MIHAIL DRUMES ELEVUL DIMA DD BNW OWN Y.U is OLNPARTEA INTAI Plecarea la scoali Maine se deschid scolile. Nu cred si fi asteptat cineva ziua asta ca mine. Noaptea, care trebuie si-i faci loc pe pamant, rimane alba. Nu pot sa inchid ochii. Un framant, o nerabdare ciudata imi fura somnul. Cand zorile surad la ferestre, sar din asternut si primul meu gand ¢ si aflu cat ¢ ccasul. Pendula, draga mea prie- tena, mila ghicit. Bate patru lovituri sonore, prelungi, care risuna prin toati fiinga mea. Peste 0 or’ plec cu tata la Craiova. Toti ai casei s-au trezit. In sufrageric, ceaiul ma asteapta fier- binte. Il sorb in graba. Mama, care imi pregiteste de trei zile ba- gajele, tot mai giseste cite ceva de pus. E ingrijorata si crisei, de parci m-as duce la rizboi. Imi da mereu sfaturi cum s4 ma pazesc de raceala, de colegi rai side altele. Vine gi tata. Mama fi spune: — Stroe, trebuie neaparat sa vorbesti cu directorul sa-l supra- vegheze indeaproape. ‘Tata incuviingeazi ticut. Pare cam plictisit de atatea stiruin- te. cunoagte pe direcrorul liceului, au fost colegi de facultate, Asta nu-i rau deloc. Cobor in curtea casei. Afara racoare si umed. Sime un fior de gheaga prin gira spinarii. Inci nu s-a cripat de ziua. Vazduhul eo umbri deasa care topeste zarile. Dealul din spatele casei arata ca o matahala apocaliptic4, gata si se napusteasc’ asupra mea. Grivei, duliul, risare deodari ca din pamant, se gudura gi sare cu picioarele pe mine. Il cert, dar lui nu-i pasa. O zbugheste prin ograda, risfigat. Alerg dupa cl, fara si-l prind. Latra voios si-i pare Dine de joaca. L-ag lua cu mine la orag, dar nu se poate. E in stare s& sfagie oamenii de acolo, silbaticul, caci nu prea stie multe. ‘M& abat pe la grajd. Mog Ioniga a scos trasura din sopron. Acum inhami caii si pufaie tacticos din lulea. — Bun’ dimineaga, mosule!18 MIHAIL DRUMES — Multumim dumitale... Te sculasi cu noaptea-n cap, ai? — Ce si fac, mos Ionita? Trebuie si mi duc la scoala. — Hei, domnigorule, e bun’ invagatura. Pe vremea mea nu se pomenea de aga ceva. Grivei nu se astampara. Latré mereu la caii care se sperie si azvarla cu picioarele. — Mars d-aici, jigodie! il goneste mos Ionita. Pe urmé, trage trisura in fata intrarii. Coboara gi cata, insotit de mama. — Grig, n-ai uitat nimic? —Nu, miicuga! imi iau ramas-bun. Ea ma imbragigeaza si-si sterge pe furis lactimile, si n-o vada tata. Imi spune la ureche: — Si-mi scrii, Grig, in fiecare siptimana. $i fereste-te si nu raceyti. Ii fagaduiesc rotul, ba imi pun in minte sé-i scriu de doua ori pe siptimana, Sime cum imi strecoari ceva in buzunar. Trebuie si fie niscai banigori. inainte de a pleca, ma pune si-mi fac cruce si imi infagoara un gal in jurul gacului. Pornim. Flutur batista. Mama face la fel. Grivei latra gi se ca- yard pe garduri, dar nu le poate sari: sunt prea inalte. Dela Dimesti pana la oras e cale de cateva ceasuri. Am bitut-o de multe ori. Mi-a plicue intordeauna, mai ales cind ¢ vreme buna. $i ziua de azi arata a fi frumoasa. Nu vorbim nimic. E ciudat lucrul asta, dar cu tata nu ma pri- cep s& vorbesc. Daca nu ma intreaba, nu stiu ce sa-i spun, nu-mi vine nimic in minte. Poate din cauza c& ¢ rece, inchis, ca un diplo- mat. Mi contrazice mereu, din te miri ce, opunandu-mi argu- mente pe care nu ile por rasturna... In logica, ¢ foarte tare, nu ma pot masura cu el. Orice-i spun, parci ar fi o prostie care trebuie doborata. Tot mai bine-i si nu vorbim. Asa am rigaz si fiu mai mult in tovarasia gandurilor mele. Sune vesel. Pentru mine incepe o viagi noua, necunoscuti. Cu scoala mea ¢ o poveste intreaga. Primele doua clase gimnaziale Je-am trecut, in particular, la Londra. A treia am dat-o la Geneva,ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 9 unde ne-am mutat dupa aceea. A patra am isprivit-o - tot ca pre- gatic in particular - la Bucuresti, iar a cincea gi a gasea, la Paris. Jn timpul invayaturii, m-a ajutat mama, iar la matematici, fiindca nu se pricepea, mi-a luat preparatori cand englezi, cand francezi, dupa cum gisea. Pe la inceputul verii, ne-am intors in sara, instalandu-ne la Dimesti; dupa cat am ingeles, pentru mai mult vreme. Mama ar fivrut si dau si clasa a VII-a tot in particular, si chiar imi gisise un preparator, dar tata s-a impotrivit. El sustinea ci-i mai bine si urmez la zi, sa ma obisnuiesc 5i eu si traiesc in lume, nu legac toata ziua de fustele mamei. Din cauza asta paringii s-au cereae. Cateva siptimani nu gi-au vorbit deloc. In cele din urma, mama n-a avut incotro i a trebuit s& se supuna. Mai ales ca, de randul acesta, nici eu nu-i dideam dreptate. ‘Cateodati ma apucd o neliniste ciudata. Cum o fi si urmezi la scoala? Imi inchipui cd trebuie si fic tare placut. In primul rand, te bucuri de libertate, in al doilea rand, igi faci prieteni cai vrei si, mai ales, te plimbi nesupravegheat pe unde ai pofta. E puyin lucru? Pentru mine asti-vard era 0 sirbitoare cind plecam in oras singur de capul meu. In sfarsit, imi trec prin minte 0 gramada de lucruri. Dupi o ora gi mai bine de ticere, tata ma intreaba —Ti-e racoare, Grigore? —Nu. Tacem din nou, fiecare cu gandurile lui. Ma uit cum iese soa- rele de sub pamant. E rosu ca arama topita; toata bucata de cer din jurul lui s-a aprins si arde mocnit ca jaraticul, Vazduhul se umple de lumina proaspata si cada. Ma sime inviorat, mandru gi atat de mare, incat nu mai incap in mine, Mi dor ochii de atata stralucire. intorc capul: uite ca si caii au simgit ceva, pentru ca indeamna la dram mai sprinteni gi mai voiosi, Nici nu prind de veste cand soarele se ridica de-o suligi pe cer, Acum nu mai ¢ rosu, ci scli- pitor ca argintul viu, incat nu poti sa te uigi la el mai mult de o clipa. ‘Trecem prin pidurea Cotmeana. Un iepure gagneste dincr-un tufis, ne taie scurt calea i se face nevazut. Mog Ionigi tresare de pe capra20 MIHAIL DRUMES — Pii! Cum de n-avusei o flinta, ci-i ficeam de petrecanie! ‘Tata nu se clinteste, rimAne tacut si nepsator, parca nu s-ar fi intamplat nimic. ‘Mi uit la copacii care tin tovarigie goselei. Sunt trigti si ama- ragi pentru ci frunzele lor au inceput si rugineasci si multe cad moarte la poalele lor ca intr-un gintirim. Las capul usor pe spate, sprijinit de pernele trasurii. Apoi in- chid pleoapele si ma cufund in lumea visurilor mele. Ea nu seama- na deloc cu viata searbada pe care o duc. ‘Vreau si mi gandesc la Alina. E departe de mine, nu stie ce dor mi-ideca... Mi las in voia inchipuirii si retrdiesc imprejuririle atit de mi- nunate in care am cunoscut-o... Alina Barbu in vara asta, nu mult dupa intoarcerea noastra de la Paris, am plecar cu mama la Bucuresti, caci voia si se arate unui medic. In tren am intrat intr-un compartiment de clasa intai, unde mai era o doamn pe care mama o cunostea. Un timp am ascultat conversatia celor dou prietene, dar m-am plictisit curand. Vrand si citese ceva ca si-mi omor timpul, m-am ridicat si umblu in servieta unde aveam o revista literar’. In clipa aceea, am zarit carte rezemata de peretele canapelei. Am luat-o in mana si m-am uitat la titlu, Era o carte franguzeasci, din colectia ,Nelson*: Le Disciple de Paul Bourget. Am intrebat-o politicos pe doamna din compartiment: — Este cartea dumneavoastra? — Nu-ia mea... mi-a rispuns. Se vede ci a uitat-o un tanir care a coborit la Piatra-Ole. Norocul meu! Mcam asezat din nou si m-am apucat si risfoiesc romanul. Dintre file a lunecat deodata o fotografie de marimea unei carti postale, infitisind-o pe cantireata Alina Barbu in Traviata. PeELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA a dos erau céteva randuri, cu scris marunt si dezordonat de femeie rasfigati: Dragului meu Grig, pe veci a ta, Alina. Am tresirit, inspiimantat de aceasta descoperire. Dadusem, fird si vreau, peste un mare secret. Pe urm, m-am mirat: $i pe el illchema tot Grig, ca pe mine. Uite, intamplarea a uneltit ca tocmai eu si dau peste dedicatia asta, ca si cand mie mi-ar fi adresat-o Alina... M-am uitat lacom la fotografie i nu ma situram privind-o: inalta, mladioasa ca o trestie, cu parul si ochii negri. Suradea, si pe fata ci se lasase o lumina, totuna cu farmecul. Parca fusese in- tr-adins creata pe gustul meu. O ciuda mare m-a riscolit cao re- volta: de ce nu sunt eu Grig acela?... As fi ubit-o mult, ag fi facut orice pentru ea. Nu ¢ putin lucru si te iubeasci o cintireagi ce- lebra ca Alina. Te-ar invidia togi prietenii si cunoscutii, iar celelalte fere ar cripa de ciuda. Cand voi ajunge student, voi face pe dracu-n patru si devin iubitul unei actrige celebre, ca si ma plimb la brag cu ea pe Calea Victoriei. Fira doar gi poate ca trebuie si existe la Bucuresti gi alte actrite tot atat de fermecatoare ca Alina Barbu.. ‘Mi-am luat inima in ding si-am intrebat-o pe doamna care ne sinea tovarisie: — Era frumos tanarul care a uitat cartea? Acat mama, cat si prietena ei au rimas surprinse de intrebarea mea, fiindca pirea, ce-i drept, cam nelalocul ei. — Cete intereseazi pe tine? m-a descusut mama. — Sunt curios sa stiu.. — Nu mis-a parut deloc... rapitor... a suras doamna. Daca nu cra elegant imbricat, ar fi fost chiar urat. Dar un barbat nu trebuie si fie decat pugin mai chipes decat dracul. Am ris de comparaie si mi-a parur bine ci Grig acela era urdt si poate chiar respingitor. Am stat in capitala vreo zece zile, pana cand mama a isprivit tratamentul. Pe toate gardurile erau lipite afige mari, colorate cu litere de-o schioapi, care anungau Traviata la Opera Romana, cu2 MIHAIL DRUMES Alina Barbu in rolul principal. Mai figurau pe afig si alti cancaregi celebri, ca Dimancescu-Basu sau Daria Ropala, insé numele ei era tiparit cu literele cele mai mari. Am rugat-o pe mama si mergem la Opera, dar a avea alte treburi, asa ci mi-a dat voie si ma duc singur. Ardeam de nerab- dare s-o vad pe Alina Barbu, si cele zece minute care s-au scurs pani si se ridice cortina mi s-au pirut tot atatea veacuri. Cand a intrat in scena, usoara, cu pasi de fulg si invegmantacd intr-o rochie vaporoasi ca de zapada, am deschis ochii mirat, mari cat porgile unei cetafi, ca s-o trec in fiinga mea, Era mult mai ripitoare decit in fotografie si frumusetea ei starnea un freamit in public, asemantor cu extazul. Cum a inceput si cdnte, cu un glas de clincher, cu triluri de privighetoare, m-au trecut fiorii area aga de ireala in desivargirea ei, incdt de multe ori ma in- trebam daca nu visez un vis cu 0 z4na care fi cinté logodnicului ci, in palarul de clestar, din fundul marii Dar nu era vis. Alina Barbu exista in realitate si numai eu stiam pe cine iubeste. De la un timp, nici nu mai luam seama de ceilalgi interpreti si ma gandeam in nestire in ce fel i-o fi soptind lui Grig ali ,te iubesc" si de cite oris-or fi sirutind amandoi intr-o noapte. Cand s-a lasat cortina, am aplaudat ca un smintit. Ea a prins de veste, s-a uitat o clip la mine si chiar mi-a suras... Poate mi s-a parut, fiindca prea ii cerseam privirea. Nu stiu bine... Oricum, pluteam in fericire, asta-i sigur. Am vrut si-i duc fo- tografia gisit’, numai ca s-o vad gi si-i vorbesc. Dar n-am indriznit. Mis-a parut ceva supranatural, si fie numai la doi pagi de mine. in timpul ancractului, m-am intalnit cu Tiberiu, baiatul preo- tului Doncea de la noi, care urmeazi liceul la Bucuresti. Ne cunos- team de cand eram mici. — Ce-icu tine, Grig, pe-aici? Cand te-ai intors in fara? — De citeva luni. — Stai la Bucuresti sau esti numai in trecere? —Stau la Dimesti, dar vin destul de des in capital, l-am min- tit, fard niciun motiy, de alefel, {gi pusese un costum nou-nous si-si netezea mereu freza, pri- vindu-se necontenit intr-o oglinda cat toate zilele, spanzurati deFO ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 2B peretele holului. Tor timpul mi s-a laudat ca se prapadesc fetele dupi el, cd o studenta de la Litere era cat p-aci si se sinucida din pricina lui gi ci-i scrie aproape in fiecare zi cite opt pagini, Mi-a aritat chiar forografia ei. — Dar tu cum o duci cu amorul? m-a intrebat. —Eu..? $i-n clipa aceea mi-a fulgerat un gand nistrugnic prin minte. — Eu, dragul meu, eu, hm... lucrez pe picior mare... Sunt in- curcat cu o actriga celebra... — Ei, lasi-ma ci mor! Cu cine? — Secret de stat! — Aiurea! Dac nu-mi spui inseamni ci ma duci cu zaharelul. — Imi dai cuvantul de onoare cd nu sufli nimanui o vorba? — Ai cuvancul meu. — Suti-n suck? — Zero absolut! — Ei bine, ascult’, iubita mea e... Alina, i-am soptit in mare cain’. — Care Alina? — Alina Barbu, cantireaga... care alta? Tiberiu a facut ochii mari cat dou cepe, apoi a pufnit in ras. — Pe mine ma fraieresti, tu? Vezi de aleul, baiegas! — Ascultd, tipule, nu fi caraghios, -am luat a rost. Nu e vor- ba de nicio ,,fraiereala“. Daca vrei o dovada, poftim... ‘Am scos din portmoneu fotografia Alinei si i-am aritat-o. El a citit aiurit dedicafia scrisi pe verso, pufnind pe nas. — Este sau nu este? |-am infruntat victorios, gata si-l dram. — Ia te uité ce crai de ghinda! Cum ai pus laba pe ea? Mi-a placut tare mule exclamagia amicului meu. N-am s-o uit niciodata. — Asta e altA poveste, i-am raspuns privindu-I de sus. Poate ag fi nascocit la repezeala o poveste, dar soneria a zbar- nait strident, iar noi ne-am despartit in pripa, ca si ne reluim lo- le in sala. in zilele urmatoare, am fost la inci doua spectacole ale Alinei: Boema si Madama Butterfly, dat, de asta dati, cu mama. cu4 MIHAIL DRUMES De atuncio port mereu in gind pe Alina Barbu. Tot asa mis-a intamplat cu Lucile, frumoasa sogie a lui Camille Desmoulins, unul dintre eroii Revolugiei Franceze, pe cind eram intr-a V-a. I-am gisit portrecul intr-o carte de istorie si mi-a plicut asa de mult, incat am rupt fila si-o pastram in portmoneu, cas-o am in- totdeauna la indemana. Numai ci sraca Lucile era moarta de mult, splendidul ei cap fusese retezat de ghilotina, din porunca lui Robespierre, pe cand Alina Barbu traieste, se bucurd de viagi, cu- lege succese oi de cate ori apare pe scend gi a ajuns o mare vedera. Intr-o noapte, pe cand visam cu ochii deschigi, am planuit cum s& fac cunostinta cu ea. Peste doi ani, cand voi fi student, ma voi duce la Opera cu un buchet mare de gladiole. Ea, foarte intrigat’, se va intreba cine-i tandrul care i-a daruit florile. A doua seari fi voi trimite inci un buchet, si tot aga, vreme de o siptimani, pink cand, in sfarsit, i voi strecura cartea mea de viziti: Grigore Dima, student la Filozofie si Litere. Cred c& ate s-0 imptesioneze teribil siatunci va trimite numaidecit dupa mine. Eu, de cum voi pune piciorul in cabina ei, am si cad in genunchi foarte teatral si am si-i spun cu tremolo in glas: ,Zn’ din O mie si una de nopti, astern inima mea zdrobitd la picioarele tale!“ Cred ca ¢ 0 frazi de mare fect... $i-ia mea, n-am citit-o nicdieri. Alina imi va intinde mana ei de fildes si, dupa ce ma voi ridica de jos, se va pribusi la pieptul meu, gemand sfagietor: ,Cat te iubesc, Grig! De ce m-ai ficut si sufir atata timp? De ce nu te-ai aritat mai curand, om cu inima de piatri ce esti!...“ sine vom siruta de sute de o: ‘Dupi asta va urma cisitoria. Daca parintii mei se vor impo- trivi si iau de nevasti o cdntireagi celebri, voi prefera si fiu, mai degraba, dezmostenit, decat si renung la aleasa inimii mele. ‘Mai tarziu mi s-a parut prea pueril planul de cucerire cu flo- rile si prdbusirea in genunchi. M-am apucat si-i scriu o scrisoare lunga, si-i declar deschis cat de mult o iubesc gi cit de fericita ag face-o daca s-ar mirita cu mine cind voi ajunge student. Pang atunci, si ne logodim in taini si sd ne sirutim doar. Trebuia, totodati, s-o previn si nu-1 mai iubeasca pe acel Grig care-i uiea fotografille pretutindeni, fiindc& nu-i vrednic de ea. Sa-] abandoneze cat de curand, caci ¢ urat.ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 25, N-am izbutit si astern niciun sfert din scrisoare. Nu-mi pli- cea, frazele erau prea sirace, parci le invesmantasem in 2drente. ‘Am rupt-o in bucagele. Voiam si-i trimit Alinei un rivas de dra- goste cum nu s-a mai scris pand astizi. Fata gazdei ‘Tata ma trezeste din visarea pe aripile careia am zburat tot mpul. Am ajuns la magura Strijestilor si acum trebuie si cobo- rim din erasura, pentru ci urcusul ¢ anevoios. Sus pe coamé sta infipt Hanul lui Cristea, batut de vanturi si «le ploi. In vale, se agterne Cetatea Banilor, cu casele lipite una de alta, din care nu se vid decit acoperigurile rogii. Dincolo, peste agezarea omeneasca, licareste Jiul, subgirel ca un sarpe de argint care se strecoara agale prin bogatia de verdeaya a zarilor. Intra in oray prin bariera Carcii. Pe strizi, oamenii misuna incoace si incolo ca furnicile, umbla trisuri cu cauciucuri la roti yichiar automobile, iar neguyatorii ambulanti isi seriga marfa. Tor peisajul acesta citadin imi trezeste un simdmant caldug de man- drie. Eh, eu am vazut minunatiile Parisului si Londrei, in urechi imi suni gi acum tumultul si fierberea marilor bulevarde. Dar acolo ma simyeam mic, neinsemnat, strain... Aici, in schimb, sunt in largul meu, voi fine oragul in brage, pentru c& in mine siligluiesc dimensiuni uriase ale atator metropole, voi domni «aun voievod de bastina pe meleagurile aceste: ‘Trecem prin fata unci clidiri aratoase, unde s-a adunat o gri- mada de oameni cu boccele in maini si copii stangaci de la tara. —~ Ce-iaici? il intreb pe tata. — E $coala Normal, Mai mergem citva, apoi trisura se opreste: — Am ajuns! — Da? fac mirat si sar pe trotuar. Ma dor oasele de atata gedere. Asadar, aici am si locuiesc? si surad ingiduitor gandului. Casa cin fundul curgii: o ingrimadire de ziduri fara noima, cu geamlac26 MIHAIL DRUMES in fara. Imi plac, in schimb, gridinita, care e bine ingrijita, si mai ales un nuc urias, care-siintinde umbra pand-n stradi. Sub el sunt masugi de fier si doua scaune pliante. Aici o si stau si inva, cand o fi timpul bun, imi fac socoteala. O femeie inalta si bine legata, cu o aluniga pe obraz, ne intam- pina in prag. Tata ma prezinté, si eu ii sirut mana. E gazda mea. Mi priveste surazand, cu un fel de uimire. li spune tatei: — Ce baat voinic si frumos! Complimentul imi displace, ¢ prea pe fata. Ne pofteste in casa. Suim citeva trepte gi intram intr-un antreu cu oglinzi multe, iar de aci, intr-o odaie impodobitd cu scoarte oltenesti. Ne agezim la 0 masi. Gazda vorbeste cu tata. Nu ma amestec in discuie, 0 can- tiresc, trigind spre ea cu coada ochiului. Pare si fi fost frumoasi, urmele supravietuiesc inci. Are ochi mari si sprancene groase, iar nasul ¢ acvilin. Toate astea ii dau un aer de distincyie, desi nu e im- bricati elegant. O slujnica urata foc si desculya aduce pe tava lichior. Beau un paharel. Mmm! E tare bun! As mai cere unul, dar nu ¢ cuviincios. — As putea, vi rog, si vid camera? intreb. — De ce nu? spune gazda gi strigi din nou slujnica. Condu-] pe domnul in odaia de ling’ sufragerie ‘Mi iau dup’ ea si patrund intr-o siliga ingusta si intunecoasi, Deo parte si de alta se ingiri cate dou camere cu usile vopsite in gri. Intrim pe dreapta. — Asta e, domnigorule... imi plimb privirile, cercetator, imprejur. Camera ¢ cochet mobilati si plina de soare. Imi place toaleta, care are 0 oglind’ mare de cristal, pana in pimant. Pot si mi vad intreg in ea. Asta ebine. in colgul dinspre usa e un garderob vechi. In partea cealal- +, de-a lungul peretelui, un pat cu tablii, seralucitor de curat. — Hm! nu prea e modern, dar merge... Langi pat, in dreptul ferestrei, o masi cu etajer’ pentru cirti. Etajera imi place. Pe pereti atirna o multime de tablouri si foro- grafii cu rame ieftine. Am si spun sie scoata. Dup’ ce ispravesc examenul, 0 intreb pe slujnici: — Mai aveti baiegi in gazda?ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 7 — Avem, pe domnisorii Nicu, Gigi si Magotu. — Cum ai zis? Magocu? fac nedumeric. Mise pare ci n-am auzit bine. Ea izbueneste in ras. E arimie la faga, cu ochii mici i gura mare. Probabil tigincusa, si ride intruna, firi noima. — De ce razi? o-ntreb, gi atunci ea fuge si ma las singur. — E toanti rau asta.. Dau si mi intorc in sufragerie, unde e tata. Deschid o usa si aman inghefat in prag: o fati inalea si subtire, intr-o cimiguyi roz, care-i vine pana la genunchi, se imbraca pesemne. Cand ma vede, ve trage inapoi si sloboade un fipat. Nu-mi trece prin minte s4 inchid usa la loc, decat peste cateva clipe, atat de buimacie sunt din cauza acestei intimplari neasteptate. $i nici nu-mi vine in minte sa ingdimez o scuzi. Nu stiu cum am plecat si m-am pomenit in antreul cu geamlac. Tocmai atunci mos Ionita, siroind de sudoare, aclucea bagajele si le ageze in camera, la locul lor. Intru in sufragerie cind tata numira banii scogi din figic. — Ti-a plicut camera? ma intreabi gazda. — Da, doamni, foarte mult. — De ce ai rosit? mi cerceteaza tata. — I-am ajutat lui mos Ioniga si urcim geamantanele, mint eu. Ba nu, zu, ce s-ar fi putut spune? ‘Tata ma crede. Acum trebuie si mergem la liceu, {gi ia ri- mas-bun de la gazda mea gi-i recomandi si fie foarte sever’ cu mine, Liceul nu e departe. Cred cd in zece minute ag putea ajunge pe jos. Nu-mi iese din cap intamplarea de adineauri. Ce neghiobie! Cum am putut si gresesc usa, cand era avit de simplu? A fost parc un ficut! Cine o fi fata aceea? Poate vreo eleva in pensiune sau chiar fata gazdei? Cum am si dau ochii cu ea, ce figur’ are si faci dupi intamplarea aceea stupida? Doar am vazut-o in cimasi, cu picioarele goale. Ciudat, nu-mi amintesc deloc daci era frumoasi. Pitrundem in anticamera cancelariei, ticsita de paringi si co- pii. Aici 0 si avem de agteptat, gindesc eu, vizand atata lume. (Dar togi se dau Ia o parte cand fl vad pe tata gi-i deschid drum, ‘ure gravitatea figurii (e, intr-adevar, foarte grav si distant) ori28 MIHAIL DRUMES eleganta lui vestimentari si-i fi impresionat? Chiar gi usierul i pofteste numaidecit, peste rind, in cancelarie. Directorul liceului sade coplesit indaratul unui birou masiv. Nu stiu de ce mi-t inchipuiam inalt, impunitor, cu barba mare, revirsati pe piept. Nu e nici pe departe aga. E scund, pugintel la trup, cu chelie si museagi lungi, In afara de asta, poarté ochelari. Cand ne vede, se ridicd gi vine la noi. Dupi ce-i strange mana tatei, mi-o intinde si mie. Apoi ma bate amical pe umeri gi-mi spune: — Ei, tinere, sper si fim prieteni. Nu stiu ce si-i rispund. Ma chinuiese mult, dar nu pot gisi un raspuns in pripa. Atunci fi zambesc, si cred c& ¢ mai potrivit asa. Dupi ce vorbeste cateva minute in soapti cu tata, plecim intins la librarie, s3 cumpirim manualele scolare. Nu-i chip, ¢ atata imbulzeali, ci nu se poate rizbate pana la vanzitori. — Aisi tile cumperi singur, dupi-amiaz’, spune tara. ‘Trebuie si ne despartim, el se duce la prefectura, unde are nigte treburi de pus la cale, si de-acolo pleaca indarat, la Dimesti. li strut mana, desi nu-mi place acest obicei ancestral, pe care tirania tatei mi-] impune. Dupi ce pleaci, hoiniresc in nestire pe strizi, cAscind uneori gura pe la vitrine. Vreau si ma familiarizez putin cu centrul orasului. incere o ciudata stare sufleteasc: Sunt, parca, nedumerit ci oamenii trec indiferengi pe ling’ mine, fir si-mi arunce macar 0 privire. $i doar am trait nu mai pugin de 15 ani in strainatate, mig- candu-ma pe multe meridian. Hotirit, astea sunt prostii!... Ca si cand ar scrie pe fruntea mea ci am colindat lumea in lung si-n lat. Totusi, geografia pe care am trait-o mi-a strecurat o tainicd superioritate, de care ma simt mandru. $i chiar m-a facut si mi cunosc mai bine. Incru la cofetaria Moderna gi cumpar o cutie cu fructe glasate siuna cu fursecuri pentru mama. Apoi fug la han, unde a tras mos Tonigi, si-i incredingez. pachetele. Miintorc la noua mea locuingi. E cam tarziu gi nu vreau sim agtepte cu masa.ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 29 In gazda la Dona Bianca — Aivenit la timp, ma intimpina gazda. Masa e gata. In suftagerie gasesc trei baieti care intorc capul, masurandu-ma lung din crestet pana-n talpi. — Biiefi, viel prezint pe noul vostru coleg, domnul Dima. Ne strangem mainile, zimbind cu riceala. Apoi ma agez. — Domnul Goanti, ori n-am auzit bine? mi adresez celui mai varstnic dintre tovardgii mei. — Ce Goanti? sare Nicu. I] cheama Magotu toata ziua. Aga-i spunem toti. Rad. Imi aduc aminte de vorbele slujnicei. E adevarat, prin urmare. Infelegacum de ce |-au poreclit astfel. E negricios la fag, cu ‘maxilacul de jos iesit in afara gi ochii mici, dusiin fundul capului. Cel vizat il mustra pe colegul lui, din priviri. Cu toate astea, ¢ simpatic yivioi, desi urat foc. Are picioarele indoite, ca doua paranteze. Vine si fata pe care am zirit-o la sosire. Nu se agtepta si ma gi- seasca aici si face un gest de surprindere. Se vede ci ¢ stingherita i roseste usor. Nici mie nu mi-e tocmai la indemana, pentru ca aici, fara de toata lumea, nu pot sé-mi cer scuze pentru cele intamplate. ‘Trec cateva clipe grele. Gazda ne scoate din incurcatura si mi-o prezint: — Mia bambina, Charlotte. imi intinde mana, dar nu indraznese s-o privesc. Asadar, 0 cheama Charlotte, ca pe iubita lui Werther. Ne asezim la masa. Magotu ma intreaba: — In ce clasa esti? —Iner-a saptea. — Atunci sunteti colegi, spune Nicu. — Da? Imi pare bine. Am putea si ne agezim amandoi intr-o banca. Magotu primeste numaidecat. in timp ce prinzim, comesenii incep si ma descoasi pe toate pirgile. Vrand-nevrand, le povestesc peregrinarile familiei mele din {ard in fara, Topi se mir’ si ma privesc admirativ. Nu le vine si crea- li cd pana acum n-am urmat deloc la scoala.30 MIHAIL DRUMES — Cee tatil matale? se intereseazi Nicu, din fire cam curios. — A fost ministru plenipotentiar. —Siacum nu mai? — Nu. L-au rechemat. A avut un conflict cu noul ministru de Externe, siacum lucreazi la un studiu despre istoria diplomatiei, din care a si aparut primul volum, iar mama traduce opera lui Dickens. Magotu exclami hohotind: — D-aia nu-i bine si fii ministru, c& te da jos si ramAi cu bu- zele umflate. Rad gi ceilalfi. Le explic ca tata n-a ramas cu buzele umflate, cie profesor la Universitate, dar gi-a luat un concediu de la catedra, s scrie pe indelete cartea. Nicu ma intreaba daca stiu bine franguzeste si englezeste. — Destul de bine. Tot aga cum vorbesti dumneata romaneste. — Birbiereali! strigs Magotu. ‘Nu ingeleg ce vrea si spun’. Nicu imi explici superior semni- ficagia cuvantului gi se mira de naivitatea mea, Nu sunt naiv, dar dacd nu L-am auzit niciodati, cu ce sunt de vini? — Numai intre haimanale se vorbeste astfel, spune gazda. [-a watins", dar ei nu se sinchisesc de atata lucru. — Te-ai invartit cu dumnealui la Damigeani, sopteste Nicu fn urechea lui Magotu. Aflu ci Damigeani ¢ profesorul de franceza. Mi-i cam ciuda ci domnisoara Lotte nu mi intreabi nimic. Se vede ci ¢ supirata inc’. In dou’ randuri o surprind ci se uitd la mine pe furis. E aproape mislinic la fata, are ochii migdalagi, cu sprincene lungi si subtiri, ca in jurnalele de modi, si parul negru, stralucitor. Poart’ o rochie alba, care o prinde bine. Insi, orice-ar face, nu se poate asemui cu Alina Barbu — degeaba. Sta lnga mine gi asta pare cio stingheregte. Intr-un rand, sca- pé furculifa jos, iar eu mi aplec gi o ridic. Imi mulyumeste greu, imbufnata. Aflu ci Nicu ¢ intr-a Vi-a Normali. Agadar, are si termine chiar anul asta. Gigi ¢ gi el in clasa a VII-a, la comerg. Il credeam mai mic, fiinde’ e slab si pipernicit, din cauza cocoagei. Are insi faga alba ca laptele, cu trasaturi regulate, incat as putea spune c&ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 31 c frumos. Trebuie si sufere mule din pricina infirmitapii, de aceea arata atat de timid gi de tacut. N-a scos o vorba in timpul mesei. Cand se serveste compotul, Lotte face o migcare gresiti si varsi castronasul pe rochia ei alba. Mami-sa o cearta. —Ce+icu tine, mia bambina? Sar eu, sare si Gigi si o ajucim si se steargi. Dar ea, rosie ca focul, plange de ciuda si fuge in odaia ei, trantind usa. ‘MA intristez. Nu stiu de ce ma simt vinovat de intamplarea asta. Cred cd din pricina mea Lotte a risturnat castronagul cu compot. M-as duce si-i cer iertare, daci nu mi-ar fi team c-o intarat mai rau. Carnetul lui Magotu Dupi-masi, Magotu gi Nicu vin la mine in camer’, vor si-mi ajuce la despachetarea lucrurilor. Ma pizmuiesc pentru ci eu am oodaie singur, pe cata vreme ei trebuie si stea laolalta. Ma intreaba cat plitese pensiunea. Nu stiu, tata nu mi-a spus, nici eu nu Lam inerebat. — Aici ai s-o duci ca-n sanul lui Avram, zice Magotu. Eu sta de trei ani, acum intru in al patrulea gi, slavi Domnului, n-am de ‘ce ma plange. Gazda e buna ca plicinta cu mere. — Dar barbacul ei? inereb. —N-are birbat. A murit acum opt-noui ani. — Vasizici madam Bordenache e vaduva? Nu stiam. — Pardon, Dona Bianca, mi corecteazi Magotu. Si nu-i zici amadam’, ci se supra, — E iralianca? Magotu ride: — Daca o cheama Bianca, ce vrei si fie, cehoslovacd? Are dreptate, din cauza asta ii spune fie-si bambina. — Dar barbatul ei tot italian era? — Ba nu, roman sadea. A ginut o bicinie in Piaga Nowa, e mult de-atunci. O si-ti povesteasci ea.32 MIHAIL DRUMES — A fost marinar pe vremuri, ma Limureste Nicu, si ficea curse la Istanbul. Acolo a cunoscut-o pe »madam" si s-au indri- gostit, ma ingelegi. Insa eae de fel din Reggio, Sicilia, stabilits mai demult cu piringii la Constantinopol. Magotu mi-arata pe perete o fotografie veche, cu rama din scoici, care 0 infitigeaz’ pe Dona Bianca cu birbatu- si si mire. Gazda mea, in rochie alba, purtand o cunund de limaiga pe cap, arati ca 0 zeiga. Dac nu mi-ar fi spus Magotu, n-as fi re- cunoscut-o, intr-atat e de schimbaré. Numai nasul i-a rimas acelagi. Mauit la fotografia birbatului ei: n-am vizut pani acum un gi- nere care si poarte barb. Din cauza asta, pare mult mai varstnic. Nu stiu de ce nu ma pot obignui cu gandul ci el este tatal dom- nigoarei Lotte. E ciudat ci-mi pare ru, ma intristez fir motiv. — Fa rimas Donei Bianca ceva avere dupa barbatul ei? — As, nu se prea vede. Alefel, n-ar lua elevi in pensiune. Trieste si ea, siraca, pe spinarea noastra. — Dar casa este a ci? — De unde! Sti cu chirie. Desfacem pachetele. Mama mi-a pus inauntru o mulgime de bunariqi: cozonaci, prijituri, sunci gi fructe. Lui Magotu ti sclipese ochii. Hl invic sa ia ce-i place, gi el n-asteapta si-i spun de dou’ ori: imbuca repede cateva prajituri si aproape o jumatate de cozonac cu nuci. Nu mi dumiresc cum de-i este aga de foame. Abia a tre- cut o jumatate de ora de cand ne-am ridicat de la masa. Nicu se mulgumeste cu 0 par’. I se face gi celuilalt pofti de pete si da gata cateva, cit ai clipi. Nicu, vazand asta, nu se poate stpani si-i strig’: — Ho, nesitiosule! Ho, burti sparti! Apoi se intoarce spre mine gi zice: Da-1 afar’, ci-ti infuleci toate prijiturile. Magotu, drept rispuns se uit mai incdi la ceas, pe urmi, foarte linigtit, scoate din buzunar un carnet si insemneaza: La 14 sep- tembrie 1914, ora 2:20, adus injurii, facdndu-ma ,nesatios" si pbur- ta sparta’. Sunt nedumerit. — Dece-I notezi acolo?ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 33 Magotu surade cu importangi si-mi explica: — Mi-sa mila dat in primire. Mi-a spus: Ai grija deel, simu umble haimana, si nu se apuce de baut, si nu umble dupi fete“. Eu raspund de educatia lui, am promis solemn. D-aia mi-am cumpirat cametul, la 0 noti rea, daca se obrizniceste ~ tranc! ~ il insemnez colea. Cand 0 veni, i-] arat: ,Poftim, madam, aici sunt delictele odraslei matale, cerceteaza si aplica-i constituia!* — Idiotule, il apostrofa Nicu furios, pe ma-ta s-o strigi ,ma- dam‘! ‘Magotu scoate din nou carnetul cu pricina gi, foarte calm, in- semne La 14 septembrie 1914, ora 2:25, apostrofat: ,idiotule" si a in- sultat-o pe mama, spundndu-i ymadam. Pune creionul in teaca gi tot aga de calm vara carnetul in bu- nunat. — Nu trebuie si te supeti, intervin impaciuitor pe lang’ Nicu. — Cum si nu mi supar? Crezi ca glumeste? N-am patit-o, de doua ori, anul trecut? Asta ¢ in stare si-l spanzure pe tat-su, dar- mite... Ti-o coc eu, hipopotamule! Magotu, mereu netulburar, insemneaza si de asta data: hipo- potam. — Ti-ai lua o sarcina cam ingrat, ii spun. N-ar fi mai bine si tii carnecul mereu in mana? — O si-ti mut falcile! igi iese Nicu din fire gi se repede si-L pocneasca. Prind de veste si-l impiedic. Magotu, netulburat ca o statuie, noteazi in carnet tentativa. Adevarat, Nicu ista, mirunt de staturi, aproape pitic, cu capul cit © portocala, e plin de vioiciune si neastamparat, poate si-| bata lesne pe Magotu. Cestalale insd ¢ croit din alta stofa. Oricae ar fi de provocat, se stipaneste. Nu rispunde decit.. insemndnd in carnet. La drept vorbind, imi place Magotu. E simpatic si are un fel dea fi original. Afara de asta, se lipeste usor de cineva. Cred cd 0 sane imprietenim. Dupa ce ispravesc cu aranjatul lucrurilor, ies in orag si cumpar cartile. Nicu trebuie sa se duca la scoala sa plateasci taxa. Magotu34 MIHAIL DRUMES insa n-are nimic de facut si merge cu mine. De la el aflu ci Lotte urmeaza la ,Madona-Duduca* si ¢ in clasa a VI-a, Ag fi vrut si aflu ce varsta are, dar nu stie bine. Crede cd mai mult de 16 ani n-are, in orice caz. Ti propun si mergem disear’ la cinema Apollo, daci ne da voie Dona Bianca. El zice ci ne da. Ne intoarcem acasa. Pe langi manualele scolare, mi-am cum- pirat citeva romane din banii pe care mi i-a strecurat mama. Magotu se apuca si joace sah cu Gigi, sau ,Cuviosul*, dup cum La poreclit. Eu n-am timp, stau in camera mea, invelesc cartile de scoala cu hartie albastra gi le rasfoiesc pe indelete. ‘Cineva bate in usi de cateva oi, tare de tot. Cred ca trebuie si fie Magotu sau Nicu. De ce o fi batand asa de tare? Strig: — Intra! ‘Mi pomenesc cu Lotte. $i-a schimbat rochia, dar pare ci nu i-a trecut supirarea. ‘Am intrebat, fara cuvinte, mai mule din ochi, ce doreste. — Am vrut si-gi art cum se pitrunde intr-o camera straina. Pricep aluzia. Pana si-i dau insd Limuriri cum s-a inedmplat azi-dimineaga, ea fuge repede, si cu raman mofluz. Dece a ficut asta? Nu ingeleg. Mi se pare ci-mi poarti pic’. Lotte nu ma baga in seamé Renungim si mergem la cinema, ne-am trezit cam tarzior din cauza cinei, care s-a prelungit mult. Nicio paguba, ne vom duce alta dara. ‘Nu stiu ce e cu Lotte. Nu-mi di nicio arentie. In vremea pran- zului tot o mai surprindeam ci se uit’ la mine, pe furis. Acum mi ignora, ca si cand as fi absent. Cu ceilalgi baiegi vorbeste si rade, afectand o veselie exagerata. Ma bate gindul ca se preface, joacd teatru domnigoara noastri. In orice caz, nu pare si fie rasul ci natural. Incep si mi conving ci nue frumoasa. Are gura prea mate. $i merge nu stiu cum, cu pasi marunti, leginandu-se. N-are, orice s-arELEVUL DIMA DINTR-A §APTEA 35 spune, un mers gratios, care si incinte ochiul. Am vizut-o odati, la Comedia Francezi, in Les Romanesques, pe actrita Denise Laugier. Dumnezeule, mersul ei era 0 poema; nu-i vorbi, avea picioare atat de fine gi de subgiri... Dar de ce stau la discutie? Ar {i ridicol s-o compar cu Lotte. La urma urmei, nici n-o cheamé Lotte. Aflu ci are trei nume: Cristina, Constanga, Charlotte. Ii place si se spuna Lotte, ca ubitei lui Werther. Se vede ca o bat gindurile gi pe ea si ajungi croini de roman, Are si mutri! Ma hotarasc si nu-i mai dau nicio atengic acestei fete mof- turoase, care habar n-are pe unde curge Tamisa ori daci exist Jurnul Eiffel. Ma voi gandi, in schimb, la frumoasa mea Alina si poate mi-o ajura cerul s-o cunosc cindva personal. Donei Bianca ii place s4-gi faca siesta cel putin o ora si nu suferd, in acest timp, si se ridice masa. Domnigoara, apucata de o ciudata dispozitie, ii spune lui Goanga: — Magotule, fii draguy si zbiara pugin ca Cius-magirus. — Si... Si. intervine si Dona Bianca, si te auda si Dima! El n-asteapti si fie rugat a doua oara. Se ridica de pe scaun foarte grav, se trage cativa pasi indarat gi, ficdnd o pleciciune, anunga teatral — Imitagiuni dupa diverse animale domestice. Apoi isi duce amandoua mainile la guri, le strange pumn gi cepe si rage cu icnituri repetate, ca magarii. Lotte pufneste in tas cea dintai. fi zaresc dingii albi si mi-i ciuda c& sunt atat de frumosi, Cuviosul Gigi rade potolit, parca i-e fricd si nu faci zgo- mot, Vit de Lotte si izbuenesc in hohote, incat imi dau lacrimile. lot asa si Dona Bianca, Numai Nicu nu ia parte la petrecerea noastrd, N-a uitat harya de adineauri, E mereu ingepat si poarta tanehiund mult timp. Pe faga lui Magotu nu trece insa nicio luminiga de suras. Mereu scrios si grav, cotcodaceste ca o gain’, canta ca un cocos, apoi teproduce, cat se poate de fidel, miorlaiturile de dragoste dintre un cotoi gio pisic’. Miorlaie aga de caraghios, incat gazdei fi vine tau de atata ras.36 MIHAIL DRUME$ — Termin’ odata, blestematule, ingaima ea, sfarsita, lasan- du-se pe spate. — Pugin coniac, Dona Bianca! sar eu. Magotu profiti de imprejurare, si toarne si el pe gat un pi- hirel. Apoi igi reia locul si anungi: — Cum plinge un copil de papi! Tao perna gi, infigurand-o cu un prosop, o fine in brare, le- ginand-o. $i unde incepe si fipe ca fancii, invai potolit, apoi din ce in ce mai asurzitor. Numiatul ¢ unul dintre cele mai reusite. De aceea I-a lasat intr-adins la urma. Cu toate astea, nu mai starneste ilaritate. Tori, afara de Nicu, care acum rade gi el, ziceau pe scaune, istoviti. Lotte se uiti la mine c-un aer de biruingi, parc-ar vrea si-mi spuna: ,Vezi, tu ai putea si faci aga ceva?" Ei si? Ce merit are ea, daci Magotu se pricepe si imite ani- malele si pasarile? E o ingamfata clasa intai. Imi pare bine ca-i descopir atatea defecte. Ne ducem la culcare, s-a facut tarziu. Nu mi-e somn insa. M-apuc si lipesc eticherele pe céptuseala cartilor gi caietelor gi scriu pe ele cit mai caligrafic: Dima S. Grigore, clasa a VU-a, Li- ceul Mihai Bravu. Dupa aceea tai sugativa in bucagi dreptunghiu- lare, imi ascut creioanele Hardmuth gi le pun in albiuga de sticla. Un gind se nagte brusc, cu o-ntrebare: ,O fiindragostita Lotte de cineva?* ,Nu cred, ii raspund, ¢ prea trufasa... Dar acesta nu-i La urma urmei, n-are decit... Ce-mi pasi? Mi-aduc aminte de gafa de azi-dimineaga. Ma trece un fior prin gira spina- tii, Nu mi s-a mai intamplat sa surprind o fata in cimagi. Incere si mi-o inchipui pe Lotte goali, dar nu izbutese si incheg decat © imagine nedeslusit. Tare mi-ar plicea si mi ascund undeva gi s-o privesc cand face baie. Prostii! Mai bine m-ag gandi la ceva serios. lar imi aduc aminte de Magotu. Da, am petrecut indricit si Magotu a fost croul seri. Gandindu-mi la el, ma apuc si cot- codicesc ca gina — asta mise pare mai ugor. Scot citeva sunete atat de caraghioase, incat ma las repede pigubag. Al dracului Magotu! Cum poate si imite asa de bine graiul pasarilor si animalelor? un motiELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA a7 Mi-e ciuda pe el, fiindca face lumea si petreaca si din cauza asta trebuie cA are succes la fete. Poate chiar Lotte Nu, nu cred si aiba ceva cu Magotu. Prea e urit si respingitor, «run maimugoi. Nici cu Zgari... Asta ¢ antipatic si nu poate ira iubire. Cat il priveste pe Cuviosul Gigi, cu infirmitatea lui, nici vorba... Ciudat! Veeau si-mi indrepr gindurile in alt parte - aiu- tea ~ gi nu-i chip. Tot la ea ma gindesc. Eun mare bine cd alti nu ne cunosc gandurile. Daca Lotte ar ti ck se plimba nestingheriti prin inchipuirea mea, ca pe mosia ci, nar privi de sus, cu siguranga, m-ar sfida chiar, Mai cuminte ar fi si-i scriu Alinei marea scrisoare. Dar renunt yt de asta dara, renung mereu.. Maculc. Ziua de azi mi s-a pirut hung’, nesfarsita. Aga ag vrea sa fie toate zilele mele. Prima zi de scoali Cand mi trezese ¢ aproape intuneric in odaie. Trag perdelele yi deschid larg fereastra in revarsatul zorilor. Afara ploua marunt yicerul greu, de plumb, s-a Lisae jos de tot, incit ag putea si- ating cumana. Ce vreme frumoasi era ieri. $i acum... Pacat! Tocmai in prima ride scoala! Sunt trist, bolnav de trist. Nu ma doare nimic, simt numai o apisare, parci s-ar fi ingreunat aerul si ma zdrobeste. As vrea si plec acasi, mi-e dor de mama, de mos Ionita, de Grivei, de toti ai mei. Aici ma simt singur, strain, parasit. Imi vine chiar si plang. Ceilalti sunt in sufragerie, Marita imi aduce cafeaua cu lapte, lar nu m-ating de ea. Nu mi-e foame. — Ce ai? mi intreabi Magotu. — Nimic.38 MIHAIL DRUMES Ce pot si-i spun? Vine si Lotte. $i-a imbricat uniforma de scolariga gie schimbata mule. Poarta sorg negru gi rochie cu gule- ras alb, brodat. Ag vrea ca ea si ma intrebe de ce nu beau cafeaua cu lapte, dar nu ma intreaba. Asta ma intristeaza si mai mult. Magotu zice sd nu iau ghiozdanul cu mine, pentru cd astazi nu facem lectii. Nici maine, nici in restul siptimanii. El stie, e elev vechi, cu experiengi. Zgira pleaci cel dintdi, scoala lui e departe, face aproape un kilometru pe jos. Dupa un timp, plec si eu cu Magotu. Cuviosul Gigi ramane s-o conduc pe Lotte, fiindca au acelasi drum. Pe coridoarele liceului, ¢ o larma asurzitoare: clevi din toate clasele forfotesc incoace si-ncolo, fara astmpir, ca apa riscolit. Cei mici se fugaresc uni pe algi, scoyand fipete ascugite. Ceilalyi, din clasele superioare, se strang in grupuri si discuta zgomotos. Unii fumeaza pe ascuns gi azvarla mucurile pe fereastra. Au venit si paringii, la ora noua are loc sfestania, la care tori trebuie sd ia parte. ‘Trecem pe langa un elev care sta rezemat de-o fereastra i ci- tegte o carte. Privirile mele se incrucigeazi cu ale lui, ca dou ful- gete. Are ochii mari, neasemuigi de mari si de luminogi, aduce pusin cu actorul de cinema Mosjukin, care-i slabiciunea mea. — Cine-i baiatul acela? fl cunosti? i intreb pe Magotu la ureche. — Eunu, Soimaru... dintr-a V-a. Face pe poetul in papuris. Ai ceva cu el? —Nu, nimic... Voiam numai si stiu... asa, din curiozitate. Clasa noastra e in fundul coridorului, pe dreapta, lang’ a VIII-a. Cand deschid usa, sime cum imi bate inima de emotie. Ivirea lui Magotu starneste gipete de bucutie. Baiepii tsi parisesc locurile, se reped buluc asupra lui. Strangerile de mana, imbri- tigérile si pupacurile nu mai contenesc. La mine trag cu coada ochiului, sfiogi, ca gi cum s-ar intreba: ,Cine-o mai fi si ista?" Ma- gotu imi face cunostinta cu o multime de colegi, aga incét nu-i chip si le gin minte numele tuturor. Mica fost de folos, daci veneam singur, m-as fi simgit foarte stingher. Cautim loc iner-una din bancile din fund, Dar sunt ocupate de cei care s-au grabit sa vind devreme, intr-adins pentru asta. Lui Magotu nu-i convine. Ocheste © banci marcati cu dou’ sepci.ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 39 — Cine sade aici? — Domisol si Galbeazi. Au iegit adineauti pe sala. — S-au fript. Le ia sepcile gi le mura intr-o banc& mai in fay’. — Aicie de noi. Hopa, stabilizeazi-te! imi spune. — Si nu se supere colegii, il previn. — Nu exista... Scurt pe doi... — Dece nu vrei si schimbam? Uite colo, bancaa treia... E liber’. — Ce?! Mai bine ma spanzur! Nu inteleg de ce tine mortis sa stm in fundul clasei. Din pri- mele randuri poi si auzi mai bine explicagiile profesorului. Ma- gotu insd nu se gandeste la asta. Zice ci aici se poate dormi in timpul lectiilor, iar la teze se copiazi in lege, fara si fi prins. Ce nostim ¢ Magotu! Nu-mi inchipui cum un elev poate si doarma in timpul lectiilor. $i de ce trebuie si copieze? Intra in clas un coleg inale si degirat, cu capul lunguies. —~ Ehe! laca i Paleaya! se aud serigite. Aflu ca-I cheama Zegheanu Lascar si cde fiul profesorului de franceza poreclit Damigean’, Da mana cu fiecare si ne anungi. ci ne-a venit un nou profesor de matematici, domnul Popovici, in locul lui mos Pentagon, scos la pensie, si c& asta e dat dracului, urgia lui Dumnezeu. Multi incremenesc de spaima gi cer mereu deslusiri. Ma uit pe furis la Stanescu Barbu, care sade alaturi de noi. Tine picioa- tele pe Kinga banca, deoarece e prea stramta pentru el, un ade- virat urias. Are falcile mari, aduse in afara; nu m-as mira dac& \-ar apuca sA mandnce pietre cu ele. Aflu cd stie o multime de ari yivocea lui e arat de puternica, incat vibragiile ei au crapat odata un geam. De altfel, ¢ cel mai batran din clasa, in varsta de 22 de ani. oti clevii ii spun Basu, chiar gi unii profesori. Am aflat pentru ce: odata a venit in curneu vesticul Dimancescu-Basu gi a cintat Boris Godunov. Dupi reprezentatic, liceenii i-au ficut o manifes- tagie de simpatie. Din mijlocul lor, Stinescu Barbu, cu vocea lui roasd, striga cat il finea gura: — Traiascd Dimincescu-Basu!40 MIHAIL DRUMES Cicd marele cantare, auzindu-l, a tresirit de surprindere, La chemar la el gi, strngandu-i mana, i-a prezis un viitor stralucit daca va urma Conservatorul. Din ziua aceea, baietii|-au poreclit Basu si aga i-arimas numele. In vremea asta, vine Domisol si-i cere socoteala lui Magotu, fiindcd i-a ocupat locul. Magotu face pe inocentul, spundnd ci e locul lui, cd n-a gisic nicio sapci pe pupitru sie gata si jure. Asta ilinearata pe Domisol, se face rogu si gafaic, deoarece ¢ foarte gras. — Nu ingelegi s4 nu ma plictisesti? Am martori ci eu am ocupat intai banca. Spunand asta, Magotu fi intoarce spatele. Domisol nu se da bitut gi-l trage de mani. — Domisol, asculta, cand ti-oi da una, iei pe sé din pod, se in- furie Magotu. — Ce-i acolo, se aude vocea lui Basu, potoleste-te, Domisol, cA intri in fabrica de tabacarie si-i vai de piclea ta. Avem nevoie de linigte. Intervengia lui Basu curmi neingelegerea. Domisol se retrage si mormaie imbufnat. Deodata, Gilbeazi da buzna in clasa si anungi: — Dom’ director! Dom’ director! ‘Toi se imprigtie ca potarnichile, sirind de-a valma peste banci pani-gi gisesc locurile. Se face ticere. Intri directorul. Clasa zvacneste in picioare, ca un arc de- clangat. — Buna dimineaga, baiesi! Se urcd la catedrd i ne misoari cu privirea. Apoi intreaba: — Au venit vogi? Lipsesc cagiva. Trebuie si fim 37, sinu suntem prezenti decit 31. — Vad c& v-ati aranjat in binci, urmeazi el. Dima e aici? Miridic. — Da, domnule director! — De ce te-ai agezat tocmai acolo, in fund? Treci in faya, in ran- dul inedi, cu Niculescu. — Da, domnule director. MA mut in banca intai. Magotu are o mina nenorocita. imi pare riu, dar ce pot face?ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 4 — Acum, continua directorul, mergeti doi cate doi in amfi- teatru unde are loc sfestania gi pastragilinigtea. Zegheanu, tu ai sa supraveghezi ordinea. Dupace pleaca directorul, ne ridicdm si dam fuga in amfiteatru, in amficeatrul liccului, foarte incapator, s-au adunat toate cla- scle. In randurile din faga stau parintii si rudele elevilor. Asteptim ca din clipa in clipa sa vind preotul si corpul didactic. intamplarea face sa se ageze langi mine $oimaru, elevul cu ochi rascolitori ca Mosjukin. Ne pomenim vorbind impreun3, dle parc ne-am cunoaste de cine stie cand. Il intreb ce carte € ace- ca pe care 0 citeste. Mi-o arata: Les Fleurs du mal de Baudelaire. — Alors vous conaissez a fond le frangais, n’est-ce pas? — Mais naturellement, raspunde el, puisque maman est fran- gutise...* Sunt bucuros ci am gasit un coleg cu care si ma pot intretine in limba lui Voltaire. Ne prezentam singuri. Cand aflu ca il cheama Catalin $oimaru, tresar de bucurie. Catalin! Ce nume frumos! Cat mi-ar fi plicut simi cheme gi pe mine aga. Magotu gi alti liceeni, printre care Plosniga, Galbeaza si Corcodus, trag cu urechea la discugia noastra si ne parodiaza vorbind o franguzeasca de baled, care ne stérneste hohote de ras. Tarzan, un coleg inale si frumos ca un artist, il intreaba ceva pe Magotu, incet, la ureche. Acesta fi rispunde: —A stat 13 ani in Occident si 4 in Orient! E nascut in insula Java din Oceanul Pacific. Ingeleg c-i vorba despre mine. De ce s-o fi apucat Magotu si baci cdmpii? Nu trece mult si ma intreaba: — Nu micai spus: de unde te cunoaste Michiduga? Michidupie directorul liceului. —E prieten cu tata. Au fost colegi de facultate. — Daa? face el mirat. Atunci stim bine, la puterea a doua, cu directia, fiindc’ tl cunoaste si Dona Bianca. " Agadar,stigi bine franceza, nui aga? 2 Desigur, pentru ci mama e ftanguzoaics.2 MIHAIL DRUMES ‘Abia acum ingeleg de ce tata nu ma daduse la internatul pro- fesorului Plegea, cum voia la inceput. Desigur, directorul i-o re- comandase pe Dona Bianca. Preotul vine urmat de Michiduyd, profesori gi alte persona- licati craiovene, care se asaz4 pe scena. Printre ei este gi catal lui Tarzan, primarul orasului. ‘Magotu mi-i arata pe profesori, ca si-i cunosc, si-mi spune cum ii cheam. Fiecare dintre ei are cate o porecla, afara de Hiuta, profesorul de romana. Da Dumnezeu gi se ispriveste slujba religioasi, lung’ ca 0 zi de post si fark noima, pentru ci n-o asculta nimeni. In vreme ce preotul oficiaza, Fira glas si fara fast, oamenii vorbesc nestinghe- tigi inere ei. Directorul sine o cuvantare ocazionali, adici o citeste (gi numai el stie ce a citit), apoi vine randul lui Damigeani, pro- fesorul de franceza, tatal lui Paleapa. E un barbat voinic, bine cladit, cu ochi ageri, vulturesti, mustati fepoase, rasucite in sus, $i faya rosie ca sfecla. — E afumat riut! imi yopteste Magotu. L-au poreclit Damigeana din cauza ca-i place sa bea. Aud ins& c&-i unul dintre profesorii cei mai inteligenti si culfi din liceul nostru. Vorbeste inflacarar, cu fraze alese, ca din carte, pe care le impodobeste cu gesturi potrivite, asa incat toata humea il asculta furata. Cand termina, curg ropote de aplauze. — Fiu-siu ti calci pe urme cu ,damigeana“, mai susoteste Magotu. Cu toate astea, Paleaga ¢ premiantul clasei. Nu-mi vine sa cred. i intreb si pe Niculescu, noul meu tovaras de banc, i el tot asa imi spune. Mise pare foarte ciudat. Solemnitatea se ispriveste. A tinut mai bine de doui ceasuri. M4 despart de Soimaru cu o cald’ strangere de mani gil invit pe Ia mine, si mai stim de vorbi. El imi fagiduieste. Apoi ne ducem si vedem daca s-a afigat programul de cursuri. Nu s-a afigat inc. — Mai bine, zice Magotu. Hai s-o luim din loc...ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 43 Gaudeamus igitur E inci devreme si ne intoarcem acasi. Pana la pranz, mai sunt doua ore bune. Ploaiaa stat demule. Soarele straluceste pe cerul vaduv de nori, ¢ frumos ca ieri. Poate chiar mai frumos, pentru ci strazile sunt curate si proaspete ca un obraz de fata. Apa le-a spilat de praf si de murdarie. Nu stiu cand mi-a revenit voiogia si, odata cu ea, un dor de viata ~ viaga care abia incepe in mine. Ag alerga pe bulevarde, m-as cpara pe case, ag boxa cu o suta de potrivnici, as cuceri o yard si chiar tot pimantul. Din picate, nu pot face nimic din toate astea. Mi-e foame. Azi-dimincaga n-am luat nimic in gura. Cand trecem prin fafa cofetiriei Moderna, ilintreb pe Magotu: — Nu vrei si luim cite o prijitur’? El std in cumpina: — Hai mai bine la Nea Iancu. Are un pelin extra... si nigte pustiri ante apud ad adversus... Nu vreau si-i stric pofta. Intrim intr-o carciuma imbacsita de fum, care duhneste ingrozitor a rachiu. Musteriii, rau imbracagi, beau si palivrigesc pe la mese. — Cum, aici? il inereb pe Magotu din ochi. De fapt, nu-mi pla- ce si calc prin carciumi i nici n-am avut prilejul. — Airabdare, mi linigteste el io ia inainte. Coborim o scara yi ajungem iner-o subrerana boleied, cu desparyicuri pe alocuri, unde sunt agezate mese. Lumina patrunde prin cdteva ferestruici cu gratii, deasupra capetelor noastre. Hm, interesant! Pani acum n-am mai vizut aga ceva. Parci ar fi catacombele Sfintului Calist, de pe Via Appia. Din cauza intu- ncricului sia fumului de figara, nu se vede la nici cinci pasi. Magotu \4 Lamureste ca aici vin cdteodata, pe furis, liceenii mari s4 bea. — Hei, Pigurcd! strigi el. Unde esti, manzule? Un baieras vioi si curigel, cu sory alb dinainte, rasare ca din pimant. — Piqurcé, cati, ia si ne frigi cu un ficitel de vacur proaspat? Aveti44 MIHAIL DRUME$ — Este! rispunde prompt flacdiagul. — Bun! si adu-ne, puiule, o juma de pelinigor extra. Ai ingeles? —Vinel... Baiatul o zbugheste ca glongul din pugca. — Repede, Pigurca, tata, ci te omor! Din felul cum comanda si cunoaste personalul de serviciu, se vede ci e client vechi. Mi miri faptul cd liceenii igi pierd timpul prin localuri de-astea. — Ii place ficarul la gratar, nu-i asa? ma intreabi. — Imi place, ti spun surazind cu ingeles, pentru ci el mi con- sulté dupa ce comandase. Pana si vind Pigurca, mai vorbim de una, de alta. Aflu cd are 21 de ani, e cu cateva luni mai mic ca Basu. A ajuns cu chiu, cu vai intr-a VIL-a, findcd in cursul inferior a facut cate doi ani in fiecare clasi. De cind sti la Dona Bianca, a pus scoala pe roate, pentru cea intervine pe Langs Michiduga si-l scapa de repetentie. Alefel, n-ar fichip si treacd clasa. De loc, e de prin Romanagi. Tatal siu lucteaz4 ca mecanic la 0 moari yarineasc’. Maici-sa a mutit mai demult si are 0 sora mai mica decat el, care a rimas acasi, si vada de gospodarie. Imi mai spune ci mama lui Zgiri ¢ preoteasi viduvi, iar Cuvi- osul Gigi efiul unui administrator de plas’. Pe cind era de zece luni, a cizut din leagin gi s-a ales cu infirmitatea de care suferi. Dona Bianca gine mule la el, pentru c& e cuminte ca o fata 5i invaga bine. — Mise pare ci-i face curte Bambinei, arunc 0 vorbi la intam- plare. — Cuviosul si faci curte? Trone, Matinco! Mai vezi de altul! Si-apoi, nu s-ar uita la el, s-o pici cu cear’. E data naibii! Intrea- bi-l numai pe Zgara. — Care Zgira? —Nicu, frate. Lui fi spunem Zgira gi eu i-s nagul. — Dar ce s-a intamplar? — Stai cd spui tot... Pigurca ne aduce friptura, tiiati in bucitele, si ne toarn’ peli- nul in pahare. E bun, ingeap’ la limba, dar nu pot si beau mule. Nu sunt obignuie.ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 45 ‘Magotu ristoarna paharul si nu inghite, ci las lichidul si carga in voie pe gat. Nu stiam ci se poate bea si in acest fel. Ma bucur c& descopar atatea lucruri noi, de care n-aveam habar. — Chestia cu Zgiri e de anul trecut, reia el. Macaronara ii Gizuse cu tronc la herg si, intr-o 2i tragicd, incearca s-o pupe. Atat i a trebuit pisicugei pis-pis-pis. Migi la zgariat cu ghearele, de i-a facut Asia pe obrazul drepe si Africa pe cel sting. Cand il vad: Ce-ai pati, mio fratello? ilintreb. Zice: ,M-am impiedicat si-am ccizut in nas“. ,S3 i-o spui lui Mutu, ci eu am mirosit de unde-ti venira continentele. $4 nu mai faci amor fara loc de intoarcere, mire Zgara, c-o patesti rau.“ De-atunci, asa i-a rimas numele. Acu ai ingeles de ce-i sunt nag? Mai toarna pe git un pahar de pelin si comanda inc o jumatate. — Dar dumneata nu i-ai facut curte deloc? il intreb. — Ce, crezi ca ard gazul de pomana? Eu nu ma-ncurc decat cu femei cu experiensa. Rad cu pofta. Baiatul asta m-a zipacit complet. Nu prea cred ce trincaneste, insd e atat de nostim, are un fel de a fi care il deo- scbeste dintr-o mie. — Dar Bambina n-are niciun iubit? ma trezesc eu intrebind. — Ce tot te interesezi de ea? Atentiune la cord, ca alefel cazi mesa! face el banuitor, — Hm! Se vede ca nu ma cunosti. Afla, drag colega, c& nici cu nu ma uit la pustoaice cu cas la guri. — E-n regula! Aga te vreau, la ctajul cinci... Se apleaca la ure- «hea mea gi ma descoase: Avem vreo victimi la activ? — Astea sunt lucruri care nu se dau in vileag.. — Intre noi, ,barbayii*? Trezeste-te, copile, din letargie, zice poctul Icsulescu. Cred c& ma trombonesti... — Ce-iasta, ,trombonesti"? — Ei, pedracu’, atéta lucru nu stii? Adica ,m& duci cu zaharelul*, Nici expresia asta habar n-am ce inseamna, dar nu-| mai intreb, «isi nu mi creada prost. Revenind la discutia noastra privitoare {a ,iubita* cu care am relagii, ti spun: — Ti-as destainui cine este, numai daca pastrezi discretie ab- soluta.6 MIHAIL DRUMES — Voi fi mai mut decat Mutul de Ja Manutanta, ma asigura Magotu. — Atunci afla cd sunt in dragoste cu o cdntireari celebri care moare dupi mine, si cu dupa ea. — Zi-i numele gi prenumele, ci-s topit de curiozitate... Nu vreau si-i spun, dar el insist atat de mult, ci nu vid cum ag rezista mai departe. — Aiauzit de Alina Barbu? — Zexon d'amour! persifleaza Magotu. Asta-i tcombon cu T mate. Drept raspuns, scot fotografia din portmoneu gii-o arit. Elo priveste lung, zgaind ochii — Hm! Fain’ bucitici Dupi ce citeste dedicatia de pe verso ya ta pe veci“ exclama: Banca-ntai! — Siraca! E cdzuva pe cermen lung! si adaugi admirativ: imi placi, amice, esti Cotnar veritabil. Ne pomenim cu un coleg al nostru, Tiganu, care cere o ban- cugi cu imprumut. A but cu Plosnigi, la o masi in fund, cite un foi de rachiu si nu le ajung banii, Magotu zice ci n-are o lescaie siil muscruluieste ci a consumat... iri acoperire. — Mi, Nascitoare, lasi morala i scoate bincura, insisti co- legul, ca fi-o aduc maine la scoala, de ce-mi faci figuri in text? Pana la urmé, ti da bani si Tiganu pleacé fericit. — De ce fi-a spus ,Nascitoare’? il intreb pe Magotu. — Eh, eo chestie veche, de la examenul de capacitate. Pe vre- meaaia, era director al liceului Nae Turbatu, unu’, urgia lui Dum- nezeu, nu ca Michidugi, nu te jucai cu el in arsice. Prezida comisia gi trantea pe capere, firi mili. Ma intreaba istorie, geografie, literatura. Clei, pe tot frontul. La orice intrebare il luam pe 2 stiu in brage. Presedintele comisiei s-a facut foc: Cum ai ajuns eu intr-a patra, ma, prostu’ prostilor? Cine te-a trecut pe tine clasi cu clasi?* Nici la intrebarea asta n-am putut raspunde. Zice: Sti s& citesti?* lau cartea si incep si citesc. A vizut ca stiu. Ma pune o si analizez pargile de cuvant, ca in scoala primara. Asta ce-i »Substantiv’,zic. ,Dar asta? ,Adjectiv.* ,Si asta? ,Verb!* Ma in- treaba: ,De cite feluri sunt verbele?*ELEVUL DIMA DINTR-A §APTEA 7 — Aispus ci avem patru conjugiri in limba romana? — Ag, uitasem. I-am raspuns ca verbele sunt masculine gi fe- minine, Mi podideste rasul auzind asemenea enormitate. — Nu ride! Turbatu a sarit de doi metri in sus, varsind foc pe nari, pe guri gi scoyand fulgere prin ochi. A urlat aga de tare, «tera cat p-aci s darame liceul: ,Pe cuvantul meu de cinste c& te trec daca imi dai un exemplu de verb... feminin™. S-a facut 0 ti- cere mormantala. Ait! zic, acu-i acu, Magotule!... Sus cugetul! $a fim la nivel inalt, ci altfel o punem de mamiliga. Imi store creierii si gisesc un verb feminin, ascut urechile poate aud de undeva o soapta... Nimic! $i tocmai cand imi pierdusem nadejdea trance! ~ ma Jumineaza Sfantul Duh. Raspund calare pe situatie: «A naste!“ Comisia izbucneste in ris, clasa tot aga, coat lumea vide si moari. Numai Turbatu spumegi. ,La loc, potaie, te-am trecu Formidabil Magoru asta! M-a amuzat intr-atat povestirea lui, cit nu m-am putut stipani si nu-l imbragigez. — Dar un verb masculin cunosti? il intreb. inainte de a-mi rispunde, risar din ineuneric Basu si Paleaya. Cand dau cu ochii de noi, vin la masa noastra. — Pigurca! strigi Basu, izbind cu pumnul in masa, de cred c& sa auzit pana la liceu. Pigurca vine ca gindul. Ei comandi guic’ si misline, dupa ce mai intai fac numaritoarea banilor. Nu stiu de ce mi se pare Basu atat de caraghios vazandu-1 inbricat in uniform de liceu. Nu pot si mi-l inchipui decat ofiger in garda regala, intr-atat e de spatos, ca elveyienii care fac de straja Ja Vatican. 'l si cu Paleaya imi pun cot felul de intrebari neruginate. De pildi, vor si stie dacd am fost la femei. Rosesc fara sa vreau § privesc de sus. —Tinere, esti novice, decreteazi Basu $i mi bate protector pe umir. Am s& ma ocup eu de educagia ta. Ma uit doar de sus la ei, cu reginuté compatimire: —Hm!48 MIHAIL DRUMES$ Ait! Acest ,Hm!" insotit de o ridicare din umeri, fi pune cu botul pe labe, mai abitir ca o mustruluialé. Magotu a prins mig- carea gi-i ia numaidecat in primire: — Mi, gugustiucilor, ce v-apucariti voi si vindeti castraveti la gridinar? Cei doi giligani se uitd intrebatori la Magotu; asteapti imuriri. — Dima va da o mie la suta avans in chestii de amor. Pilaf va face... adauga el cu un gest potrivit. — As! face Basu neincrezator. — Niciun ,as“! Pai tu stii cd el e amantul celei mai frumoase femei din capitala? — Care ¢ paparuda aia? — Iascoate, Dima, fotografia, si fa-1 knock-out, ma indeam- ni Magotu. Sune pus intr-o situagie ingrozitoare... Trebuie si recurg din nou Ja minciuna ca sa ies deasupra, de asta data, fara voia mea. Rezist totusi, de ce-i numaidecat nevoie ca Alina si fie pang’riti de priyiri striine? Dar nu e chip. Catesitrei insist, trag de mine, si afle despre cine-i vorba. Magotu aproape imi smulge fotografia sic Alurura pe sus, ca un trofeu. — Asculta, Bas hodorogit, tu care te lauzi ci te pricepi la mu- ic’, auzit-ai de Alina Barbu? — Primadona? — Dar care alta? Ia uite pisirici albi-n cioc, subgirica la mijloc... Basu ia fotografia gi o priveste mirat. Paleagi se-nghesuie si holbeazi ochii, cocogat pe umerii lui. — Asculté, Casanova, cum ai pus mana pe ea? — E poveste lungi... fi spun, afectind indiferenga. O cunosc de la Paris... — Ce vorbesti? Ai fost si la Paris? — De ce nu? surad privindu-i de sus. ‘Magotu jubileaza si parci nu-si mai incape in piele. — Pigurca, si mai vie o juma’! Repede, ca te omor! — Suai, il opresc eu. Adu-ne, biiete, o sticli de sampanie. Aveti Mott, 1900?ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 9 — Uraaa! chicotese colegii. Azvarle sepcile in tavan, ma im- rigigeazd de-mi trosnesc oasele, apoi se imbragigeaza intre ei si-si tag ghionturi. Vine sampania. Iau sticla gi o destup. La ziua tatei tot eu ficeam asta, Pocneste ca pusca. Baietii se uité la mine cu admiratie. Se vedle treaba ci ei nu se pricep la asemenea operatic. Ciocnim cupele si ne facem urari pentru inceputul anului yeolar, — Hm! Buni e! Casatie! Asta te scoala din boala gi te bagi-n yroapi, exclama Magotu si inalya cupa in zare, privind-o in drep- tul luminii, — Am inceput-o bine, adauga Paleata, anul asta o si ne mear- yyica pe roate. Sticla se goleste repede. — Pe togi dracii, ag manca gi cupa, spune Basu. La viaga mea am biut sampanie. Nu sta pe ganduri si s-apuca sa roada sticla cu dint ingrozegte omul asta. In cateva minute, nu mai rimane nimic din cupa. Trebuie sa aiba o dantura de ofel. Apoi, vesel, umflandu-si pieptul, incepe si cante cu vocea-i groasa de bas, de se cutremu- +4 catacombele lui Nea Iancu: Gaudeamus igitur Juvenes dum sumus... Ah, dacd ar sti tata unde sunt! Un mic incident Dupi-amiazi n-avem ce face. Magotu, care a baut mult, se «ulead. Eu nu pot si dorm dupa-masa. Ma trantesc in pat si m-apuc sacitesc Le Rouge et le Noir de Stendhal. Nu-mi place, si spun drept. Cel pugin arae cat am citit. Nu ingeleg cum Julien, care e tanar, poate sase uite la o femeie maritata. Eu, unul, marturisesc, n-as face aga ceva.50 MIHAIL DRUMES Vine Magotu si ma-ntrerupe. — Dima, stii si joci sah? — Stiu. Avegi table? — Are gazda. Vrei sa facem o partida? — Bucuros! ‘Trecem in sufragerie. Lotte cant la pian. fi fac semn lui Ma- gotu si stea locului. E 0 bucata care-mi place mult gi a vrea s-o ascule pana la capit. Lotte nu prinde de veste ca tragem cu urechea. si plimba degetele cu indemanare si am impresia ci nuangeazi bine, — E asa de trista bucata asta... exclam cand termina. Cum fi spune? Ea ma priveste lung, mirata. Imi arata titlul scris sus, deasupra notelor: Elegie de Massenet. — Te rog, domnigoar’ Lotte, mai cint-o o data! — Nu pot, imi arunca ostentativ si fuge in odaia ei. E silbatici ru fata asta! Parca n-ar trai intre oameni. Oare aga trebuie si se poarte cu un nou-venit? Zice cd are 17 ani, dar nu cred sd aiba mai mult de zece... filipsesc, se vede, cei 7 ani... Te pomenesti c& vrea si ajunga pianista celebri, ca Elise Geaminu. Mai sti Daca se poarti tot aga, voi scrie tatei si-mi caute alta gazda. ‘Magotu mi striga. A gisit tablele. Ne agezim la o misuti din colful sufrageriei. Pe cind aranjam piesele, iat-o pe Dona Bianca. — Magotule, n-averi lectii pentru maine? — Nici pomencala. Incepem serios de-abia saptimina viitoare, Gazda ne lasi in pace. ‘Z gir’ igi ia un scaun gi vine si urmareasci partida. — Mirog, fara chibi, mormaie Magotu, — Scuzagi! Eu privesc la Dima, Imi da voie. Incepem jocul. Adversarul joaca slab, e prea distrat gi face mul- te greseli. — Hm! Mi-am gisit nau’... zice el si se scarpina dupa ceafa. — E mare gi prost, ca baia comunala, ti arunci Zgard, rizind. ‘Magotu scoate numaidecat carnetul si noteaza insulta. Mai facem o partida, apoi inci una. Pierde intruna, — Numai daci-i dai inainte regele, atunci bate si urangutanul, tice Zgara batjocoritor.ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA ‘I Magotu ii arunca o privire dispretuitoare, apoi se ridica. — Fi partida cu Mia Bambina. E mai tare decat noi. Ce bine mi-ar pirea s-o bat, ci prea se tine mandra. Magotu se duce s-o caute. E in curte, citeste cu Cuviosul Gigi sub nuc. fl aud pe Magotu de afara: — Bambina, joci sah cu Dima? — Acum sunt ocupata. Ela propus? —Nu,eu. — Regret, nu pot. Magotu se-ntoarce si-mi raporteazi: — N-are chef contesa... — Imi pare riu ci ma refuzi. Probabil ca se teme de bataie. Sara, inainte de a ne aseza la masi, Magotu da buzna in su- {nagerie, se-mpiedici de un covor si cade. — Hei, unde te trezesti? il cearti Lotte. Asa intr oamenii bi- ne-crescugi? Ma simt atins si eu. Aluzia e descul de transparent. Se vede ci tot n-a uitat intimplarea de ieri, — Doar n-am patruns in budoarul tiu, riposteaza Magotu ingepat. — Esti un magar, striga ,,marea pianista*, batand din picior ro- ye de manie, Se petrece ceva ciudat cu ea, E mereu agitata si nimeni nu-i tra in voie. Face lucrurile pe jumatate, apoi le lasi, apucati de neastimpir. Trebuie si fie rea din fire Magotu se posomoraste si nu-i rispunde la insult’. Apoi ve ntoarce cu spatele la noi si, ascunzandu-si fata in maini, incepe +4 phinga si si ofteze. Nu gtiu ce sa cred... Sa fie oare atat de simtitor? Vine Dona Bianca gi, cand il vede plangand, ne intreaba din uchi ce-i cu el. [-o arat pe Lotte, surazind. — Cei-ai facuc, bambina? — Nimic, mama! — Cum nimic? Atunci de ce plange? ‘Zgari explic’, in cele din urm’, ce anume s-a intamplat. Sunt uumit. M-apropii de el si-l bat pe umir.52 MIHAIL DRUMES — Magotule, nu fi copil, ce Dumnezeu! — Di dracului de potaie, ca se preface, nu cunosc eu marfa? spune Zgiri, razind, Magotu plange cu sughiruri si-i curg siroaie de lacrimi pe fara. Din cand in cand, igi sterge nasul cu o batisti mare cat o basma. — Eadevirar, intervin eu. Ar fi cu neputingi si se prefaci astfel! Lui Lotte fi pare riu gi-i vine si plang’. Se duce la el gi-i cere iertare incet la ureche. — Lasi-ma, suspini Magotu si o-ndepirteazi cu mainile. Ea insist, il mangaie, dar toate astea il intarati si mai mule, Marea pianist Elise Geamanu aleargi deznadajduita la mai- casa, — Mami, nu tace! De asta data, incearci insi si Dona Bianca si-l potoleasci. — Lasciate! Lo conoso io sua maladia.> {i culea binisor capul in poala, fi netezeste parul cu mana gi-i sterge lacrimile cu batista. — Cui o si-i faci mamica placinta cu branza de vaci? — Lui Finel, murmur’ Magotu cu un suras. — Cel mititel, adaugi Dona Bianca. Pe cine 0 si ia mimica, poimaine, duminica, s-o conduci la cinema? — Pe Magotu! — Desigur, desigur ca pe Magotu, fiindca el e baiegag cumin- te, ¢ maimuta mea credincioasi, care nu mai plinge pentru ci o proasta |-a ficut pore. Incetul cu incetul, Magotu se lasi coplesit de mangaieri, inchi- i nu mai plinge. —Nu-l tor giugiuli asa, Dona Bianca, pe potaia asta, ci-si ia lumea-n cap, sare Zgir’. — Terog, domnule Nicu, si fila locul dumicale! Nu-ti permit si te amesteci unde nu-ti fierbe oala. Magotu se ridici brusc. Ne uitim togi la el, cici nu stim ce vrea si faca. Cand duce mana la buzunar, ingeleg, Trebuie si-I no- teze pe Zgara in carnerel. > Lasiel! Ii stiu eu naravulELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 33 —E pentru ci |-ai facut potaie, rade Lotte, adresandu-se vi- novatului. Magotu vrea si-si culce din nou capul in poala gazdei, dar ea il indeparteaza: — Ei, gi-o fi ajungind, mugunache! Tot ce-i mult nu-i bun. Mi gindesc la ceea ce-mi destainuise Magotu la catacombe cut privite la simgamineele lui pentru Dona Bianca. $-a preficcut, ticilosul, imi trece prin minte cao lumina. Zgara are dreptate. De la scoala citire Pezi ce trece intrim tot mai adanc in materiile programei, iar cu ma obignuiesc din ce in ce cu colegii, aruncdnd unora punti pentru prietenie, Profesorii ma cam dezamigesc, poate din cauza ca ag fi vrut mai mule de la ei. Aproape tofi iti explicd lecgia, te asculta, igi pun noti, si cu asta, basta... Azi, in ora intai, Popovici-Zecimalu ii scoate la tabla pe Tarzan 9i pe Rogyaiv. Tarzan nu se are bine cu matematica gi nici nu se oar cu invagitura. Dar e inteligent, vioi gi... simpatic. Tot ce nu stie fi sopteste Rogyaiv gi el prinde cu urechea ca un actor. Zccimalu, din fericire, nu prea aude, aga ca lucrurile merg struna. Rezultatul: Tarzan capata nota 8, iar Rogvaiv, 6. Buna soco- teald. In recreagie il intreb: — De ce fi-a pus numai 6? Are ceva cu tine? — Ce si aiba? Niciodata cocosul meu n-a cantar pe gardul lui... rispunde Rogvaiv. Dar e bun gi 6. L-au poreclit Rogvaiv, pentru ci niciodaté nu poate si spund in ordine culorile specttului solar. E un baiat potolie, nu se ames- tec in discugii, fuge de certuri si batai. Cand avem liber, se duce 1a biblioteca gi citeste... Am auzit c& ¢ de la cara, fiul unei invaga- toare vaduve. Tatal lui, invagitor gi el, a murit de holera anul tre- cut, in campania din Bulgaria. Chiar Tarzan recunoaste nedrepratea ficutd colegului siu:54 MIHAIL DRUMES — Zecimalu ne-a pus invers notele. — Bale-a pus bine, in conformitate cu obiceiul pamantului, sare Magotu neintrebat. —De ce, ma? — Pentru ci Rogvaiv e aran cu par pe limba, n-are nici izme- ne pe el, iar tw esti odrasla primarului. D-aia — Asa fi, dar nu eu, ci babacul e vinovat. — Mie mi-a pus 5 la chimie, fiindca s-a constatat ci n-am hai- ne de gala, strigi Domisol din fundul clasei. — Simic... zice Tiganu, dar se intrerupe bruse: intra domnul Iliuga, de romana. E cel mai de seama dintre profesorii nostri. A scris chiar 0 carte despre Romantismul in literatura romdna, pe care am citit biblioteca liceului. M-a impresionat mult si nu-mi vine a crede ci pot si-l vad pe autor in carne $i oase gi si stau de vorbi cu el. Multi colegi nici nu-si dau seama ce om mare este profesorul nostru. Ne vorbeste toati ora despre Luceaférul lui Eminescu. fl ascult, farat de vraja elocingii, uitand de mine. Frazele ii ies din gura atat de cizelate, parca le-at citi aidoma intr-o carte pe care nimeni n-o vede. Aflu atatea lucruri noi, atatea frumuseti in poema emines- ciand, incat singur niciodata nu le-as fi descoperit. Ah! trebuie si invag Laceafirul pe de rost. Cu putin inainte dea suna, iui intreaba daci are cineva vreo nedumerire. — Eu, domnule profesor, ridici Aguridi mina. — Ia spune, ce este? — Vi rog si mi iertati, dar nu ingeleg de ce marele poet, care era foarte meticulos, n-a ingrijit mai mult forma. El zice Cobori in jos, luceafir bland... Nue bine. Clasa freamata, se ridica un val de proteste. Ca si cind ar spu- ne: ,laca, se gisi genialul poet Agurida si-| critice pe Eminescu!" — Bae foarte bine! se aud glasuri din toate partile. Profesorul Iliugd restabilesce cu un gest linigtea. — Nu bine, reper indaratnic colegul nostru, pentru cia spune ,cobori in jos" e un pleonasm, nu poti cobori .in sus". Dacd zicea: cobori din cer, luceafar bland, era altceva. rocmai atunci -o laELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 38. Clasa hohoteste, potrivnica, batjocoritoare. Agurida se ener- veaza: — Nu fac pe desteprul, cum credefi, imi place foarte mule I uceafiral si chiar 0 consider cea mai reugita poezie a lui Eminescu, dar ce, adic&, n-am voie sa reley 0 mica scadere? Degi elevul s-a adresat clasei, totusi, fi rispunde profesorul: — Aivoie, desigur, dar trebuie sa sti cd intr-o opera geniali unperfeciunile nu se observa decat foarte greu, pentru ci sunt acoperite de perfecriune. Agurida nu ingelege. — Si-ti dau un exemplu. Dumneata ai vizut Palacul Admi- nistrativ din piaga Unirii? — Sigur ci |-am vazut, domnule profesor. — Ce impresie ti-a facut? — Nici vorba, e 0 cladire monumentala. — Foarte bine ai spus. Dar ai observat cé pe zidul dinspre Featrul Nagional are o zgarieturi? — Nu, aga ceva n-am observat. — Acesta e rispunsul. $tii de ce n-ai observat? Pentru ci pa- latul ¢ prea mare gi zgarietura prea mic: in sfatsit, Agurida s-a luminat. — Da, aveti dreptate, domnule profesor. Colegul nostru, care, la urma urmei, nu face poezii chiar ploaste, a fost nefericit inspirat. Ori de cate ori baietii dau cu ochii de cl, ti aruncd in zeflemea: Te suie Aguridé-n beci Si-acolo sre versuri sec Nu stiu cine a compus distihul... Dupi-amiazi avem latina. Profesorul titular s-a imbolnavie, lipscyte de o saptamana. Se aude ca-i internat la Filantropia, unde 1 lost operat. In locul lui, ne-a venit temporar un batran scos la pensic, bun ca painea calda, dar fara insugiri didactice. Abia pri- «epem ce spune, fiindea pronunti s in loc de s. Oricum, la ora de lund ¢ distractie nemaipomenita. Profesorul, pe care Lam si pncclit $555, se duce pag-pas la catedra gi stig:56 MIHAIL DRUMES — $canescu Barbu (Basu) si iese la leccie. — Nu poate, domnule profesor, ci doarme, rispund cateva glasuri din clasi. — Va rog sculaci-l, c& alefel sunt silit s2-i pun gingi. — Puneti-i, domn’e, cinci, nu-] mai deranjagi. Cinci e cea mai micA nota de trecere. — Bitine, face prea naivul profesor, dar s4 nu se supere... — Va asigurim ci nu se supari! Sunt si colegi care totusi ,accepti si iasi la lectie, dar nu pentru a fi examinafi cca si-lexamineze ei pe profesor, punandu-itorfelul de inerebari. Galbeaza, cel mai bun la latina - are numai 10 -, siin fruntea rauticiosilor, Se ridicd in picioare sil inereaba pe $55: — Vi rog, domnule profesor, cum se spune in latineste: ,Vrei, nu vrei, bea, Grigore, agheasma"? — Agta nu se poate, ¢ o expresic neaos romaneasca... — Base poate, domnule profesor... — Ei, cum? Gilbeaza, pregitit cu traducerea, debiteaza pe nerisuflate: — Volens-nolens, aghiasmus Gregorius bibet. Rade si bunul profesor. Dar nu termini cu rasul, ci, hop, alta intrcbare: — Cum ziceau strimosii nostri romani: ,Na-fi-o franti, c& ti-am dres-o“? Dar: ,Adio si-un praz verde“?... Dar, Galbeazi are un carnet plin cu traduceri de-astea trasnite, pe care le debiteaz4 oricui, starnind hazul. Cine si mai invere latina in asemenea condi wlti maultumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat...“ ‘Ma apucat o pofti crancena de citit. Am dat gata toate carti- Je cumparate i am imprumutat cdteva de la Niculescu, colegul meu de banca. El are multe, ¢ lector pasionat, dar nu citeste in limbi strdine.ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 7 In cateva seri de lectura prelungitd pana noaptea tarziu am dt gata pe Madame Bovary, Le Disciple (cartea gisita in tren), thats, Martin Eden, Werther 5 altele. Niciuna nu-mi place insica Munon Lescaut, accasti poveste de dragoste supraomeneasci, cea «lintai gi cea de pe urma, nesagioasa si mereu proaspata, renascind pun ea insisi, pe care n-o sugrumi nici mizeria, nici rusinea... Doamne! Eu n-as lisa-o pe Alina si moar’, cum a facut cava- Jerul des Grieux cu Manon. Mi-as jertfi viafa pentru ea si, daca ania tar folosila nimic, a5 lisa cu limba de moarte si ne ingroape nul langa aleul. Dar niciodati n-ag supraviegui ei. Ce noima are viata Fir’ aceea pe care 0 iubesti? ‘Am plans cu lacrimi cind a murit Manon, Parca se sfasiase ceva din mine. O iubeam atata! MA gandesc intruna la dragoste si caut din cartile pe care le sttese si-mi fac 0 idee despre ea. Vieau si stiu in ce consti mira- jul iubirii gi ce trebuie sa faci ca sa fii iubit. Chestiunile astea ma itereseaza foarte mult. Am gisit in Jean Christophe urmatoarea Inca: L'amour n'est jamais plus fort que quand il_sent qu'il va & ce gua le fora souffrir?! Sime c& asta e foarte adevarat. Ch. Maurras spune undeva c& dragostea pe care o chemi poate si vin’ cu toati Chiar asta vreau gi eu. insi cu o condigiune: dragostea mea sa fie impartagit’, ca s4 nu sufar aya. cum a suferit Werther, incat cbuit si-si curme zilele. Anatole France insi ma incurca. El sustine ci iubirea traieste din doringd gi se hranegte cu minciuni, Nu se iubesc cu adevarat decdt aceia care nu se cunosc inca... Nu pricep. Cum vine asta? Indragostigii erebuie sa se minta unul pe altul? E de necrezut! }# apoi, dacd nu se cunosc bine, cum 0 si se iubeasca? Mi-am facut un maculator special in care notez reflectiile mai unteresante pe care le gisesc in cargi. Altfel, mi-e fricé si nu le uit, Voate voi reugi, cu ajutorul lor, si fac niticd lumina in capul meu, pentru ci trebuie si marturisesc deschis ca in dragoste nu ma prep deloc, iar la scoala nu invagam despre asa ceva, desi imi vi- ne sh cred cd Asta este lucrul cel mai de cdpetenie in viaga. La ce-ti * Dragostea nu e niciodata mai puternici decie atunci cind te face si sufes58 MIHAIL DRUMES folosesc atatea cunostinge, daca nu sti si-ti conduci inima? Cu ca nu se glumeste. E cauza atator nenorociri si uneori aduce chiar moartea. Ciudat: nici piringii nu mi-au spus nimic in privinga asta, ma lasi pe mine si-mi caut singur drumul, De mult mi roade curiozitatea sa aflu ce-i actul sexual. Imi pare riu ci in cirgi n-am gisit pana acum o descriere care si m3 Limu- reasci. Cand vine vorba de el, autorii pun puncte, puncte, imi vine si crap de ciuda si arunc cartea cat colo. E aga de rusinos, sau ci nu se pricep si-l transpuna in vorbe? Inca o chestiune important: cum poate cineva si se culce cu © femeie fara s-o iubeascd? Oare actul sexual si dragostea sunt doua lucruri deosebite? In cargi n-am gasit deosebirea asta. Des Grieux, Julien, Robert, tori iubeau gi erau iubigi. Oare in lumea cargilor se petrec lucturile altfel decat in viata? De cateva ore, imi tot bat capul si citesc Physiologie de Lamour moderne, a lui Bourget. E anevoios de ingeles, pentru ci trebuic si cAntaresti fiecare fraza in parte. Vine Cuviosul Gigi si-mi spune ci Lowe mi roagi si-i imprumut Le Rouge et le Noir, ca si citeasci siea. [- dau impreuna cu Manon Lescaut, cu recomandarea ci ultimul e mai frumos decat cel dintai. Cuviosul imi mulgumeste si pleacd. Ma intreb de unde stie Lotte ci am catti de citi, findca le gin ascunse in geamantan, Nu cumva imi cotrobaieste prin lucruri in lipsa mea? in loc si ma supir, ma sime magulit. Oricum, tot ea are nevo- ie de mine; imi cere cirti de citic. Acum cateva zile, cand am ru- gat-o si cante Elegia de Massenet, marea pianist m-a refuzat gi tot asa, cand a invitat-o Magotu si joace sah cu mine. Ag fi putut s-o refuz si cu, dar n-am facut-o. E 0 rizbunare destul de subtili sf intorci réul prin bine. Numai de-ar fi in stare sa priceapa! Cuviosul Gigi revine gi-mi inapoiazi Manon Lescaut. — Domnisoara Bordenache |-a citit si vi mulyumeste. EL ii spune lui Lotte domnisoara Bordenache, desi sta aici de doi ani, iar lui Magotu si lui Nicu, domnule Goanga sau domnule Enachescu. In afari de asta, intrebuinteaza intotdeauna pronumele de reverenta. Incepe si-mi devina nesuferit. Ce-i cu el? De celELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 39. tuimite Lotte cu diferite comisioane numai pe el? De ce stau merew. unpreuna? Alaledieri au citit in gradina. Alteori, joaca sah. Pre- tutindeni numai ei amandoi. Unde mai pui cd. conduce diminea- {la scoala. La masé, Lam surprins uitandu-se lung la ea. E cu ochi i cu sprancene: trebuic sa fic ceva la mijloc, Banu- tala ma nelinisteste, imi isc un neastimpar ciudat. Nu e chip si mai citesc, gandurile imi zboara aiurea. ‘Ce-mi pasa, la urma urmei? N-are decat si se mirite cu el, daci-i place. Pofta buna si la mulgi ani! N-am si-i mai imprumut, de azi inainte, nicio carte. Sa-i im- prumute Cuviosul Gigi, daci-i da mana. Abia acum imi vine si rid se numele asta. Auzi, Gigi! Il pronung tare de mai multe ori. Doamne, ce caraghios sun’ M-am apucat si-i scriu mamei. E si timpul, pentru cd de dou sapramani tot aman, fi pomenesc de Magotu, si-l acopar de lau- «le, Despre cheful de la catacombe nu suflu 0 vorba. Nici despre Lote nu seriu nimic ~ nu merit’. In timp ce peniga se proptegte neputincioas’ pe hartie, mi-aduc aminte de rugamintea mamei de a-i povesti impresiile de la gcoali. Da, maicugi draga, pina acum impresiile mele de la scoala sunt foarte plicute. Am invagat o mulgime de expresii latinesti $i luanguzegti. Ta gtii cum se zice pe limba lui Moliére: fi poarté sdm- betele? (Il lui porte les samedis). Dat si-a luat nasul la purtare? \Prendre son nez a la conduite). Dar au festin du diable ai habar ce mn? Ei bine: la dracu’ in praznic! $i mai afla ci sanatos-tun ve traduce: sain-canon.“ in restul scrisorii ma ocup numai de profesorul Iliuya, pe ca- te il ridic in slavile cerului. De altfel, am invarat pe dinafara Lu- teuférud lai Eminescu, desi nu mi-a cerut nimeni. Duc scrisoarea la cutie. In curtea casei, Magotu si Zgara se in- tee unul pe altul la sarituri cu elan. Magotu, trupes si greoi, nu sare departe. Zgara rade intruna de el si asta il necdjegte. Cuvio- wul Gigi trebuie si fie cu celebra pianist’, fireste! Ag siti gi eu, dar n-am pofta. La gimnastici le-o iau multora ina- inte, fiindea am facut sporturi de mic, ba anul trecut am luat - «dupa indemnul tatei — serioase lectii de box. imi spunea: Ai si60 MIHALL DRUMES intalnesti uncori in viaga ocazii cand ragiunea se da lao parte ca si-i facd loc pumnului. $i fetele trebuie si practice acest sport". Vine vremea pranzului. Magotu nu mai are ribdare si agtepte masa, Se plange ca lesina de foame. Lotte intra in sufragerie sirind intr-un picior. Acum e vesela si zglobie gi, cand mi vede, inclina capul si imi spune surdézand: — Tri mulgumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat. Magotu si Zgira rad si moara de tonul cu care Lotte a pronun- at fraza. Intr-adevar, a fost cam afectati, ca o artista care-gi sub- iaz vocea ca si joace un rol de mare ducesi. Amandoi colegii se inghesuie in jurul meu, imi fac reverenge gratioase si, vorbind in varful limbii, o maimugaresc pe Lotte: ,,lgi mulumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat*. ‘Mi tin si nu izbucnesc in ris gi-mi musc buzele. S-ar supra Lotte. — Haide, figi seriosi, le spun, dar fari convingere. Ei insi nu mai contenesc. Magotu igi indoaie trupul si face niste grapii, de s-ar stramba de ras si Sfanta Vineri. — Suntegi nigte nesuferifi, fi apostrofi ,marea pianist: ‘Asta ii intrat. Magotu incepe s-o imite de la inceput, de cand a intrat in suftagerie. Se duce la us gi vine sitind iner-un picior. Apoi suride languros, pune mana in dreptul inimii si-si inabusi un oftat, Dupa asta, urmeazi reverenga gi: fi mulpumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat*. In cele din urmi, Lotte izbucneste gi ea in ras. Dona Bianca s-a finut de cuvant. A facut plicinta cu branza de vaci. E atat de buni, ci ti se topeste in gura. Magotu mai cere o portie, apoi incd una. — Te-ai incumeta, Magotule, si mindnci singur o tava cu pli- cinta? il intreaba Lotte. — Ba bine ci nu, rispunde el cu gura plin’. — Santisima Madona} se minuneazi ,pianista* noastra. Dar cu il cred in stare. Dona Bianca obignuieste intotdeauna si fumeze la sfarsitul me- sei. Cheama servitoarea s-o trimiti dupa tigiri.ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 61 — Vite, Mario, colea 5 lei. Pachetul cost 2,40. Cat ai si-mi aduci restul? Sujnica ia banii gi se gandesee, se gandeste... — Hide, tot n-ai ficut socoteala? — Allei, coniga, izbucneste yiganca radioasi... ‘Zgard scap’ un chiot: — Fugi d-aci, proasto ce esti! Nu ingeleg cum unii oameni pot fi atat de marginigi. A. Suarés susfine cd orice femeie este regina din clipa cand ineepe s-o doreasc un birbat. Chiar cea din urma dintre femei are aceasta imparatie. Oare Marita, tiganca asta urdta si respingitoare, care nu poa- te si adune pe 2 cu 3, o si ajungi vreodati regina? Zorile unui mare vis Pomii sune trigti $i frunzele au ingalbenit de spaima iernii. Zilele se topesc pe nesimgite, una dup’ alta. Ploua intruna, uncori cate-o saptiman’, Din cauza asta, vremea e mohorata. S-a lsat si gerul. De aseard, cad primii fulgi de zapada. Vaneul nu le «lk pace deloe, ti poarta pretutindeni, pana ameresc, si pe urma fi imbrancegte in noroi. La gcoala am luat note bune. Damigeana m-a examinat, oda- (2, aproape o jumatate de ori, despre romanticii francezi si mi pus nota 10. Numai eu gi cu Paleara avem 10 Ia limba franceza. Basu, de catva timp, si-a luat lumea in cap. Se cearta intruna «ucolegii siti bate. De la unii s-a imprumutat cu parale si nu mai vrea sa le dea inapoi. Niciunul nu indrazneste sa-l reclame la Directie, de frica bataii. Pe Domisol, cel pugin, |-a lovit riu, intr-o wereafie, aga incat bietul a trebuit si sada doua zile in pat. Din ys nu excursie? Multi riman nedumerigi, alfii surad ingiduitor: ,Nu-i decit «copilirie’, fi las si creada ce vor. Incr-un fel, sunt eroul zilei, Tot orasul ma cunoagte ca pe un val breaz: Asta ¢ Dima cu expeditia transoceanica!*, Fetele de la ycoala, in uniforma, cu sorqulege sicu gulerase albe, scrobite, se uta lung la mine. Nu-i tocmai riu. in orice caz, se poate spune c& insemn ceva se pe acum, Dar mai tarziu, dup ce vom cuceri insula vrijita? N am ins vreme si ma bucur de popularitatea mea, pentru ci unt ocupat, foarte ocupat. De cateva nopgi, indati ce ma var sub plapuma gi incepe si invic lumea gandurilor, ma pomenesc cu Lidia. O vid mercu goali, y1in minte imi revine, mereu, ca 0 obsesic, clipa cind i-am acoperit «ylocul cu colgul cuverturii. Imbracata — nu pot si mi-o inchipui Vac at cd s-a supiirat. Ce i-o fi venit aga, tam-nesam? Trebuie s-o Impac, numai de-ag gisi o cale onorabila Mi apue si-i scriu o scrisoare lungs. Fireste, ii declar c-o iubesc la ncunie gi 0 rog sa se fina de cuvant, deoarece, cand am fost la +4, mi-a marturisit ci va fi sclava mea toata viata. fi cer si ne in- ‘aluim neaparat miercuri, la sapte seara, tot la cofetarie. In ziua hotarat’, ma instalez la o masa gi astept cu sufletul la 1.1, Lidia vine dupi un ceas si un sfert, insi ¢ foarte grabita.ug MIHAIL DRUMES Abia are timp si-mi spuna ci, daca vreau s-o vid, si vin la ea, maine dupi-amiaza, deoarece acum nu poate, ¢ de serviciu la posta, abia a scipat cinci minute, ca si mi anunge. Oricum, sunt bucuros cd a venit. A doua zi, plec la inealnire cu un ceas mai devreme. In drum, ineru iner-un magazin si-i cumpar © bricheta frumos nichelata si o cutie de figati fine, fiindea fu- meazi ca 0 serpoaici. Cand ajung in dreptul casei, Lidia, care ma astepta la fereas- tri, vine gi-mi deschide portiga. Intrim in camera ¢i gi acolo fi ofer darul. — Vai, ce draguy esti! igi mulgumesc. $i tot aprinde si stinge bricheta. Dar, ia asculta, stimate domn, daci ma iubesti asa. cum mi-ai scris, de ce n-ai mai dat niciun seman de atata timp? — Iarti-mi, Lidi... Am crezut ci esti suprati, stii, de atunci sinu indrizneam si... — Supiravé? De ce as fi? Ci doar nu eram faté mare. — Nu?! Serios nu erai? Lidia pufneste in ras. $i rade, rade de se clatina casa. — OF, naiv si prostug ce esti! — Nu sunt nici naiy, nici prostug, dar aga credeam... N-am mai cunoscut alti femeie. — Serios? Eu am fost prima ta femeie...2 — Ei, da side ce nu? Lidia devine subit duioasa: — Ce baieyel cuminte! O si ma mustre toatd viata cugetul ci Lam invagat la rele. $i ma siruci cu un aer protector, de bona care caliuzeste cei dintai pasi ai copilului. — Asadat, chestia cu cdntareaga aia celebra era o aiureala? — Ba nu, pardon: e tot atat de adevarata cum ma vezi gi te vad... — Sii-o spui lui Mutu! Te-ai culcat vreodati cu ea? — N-am indraznit. Insa ne-am sirutat mult. Lidia izbucneste din nou in hohote: — Amor platonic cu artistele? Taci, ca rad si curcile! — fqi jur pe ce vrei ca-i adevarat.ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 9 $i nu mint. Traisem toate visele cu Alina atat de puternic, wcit acum sunt convins c& torul s-a petrecut in realitate. Dar Lidiei ii e greu sa priceapa aga ceva. La ynimfe" (O veste aproape absurd. Maria, servitoarea noastra, este in- suicinatd, Dona Bianca a bagat de seami ci i s-a umflat pantece- 1. ya batut-o mar, dar ea nu vrea sa spuni cu cine a ramas grea. Scau gi ma intreb: cine gi-o fi prins mintea cu figanca asta ura- (yi respingitoare? Mare mister! Asadar, si Marita a fost regin’, supa ceoria lui Suarés. Torusi, aud ca gazda n-o da afara: in timpul Iehuziei, vine maici-sa gi-i fine locul, apoi ii creste copilul. Fac o paralela intre ea si Lidia si abia atunci imi dau seama ce «manta fermecatoare mi-a harazit norocul. Da, Lidia e o comoa- 1 de fata gi mi duc deseori la ea. Imi place din ce in ce mai mult. ‘Agta tot timpul cu dansa, daca n-as avea scoala. $i, pe urma, | A.R.PELT,, activitatea creste pe zi ce trece. Azi, pe inserat, avem o surprizi imbucuratoare. Usa se deschi- de yi profesorul de romani, Iliuga, intra impunator. Jot personalul Centralei se ridic in picioare, ca la scoala. — Buna seara, baiegi! — Vi salutim, domnule profesor! Nu va suparati daca va fac o mica vizita, desi e cam tarziu. - Se poate, domnule profesor? Dimpotriva, ne pare foarte lune, Poftiti, luagi loc! Hiugi se agaza pe scaun; ne agezim si noi. Sunt curios si stiu, mai aminungit, ce avegi de gand si facegi? li explic pe larg planul expedisiei gi el inclina mereu din cap, tw semn deaprobare. Asta imi place, imi da curaj. $i pe cdnd agi fixar data plecarii? N-am fixat-o inca. Ea aarna de imprejurari. In orice caz, nu poate fi mai inainte de patru ani. De ce aga tarzin?120 MIHATL DRUMES — Pentru ci urmeazi si creim specialistii de care avem ne- voie. Eu, de pilda, trebuie si devin ofiger combatant, ca si pot conduce operagiunile militare, Arginteanu (Tarzan) si Diculescu (Galiganu) se vor face ofigeri de marina, Marian (Galbeaza), ingi ner de mine, pentru a putea conduce exploatarea bogitiilor paman- tului si aga mai departe, ne specializim fiecare intt-o directie reclamati de interesele grandioasei expeditii.. — Foarte frumos... foarte frumos! Prequiesc rivna voastrd gi vi admir sincer ci munciti. — Vi mulyumim, domnule profesor. Cand cineva munceste pentru un ideal, nu se simte niciodata ostenit, chiar daca ar cara toati ziua mungii in spinare. — Pani aici, Dima, toate bune. Dar bani? De unde veri face rost de bani? Vi trebuiesc, dupa cate ingeleg, sume importante. — O, domnule profesor, totul este pus la punct cu cea mai mare minugiozitate. Suntem o mie de membri, nu-i aga? Ei bine, fiecare arpetist este obligat sa aiba carnet la Casa de Depuneri si si economiseasca pe luni cel pugin 2-3 lei, adic’, in medie, 20 de lei. Prin urmare, in patru ani, dacd adiugim si dobanzile, va realiza un capital de 1 500 de lei. Daci inmulgim cu 1 000 (numirul ex- pedigionarilor) avem 1 500 000, o suma destul de respectabili, care insa nu-i suficienta pentru acoperirea cheltuielilor, deoarece noua ne trebuiesc vreo 4.000 000. De unde vom scoate restul de 2.500 000? Ei bine, le vom scoate din serbari gi reprezentayii sco- lare, din eventualele castiguri la loterie (deoarece fiecare arpetist c obligat si joace la loterie), din donatii si, la rigoare, diner-un im- prumut. Cand ai 3 000 000, nu-i cel mai greu lucru si-I gisesti pe al patrulea. — De unde vegi plati banii imprumutagi? — Dar v-am spus ci in athipelagul Galapagos se gisesc bogate ziciminte gi chiar pietre pregioase ca diamante, topaze si agate. De asemenea, vom incirca scortigoara, cafea, cacao, cauciuc, chinina, apoi, lemn pretios, produse medicinale si materi colorante. Intr-un cuvant, ne vom intoarce bogati si se prea poate si si rimanem acolo, si intemeiem 0 colonic...ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA real - Vad, Dima, ci ai studiat serios bogatiile Americii. In orice «ar expedigia voastrd este organizati cu o pricepere care mi uimes- te Deasemenea, tofi biiefii muncesc cu drag pentru realizarea ei. (ar aceast munci pe care o depun nu le ripeste prea mult timp » nu-i stanjeneste de la invayatura? — Ce vregi si spunegi cu asta? — Obsery ca, de la un timp, elevii au inceput si-gi neglijeze lea tile gi sd ia note proaste. $i atunci te intreb pe dumneata: cum vor putea ei s& ajungi ofigeri, ingineri, medi pentru a fi utili acestei expedigii, intr-adevar gigantice, daca pierd «laa yi rman repetengi? Sar in sus indignat. Aceasta nu se va intimpla niciodat’. Arpetistii trebuie si nvete gi si treacd clasa. Nu avem nevoie de elemente rele. |, constructori etc. — Foarte bine, Dar scrie undeva aceasta? Ei au cunostinti de west fape? Raman cu gura ciscati. — Averi dreptate, domnule profesor. Mi adresez indati colegilor mei din stavul-major: Trebuie neaparat si introducem in regulament un articol, cw urmatorul cuprins: Cine va fi declarat repetent. — Eu te-ag ruga si adaugi: corigent ori repetent...intervine lings. — Perfect. Prin urmare: Cine va fi declarat corigent ori repetent la sfirgitul anului scolar se va sterge din oficiu din controalele + speditiei. Foarte bine... Cand vrei sa faci ceva trainic, este absolut vnecesar si legi lucral de moralitate — Va mulgumese din suflet ca agi venit: mi-agi dat sugestii hatte prefioase. — Arpetistii dumitale trebuie si-si inabuse slabiciunile, si fie vameni intregi pentru a merita cinstea ce li se face, nu-i asa? Voi mai adauga in regulament cd nimeni nu are voie sa fu- icze, s& joace cirfi sau orice fel de jocuri de noroc, si mearga la vinema gi la teatru, in afari de spectacolele ingiduite. Pe cel care sa fi prins il stergem, de asemenea, din controale.122 MIHAIL DRUMES — Domnute Dima, esti intr-adevir un ranar superior, cu care se poate sta de vorbi. Mai discutim de una, alta. Iliuga ne cerceteaza biblioteca sine fagiduieste ci ne va dirui gi el cteva carpi care ne inte reseaza. Observ ca din buzunarul lui o carte gi-a scos capul afara. Il og si mi-o arate, pentru cd sunt foarte curios si stiu ce anume citeste. —Eocarte a unui sociolog francez, Fourier. Se cheama Traité de l'association domestique et agricole’... 'Ti-ag recomanda s-o citesti, are cateva lucruri foarte interesante. Il poftesc si coboare in pivniga, cici vreau si-i arit sala noas- tra de sedinge. El imi spune ca, intr-adevar, beciul nostru este ame- najat, dar ci mai cuminte ar fi sa finem sedingele sus, in birou, deoarece am putea si ricim foarte uyor. Profit de ocazie $i-l rog si-mi dea un articol pentru revista. Imi fagaduieste bucuros. Inainte de a pleca, adaugi ca i-ar face multi plicere daca ag veni odata pe la el, intr-o dup3-amiaz’. — Vizita asta a lui lliuga, mardie Magotu, mi se pare cu cintec.. — Ce vrei si zici? — Nu venea el si ne vadi de dragul ochilor nostri... —Nu fitimpit, Magotule, asta ¢ cel mai de seami profesor al nostru i eu unul il prepuiesc foarte mule. Cand ne uitim la ceas: 9:30. — Hait! Ne-am lins pe bot de alimentagie. Dona Bianca nu ne mai agteapta cu masa dup3 9. Pe unde scoatem camasa? — Mergem si infulecdm cate o friptura la Nea lancu. Mi-e aga de foame, incat te vid... curcan. —La Nea Iancu? Ah, generalisime, niciodata nu m-am indo- it de genialitatea ta, strigi Magotu entuziasmat. Intrim in cérciuma si coborim in hrubele subpimantene. N-am mai calcat pe aici, de cind am sarbatorie inceputul anului scolar. Pigurcd ne aduce fripturile si vinul. Odat& cu mancarea, ne agternem pe taifas. Fireste, vorbim despre expeditie. $i discuram, gi bem, si iar bem, si iar discutim, pani ni se impiienjeneste vederea. * Tratat despre asociatia gospodaireasca pi agricoliELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 123 andam inci un rand de fripturi gi de bautur’ si iar ne in- singem Ia vorba. Catacombele lui Nea Tancu au inceput sa joace cu noi tonto- tonul, Magotu, tolanit pe spate, canta de unul singur. Apoi se scoa- lade pe scaun gi incepe si joace o batuta, pana cade jos, muiat de nadugeal — Ce zici, mergem, Magotule? — Nu merg nici mort. Aici e de mine. $i iar incepe si joace. In jurul nostru mai sunt cagiva cliengi lw Arziagi, chercheligi si ei, care fac haz nespus pe seama lui Magotu. Dupi ce plitesc consumatia, il invit din nou si mergem, dar tw i chip si te mai ingelegi cu el. Atunci il arunc in spinare si, \nindu-i mainile pe umerii mei, urc cu el scara gi ajung in strada. Aerul rece il mai invioreazi putin. — Dima, scumpule, iubitule, adoratule, hai si mergem la... 1 mi soptegte la ureche ceva. Daca mi refuzi, ma omori. S-a ispravit 11 Magotu. Piere o mare potaie de pe suprafara globului terestru. — Tu nu vezi c& nu te mai poti fine pe picioare si-ti arde de Ilestemagii? N-oi fi vrand s& te duc in carca? — Ba nu, merg cu 11. Nu mi efuza, scumpule, iubitul - Bine, merg... Darla Duduleanca asta n-am fost niciodata. — Te duc eu, Jupiter, n-avea grija. — Mai betivane, cu nu stii nici macar unde suntem, darimite o — Nici n-am nevoie. Picioarele ma duc ele singure. Siiner-adevar aga e. Bajbaind orbeste prin bezni, nimerim casa «u pricina, Inainte de a ne strecura pe poarta, fac ochii roata: nu se vede icaieri vreun felinar rou. Eu aga am citit, c& toate casele cu fete ticbuie si aiba un felinar rogu. Asta de ce n-are? Poate nu se mai ubignuieste? Ag vrea si-l intreb pe Magotu, dar mi-e frica si nu ma slau de gol c& pind acum n-am cilcat cu piciorul pe la bordel. Urcam o scara de lemn ingusta, cu balustrada, care scaryaie jozitor sub pagii nostri. E de mirare cum s-a urcat Magotu puna sus fard si-si sparga capul, Deschide usa si ne pomenim intt_un fel de hol-salon, in tavanul c&ruia mijeste un bec cu lumi-124 MIHAIL DRUMES na vlaguita. In fund sila dreapta, se vede un rand de usi, una lings alta, ca la hotel. Nimfele, in cimasi scurte, pana deasupra genun chilor, lincezesc plictisite pe scaune, in felurite pozitii. Dowd mat bacrdioare stau la 0 masi gi sorb céte-o cafea, trigind barbateyte din figiti proaste. Prin fumul inecacios, deosebesc dou’ silucte de satiri tineri care rad cu o nimfa la alt masa. Fetele nici nu se sinchisesc de sosirea noastri, dup3 cum nici n-aud glumele biie gilor. Torusi, le dau cu oarecare sfiali buna seara, dar nu-mi rispun de nimeni. Atdta pagubi! Magotu vrea si s-ageze pe un scaun, dat nimereste alaturi gi se rostogoleste cu picioarele in sus. Ti sar numaidecat in ajutor gi-| agez pe un fotoliu. Bine ci nu gi-a spare capul. — Fetelor, liceenii astia sunt beti cure’, strig’ o nimfa stram bandu-se. De ce-or fi venit beri? — Fiindca treji n-am fi cilcat cu piciorul pe aici Magotu. — Misfrijitule, sare una dintre cele dowd nimfe care beau ca fea, unde te trezesti? La tat-tu acasi? Sa vorbesti cuviincios in lo cal. c& pe urmi te ia mama dracului. O femeie, care sti cu coatele rezemate de-o misura si ingira niste mirgele pe-o sforicic’, se rigoieste: — Verugo, ia, te rog, potole-vu. Asta c client vechi gi nu permit si fie vexat. — Siu’ mina, tanti Filomigo, aci erai, c4 nu te vedeam, gl: suieste Magotu vesel. Da’ unde e poloneza de Chopin? — Trebuie sa iasa. Are client. Mai asteapta. —Asta ¢ fata Duduleanca, zisi Hopa-Mitica, zisi Primum vi- vere etc., imi sufla Magotu la ureche. O cantaresc de sus pana jos. E inalta si osoasa, cu parul roscar, probabil, vopsit, si ochii ageri ca ai unei pasiri de prada. Nuc deloc aga cum imi inchipuiam ci trebuie si arate o patroani de bordel. Cred ci e 0 profesionista iegit’ la pensie, care cunoagte bine tainele meseriei si acum triieste pe spinarea artistelor, pe care Ie stoarce dup cum gi ea a fost, la randul ei, stoarsi de patroani. Din cand in cdnd, se deschide cate o usa sio nimf’ iese cu un lighean in mani, traverseaza holul si se duce pesemne la baie sau in bucitirie, ca si-l verse. mormiicELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 125 Dup’ aceea se iveste gi satirul, innodandu-si cravata, si pleacd lata si spuna o vorba., Mi uit cu coada ochiului la fete. Dumnezeule, sunt de plans! \scate gi slabe, de le numeri coastele, urate si mai ales vopsite ca labled, Birr! Nu m-ag uita la vreuna, nici de fric: apoi un milion de paparude de-astea nu fac nici cat dege- wl cel mic al Lidiei. lotugi, nu-mi pare rau ci am venit. Trebuia sd am si eu idee ce «we un bordel. Baietii te socotesc un neispravit daca n-ai calcat cu pisworul in cloaca asta gi se uit la tine batjocoritor. Hai, destula conversayic! Mi-ati impuiat urechile, se adre- wari Duduleanca celor doi tineri care tot rid gi palavragesc in tund. $i Mimi tot n-a venit. Unde o fi umbland boccia asta? $i aveard tot aga mi-a Ficut. E-n tandrere cu un doctor, chipurile, insinucazi o nimfa, Daci-i vorba de fe- ame sunizind crispat. ‘Aga? Eu ti dau cripelniga gi o imbrac ca smorezii? Las’ ci o inva eu minte! O usa se deschide si o blonda scunda, grasa si spalcita iese cu canul in méini. Contesi Walewska, sclavul tau te agteapta de un ceas, stri- 1:8 Magotu inviorat. Sunt numaidecat liber, sopteste poloneza incruntata. !upa cateva clipe, se intoarce si-i face semn cu capul. Haide, Napoleon! Magotu intra triumfitor in camera i contesa hui il urmeaza. ‘w aude apoi o cheie résucita in broasca. Kaman singur si ma simt foarte stingherit. Nicio fata nu ma baga in seama, parca nici n-as fi de faya. Sunt Iunatte plictisite gi chipurile lor, boite, au o grimasi de amariciune, sh parca ar fi inghitit fiere. Dar tu, manzule, n-ai niciun gand? mi ia gi pe mine in pri: ture patroana localului. Sau ai venit si belesti ochii la mine? Credeam c-o gisesc pe Mimi, mint eu ca s& scap de in- cteuri. si fac de cap cu