ANALIZA PERFORMANŢELOR ECONOMICO-FINANCIARE ALE SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

Performanţa financiară este reflectată în contul de profit şi pierdere prin evidenţierea

veniturilor (de exploatare, financiare şi extraordinare), a cheltuielilor generate de aceste venituri
şi a rezultatului exerciţiului, ca măsură contabilă a performanţei.
Rezultatul exerciţiului se defalcă în rezultatul din exploatare, rezultatul financiar,
rezultatul curent (suma rezultatului din exploatare şi a rezultatului financiar), rezultatul
extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, impozitul pe profit, rezultatul net al exerciţiului
financiar şi rezultatul pe acţiune.
Contul de profit şi pierdere reflectă capacitatea societăţii comerciale de a modifica
resursele economice controlate de ea şi prin aceasta de a genera profit şi, mai departe, de a
modifica situaţia trezoreriei.
Spre deosebire de bilanţ, care prezintă starea patrimonială a societăţii la un moment dat,
contul de profit şi pierderea prezintă rezultatul fluxurilor economice şi financiare de intrare, de
prelucrare şi de ieşire, pe perioada considerată.
Informaţia comună, care se întâlneşte în aceste două documente de sinteză, este
rezultatul net al exerciţiului (profit sau pierdere), ca o reflectare a performanţelor financiare şi a
noii stări patrimoniale a societăţii comerciale.

4.1. Prezentarea și clasificarea indicatorilor de rezultate

Analiza performanţelor financiare ale unei societăți comerciale permite formularea de

aprecieri asupra formării rezultatelor activităţii şi asupra corelaţiei lor cu structura financiară,
lichiditatea şi solvabilitatea acesteia.
Ca sursă principală de informaţii pentru analiza performanţelor financiare se foloseşte
Contul de profit şi pierdere care permite urmărirea activităţii desfăşurate de o societate
comercială pe tipuri de activităţi.
Desfăşurarea activităţii pentru atingerea scopului întreprinderii nu este altceva decât o
înlănţuire continuă de operaţiuni de achiziţii, plăţi, producţie, vânzări şi încasări care
influenţează contul de rezultate. Fiecare dintre aceste operaţiuni este subordonată obţinerii unui
rezultat net, prin obţinerea unui surplus financiar la fiecare nivel de activitate.
Contul de profit și pierdere explică modalitatea de determinare a rezultatului (profit sau
pierdere) prin intermediul a trei rezultate intermediare:
- rezultatul de exploatare, ca parte a rezultatului exerciţiului, legat de desfăşurarea unor
activităţii obişnuite, repetitive ale unei societăți comerciale;
- rezultatul financiar, ca parte a rezultatului exerciţiului legată direct de activitatea
financiară a societății comerciale;
- rezultatul extraordinar, ca o componentă a rezultatului exerciţiului legată de activităţi
nerepetitive, întâmplătoare, desfăşurate de societățile comerciale.
O apreciere cât mai corectă şi mai relevantă a situaţiei financiare a unei societăţi
comerciale impune necesitatea utilizării unor instrumente de măsurare a rezultatelor
susceptibile să traducă realitatea economică şi financiară a activităţii desfăşurate într-o manieră
mai semnificativă decât cea oferită de indicatorii contabili obişnuiţi. Aceşti indicatori ce vizează
volumul şi rentabilitatea activităţii societăţii comerciale sunt cunoscuţi sub denumirea de
solduri intermediare de gestiune (SIG).
Soldurile intermediare de gestiune nu reprezintă un alt document de sinteză, ci o altă
variantă de prezentare a contului de profit şi pierdere, care grupează într-un alt mod veniturile
şi cheltuielile unei societăți comerciale. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă,
pornind de la cel mai cuprinzător (producţia globală a exerciţiului) şi încheind cu cel mai sintetic
(rezultatul net al exerciţiului).
 Indicatorii care reflectă rezultatele obţinute de o societate comercială și care se regăsesc
în soldurile intermediare de gestiune pot fi grupaţi, după gradul lor de cuprindere, în:
 indicatori de rezultate care exprimă volumul activităţii desfăşurate: marja comercială
(Mc), producţia exerciţiului (Qex), cifra de afaceri (CA) şi valoarea adăugată (VA);
 indicatori de rezultate de natura profitului: rezultatul brut al exploatării (RBE),
rezultatul exploatării (RE), rezultatul curent (Rc), rezultatul extraordinar (REx),
rezultatul exerciţiului (Rex) (înainte şi după repartizare);
 indicatori de rezultate care exprimă potenţialul de finanţare: capacitatea de
autofinanţare, autofinanţarea, fluxurile de numerar.

4.2. Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri fiind definită ca ansamblul veniturilor provenite din operaţiunile

comerciale ale unei societăţi, are ca sursă de formare:
 vânzările de mărfuri;
 vânzările de produse finite, semifabricate şi produse reziduale;
 contravaloarea lucrărilor executate;
 contravaloarea serviciilor prestate;
 veniturile din studii şi cercetări;
 veniturile din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;
 veniturile din subvenţii aferente cifrei de afaceri;
 alte venituri.

Ca şi indicator care măsoară volumul activităţii de producţie şi comercializare, cifra de

afaceri nu cuprinde veniturile financiare şi nici pe cele extraordinare.
Având în vedere că nivelul absolut al indicatorului este dat de expresia valorică a
bunurilor, lucrărilor şi serviciilor tranzacţionate în mod efectiv pe piaţă, putem afirma că
valoarea informaţională a cifrei de afaceri este predominant comercială, componenta productivă
fiind doar o necesitate fără de care procesul de comercializare nu poate avea loc.
Această caracteristică a cifrei de afaceri face din ea indicatorul cel mai utilizat din
sistemul de indicatori de rezultate care exprimă volumul activității desfășurate.

Cifra de afaceri se prezintă sub mai multe forme şi anume :

- cifra de afaceri totală;
- cifra de afaceri medie;
- cifra de afaceri marginală;
- cifra de afaceri critică;
- cifra de afaceri în preţuri constante sau comparabile.

Cifra de afaceri totală – este un indicator economic şi reprezintă suma totală a veniturilor
din operaţiuni comerciale efectuate de o societate comercială într-o perioadă de timp
determinată.
Relaţia de calcul este următoarea :
CA =  qi pi sau CA  Vvmf  Qv
unde :
CA – cifra de afaceri
q – volumul fizic al producţiei
p – preţul unitar de vânzare
i – tipul de produse
Vvmf – venituri din vânzarea mărfurilor
Qv – producţia vândută
Cifra de afaceri medie ( CA ) – reprezintă cifra de afaceri realizată pe o unitate de
produs sau serviciu şi se calculează după relaţia :
 CA  qi  pi
CA =    gsi  pi
 qi  qi
unde :
gs – structura fizică a producţiei

Cifra de afaceri marginală ( CAM ) – exprimă variaţia încasărilor unei întreprinderi,

generată de creşterea sau scăderea cu o unitate a cantităţii vândute (  Q ) sau modificarea
nivelului cifrei de afaceri la derularea unităţii adiţionale de produse. Se calculează ca un raport
în care la numărător se află variaţia cifrei de afaceri iar la numitor variaţia cantităţii vândute:
CA CA
CAM = sau CAM =
Qi  qi
unde :
CA - variaţia cifrei de afaceri
Q - variaţia producţiei vândute
q - variaţia sumei cantităţii vândute

Cifra de afaceri critică ( Cac ) – reprezintă acel nivel al încasărilor la care se asigură
acoperirea cheltuielilor şi, totodată, pragul de la care societatea comercială începe să
inregistreze profit. În punctul critic veniturile sunt egale cu costurile totale şi deci profitul este
nul.
În punctul critic :
CAc  CT
CAc  CF  CV
CF
CAc 
CV
1
CA
unde :
CT – costurile totale ale întreprinderii
CF – costuri fixe
CV – costuri variabile

Cifra de afaceri în preţuri constante sau comparabile se determină după următoarea

relaţie de calcul :
1
Cac = CA curentă
ip ( if )
1
100
unde :
Cac - cifra de afaceri în preţuri constante sau comparabile
ip - indicele de creştere a preţurilor la nivelul întreprinderii
if - indicele inflaţiei

Pentru analiza cifrei de afaceri principalele aspecte urmărite se referă la:

 nivelul şi dinamica cifrei de afaceri;
 structura cifrei de afaceri;
 analiza factorială a cifrei de afaceri;
 efectele modificării cifrei de afaceri asupra principalilor indicatori economico-financiari.

Dinamica cifrei de afaceri reflectă evoluţia în timp a acesteia, măsurându-se în măsuri

absolute sau relative:
 în mărimi absolute:
ΔCA=CA1- CA0
 Dacă pe parcursul perioadei analizate s-a înregistrat un nivel ridicat al inflaţiei atunci
nivelul cifrei de afaceri trebuie corectat cu această influenţă, după relaţia:
1
ΔCA  CA 1   CA 0
1 ip
unde ip – indicele inflaţiei (indicele mediu al preţurilor).
 în mărimi relative:
ΔICA=ICA- 100
CA1
unde : ICA  * 100
CA0
În evidenţierea dinamicii cifrei de afaceri, cu ajutorul indicilor, există trei posibilităţi:
ICA > 100 - societatea este în dezvoltare;
ICA = 100 - societatea stagnează;
ICA < 100 - societatea este în regres.
Şi în acest caz se poate elimina efectul inflaţiei, cu relaţia:
1
CA 1 
1  ip
I CA   100
CA 0
Dacă analiza se efectuează pe un interval de timp mai mare se poate calcula ritmul mediu
de creştere cu relaţiile:

CA t
r CA  t 1  100  100
CA 0
sau
1
CA t 
t 1 (1  i p ) t
r CA   100  100
CA 0

Structura cifrei de afaceri este influenţată de următorii doi factori esenţiali:

- nivelul de diversificare a activităţii;
- structura fizică a vânzărilor, pe grupe omogene.
a. Nivelul de diversificare a activităţii este un factor important, ce influenţează structura
cifrei de afaceri şi are la bază strategia de dezvoltare a întreprinderii, pe termen mediu şi lung,
în funcţie de această strategie putând exista o diversificare legată şi una nelegată, adică se
produce în cadrul aceluiaşi sector de activitate, respectiv în cadrul unor sectoare diferite. S-a
demonstrat că diversificarea legată este mai rentabilă decât cea nelegată, chiar dacă, în prezent,
companiile multinaţionale îşi diversifică activitatea în domenii diverse.
b. Structura fizică a vânzărilor este al doilea factor care influenţează structura veniturilor
şi, implicit, pe cea a cifrei de afaceri. Dacă managementul întreprinderii hotărăşte să crească
ponderea veniturilor unui produs, atunci va trebui să crească producţia şi comercializarea
produsului respectiv mai mult decât a celorlalte, în condiţiile în care preţurile de vânzare se
menţin aproximativ constante. În cazul în care se doreşte doar creşterea cifrei de afaceri, trebuie
să crească greutatea specifică, din vânzările fizice ale produsului care are un preţ de vânzare
mai mare decât preţul mediu al grupei din care face parte.
Structura unei afaceri poate fi privită din mai multe perspective, relevante fiind trei :
- structura afacerii pe produse
- structura afacerii pe clienţi
- structura afacerii pe zone geografice
 Analiza structurii cifrei de afaceri urmăreşte rezultatele economico-financiare ale firmei
prin prisma identificării variaţiei cifrei de afaceri pe diverse trepte structurale (produse,
activitate, sector, secţii, unităţi, etc. ).

Analiza factorială a cifrei de afaceri urmăreşte stabilirea modelului factorial, identificarea

principalilor factori de influenţă, măsurarea intensităţii de acţiune a factorilor asupra
indicatorului, explicarea mecanismului de transmiterea influenţei factorilor şi de determinare a
nivelului acestora, astfel încât, în final, să poată fi stabilite măsuri pentru limitarea acţiunii
factorilor cu influenţă negativă, respectiv menţinerea şi amplificarea acţiunii factorilor ce
influenţează pozitiv nivelul cifrei de afaceri.
Analiza cifrei de afaceri, poate fi efectuată prin luarea în considerare a unei diversităţi de
modele factoriale, care surprind influenţa unor factori cum ar fi: volumul fizic al producţiei,
vândute numărul de angajaţi, valoarea medie a mijloacelor fixe, valoarea patrimoniului, valoarea
activelor circulante şi a componentelor acestora, nivelul indicatorilor de finanţare.

În funcţie de modalitatea de construcţie şi de modul de condiţionare a factorilor, pot fi

identificate două tipuri de analiză factorială a cifrei de afaceri :
 analiză factorială a cifrei de afaceri calculată ca indicator cu baza de calcul volumul fizic al
vânzărilor sau modelul clasic;
 analiză factorială a cifrei de afaceri pe bază de rate explicative.

Analiza factorială a cifrei de afaceri bazată pe volumul fizic al producţiei vândute

Analiza cifrei de afaceri pe baza acestui model evidenţiază influenţa exercitată asupra
indicatorului de cantitatea vândută şi preţul mediu de vânzare (în cazul modelului teoretic),
respectiv de cantitate a vândută, structura vânzărilor şi preţul unitar (în cazul modelului
practic).
Cifra de afaceri (CA) aferentă perioadei curente şi de bază poate fi calculată cu relaţiile:

CA1 = ∑q1p1 = p1 q1 respectiv CA0 = ∑q0p0 = p0 q0 
unde:
q – cantitatea fizică vândută, pe fiecare sortiment;
s – structura fizică a cantităţii vândute;
p – preţul unitar de vânzare pe fiecare sortiment;
p – preţul mediu de vânzare, calculat cu relația:
 qi  pi
 CA
p  i   g  pi
 qi  qi si
i i

Obiectivele principale ale analizei sunt :

• determinarea abaterii absolute şi relative a indicatorului faţă de o bază de comparaţie
(nivelul planificat, media pe ramură, o valoare reprezentată din perioada precedentă);
• identificarea factorilor de influenţă care, potrivit acestui model de analiză, sunt
relevanţi pentru abaterea indicatorului;
• determinarea nivelului şi a sensului influenței, produse de fiecare factor asupra cifrei
de afaceri;
• stabilirea măsurilor ce se impun a fi luate pentru eliminarea influenţelor nefavorabile,
respectiv menţinerea şi amplificarea influenţelor cu efect favorabil pentru firmă.

Factorii de influenţă care determină modificarea cifrei de afaceri, aferenţi celor două
modele, sunt:
- model teoretic:
ΔCA Δq

p Δs

Δpi
- model practic:
ΔCA Δq

Δs

Δpi
unde :
q - variaţia cantităţii fizice de produse, reprezentând factorul cantitativ
s - variaţia structurii fizice a producţiei sau ponderea pe care o deţine cantitatea din
fiecare produs în total producţie, reprezentând factorul de structură
pi - variaţia preţurilor unitare de vânzare, reprezentând factorul calitativ

Măsurarea influenţei modificării factorilor se realizează cu ajutorul mai multor relaţii :

a) Măsurarea influenţei modificării volumului fizic

Determinarea influenţei exercitată de modificarea volumului fizic asupra cifrei de afaceri
se face astfel: din nivelul recalculat al indicatorului influenţat de modificarea volumului fizic se
scade nivelul indicatorului aferent bazei de comparaţie.
CA( q )  p0  q1  p0  q0  p0  q
CA( q )   q1 s0 p0   q0 p0
CA( q )   q0 p0 I q   q0 p0
CA( q )   q0 p0 I q  1
Între nivelul indicatorului şi cantitatea de produse vândute există o determinare directă,
ceea ce permite concluzia că volumul fizic al producţiei este un factor direct de influenţă pentru
cifra de afaceri. Influenţa modificării cantităţii vândute asupra cifrei de afaceri se transmite în
mod direct şi proporţional cu nivelul preţului mediu al perioadei de bază, astfel: dacă creşte
cantitatea vândută are loc creşterea cifrei de afaceri proporţional cu preţul mediu al perioadei de
bază iar dacă scade cantitatea vândută are loc scăderea cifrei de afaceri proporţional cu preţul
mediu al perioadei de bază.

Cauzele care determină modificarea cantităţilor vândute sunt datorate în mare măsură
factorilor externi dar depind şi de efortul propriu al societăţii comerciale. Factorii interni de
influenţă se regăsesc în:
- gradul de asigurare cu resurse
- gradul de utilizare a resurselor
- gradul de organizare a producţiei şi a muncii.
a1) Gradul de asigurare cu resurse indică măsura în care unitatea economică a avut la dispoziţia
sa resurse necesare realizării producţiei fizice (investiţii, personal, materii prime, etc.)
Asigurarea cu resurse trebuie să se facă din punct de vedere cantitativ, calitativ,
structural şi la termen:
- cantitativ, adică cantitatea de resurse (umane – numărul de personal sau fondul disponibil al
personalului muncitor, tehnice – numărul de utilaje sau fondul maxim disponibil al utilajelor,
materiale – cantitatea de materii prime şi materiale) să fie asigurată la nivelul necesarului;
- structural, aspect care urmăreşte atât formarea şi menţinerea unor proporţii corespunzătoare
între cele trei categorii de resurse, dar şi asigurarea şi menţinerea proporţiilor interne specifice
fiecărei categorii de resurse;
- calitativ, aspect care asigură corelarea calităţii resurselor cu cerinţele proceselor tehnologice
de fabricaţie şi cu nivelul normal al calităţii produsului;
- al termenelor de asigurare, aspect care vizează ca asigurarea să se realizeze permanent, adică
la toate nivelurile şi structurile organizatorice trebuie să existe resursele în cantitatea, structura
şi calitatea cerută de derularea procesului de producţie.

Comparând necesarul de resurse (N) cu disponibilul (D) sau existentul în cursul unei
perioade se pot întâlni următoarele situaţii:
 D > N - în această situaţie există un surplus de resurse care poate constitui o rezervă
de creştere a volumului fizic sau de acoperire a depăşirii consumului specific. De cele
mai multe ori surplusul de resurse este echivalent cu imobilizarea lor şi are ca efect:
o imobilizarea resurselor financiare
o încetinirea vitezei de rotaţie
o creşterea costului de producţie
o diminuarea profitului
 D = N - în această situaţie există posibilitatea realizării volumului fizic previzionat,
situaţia fiind considerată normală. Dacă se doreşte creşterea volumului fizic al
producţiei aceasta se poate realiza doar pe seama reducerii consumului specific de
resurse
 D < N - în acest caz dacă nu se reduc consumurile specifice de resurse, înseamnă că
necesarul nu este acoperit, ceea ce va conduce la diminuarea volumului fizic al
producţiei.
a2) Gradul de utilizare a resurselor presupune alocarea lor în procesul de fabricaţie în scopul
transformării materiilor prime şi materialelor în noi valori de întrebuinţare. În mod sintetic,
gradul de utilizare a resurselor şi nivelul eficienţei acestora se reflectă în nivelul şi evoluţia
consumurilor specifice pe unitatea de produs, astfel:
 productivitatea muncii pentru personalul muncitor (timpul necesar pe unitatea de
produs sau numărul de produse în unitatea de timp);
 randamentul utilajelor pentru capacitatea de producţie (timpul de prelucrare pe grupe
de maşini sau producţia obţinută pe un utilaj);
 consumul specific pe unitatea de produs pentru materii prime şi materiale.
O reducere a consumului specific de resurse umane, tehnice şi materiale determină o
serie de efecte pozitive:
- eliberarea de resurse pe cele trei categorii menţionate;
- realizarea unei producţii suplimentare la consumul total planificat;
- realizarea nivelului planificat al producţiei cu un consum total de resurse mai scăzut;
- economisire absolută şi relativă a resurselor;
- accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante;
- reducerea costurilor de producţie şi implicit creşterea rezultatelor financiare.
O creştere a consumurilor specifice de resurse umane, tehnice şi materiale determină o
serie de efecte negative:
- neîndeplinirea planului de producţie, cu impact negativ asupra tuturor indicatorilor care au
baza de calcul volumul fizic al producţiei şi valoarea producţiei,
- încetinirea vitezei de rotaţie a fondurilor de producţie şi imobilizarea mijloacelor materiale
şi financiare,
- creşterea costurilor de producţie şi implicit diminuarea rezultatelor financiare.
a3) Gradul de organizare a producţiei şi a muncii asigură corelarea în timp şi spaţiu a resurselor
(umane, materiale şi financiare) şi are ca efect creşterea eficienţei şi a gradului de valorificare a
acestora, care se regăseşte în reducerea consumului specific de resurse, în economisirea
absolută şi relativă a resurselor .
b) Măsurarea influenţei modificării structurii volumului fizic
Determinarea influenţei exercitată de modificarea structurii asupra cifrei de afaceri se
face astfel: din nivelul recalculat al indicatorului influenţat de modificarea volumului fizic şi a
structurii se scade nivelul recalculat al indicatorului influenţat de modificarea volumului fizic.

CA( s )  r pq   p0  q 1

CA( s )   q1 p0   q1 s0 p0

CA( s )   q1 p0   q0 p0 I q
CA( s )   gs
1  gs0  p0  q 1

Acţiunea structurii producţiei vândute are la bază nivelul diferit al preţului pe produse şi
se manifestă prin intermediul nivelului mediu al preţului din perioada de bază. Modificarea
structurii producţiei vândute determină modificarea nivelului mediu al preţului şi prin
intermediul său modificarea cifrei de afaceri. Cauza modificării structurii producţiei se regăseşte
în realizarea programului de vânzări în proporţii diferite pe produse.
Dacă : atunci :
I q  I qi g si1  g si0
I q  I qi g si1  g si0
I q  I qi g si1  g si0
Acţiunea modificării structurii asupra cifrei de afaceri se explică în felul următor: dacă
creşte ponderea produselor care au un nivel individual al preţului unitar mai mare decât nivelul
mediu al perioadei de bază și scade ponderea produselor care au un nivel al prețului unitar mai
mic decât prețul mediual aceleași perioade, atunci va avea loc creşterea nivelului mediu al
preţului care va determina modificarea cifrei de afaceri în sensul creșterii ei.
Acest raționament este valabil și în cazul modificării inverse a structurii producției.
Modificarea preţului mediu se va regăsi în acelaşi sens în modificarea cifrei de afaceri,
proporţional cu volumul fizic efectiv.
Modificarea structurii fizice a vânzărilor, în favoarea produselor care au un preţ
individual de vânzare mai mare decât preţul mediu, este condiţionată de următorii factori :
 existenţa cererii pentru produsele respective;
 existenţa capacităţilor disponibile la aceste produse sau să poată fi obţinute prin
substituirea, în producţie, a produselor cu preţ mic;
 nivelul de profitabilitate al acestor produse să fie superior sau comparabil cu cel
al produselor cu preţ de comercializare mai mic.
Structura producţiei vândute nu influenţează nivelul şi evoluţia cifrei de afaceri în
următoarele situaţii:
- avem un singur sortiment de produse comercializate (nu avem structura);
- programul de vânzare se realizează în aceeaşi proporţie la toate produsele (nu se
modifică structura);
- scăderea sau creșterea ponderilor unor produse se compensează reciproc în prețul
mediu;
- nivelul preţului este acelaşi pentru toate produsele.

c) Măsurarea influenţei modificării preţului unitar

Determinarea influenţei exercitată de modificarea preţului unitar asupra cifrei de afaceri
se face astfel: din nivelul efectiv al indicatorului se scade nivelul recalculat al indicatorului
influenţat de modificarea volumului fizic şi a structurii.
 
CA( p )  p1  r p( s )  q1
CA( p )   q1 p1   q1 p0
CA( p )   q1  p1  p0 
 Modificarea preţului unitar determină modificarea în acelaşi sens a nivelului mediu al
preţului şi prin intermediul său modificarea cifrei de afaceri, proporţional cu volumul fizic
efectiv.
Preţul reprezintă un element strategic, de care firma trebuie să ţină seama în elaborarea
politicii sale comerciale iar procesul de stabilire a preţurilor de comercializare trebuie să ţină
seama de următoarele aspecte :
- obiectivele strategice ale întreprinderii, cum ar fi maximizarea profitului sau întărirea
poziţiei pe piaţă;
- situaţia financiară a întreprinderii (dacă poate sau nu să îşi permită menţinerea unui
nivel scăzut al preţului şi pe ce perioadă);
- nivelul costului unitar al produselor;
- tendinţele pieţei pe care activează întreprinderea (creştere, stagnare, regres);
- faza în care se află produsul pe curba sa de viaţă (lansare, creştere, maturitate sau
declin);
- concurenţa existentă pe piaţă şi poziţionarea produselor faţă de concurenţă.
Verificarea corelaţiilor factoriale se realizează cu ajutorul relaţiei:
ΔCA  ΔCAq   ΔCAs   ΔCAp 

Analiza factorială a cifrei de afaceri bazată pe ratele explicative

Această modalitate de analiză factorială prezintă avantajul că permite evidenţierea

contribuţiei pe care o au diferite categorii de resurse utilizate de societatea comercială la
realizarea volumului de activitate şi, implicit, la realizarea cifrei de afaceri.
Limitele acestor modalităţi de analiză se regăsesc în faptul că abaterea
indicatorului este atribuită, în totalitate, influenţelor produse de doi sau trei factori, care
sunt luaţi în calcul în cadrul modelului, făcându-se abstracţie de influenţa altor factori
care, de asemenea, au contribuit la realizarea cifrei de afaceri. Pentru cuantificarea
influenţei acestora trebuie să se utilizeze alte modalități de analiză factorială.

Modele care evidenţiază resursele utilizate şi gradul de valorificare a producţiei

Analiza cifrei de afaceri se poate realiza fie prin evidenţierea separată a fiecărui tip de
resursă implicată, fie prin evidenţierea concomitentă a acestora.
 Modelul bazat pe influenţa resurselor de muncă:
Q C
CA  N S  e  A
NS Qe
unde:
N S - numărul mediu de salariaţi
Q e - producţia exerciţiului
Q e - productivitatea muncii
;
NS
C A - gradul de valorificare a producţiei exerciţiului
Qe
Schematic, influenţele factorilor asupra cifrei de afaceri se prezintă astfel:
ΔNs

Qe
ΔCA Δ
Ns

CA
Δ
Qe
 Cuantificarea influenţei modificării fiecărui factor se realizează pe baza următoarelor
relaţii factoriale:
a) Măsurarea influenţei modificării numărului mediu de salariaţi:
 Qe   CA 
ΔCA  Ns   (Ns1  Ns 0 )      
 Ns  0  Qe  0

Modificarea numărului mediu de salariați va determina modificarea nivelului

cifrei de afaceri în mod direct, în acelaşi sens şi proporţional cu nivelul din perioada de
bază a productivităţii muncii şi a gradului de valorificare a producţiei exercițiului.
b) Măsurarea influenţei modificării productivităţii muncii:
 Qe   Qe    CA 
ΔCA  Qe   Ns1        
 
 Ns   Ns 1  Ns  0   Qe  0

Modificarea productivităţii muncii va determina modificarea nivelului cifrei de

afaceri în mod direct, în acelaşi sens şi proporţional cu nivelul numărului de salariați din
perioada curentă și a gradului de valorificare a producţiei exercițiului din perioada de
bază.

c) Măsurarea influenţei modificării gradului de valorificare a producţiei exerciţiului

 Qe   CA   CA  
ΔCA  CA   Ns1          
 Qe 
 
 Ns 1  Qe 1  Qe  0 
Modificarea gradului de valorificare a producţiei exercițiului va determina
modificarea nivelului cifrei de afaceri în mod direct, în acelaşi sens şi proporţional cu
numărul mediu de salariați și cu productivitatea muncii din perioada curentă.
Verificarea corelaţiilor factoriale se realizează cu ajutorul relaţiei:
ΔCA  ΔCA Ns   ΔCA Qe   ΔCA CA 
   Qe 
 Ns   

 Modelul bazat pe influenţa resurselor tehnice

Q C
CA  M f  e  A
Mf Qe
unde:
M f - valoarea medie a mijloacelor fixe
Qe
- randamentul mijloacelor fixe
Mf
Dacă se ia în considerare structura mijloacelor fixe, pentru a evidenţia mijloacele fixe
utilizate în activitatea de exploatare, atunci relaţia devine:
Mfa Q e C A
CA  M f   
M f Mfa Q e
unde:
M fa - valoarea medie a mijloacelor fixe active
M fa
- rata de structură a mijloacelor fixe
Mf
Qe
- randamentul mijloacelor fixe active
M fa
 Modelele bazate pe influenţa resurselor umane şi tehnice evidenţiază faptul că toţi
factorii prezentaţi sunt de ordinul întâi. Drept urmare substituirea lor se face în ordinea
condiţionării economice (începând cu factorul cantitativ şi terminând cu factorii calitativi).

 Modelul bazat pe influenţa celor două tipuri de resurse

Q C
Pornind de la modelul: CA  N S  e  A
NS Qe
dacă se ia în considerare şi influenţa resurselor tehnice, modelul devine:
Mf Mfa Q e CA
CA  N S    
N S Mf Mfa Q e
unde:
Mf
- gradul de înzestrare tehnică a muncii
NS
Măsurile de creştere a cifrei de afaceri, pe baza modelelor prezentate presupun:
 corelarea necesarului de resurse umane şi tehnice cu procesul de fabricaţie și planul
de producție;
 corelarea volumului producției planificate cu cererea existentă pe piaţă;
 asigurarea resurselor să fie realizată cantitativ, calitativ, în structură și la termen;
 creşterea gradului de valorificare a:

- resurselor umane I Qe  I NS ; I VA  I NS ; 
- resurselor tehnice I Qe  I Mf ; I VA  I Mf ;
- 
producţiei exerciţiului I CA  I Qe . 
-
Modele care evidenţiază influenţa patrimoniului şi a elementelor sale componente
Analiza cifrei de afaceri pe baza acestor modele se poate dezvolta în funcţie de scopul
analizei şi de nivelul de detaliere al elementelor patrimoniale.
 Modelul bazat pe activul total şi structura acestuia
A c CA
CA  A t  
At Ac
unde:
A t - activul total
A c - activul circulant
Ac
- structura activului total
At
CA
- viteza de rotaţie a activelor circulante
Ac
 Modele bazat pe gestiunea activelor circulante(stocurilor și creanțelor)
A c S t CA
CA  A t   
A t A c St
sau
A c C r CA
CA  A t   
A t Ac Cr
unde:
S t - nivelul stocurilor
C r - nivelul creanţelor comerciale
 Cr St
; - rată de structură a activelor circulante
Ac Ac
CA CA
; - viteza de rotaţie a stocurilor, respectiv creanţelor
St C r
 Alte modele care se bazează pe elementele patrimoniale:
A c Mf CA
CA  A t   
A t A c Mf
sau
A c Mfa Mfa CA
CA  A t    
A t A c M f Mf
sau
A c Mf CA
CA  A e   
A e A c Mf
sau
A c Mf CA
CA  C inv   
C inv A c Mf
unde:
Mf
- raport tehnologic dintre mijloacele fixe şi activele circulante
Ac
A e - valoarea medie a activelor de exploatare
C inv - capitalul investit