ANALIZA VALORII ADĂUGATE

Valoarea adăugată reprezintă bogăţia creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane
şi financiare ale firmei peste valoarea consumurilor intermediare provenite de la terţi.
Prin comparaţia valorii adăugate cu cifra de afaceri, putem spune că în timp ce aceasta
din urmă exprimă capacitatea unei societăți comerciale de a vinde, valoarea adăugată exprimă
aportul economic al societății comerciale, surplusul de valoare pe care aceasta reuşeşte să-l
genereze ca urmare a efortului depus în procesul de producţie.
Analiza valorii adăugate prezintă interes pentru toți agenții economici indiferent de
domeniul de activitate, deoarece permite o bună evaluare a performanţelor şi a eficienţei
folosirii factorilor de producţie. Se poate spune astfel că valoarea adăugată exprimă, mult mai
bine decât orice alt indicator, eficacitatea combinării factorilor de producţie muncă şi capital.
Reflectând surplusurile de bogăţie create ca urmare a utilizării factorilor de producţie,
peste valoarea consumurilor intermediare, valoarea adăugată este întotdeauna pozitivă.
Pentru calculul valorii adăugate se poate folosi metoda substractivă (deductivă)
sau metoda aditivă.
Valoarea adăugată se calculează, pe baza soldurilor intermediare de gestiune,
prin metoda deductivă, ca diferenţă între producţia globală a exerciţiului şi consumul
intermediar.
VA = Producţia globală a exerciţiului - Consumul intermediar
unde:
Producţia globală a exerciţiului = Marja comercială + Producţia exerciţiului
Consumul intermediar = Cumpărări de materii prime şi materiale ± Variaţia stocurilor de
materii prime şi materiale + Alte cheltuieli şi cumpărări externe (lucrări şi servicii executate de
terţi).
Valoarea adăugată reprezintă pentru o societate comercială sursa de acumulări băneşti
care este utilizată pentru remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea sa.
Valoarea adăugată va reveni:
 personalului şi organismelor sociale, sub forma cheltuielilor cu personalul;
 statului, sub formă de impozite, taxe, vărsăminte asimilate şi impozit pe profit;
 acţionarilor, sub forma dividendelor;
 creditorilor, sub forma cheltuielilor financiare;
 societăţii comerciale, sub formă de autofinanţare (amortizare şi profit net repartizat
întreprinderii).
Pornind de la această modalitate de repartizare a valorii adăugate, putem utiliza pentru
calculul indicatorului o altă metodă, numită metoda aditivă, care presupune însumarea
elementelor componente a acestuia. Dacă rezultatul exercițiului se repartizează pentru
dividende și investiții, relațiile sunt:
VA = S + Am + Db + I + Pn
sau
VA = S + I + Db + Div + Af
unde:
S - salarii; Am - amortizare anuală;
Db - dobânzi; I - impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
Pn - profit net; Div - dividende;
Af - autofinanţarea.

Valoarea adăugată reprezintă unul din principalii indicatori de rezultate care se

urmăresc la nivel microeconomic, importanţa indicatorului fiind cu atât mai mare cu cât
informaţiile pe care le conţine au un grad mai mare de sinteză, în sensul că elimină repetările de
rezultate din circuitul economic (spre deosebire de cifra de afaceri care include şi cifra de
afaceri a unităţilor din amonte de întreprindere).
Pentru analiza valorii adăugate principalele aspecte urmărite se referă la:
 nivelul şi dinamica valorii adăugate;
 structura valorii adăugate;
 analiza factorială a valorii adăugate;
 efectele modificării valorii adăugate asupra principalilor indicatori economico-financiari.

Analiza nivelului şi dinamicii valorii adăugate

Analiza nivelului și a dinamicii valorii adăugate se efectuează pe total valoare adăugată

sau pe fiecare element component.
Dinamica valorii adăugate se urmărește în valori absolute, respectiv relative, cu
relațiile :
a) Abaterea absolută în mărimi absolute
ΔVA = VA1 – VA0
sau
ΔVA = VAn – VAn-1.
Abaterea absolută în mărimi absolute a valorii adăugate cuantifică în mărimi absolute,
creşterea sau descreşterea nivelului valorii adăugate faţă de o bază de comparaţie sau faţă de
nivelul valorii adăugate din perioade precedente.
Acest tip de abatere permite compararea şi cu alte baze de comparatie decât cele de la
nivelul întreprinderii.
b) Abaterea absolută în mărimi relative- de natura indicelui

IVA = VA1 x100

VA0
sau
IVA = VA n x100 .
VA n-1
Abaterea absolută în mărimi relative a valorii adăugate arată de câte ori se regăseşte
valoarea adăugată din perioada de bază, sau baza de comparaţie în valoarea adăugată din
perioada curentă sau cea comparată.
c) Abaterea absolută în mărimi relative - de natura ritmului (abaterea indicelui)
ΔIVA = IVA – 100
Ritmul arată procentual, în mărimi relative, abaterea absolută a valorii adăugate de la o
perioadă la alta, sau abaterea absolută a valorii adăugate comparate faţă de baza de comparaţie.

Analiza structurală a valorii adăugate

Pentru analiza structurii valorii adăugate se porneşte de la metoda de repartiţie (sau

aditivă) când pentru aprecierea contribuţiei fiecărui element component se iau în considerare
următoarele:
 cheltuielile cu personalul, când se evidenţiază:
- cheltuielile cu salariile;
- contribuţiile la asigurări sociale;
- cheltuielile cu protecţia socială.
 amortizarea activelor imobilizate;
 cheltuielile financiare, în principal dobânzile bancare pentru creditele angajate;
 profitul net, repartizat pentru dividende sau pentru dezvoltare;
 alte elemente de natura valorii adăugate (impozite, taxe, vărsăminte asimilate, impozitul
pe profit).
 Dintre ratele valorii adăugate, cele mai folosite în teoria şi practica economică sunt:
a) Rata variaţiei valorii adăugate
Rv = VA1VA0 x100
VA0
Această rată mai este denumită în literatura economică „rata de creştere a întreprinderii”.
b) Rata valorii adăugate
R = VA x100
CA
Acest indicator este o expresie a productivităţii globale, a bogăţiei create la un anumit
nivel de activitate. În industrie ea se ridică în medie la 50-60% din cifra de afaceri, pe când în
sfera distribuţiei este mult mai redusă (15-20%). Interpretarea evoluţiei ratei valorii adăugate
trebuie făcută luând în considerare structura cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi. Pentru o
întreprindere mixtă (de producţie şi comercializare) degradarea ratei valorii adăugate semnifică
creşterea ponderii activităţii comerciale, cu o rată specifică mai redusă.
Ratele de remunerare ale valorii adăugate, reprezintă ponderea deţinută de fiecare
element component (ca expresie a remunerării diferiţilor parteneri) în valoarea adăugată.
Valoarea adăugată de o societate comercială, ca urmare a derulării unei activităţii
lucrative (valoarea adăugată brută globală) se repartizează între participanții la crearea sa :
- personalul salariat este retribuit prin salarii şi protecţia socială aferentă (inclusiv
impozitul pe salarii);
- statul percepe impozite (impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, inclusiv impozitul pe
profit);
- creditorii percep dobânzi şi comisioane pentru creditele acordate societății;
- acţionarii societății încasează dividende;
- societatea comercială beneficiază de autofinanţarea netă reală, adică profit
repartizat pentru investiţii şi amortizări.
Analiza modului de repartizare a valorii adăugate este importantă pentru a pune în
evidenţă evoluţia părţii care revine fiecărui participant şi astfel să se aprecieze contribuţia
fiecărui participant la crearea bogăţiei societății. Pentru aprecierea modului de distribuire a
valorii adăugate se utilizează următoarele rate:

PERSONAL Cheltuieli de personal

x100
Valoarea adaugata
STAT: Impozite si taxe
x100
Valoarea adaugata
Dividende si repartizari
ACŢIONARI: x100
Valoarea adaugata
Cheltuieli cu dobânzile
CREDITORI: x100
Valoarea adaugata
ÎNTREPRINDERE: Autofinantare
x100
Valoarea adaugata
Nivelul ratelor de distribuire a valorii adăugate este important, atât pentru a se urmări
evoluţia în timp şi mutaţiile care pot avea loc între cele cinci categorii, cât şi pentru a fi
comparate cu nivelurile medii pe ramură sau cu nivelurile realizate de alte întreprinderi din
ramură.

În teoria şi practica economică se operează şi cu alte rate ale valorii adăugate, cum ar fi:
- valoarea adăugată realizată în medie de un salariat (care nu este altceva decât o formă
de exprimare a productivităţii muncii):
VA
R=
Ns
 - valoarea adăugată la 100, 1000 lei active imobilizate sau active fixe:
VA VA
R= x1000 sau R= x1000
Ai Af
Pentru ca aceste rate ale valorii adăugate să fie utile în procesul de decizie e necesar ca în
determinarea lor să se ţină seama de eroziunea monetară. Analiza valorii adăugate prezintă
interes pentru orice întreprindere, indiferent de domeniul de activitate, deoarece permite
evaluarea performanţelor, a eficienţei folosirii factorilor de producţie, a politicii comerciale.

Modele factoriale de analiză a valorii adăugate

Pentru analiza factorială a valorii adăugate se pot folosi mai multe modele grupate astfel:

a) Modele care evidenţiază resursele utilizate

Ca şi resurse în realizarea valorii adăugate o societate comercială foloseşte resurse
umane, materiale şi financiare. Un loc aparte îl deține timpul, ca resursă utilizată.

 Modelul bazat pe influenţa resurselor de muncă

Q e VA
VA  NS  
NS Q e
unde:
N S - numărul de salariaţi
Q e - producţia exerciţiului
Qe
- productivitatea muncii
NS
VA
- rata valorii adăugate (valoarea adăugată la 1 leu producţia exerciţiului respectiv
Q
e
la 1 leu cifră de afaceri)

 Modelul bazat pe influenţa resurselor tehnice

Mf a Q e VA
VA  Mf   
Mf Mf a Q e
unde:
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe
Mfa - valoarea medie a mijloacelor fixe active
Mf
a - rata de structură a mijloacelor fixe
Mf
Q
e - randamentul mijloacelor fixe active
Mf
a

 Modelul bazat pe influenţa celor două resurse

Mf Mf a Q e VA
VA  N S    
N S Mf Mf a Q e

 Modelul factorial care ia în considerarea consumul total de timp de muncă

VA = Nh x  Qex  x  VA 
 Qex 
 Nh   
 Factorii de influenţă asupra valorii adăugate sunt:

Δ Nh – numărul de ore lucrate de salariaţi într-un an

 Qex 
Δ VA Δ  - producţia exerciţiului medie orară (productivitatea
 Nh 
medie orară cu baza de calcul în producţia exerciţiului
 VA 
Δ  - rata valorii adăugate (cu baza de calcul în producţia exerciţiului)
 Qex 

Măsurile de creştere a valorii adăugate conform modelului trebuie să vizeze:

 Utilizarea extensivă, dată de creşterea nivelului consumului total de timp de muncă (Nh),
în condiţiile păstrării constante a productivităţii muncii medii orare şi a ratei valorii
adăugate ;
 Creşterea productivităţii muncii medii orare ;
 Creşterea valorii adăugate într-un ritm superior creşterii producţiei exerciţiului (IVA >
IQex).

b) Modele care evidenţiază influenţa patrimoniului şi a elementelor sale componente

 Modele bazate pe activul total
A c CA VA
VA  A t   
A t A c CA
sau
A c S t CA VA
VA  A t    
A t A c S t CA
sau
A c Mf CA VA
VA  A t    
A t A c Mf CA
sau
A c Q e CA VA
VA  A t    
A t A c Q e CA

 Modele bazate pe activul de exploatare şi capitalul investit

VA = Aex x  CA  x  VA 
   
 Aex   CA 

A
VA  C  c  Mf  CA  VA
inv C A c Mf CA
inv
unde:
Aex - active de exploatare
A
c
Cinv
- rata de structură a capitalului investit

Mf
A c - raport tehnologic dintre mijloacele fixe şi activele circulante
Măsurile de creştere a valorii adăugate conform modelului presupun:
 utilizarea extensivă dată de creşterea nivelului activelor de exploatare, în condiţiile
păstrării constante a randamentului activelor de exploatare şi a ratei valorii
adăugate;
 creşterea cifrei de afaceri într-un ritm mai mare decât cel al activelor de exploatare
(ICA>IAex);
 creşterea valorii adăugate într-un ritm superior creşterii cifrei de afaceri (IVA > ICA).

c) Modele bazate pe indicatori de rezultate

 Model bazat pe cifra de afaceri

VA
VA  CA 
CA
unde:
CA- cifra de afaceri
VA
- rata valorii adăugate (gradul de integrare al întreprinderii)
CA

 Modelul bazat pe producţia exerciţiului

CA VA
VA  Q e  
Q e CA
unde:
CA
Q e - producţia exerciţiului ;
Q e - gradul de valorificare a producţiei exerciţiului
Modelele de analiză a valorii adăugate prezentate până acum utilizează ca metodă de
analiză metoda ratelor explicative în care modificarea este influenţată de modificarea unui factor
cantitativ şi a mai multor factori calitativi.
Fiind modele deterministe şi între factori relaţia de condiţionare fiind de produs
înseamnă că, pentru creşterea valorii adăugate măsurile vor urmări creşterea fiecărui factor de
influenţă.

d) Alte modele de referinţă a valorii adăugate

 Modelul bazat pe capacitatea întreprinderii de a spori valoarea consumurilor
intermediare.
 C 
ΔVA  Q e - C m  Q e  1 - m   Q e  va
 Qe 
unde:
Qe – producţia exerciţiului
Cm – consumul intermediar;

v a - valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului.

Factorii de influenţă asupra valorii adăugate sunt:
∆Ns
∆T
∆Qe
∆VA ∆ wh ∆t

∆ va ∆S

∆vai
unde:
 T – fondul total de timp de muncă (ore/an);
wh - productivitatea medie orară;
Ns – număr mediu de salariaţi;
t - timp de lucru pe un salariat (ore salariat/an);
S – structura producţiei exerciţiului;
vai – valoarea adăugată la un leu producţie a exerciţiului, pe produse.

 influenţa modificării producţiei exerciţiului:

ΔVA (Qe )  (Q e1  Q e0 )  v a0
- influenţa modificării fondului total de timp de muncă:
ΔVA (T)  (T1  T0 )  wh 0  v a0
 influenţa modificării numărului de salariaţi:
ΔVA (Ns)  (Ns 1  Ns 0 )  t 0  wh 0  v a0
 influenţa modificării timpului de muncă pe un salariat:
ΔVA (E)  Ns 1 (E 1  E 0 )  wh 0  v a0
- influenţa modificării productivităţii medii orare:
ΔVA ( wh)  T1 ( wh 1 - wh 0 )  v a0

 influenţa modificării valorii adăugate medii, la un leu producţie a exerciţiului:

ΔVA ( va )  Q e1  ( v a1  v a0 )
- influenţa modificării structurii producţiei exerciţiului:
ΔVA (s)  Q e1  (rv a(s)  v a0 )
 influenţa modificării valorii adăugate la un leu producţie a exerciţiului, pe
produse;
ΔVA (va)  Q e1  ( v a1 - rv a(s) )
Factorii de creştere a valorii adăugate, pe baza acestui model, sunt:
 creşterea productivităţii medii orare;
 îmbunătăţirea utilizării timpului de muncă;
 reducerea cheltuielilor materiale la un leu producţie a exerciţiului, concomitent cu
creşterea calităţii producţiei;
 creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie.

 Modelul bazat pe consumul total de timp de muncă

VA
VA  T  unde:
T
T – fondul total de timp de muncă (ore/an).
VA
- valoarea adăugată medie (pe unitatea de timp de muncă consumată).
T
Factorii de influenţă asupra valorii adăugate sunt:

∆Nm
∆T ∆nz
∆VA ∆nh
∆hz
VA
∆
T
unde:
 Nm – numărul de muncitori;
nh – numărul de ore lucrate de un muncitor într-un an;
nz – numărul de zile lucrate de un muncitor într-un an;
hz – numărul de ore lucrate de un muncitor într-o zi.
 influenţa modificării consumului total de muncă, exprimat prin total om – ore lucrate
într-un an:
VA 0
ΔVA (T)  (T1  T0 ) 
T0
 influenţa modificării numărului de muncitori:
VA 0
ΔVA (Nm)  (Nm1  Nm 0 )  n h 0 
T0
 influenţa modificării numărului mediu de ore lucrate de un muncitor:
VA 0
ΔVA (n z )  Nm1  (n z1 - n z 0 )  h z 0 
T0
 influenţa modificării numărului mediu de ore lucrate pe zi de un muncitor:
VA 0
ΔVA (h z )  Nm1  n z1  (h z1 - h z 0 ) 
T0
 influenţa modificării valorii adăugate medii orare:
VA 1 VA 0
ΔVA VA  T1  (  )
(
T
) T1 T0
Creşterea valorii adăugate are ca factori de influenţă:
 creşterea fondului total de timp de muncă, pe seama:
 creşterii numărului de muncitori;
 creşterii numărului de ore lucrate de un muncitor într-un an, prin:
 creşterea numărului de zile lucrate de un muncitor;
 creşterea numărului de ore lucrate pe zi de un muncitor.
 creşterea valorii adăugate pe unitatea de timp de muncă.
Considerăm că pentru îmbunătăţirea situaţiei financiare a întreprinderii, în vederea
creşterea valorii adăugate, în primul rând ar trebui mobilizaţi factori calitativi prin:
 creşterea productivităţii muncii;
 creşterea gradului de utilizare a timpului de muncă;
 creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie;
 creşterea calităţii produselor;
 creşterea gradului de valorificare a producţiei exerciţiului;
 creşterea vitezei de rotaţie a activelor circulante;
 reducerea cheltuielilor materiale la 1 leu producţie a exerciţiului.