucrul greșit, pentru a ș� ti ce nu trebuie
să facem. Ș� i apoi, nefăcând ceea ce nu trebuie să
fac, poate că voi face ceea ce este bine. Dar eu aș�
prefera să fac ceea ce este bine din prima, tu nu?”
Iată ce pildă minunată se desprinde de aici! Focali-

zează-te asupra a ceea ce este bine î�n viaț�a ta. Nu te gândi
la ceea ce nu vrei, ci la ceea ce vrei. Nu uita: creăm mai
mult din lucrurile asupra cărora ne focalizăm!
NOUL TĂU SINE
P e măsură ce aplici principiile din această carte, NOUL

TĂ� U SINE de succes va ieș� i la suprafaț�ă:
Vei fi o persoană cu putere, direcț�ie ș� i acț�iunii planificate.
Vei depăș� i falsele convingeri care te-au ț�inut pe loc.
Vei fi o persoană prietenoasă, care nu e niciodată

singură.
Vei fi o persoană independentă, care-ș� i controlea-
ză destinul.
Nu va trebui să te judeci pe tine sau pe alț�ii.
Vei fi o persoană cumpătată, care arată empatie pen-
tru cei din jur.
Vei fi deschis ș� i receptiv la noi valori, concepte ș� i
convingeri.
Vei avea parte de o stare excelentă de sănătate ș� i de
o viaț�ă î�ndelungată.
Vei dobândi o nouă conș� tientizare spirituală.
Vei î�nvăț�a să te iubeș� ti pe tine ș� i pe cei din jur mai
mult decât oricând î�nainte.
O imagine luminoasă, nu-i aș� a? Cu siguranț�ă, deoa-

rece este o imagine a TA, odată ce ai deprins ș� i ai aplicat
principiile conț�inute î�n aceste pagini.
Acest lucru te va face să-ț�i iei angajamentul de a
acț�iona, dar va fi una dintre cele mai mari aventuri din
viaț�a ta. Odată ce te-ai angajat să-ț�i dezvolț�i î�ncrederea
deplină î�n sine, nu vei mai fi niciodată acelaș� i.
Despre dr. Robert Anthony
Dr. Robert Anthony a fost omul din umbră pentru unii

dintre cei mai de succes oameni de pe planetă. Î�n ultimii
treizeci de ani, ș� i-a petrecut viaț�a dezvăluind misterele
minț�ii. Î�ntre timp, a obț�inut doctoratul î�n psihologie com-
portamentală la Pacific Western University ș� i a lucrat ca
psihoterapeut, practician î�n domeniul programării neu-
rolingvistice, maestru hipnotizator, consultant personal
de performanț�ă ș� i coach.
Este autorizat de Consiliul American de Hipnoterapie,
este specializat î�n toate formele de terapie prin energie
ș� i membru al Asociaț�iei pentru Psihologie Energetică
Comprehensivă.
Spre deosebire de cei mai mulț�i experț�i î�n „perfor-
manț�ă mentală” ș� i „dezvoltare personală”, dr. Anthony
nu s-a bazat pe publicitate pentru a-ș� i face un nume. El
preferă să schimbe, î�n tăcere, „câte o viaț�ă pe rând”.
Î�n calitate de consultant î�n performanț�ă personală,
le arată clienț�ilor cum să-ș� i alinieze energia cu legile na-
turale ale Universului, ceea ce inversează polaritatea
existentă î�n viaț�a lor. Aș� adar, î�n loc să elimine lucrurile
244 Despre dr. Robert anthony
pe care nu le vor, ei devin atraș� i î�n mod firesc către lu-

crurile pe care chiar le vor!
Stilul direct, rar î�ntâlnit, al lui Anthony face din el
unul dintre cei mai căutaț�i oratori ș� i consultanț�i din lume.
Dr. Anthony a trăit î�n Statele Unite, î�n Marea Britanie,
î�n Suedia, Rusia ș� i Noua Zeelandă. Î�n momentul de faț�ă,
lucrează ș� i locuieș� te î�n Australia, unde conduce o aface-
re de succes î�n domeniul consultanț�ei î�n afaceri. Pentru
mai multe informaț�ii, vizitaț�i www.drrobertanthony.com.
Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,

C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

Robert Anthony Secretele Supreme Ale Increderii Depline

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Robert Anthony Secretele Supreme Ale Increderii Depline

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Ești pe cale să pornești într-o aventură de pe urma

căreia vei fi răsplătit pentru tot restul vieții…

Editura ACT și Politon

Traducător: Georgian Toader

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a aces-

Traducere din limba engleză de

HOW TO MAKE A FORTUNE FROM PUBLIC SPEAKING:

THINK AGAIN (Gândește din nou)

THINK ON (Gândește în continuare)

THINK AND WIN (Gândește și câștigă)

THINK TOGETHER (Gândim împreună)

THINK BIG (Gândește măreț)

DR. ROBERT ANTHONY’S ADVANCED FORMULA FOR TOTAL SUCCESS

DR. ROBERT ANTHONY’S MAGIC POWER OF SUPER PERSUASION

50 IDEAS THAT CAN CHANGE YOUR LIFE!

DOING WHAT YOU LOVE, LOVING WHAT YOU DO

HOW TO MAKE THE IMPOSSIBLE POSSIBLE

* Volum apărut și în limba română, editura Vidia, 2012 (n.tr.).

Niciun autor nu scrie o carte de unul singur. Mi-am extras

dr. Robert Anthony

Secretul nr. 1. CUM SĂ IEȘI DIN STAREA DE HIPNOZĂ 25

Secretul nr. 2. ROBIE SAU LIBERTATE? 41

Secretul nr. 4. PROBLEAMA CONȘTIENTIZĂRII 77

Secretul nr. 5. EU NU SUNT VINOVAT, TU NU EȘTI VINOVAT 97

Secretul nr. 6. PUTEREA POZITIVĂ A IUBIRII 113

Secretul nr. 8. CHEIA DE AUR A IMAGINAȚIEI CREATIVE 139

Secretul nr. 9. ALEGEREA DESTINAȚIEI TALE 155

Secretul nr. 11. TIMPUL VIEȚII TALE 191

Secretul nr. 12. DEPĂȘIREA FRICII ȘI A GRIJILOR 203

Secretul nr. 13. MERGI ÎNAINTE CU AJUTORUL

Secretul nr. 14. CUM SĂ DOBÂNDEȘTI ÎNCREDERE ÎN SINE

Despre dr. Robert Anthony  243

D acă te uiț�i la oamenii din jurul tău, î�ț�i va fi greu să

ne putem schimba aspectele exterioare ale vieț� ii”. Î�n-

O lecț�ie ce ne-a luat mult timp ca să o î�nvăț�ăm este că

conceptelor noastre, indiferent că acestea sunt pozitive

S hakespeare a spus: „Ș� tim ce suntem, î�nsă nu ș� i ceea

cineva din afară care să-ți rezolve problemele. Aș� a cum

CUM SĂ ÎȚI SATISFACI MAI ÎNTÂI

U nul dintre principalele elemente necesare pentru

mult mai gravă este sclavia mentală, deoarece, pentru

ÎMBARCAREA! E TIMPUL SĂ DECOLĂM

E ș� ti pe cale să î�ncepi o aventură de pe urma căreia vei fi

21 DE ZILE POT SCHIMBA LUCRURILE

H ai să ne furiș� ăm pentru un moment î�n culise ș� i să arun-

Lasă totul deoparte o vreme ș� i dedică acestei cărț�i

dr. Robert Anthony

Cum să ieși din starea de hipnoză

F iecare persoană a fost hipnotizată î�ntr-o oarecare mă-

ș� i simplu nu î�l va putea ridica. Pe de altă parte, ea î�n-

involuntar, pentru că fiecare persoană colaborează la pro-

limitează singură prin propriile „certitudini eronate” ș� i

nivel de conș� tientizare, ceea ce include descoperirea ș� i

Măsura în care te vei trezi va depinde direct

Acum citeș� te-o î�ncă o dată! Aceasta este cheia care

* Sfânta Evanghelie după Ioan, cap. 8.32. (n.ed.)

pentru că eu spun că e adevărat. Dacă faci asta, vei

Î nsă ce sunt convingerile? Acestea reprezintă informa-

este cel care citează î�ntotdeauna „fapte concrete”. Nu vrea

Cel „cu convingeri de neclintit” are impresia că ș� tie me-

SUNTEM LIMITAȚI DE PROPRIILE

D acă dorim să facem o schimbare fundamentală î�n

lumea, precum ș� i din ceea ce credem noi că ar trebui sau

Accepți, te raportezi sau respingi ORICE lucru

Secretul nr. 1. CUM SĂ IEȘI DIN STAREA DE HIPNOZĂ 25

Secretul nr. 2. ROBIE SAU LIBERTATE? 41

Secretul nr. 4. PROBLEAMA CONȘTIENTIZĂRII 77

Secretul nr. 5. EU NU SUNT VINOVAT, TU NU EȘTI VINOVAT 97

Secretul nr. 6. PUTEREA POZITIVĂ A IUBIRII 113

Secretul nr. 8. CHEIA DE AUR A IMAGINAȚIEI CREATIVE 139

Secretul nr. 9. ALEGEREA DESTINAȚIEI TALE 155

Secretul nr. 11. TIMPUL VIEȚII TALE 191

Secretul nr. 12. DEPĂȘIREA FRICII ȘI A GRIJILOR 203

Despre dr. Robert Anthony 243