IDENTIFICAREA FORMELOR DE ENERGIE, SURSELOR ŞI A

PRICIPALELOR TEHNOLOGII DE OBŢINERE A ACESTEIA

În sens comun, prin surse de energie se înțeleg
materialele și tehnologiile folosite pentru
obținerea diferitelor forme de energie necesare
dezvoltării societății.
Aceste surse trebuie să se găsească în cantități
corespunzătoare și să fie exploatabile
convenabil din punct de vedere tehnic,
economic și al unei perspective durabile.
1. Energia înmagazinată în combustibili fosili (sub formă de
energie chimică). Aceasta se pune în libertate prin reacții chimice de
oxidare care au loc cu degajare de căldură (energie termică)

Solizi - CĂRBUNELE

Lichizi - PETROLUL

Gazoși - GAZELE NATURALE

Ei acoperă aproape 80 % din cunsumul de energie. Acestia

sunt clasificați ca epuizabili, pentru că rezervele existente se
consumă mai repede decât se produc altele noi.
Cărbunii constituie o sursă importantă de energie
deoarece se găsesc în cantităț foarte mari, zăcămintele
sunt răspândite uniform pe întreaga planetă. Ca
dezavantaje amintim instalațiile necesare complicate,
sulful conținut de cărbune este puternic poluant.
Cărbunele e un tip de rocă sedimentară formată din
resturi de plante. Acumularea sa a început, probabil,
acum 425 milioane ani, când au apărut plantele, dar
majoritatea zăcămintelor s-au format în Carbonifer.
Copacii în descompunere din zonele mlăștinoase au
format turbării. Turba s-a scufundat tot mai mult și s-a
transformat în lignit, apoi în cărbune bituminos și, în final,
în atracit - cărbunele de cea mai bună calitate. Cărbunele
produce 27% din energia luminii.
E folosit în centrale electrice și în industrie.
Petrolul este cea mai importantă sursă
energetică mondială, are putere calorică foarte
mare, poate fi desulfurat înainte de ardere.
Inconvenientul constă în faptul că zăcămintele de
petrol sunt plasate doar în câteva zone ale
globului, iar rezervele sunt mai mici decât cele de
cărbune.
Gazele naturale necesită instalaţii simple de
ardere, au putere calorică bună, dar sunt mai
dificil de transportat şi depozitat, iar rezervele
sunt limitate. Gazul metan nu dă reziduuri la
combustie şi nu prezintă impurităţi, iar GPL–ul
este utilizat drept combustibil în zonele în care nu
există reţea de gaz.
Petrolul și gazele naturale au luat naștere odată cu
acumularea de sedimente în oceanele pline de viață
marină. Îngropate din ce în ce mai adânc, timp de
milioane de ani, fiintele marine microscopice s-au
descompus și au format zăcăminte de țiței și gaze.
Nu există sursă de petrol sau gaze mai tânără de 1-2
milioane ani.
Marile câmpuri petrolifere se află în Orientul Mijlociu, mai
ales în Arabia Saudită și Iran, în SUA, mai ales în Texas, în
Rusia,Asia Centrală, mai ales Azerbadjan și Kazahstan, și
în Marea Nordului.
Schema clasică a unei termocentrale
bazată pe cărbune
1. Turn de răcire 10. Ventile de reglare ale turbinei 19. Supraîncălzitor
2. Pompa circuitului de răcire al 11. Turbină cu abur de înaltă
20. Ventilator de aer
condensatorului presiune
3. Linie electrică de înaltă
12. Degazor 21. Supraîncălzitor intermediar
tensiune
4. Transformator ridicător de 13. Preîncălzitor de joasă
22. Priza de aer necesar arderii
tensiune presiune (PJP)
5. Generator electric de curent 14. Bandă de alimentare
23. Economizor
alternativ cu cărbune
6. Turbină cu abur de joasă 15. Buncăr de cărbune, eventual
24. Preîncălzitor de aer
presiune cu turn de uscare
7. Pompă de joasă presiune 16. Moară de cărbune 25. Electrofiltru pentru cenușă
26. Exhaustor (ventilator de gaze
8. Condensator 17. Tamburul cazanului
arse)
9. Turbină cu abur de medie
18. Evacuarea cenușii 27. Coș de fum
presiune
Schema clasică a unei termocentrale
 2. Energia nucleară

• Uraniul, un element rar în scoarța Pământului, e folosit

pentru a produce căldură prin fusiune nucleară (spargerea
atomilor din uraniu). Căldura produce aburi care învârt
turbinele pentru a produce electricitate. Deșeurile sunt
foarte radioactive și trebuie izolate timp de mii de ani.
Producătorii importanți sunt SUA, Franța Europa de Vest și
Japonia.
3. Energiile alternative
Sursele de energie primară, numite în general
regenerabile, sunt acele surse din mediul
natural, disponibile în cantitati practic nelimitate
sau care se regenerează prin procese naturale,
într-un ritm mai rapid decât cel în care sunt
consumate.
Surselor de energie regenerabilă se prezintă ca
alternative viabile pentru acoperirea necesităților
energetice ale umanitații în condițiile epuizării
rezervelor de combustibili fosili. Această epuizare se
estimează ca va avea loc în maxim 25 de ani dacă se
menține rata actuală de exploatare a lor.
3. Energiile alternative
SOLARĂ

HIDROELECTRICĂ

MAREOMOTRICĂ

GEOTERMALĂ

EOLIANĂ

BIOMASEI
 SOLARĂ

Durata de viaţă a Soarelui este estimata la 5 miliarde de ani, ceea ce

conduce la concluzia că, pe scara noastră a timpului, el reprezintă o
energie inepuizabilă şi deci regenerabilă. Energia totală captată de
scoarţa terestră este de 720*106 TWh pe an. Disponibilitatea acestei
energii depinde însă de ciclul zi-noapte, de latitudinea locului unde
este captată, de anotimpuri şi de pătura noroasă. Există mai multe
modalitati de captare/conversie a energiei solare.
 Energia solară termică
Se bazează pe producerea de apă caldă utilizată în clădiri, sau în
scopul de a permite acționarea turbinelor ca şi în cazul centralelor
termice clasice, pentru producția de electricitate. Această tehnică de
a produce electricitate se aplică în cazul centralelor experimentale cu
randamentul net într-adevăr mic, de 15%. Apele de suprafață ale
mărilor sunt în mod natural încălzite de soare, ceea ce reprezintă un
imens rezervor de energie în zonele tropicale. Proiectele de extracție
a acestei "energii termice a mărilor" au la bază acționarea diferitelor
maşini termodinamice. Aceste funcționează pe baza diferenței de
temperatură dintre apa de suprafață (25 până la 30°C) şi apa de
adâncime (5°C la 1000 m adâncime). Pentru ca această soluție să fie
practică ar trebui ca diferența de temperatură să fie mai mare 20°C,
dar randamentul de 2% este foarte slab
 Energia solară fotovoltaică
Se bazează pe producerea directă de electricitate prin intermediul celulelor cu
siliciu. Atunci când străluceşte, soarele furnizează o putere de 1 kW/mp. Panourile
fotovoltaice permit convertirea directă în electricitate a 10 - 15% din această
putere. Producția de energie a unui astfel de panou variază odată cu creşterea sau
scăderea intensității solare: 100 kWh/mp/an în Europa de Nord, iar în zona
mediteraneană este de două ori mai mare. Un acoperiş fotovoltaic de 5x4 metri
are o putere de 3kW şi produce 2 - 6 MWh/an. Dacă cei 10.000 kmp de acoperiş
existenți în Franța ar fi utilizați ca generator solar, producția ar fi de 1.000 TWh pe
an, aproape dublul consumului final de electricitate în Franța la începutul anilor
2000 (450 Twh). Principalele obstacole în utilizarea pe scară largă a energiei solare
fotovoltaice (şi termice) le reprezintă, pe de o parte disponibilul de putere
furnizată, care constrânge la stocarea electricității pentru o funcționare
autonomă sau la utilizarea de soluții energetice complementare, iar pe de altă
parte competitivitatea economică.
SOLARĂ
 HIDROELECTRICĂ
Din punct de vedere al puterii instalate, la nivel mondial, sursa
hidroelectrică poate fi considerată prima sursă regenerabilă de
electricitate. Aceasta se datorează atât prețului de cost mai redus
al instalațiilor de captare, cât și tradiției, deja existente în
domeniu. Potenţialul mondial reprezintă un avantaj care trebuie
exploatat. Producţia de energie hidroelectrică, la începutul anilor
2000 a fost de 2.700 TWh pe an, cu o putere instalată de 740 GW.
Ea poate ajunge la 8.100 TWh în anul 2050 prin dublarea
competitivă economic a puterii instalate. Tehnic exploatabili sunt
14.000 TWh din potenţialul teoretic de 36.000 TWh
 Sursa hidro de mare putere

În aceasta categorie se încadreaza instalațiile hidroelectrice cu o

putere mai mare de 10 MW. În țările industrializate, această
categorie de surse este exploatată în proporție de 100% din
potențialul său maxim. Barajele permit stocarea de energie,
furnizând-o în momentele de maximă necesitate a cererii. În
diferite cazuri, bazinele de stocare a energiei în amonte sau în
aval, permit o adevărată stocare de energie utilizând instalații de
tip turbo-alternatoare reversibile care realizează pompajul în
perioada necritică. Această formă de stocare a energiei este
foarte utilizată în lume.
 Sursa hidro de mică putere

Centralele hidroelectrice cu o putere inferioară celei de

10 MW sunt plasate, în general, pe firul apei,
funcţionarea lor depinzând în mare măsură de debitul
apei. Aceste mici centrale sunt utilizate pentru o
producţie descentralizată. Producţia mondială este
estimată la 85 Twh anual.
 ENERGIA MAREELOR
Energia mareo motrică se bazează pe exploatarea fluctuațiilor periodice
ale nivelului marilor și oceanelor, datorate atracției gravitaționale
exercitate de Luna și de Soare asupra apelor, precum şi ca urmare a
rotației terestre. Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de
litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14 -18 m,
determinând oscilaţii lente de nivel ale apelor marine. Pe plan mondial
se afla în studiu mai multe tipuri de instalații de captare a acestui tip de
energie. Proiecte importante se afla in curs de desfasurare în Canada,
Franța, Rusia, China și Anglia. Realizarea acestor proiecte nu este sigură,
deoarece prin implementarea ideilor existente în acest domeniu, se
modifică considerabil ecosistemul local. Cea mai mare centrală bazată
pe maree se află pe râul Rance, în Franța, care produce majoritatea
energiei consumate în Bretania și alte câteva regiuni.
Pentru ca puterea mareelor să genereze electricitate, e
necesară o diferență minimă de 8 m între flux și reflux și de un
golf îngust sau estuar care să maximizeze forța apei.
Curentul puternic al mareelor pune în mișcare turbinele
montane într-un baraj ridicat de-a curmezișul golfului sau
estuarului.
Puterea mareelor e inepuizabilă, dar dezechilibrată habitatul
estuarului și prea puține coaste oferă condițiile ideale.

Centralele mareomotrice sunt de două tipuri:

•centrale fără baraj care utilizează numai energia cinetica a
curentului mareic;
•centrale cu baraj care utilizează energia potențială creată ca
urmare a ridicarii nivelului apei în timpul fluxului.
ENERGIA VALURILOR
Valurile se formează datorită acțiunii
maselor de aer aflate în mișcare (vântul)
asupra apei şi fluctuaţiilor de presiune
de sub suprafața apei. Marimea valurilor
generate depinde de viteza vântului,
durata sa și distanța pe care actioneaza
asupra apei (lungimea de acțiune).
Mișcarea apei rezultată ca efect al
acestei acțiuni posedă o energie cinetică
exploatabila cu ajutorul unor tehnologii
speciale.
Puterea medie anuală pe coasta Oceanului Atlantic este cuprinsă între
15 şi 80 kW/m de coastă. Prototipuri de centrale de acest gen sunt
astăzi în fază de analiză şi testare. Din păcate însă, energia valurilor nu
se poate folosi însă pe scară largă, datorita suprafețelor mari ocupate
de instalațiile de captare.
 Dispozitivele pentru captarea energiei valurilor se instalează lângă
mal, în depărtare sau în larg.
Sistemele de captare a energiei valurilor sunt de trei tipuri:
•sistemul de conducte sub presiune care se bazează pe faptul că o
presiune exercitată asupra unei suprafete mari și transmisă prin
intermediul unui lichid, prin conducte, unei suprafete mai mici multiplică
forța pe unitatea de suprafață, iar această forță este folosită în scopul
acționării unui generator electric.
•sistemul bazat pe ascensiunea lichidului care utilizează ascensiunea
apei sub forma de val pe o pantă artificială, acționând apoi în cădere
turbina unui generator electric.
•sistemul pistonului lichid care se bazează pe faptul că într-o incintă
valurile produc prin mișcarea lor de urcare și coborare un efect similar cu
al unui piston pompând sau aspirând aerul care acționează turbina unui
generator electric.
Pe lângă avantajele evidente, captarea energiei valurilor are şi
unele dezavantaje precum impactul vizual şi fizic asupra
ecosistemelor marine si din zonele costiere, scurgerile toxice ale
lichidelor folosite în construcția dispozitivelor de captare și
conflictul cu navele comerciale.
CONVENŢIONALE NECONVENŢIONALE
- energia nucleară
- energiacombustibililor
- energia eoliană
fosili
- energia solară
- energia hidroelectrică - energia geotermică
- energia mareelor
- energia chimică
SURSE DE
ENERGIE
INEPUIZABILE EPUIZABILE
- hidroenergia Regenerabile Neregenerabile
- energia eoliană -e. mecanică -e. nucleară
-e. chimică a -e. chimică
- energia geotermică biomasei eliberată prin
- energia solară arderea
combustibililor fosili