TEME PROGRAME DE TRATAMENT – REUMATOLOGIE LABORATOR

1. POLIARTRITA REUMATOIDA- DEVIATIE CUBITALĂ STADIUL II

2. EPICONDILITA LATERALĂ
3. UMĂR DUREROS SIMPLU
4. SPONDILOZĂ CEVICALĂ
5. HERNIE DE DISC LOMBARĂ
6. SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ STADIUL I
7. COXARTROZĂ STADIUL II
8. GONARTROZĂ STADIUL III, OPERATĂ, CU ENDOPROTEZĂ
9. GUTA PICIORULUI
10. FIBROMIALGIE
11. ALGONEURODISTROFIE STADIUL I

STRUCTURA PROGRAMULUI DE TRATAMENT

1. Definiție boală.
2. Descrierea formei clinice.
3. Descrierea stadiului evolutiv.
4. Obiective de tratament.
5. Metode și mijloace de tratament.
6. Minim 10 exerciții.
 1. Poliartrita reumatoidă – deviație cubitală stadiul II
- DEFINIȚIE: afecțiune a țesutului conjunctiv cu manifestări predominante la nivelul
aparatului locomotor caracteristic prin inflamația cronică infiltrativ – proliferativă a
sinovialei articulare a extremităților în special a articulației mici.
* leziuni în deviația cubitală = subluxația anterioară a metacarpofalangiene) MCF
(metacarpofalangiene) în stabilitate articulară secundară, tracțiunea tendoanelor
lungului flexor cu deplasarea articulației în direcția palmară; contracararea flexiei de
către extensori cu deviație cubitală reductibilă inițial, permaneritizarea deviației
cubitale.
- SEMNE: - creșterea densității spațiului intraarticular și o îngustare progresivă a
acestuia; pensarea interliniei articulare;
- eroziuni marginale;
- osteoporoză vizibilă radiografic;
- atrofia mușchilor adiacențe articulației;
- leziuni extraarticulare ale părților moi.
- DESCRIEREA STADIULUI EVOLUTIV:
- stadiul I
Stadiul incipient (stadiul I) al poliartritei reumatoide este caracterizat de sinovita sau
de o inflamație a membranei sinoviale, căuzând umflarea articulațiilor afectate și
durere în timpul mișcării. În această etapă, există un număr mare de celule (leucocite)
în lichidul sinovial, pe măsură ce celulele sistemului imunitar migrează către locul
inflamației. Cu toate acestea, în general, nu există dovezi radiologice (ceva ce se
poate observa la o radiografie) ale distrugerii articulațiilor, cu excepția faptului că
țesuturile moi sunt umflate și, eventual, a unor eroziuni a masei osoase.
Simptome clare: durere articulară, umflarea articulațiilor, redoare (rigiditate).
- stadiul III
Poliartrita reumatoidă severă (sau stadiul III) este marcată de formarea panusului
(vascularizație anormală a unei membrane, însoțită de formare de țesut conjunctiv) în
membrana sinovială, numită și stratul sinovial. Pierderea cartilajului articular expune
osul aflat în mod normal sub cartilaj. Aceste modificări vor deveni evidente la
radiografii, împreună cu eroziunile din jurul marginilor articulației. Deformările
articulare pot deveni, de asemenea, evidente.
Simptome: intensificarea durerii și umflarea, scăderea mobilității articulare și chiar a
forței musculare; încep să se observe deformări fizice ale articulației.
- OBIECTIVE DE TRATAMENT:
- combaterea durerii;
- menținerea funcționalității;
- menținerea sau refacerea mobilității articulare;
- menținerea sau refacerea foței musculare + tonifiere musculară;
- recâștigarea sau menținerea abilității mâinii.
- MIJLOACE ȘI METODE DE TRATAMENT:
- medicamente AINS;
- faza acută: imobilizare, masaj, cu gheață, posturare antialgică, tracțiuni, mobilizări,
pasive, pasivo-active, mobilizări active contralaterale, exerciții izometrice.
- EXERCIȚII:
1. extensie interfalangiană.
2. extensie în apă.
3. flexia degetelor cu contrapriză.
4. extensii cu greutăți.
5. împingerea unui obiect cu degetul afectat.
6. exerciții cu benzi elastice.
7. orteză specială.
8. mobilizări pasive (extensie interfalangiană).
9. masa canadiană (extensie).
10. extensii cu mâna pe coapsă.
 2. Epicondilita laterală (cotul de tenisman)
- DEFINIȚIE: leziune de suprasolicitare a tendoanelor extensorilor pumnului care se
inseră pe epicondilii laterali ai humerusului.
- SEMNE: - durere;
- sensibilitate (la nivelul cotului lateral);
- inflamație;
- senzații dureroase la suprafața antebrațului și umărului. Pentru a vedea
acest lucru, puteți să luați o ceașcă sau să scuturați mâna cuiva.
- DESCRIEREA STADIULUI EVOLUTIV:
- 1 stadiu – apariția modificărilor inflamatorii care sunt reversibile;
- 2 și 3 stadii – constau în modificări ireversibile la nivelul mușchilor;
- 4 stadiu – caracterizat de către apariția fibrozei și calcifierilor.
- OBIECTIVE DE TRATAMENT:
- ameliorarea și chiar eliminarea durerii în epicondilită;
- prevenirea și combaterea inflamației locale;
- creșterea mobilității articulare;
- prevenirea aderențelor articulare;
- îmbunătățirea circulației sangvine și a troficității locale;
- creșterea forței musculare și a rezistenței;
- revenirea rapidă la activitățile cotidiene.
- METODE ȘI MIJLOACE DE TRATAMENT:
- repaus sportiv 10-21 zile;
- infiltrații la locul dureros cu corticoizi;
- AINS – unguient 3-4 aplicații pe zi;
- ortezare – utilizarea ortezelor aplicate în 1/3 superioară a antebrațului, poate
contribui la ameliorarea simptoamelor de tendinită a cotului prin relaxarea mușchilor
și tendoanelor;
- masoterapie;
- electroterapie;
 - ultrasunete.
- EXERCIȚII:
1. extensia pumnului cu rezistență;
2. flexia cotului cu rezistență;
3. cotul la 90 de grade, mâna în pronație, ganteră în mână = totală a antebrațului;
MUȘCHI AFECTAȚI: extensor radial al carpului, extensor ulnar al carpului,
extensor al degetului mic, extensor al indexului, extensor comun al degetelor,
anconeu.
4. din ortostatism, se redirijează prinderea și baterea unei mingi pe podea;
5. extensii cu banda elastică;
6. flexia sau extensia art. pumnului în timp ce cotul este în extensie;
7. exerciții pentru articulația pumnului cu mingi de cauciuc.

3. Umăr dureros simplu

- DEFINIȚIE: formă clinică particulară cunoscută și sub numele de periartrită
dureroasă simplă neanchilozantă, este consecința leziunilor degenerative
uneori calcificate ale tendoanelor rotatorilor, mai ales ale supraspinosului și a
bicepsului. Aceasta apare prin solicitare profesională (șoferi,lucrători cu
aparate vibratoare sau ciocane pneumatice) sportivă (aruncători cu sulița,
luuptători) și traumatică (luxații repetate, zdrobiri).
- SEMNE ȘI SIMPTOME CLINICE:
- durere de umăr;
- limitare a mișcărilor din art. scapulo-humerală (redoare articulară);
- formă clinică cea mai frecventă; bolnavul acuză dureri moderate în umăr
mai ales cu ocazia unor mișcări (la efectuarea unor activități zilnice – aceste
sunt numite ADL-uri cum ar fi îmbrăcat, spălat, etc.).
- DESCRIEREA STADIULUI EVOLUTIV:
  1.Stadiul acut necesită imobilizarea în poziţie de repaus cu braţul la 35—
45° în abducţie, cu o pernă mică sub axilă şi susţinut de o eşarfă. Deoarece
datorită durerilor există tendinţa de a menţine umărul ridicat se recomandă
aplicarea tehnicilor de relaxare.
2. Stadiul subacut permite începerea mobilizării scapulohumerale, dar prin
mişcări pasive, apoi pasivo-active şi active asistate.
3. Stadiul terminal  are ca obiective: refacerea forţei musculare, a stabilităţii şi
mişcării controlate a umărului. Sunt permise toate mişcările, accentul
punându-se pe cele active cu rezistenţă  pentru creşterea forţei musculare.
- OBIECTIVE DE TRATAMENT:
- ameliorarea durerii;
- reducerea inflamației;
- METODE ȘI MIJLOACE DE TRATAMENT:
- tratament kinetoterapeutic;
- hidrokinetoterapia și înotul terapeutic.
- EXERCIȚII:
1. din stând sau așezat pe scaun, de adus brațul drept în față la 90 de grade,
se prinde cotul cu mâna stângă pentru a susține brațul, ducem brațul drept
peste piept, trăgând umărul opus fără a flecta cotul (repetați de 3-5 ori pe
fiecare parte, menținând această poziție până la un minut.
2. se apucă bățul cu o mână și se ține apoi de capătul opus cu cealaltă mână.
3. din ortostatism cu spatele drept și greutatea distribuită pe ambele picioare
(MI).
4. din poziția pe genunchi, brațele în față, aplecați ușor trunchiul în față, până
ce ajungem în sprijin pe palme, lăsând șezutul pe călcâie; lăsați pieptul să cadă
greoi spre podea, relaxându-vă coloana vertebrală și umerii. Putem să
menținem această poziție până la 5 minute. Pentru a spori efectul de
stretching, puteți să efectuați aceleași exerciții cu palmele sprijinite pe un
scaun, încercând să coborâți pieptul spre genunchi cât mai mult menținând
șezutul pe călcâie și coatele extinse.
5. flotări din șezut (lucrează complexul scapulo-toracic întărind pectoralul
inferior, trapez și spatele).
6. rotații interne pasive (deltoidul, subscapularul); rotații externe pasive
(infraspinos, rotundul mic); întinderea musculaturii din poziția “culcat”
(infraspinos, rotundul mic).

4. Spondiloză cervicală
 - DEFINIȚIE: sau cevicartroza/spondiloartroza cervicală sunt termeni ce
definesc prezența procesului degenerativ, artrozic, la nivelul coloanei
cervicale.
- SEMNE: - durere la nivelul gâtului sau bazei capului „cefalee”;
- durere iradiată pe membrul superior/umăr/torace (iradierea în
partea stângă trebuie să fie diferențiată de o patologie cardiacă);
- amețeli rar, tulburări vizuale.
- DESCRIEREA STADIULUI EVOLUTIV:
 Stadiul I – Deteriorarea unui singur disc intervertebral, durere locală (mai slabă
sau mai puternică).
 Stadiul II – Deteriorarea mai multor discuri intervertebrale, contractura
musculară locală cu accentuarea durerilor.
 Stadiul III – Pe lângă simptomele de la primele stadii, apare deteriorarea
rădăcinii nervoase aferente, iar durerea coboară către umeri.
 Stadiul IV – Rădăcina nervoasă este afectată intens, iar durerea radiază la
distanța mare de sediul problemei (în mâini, picioare, etc) și poate apărea
Sindromul Insuficienței Circulatorii Vertebrobazilare.
 Stadiul V – Simptomele se agravează, iar pe lângă simptomele de mai sus
apare în plus limitarea mobilității, atrofierea musculară, în cazurile grave poate
apărea paralizia nervului brahial în spondiloza cervicală sau a nervului sciatic în
spondiloza lombară.
- OBIECTIVE DE TRATAMENT:
- ameliorarea durerilor;
- creșterea mobilității coloanei cervicale;
- menținerea tonusului și a forței musculare;
- ameliorarea sensibilității la nivelul gâtului și a MS. ;
- asigurarea unei circulații sangvine locale;
- creșterea forței musculare.
- METODE ȘI MIJLOACE DE TRATAMENT:
- masaj terapeutic;
- electroterapie stimulatorie și antalgică;
- electroterapie (curent galvanic, curent de înaltă frecvență);
- ultrasunete;
- posturările;
- exerciții fizice terapeutice.
- EXERCIȚII:
1. flexia și extensia capului executată lent cu inspirație-expirație, cu maximum de
amplitudine (capul se lasă în piept apoi se lasă pe spate).
2. răsucire amplă și lentă a capului cu inspirație-expirație (capul se întoarce spre
dreapta apoi spre stânga). La capătul mișcării se întinde pe cât se permite fără a forța.
3. capul este lăsat să coboare spre piept după care se așează mâinile în zona ocipitală
și se apasă în jos.
4. mișcări lente de lateralitate a capului spre stânga-dreapta cu inspir și expir. Se
apropie urechea de fiecare umăr pe rând cât se poate, spatele rămâne drept și umerii
la fel, mișcarea se face numai din gât.

5. HERNIE DE DISC LOMBARĂ

- DEFINIȚIE: este o deplasare a discului intervertebral. Cele mai frecvente hernii de
disc lombare apar la nivel L5-S1 și L4-L5.
- SEMNE: - amorțeli;
- slăbiciune;
- cruralgie = durerea iradiază pe fața anterioară a coapsei și spre fața
internă a gambei. Reflexul rotulian poate fi diminuat sau abolit și de cele mai
multe ori manevra Lasegue este negativă. Durerea poate fi prezentă la
extensia gambei spre bazin. Deficitul motor dacă este prezent poate interesa
cvadricepsul femural;
- sciatica paretică = necesită de cele mai multe ori un examen computer
tomograf (CT) sau (recomandat) un examen IRM de urgență.
- sciatica paralizantă = deficitul motor se instalează brusc în paralel cu
dispariția durerii articulare.
- STADII EVOLUTIVE:
- stadiul I – de iritație radiculară;
- stadiul II – se caracterizează prin compresiune radiculară cu fenomene
neurologice;
- stadiul III – de întrerupere radiculară.
- OBIECTIVE DE TRATAMENT:
- calmarea durerii;
- normalizarea flexibiltății țesuturilor moi, reducerea contracturii
musculare;
 - normalizarea mobilității articulare.
- METODE ȘI MIJLOACE DE TRATAMENT:
- electroterapie - curenți diadinamici (CDD);
- curent Trabert;
- ultrasunete (US);
- hidrotermoterapia.

- antrenament pentru programul care trebuie urmat la domiciliu (corectarea

posturii, posturi pentru calmarea durerii și a contracturii musculare);
- activități sportive în scop terapeutic.
- EXERCIȚII:
1. DD, se flectează și se extind genunchii.
2. DD, se trage un genunchi cu două mâini la piept încercând atingerea lui cu
fruntea; se procedează apoi cu celălalt.
3. cu mâinile sub cap, se trage un genunchi la piept cât mai mult, apoi celălalt,
apoi ambii concomitent;
4. În ortostatism, genuflexii cu mâinile în sprijin pe spătarul scaunului, spatele
perfect drept, călcâiele rămânând pe sol;
5. DD, se execută bicicleta, cu pelvisul mult basculat înainte.
6. DD, genunchii îndoiți, sprijin pe tălpi, se duce genunchiul cât mai aproape de
piept.
7. DD, mișcarea vârfului piciorului.

. SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ STADIUL I

- DEFINIȚIE: este o boală inflamatoare cronică sistemică, care afectează în principal
coloana, segmentul axial ce începe din zona lombară, dar se poate extinde pe toate
segmentele coloanei și în mod tipic afectează precoce articulațiile sacroiliace,
articulațiile dintre coloană și bazin.
- SEMNE: - durere lombară joasă și redoare de mai mult de 3 luni care se ameliorează
cu efortul și nu dispare în repaus;
- limitarea mișcărilor coloanei lombare în plan sagital și frontal.
- DESCRIEREA STADIULUI EVOLUTIV:
- suspiciunea de sacroileită cu aspectul mai încețoșat al articulației;
- modificări incerte de impresie, aspect noros al sacroiliace.
- OBIECTIVE DE TRATAMENT:
- combaterea durerii;
- combaterea pozițiilor vicioase;
- îmbunătățirea mobilității articulare.
- METODE ȘI MIJLOACE DE TRATAMENT:
- fizioterapie;
- electroterapie cu efecte analgezice, excitomotor și de stimulare a circulației
locale.
- EXERCIȚII:
1. stând călare pe un scaun, mâinile la ceafă, coatele trase înapoi, se inspiră
adânc bombându-se pieptul.
2. din stând depărtat cu brațele pe lângă corp, ridicarea alternative a umerilor
apoi ridicarea simultană a umerilor.
3. din stând depărtat, cu brațele suținute lateral se efectuează pronație-
supinație apoi mici cerculețe înainte-înapoi.
4. pe genunchi și pe palme, aducerea genunchiului spre piept, urmat de
aducerea lui spre înapoi și în sus. Se schimbă piciorul.
5. DD, cu genunchii flectați, se apucă cu mâinile câte un genunchi pe rând, și
se trage trunchiul îndoind spatele.
6. DD, brațele pe lângă corp, se aduc la piept ambii genunchi apoi se întind în
poziția inițială.
7. din ortostatism, cu picioarele depărtate, mâinile la umăr se întind brațele în
sus, iar corpul se basculează stânga-dreapta.
8. cu o pernă sub frunte și una sub piept, se vor pune săculeți de nisip sub
coloana vertebrală dorsală și pe bazin.
9. DV, cu sprijin pe antebrațe, palmele pe sol; se execute răsurici ale
trunchiului concomitant cu ridicarea unui MS în abducție.
10. din ortostatism (ideal în fața oglinzii), cu o minge medicinală în mâini,
pacientul ține minge ape umărul drept, o ridică deasupra capului apoi o duce pe
umărul stâng.

7. COXARTROZĂ STADIUL II
- DEFINIȚIE: localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulației șoldului.
- SEMNE: - durere
- redoare;
- mers șchiopătat;
- semn Patrick pozitiv;
- hipotrofie mușchiului cvadriceps.

- DESCRIEREA STADIULUI EVOLUTIV:

- stadiul II – evoluat - dureri în repaus;

- redoare articulară;
- atitudini vicioase.
- OBIECTIVE DE TRATAMENT: - combaterea durerii;
- creșterea stabilității șoldului;
- creșterea mobilității șoldului;
 - reeducare, coordonare/mers, echilibru.
- METODE ȘI MIJLOACE DE TRATAMENT:
- electroterapie ( curent interferential, curent Trabert), ultrasunete;
- tratament medicamentos cu AINS.
- EXERCIȚII:

1. DD, cu MI întinse – ridicarea MI afectat îndoit din genunchi la

verticală;
2. DD, MI întinse, cu genunchiul extins;
3. DV, MI afectat în afara marginii patului, ridicarea MI, în sus spre
orizontală și apoi peste, inspir.
4. DV, cu MI afectat (idem) revenire expir.
5. patrupedie – ducerea șezutului cât mai mult spre călcâie.
6. stând pe genunchi, genunchii ușor depărtați, mâinile apucă
spalierul în dreptul pieptului – ridicarea genunchiului operat MI, șoldul flectat,
coapsa la orizontală, trecerea greutății corpului pe genunchiul și șoldul MI
neoperat.
7. stând în sprijin pe un MI, celălalt aflându-se așezat pe șipca a doua
de jos la spalier – semiflexie pe MI rămas pe sol – revenire și schimbare pe MI.

8. GONARTROZA STADIUL III – OPERATĂ CU ENDOPROTEZĂ

- DEFINIȚIE: mai este numită stadiul final SF care reprezintă dureri în repaus,
mobilitate sub 90 de grade, deformarea articulației, deficit motor important, flexum,
spațiul articular mult îngustat.
- SEMNE/SIMPTOME: - simptome moderate;
- redoare matinală după repaus semnificativă;
- limitarea mobilității articulare;
- cracmente osoase (zgomote articulare);
- deformarea articulației;
- flexum;
- mersul se face cu baston;
- deformarea artculației;
- deviația se face în plan sagital sau frontal.

- OBIECTIVE DE TRATAMENT: - combaterea durerii;

- prevenirea unui genuflexum inductibil;
- menținerea sau creșterea amplitudinii de
mișcare;
- asigurarea stabilității genunchiului;
 - combaterea problemelor circulatorii și a
hidartrozei.
- METODE ȘI MIJLOACE DE TRATAMENT:
- TRATAMENT KINETIC: - mobilizări active și pasive ale patelei;
- mobilizări ale genunchiului (active cu
descărcare și suspeni);
- bicicleta fără flexie completă și fără
rezistență (artrofemuro-pateleră);
- recuperarea deficitului de rotație (internă
în genuvalgum, externă în genuvarum și
flexum);
- purtarea unei atele articulare (în repaus și
noaptea)
- EXERCIȚII: (nu am găsit).

9. GUTA PICIORULUI
- DEFINIȚIE: boală metabolică cauzată de exces de acid uric în organism.
- SEMNE/SIMPTOME: - debut brutal, exploziv, nocturn;
- febră;
- articulația afectată devine caldă (câteva ore),
roșie, tumediată, extrem de durroasă, foarte
sensibilă.
- DESCRIEREA STADIULUI EVOLUTIV:
 - stadiul I – în faza de hiperucimie asimptomatică nu se decelează niciun semn
clinic (artrită, tofi, litiază);
- stadiul II – artrita acută gutoasă apare numai la 5% dintre bolnavii cu
hipericemie – atacul acut de gută poate fi declanșat de traumatisme, ingestie, de
alcool, exces alimentar, unele medicament, intervenții chirurgicale, infecții.
- stadiul III – perioada intercritică este intervalul de timp dintre atacurile acute de
gută.
- stadiul IV – guta cronică tofacee este urmarea acumulării progresive de acid
uric în organism, cee ace duce la depuneri tisulare sub formă de tofi.
- OBIECTIVE DE TRATAMENT:
- profilaxia redorilor, anchilozelor induse de imobilizarea antalgică;
- prevenirea contracturilor şi atrofiilor musculare ;
- stimularea funcţiilor neurovegetative şi metabolice ale organismului;
- durere, inflamație;
- profilaxie redori/ankiloze.
- METODE ȘI MIJLOACE DE TRATAMENT KINETIC:
- exerciții cu rezistență moderată;
- gimnastică respiratorie;
- exerciții cu rezistență moderată cu obiecte portative.
- crioterapia;
- ultrasunete;
- hidratare 7-8 pahare/zi.
- EXERCIȚII:
1. tipuri de mers (mers pe jos).
2. pedalaj la bicicleta ergonomică.
3. jocuri în aer liber (patinaj).
4. aerobie în apă.
5. DD, ridicarea picioarelor cu planta spre tavan alternativ.
6. la perete exerciții cu rezistență – pedalaj.
 * regim igieno-dietetic: scădere în greutate, renunțare alcool, cafea,
tutun, grăsimi, carne roșie, ciocolată, băuturi carbogazoase.

10. FIBRIOMIALGIA (I SE MAI SPUNE FIBROZITĂ/FIBRIOMIOZITĂ)

- DEFINIȚIE: este o durere în mușchi, de obicei de cauză necunoscută. În unele
cazuri, fibromialgia este simptomul unei alte boli, cum ar fi poliartrita reumatoida sau
arterita. 
Aceasta este o afecțiune cronică, caracterizată de dureri în tot corpul, atât de natură
musculară, cât și de natură articulară, dar și de alte simptome precum oboseala.
Fibromialgia poate declanșa depresie și poate cauza izolare social.
- SEMNE: - durere musculară;
- tulburări de somn;
- oboseală cronică;
- acufene (zgomot în urechi);
- tulburări de memorie și concentare.
- astenie;
- parastezii;
- migrene.
- FORME CLINICE: - formă primară – entitate de sine stătătoare;
- formă localizată – este cunoscută sub numele de sindrom
miofascial.
- DESCRIEREA STADIULUI EVOLUTIV:
- analgezice (AINS și paracetamol).
- OBIECTIVE DE TRATAMENT: - educarea pacientului;
- ameliorarea durerii;
- ameliorarea stării psihice;
- ameliorarea tulburării somnului;
- reintegrare social;
- îmbunătățirea calității vieții.
 - METODE ȘI MIJLOACE DE TRATAMENT:
- proceduri de electroterapie (TENS, ultrasunete);
- masaj terapeutic;
- hidrokinetoterapia;
- laser - terapia acționează în profunzime îmbunățind circulația;
- acupunctură.
- EXERCIȚII:
1. stați cu fața la perete, după care lipiți palmele de perete;
2. un picior este fandat în față, iar celălalt în spate;
3. exerciții cu gantere: poziția: se realizează o fandare în moment în care se face și
flexia antebrațului pe braț cu gantere de diferite greutăți în funcție de fiecare
pacient.

11. ALGONEURODISTROFIE STADIUL I

- DEFINIȚIE: este un sindrom dureros clinic, fără topografie dermatomială, nu se
asociază cu leziuni nervoase, de intensitate proporțională față de evenimentul
declanșator însoțită de tulburări vasomotorii și sudorale.
- SEMNE: - durere;
- edem;
- modificări ale temperaturii cutanate locale;
- modificări ale culorii tegumentelor locale;
- reducerea amplitudinii de mișcare (A.M.)
- DESCRIEREA STADIULUI EVOLUTIV:
- apare imediat sau uneori la câteva săptămâni de la traumatism.
Se constată durere severă ce se accentuează la mișcări, hiperemia pelii care este
mai caldă și umedă, hipotonie musculară, edem al tegumentului, țesutului conjunctiv
și muscular, osteoporoză incipientă.
- OBIECTIVE DE TRATAMENT:
- educația pacientului: i se va explica pacientului natura cronică a afecțiunii,
faptul că durerea face parte dintr-un cerc vicios și nu are rol protector, ci din
contră unul de perpetuare a disfuncționalității. Important este utilizarea cât
 mai aproape de normal a membrului afectat. Toate metodele terapeutice sunt
utilizate în scopul facilitării mișcării segmentului afectat;
- desfășurarea unei cantități fizice cât mai aproape de normal;
- terapia durerii;
- restabilirea funcției articulare;
- recuperare gesturi uzuale;
- suport psihologic.
- METODE ȘI MIJLOACE DE TRATAMENT:
- electroterapie antialgică (curent de joasă frecvență, TENS):
- imobilizarea în scop antialgic nocturn cu atele dinamice;
- kinetoterapie (mobilizări pasive ale segmentelor supra și subiacente,
contracții musculare active);
- redoare articulară – kinetoterapie (stretching);
- se mai folosesc și ultrasunete (US) pe zonele reflexogene (cervical și
inghinal).
- EXERCIȚII:

TURTUREAN FLORENTINA, AN III, KMS.