Prof. Gr.

SILASI:MACROECONOMIE

CAP: DINAMICA SI STATISTICA ECONOMICA

N.B. Dinamica macroeconomiei poate fi cercetata prin utilizarea unor

concepte specifice cum sunt: crestere economica, expansiune si
recesiune, dezvoltare economica si subdezvoltare social-economica,
progres si regres economic.

N.B. In present natiunile considera cresterea economica drept o

expresie sintetica a sanselor pentru o viata mai buna si de aceea
reprezinta un obiectiv major de politica macroeconomica.

N.B. - CRESTEREA ECONOMICA – CONTINUT

CONCEPT SI FORME
Cresterea economica consta in sporirea cantitativa a activitatilor si
rezultatelor acestora pe ansamblul economiei nationale, in stransa legatura
cu factorii care contribuie la aceasta sporire.
I. Mod de exprimare
- Cresterea economica se exprima prin: indicatorii macroeconomici ai
rezultatelor activitatii in termeni reali, respectiv prin: P.I.B. (produsul
intern brut); P.N.B. (produsul national brut) si V.N. (venit national).
Deoarece dinamica macroeconomica este corelata cu dinamica
demografica, variatia indicatorilor macroeconomici se raporteaza la
variatia populatiei totale.
I1. CONCEPT:
N.B. In sens larg (1) cresterea economica semnifica ansamblul
modificarilor (positive, negative, zero) inregistrate de rezultatele
macroeconomice intr-un anumit cadru spatial si temporal. In sens
restrans (2) cresterea economica este interpretata ca o evolutie
pozitiva a economiei nationale.

1
N.B. In practica, cresterea economica se masoara sintetic prin ritm de
crestere al P.I.B., P.N.B. si V.N. pe total si pe locuitor.
N.B.1 Procesul de crestere cunoaste oscilatii conjuncturale si deci nu are o
evolutie liniara.
N.B.2 Din ratiuni de politica economica se utilizeaza si concept de crestere
economica zero si crestere economica negativa.
N.B.2.1 – Cresterea economica zero semnifica situatia in care rezultatele
economice absolute si populatia totala sporeste in acelasi ritm,
nivelul rezultat pe locuitor ramanand constant.
N.B.2.2 – Cresterea economica negativa arata o situatie in care rezultatele
macroeconomice pe locuitor au tendinta de scadere
mentinandu-se sub control o serie de corelatii fundamentale de
echilibru cu pretul unor compromisuri in domeniul eficientei
economice si in cel al bunastarii sociale.
N.B. 3 Tipurile de crestere economica dupa criteriul sensului care
evalueaza productia reala pe locuitor si finalitatii acesteia, in
decursul unei perioade cresterea economica poate fi:
a) Crestere economica pozitiva, sanatoasa sau reala, daca
productia fizica de bunuri pe locuitor se mareste potrivit
nevoii, sporind bunastarea sociala;
b) Crestere economica negativa sau descrestere economica,
daca productia pe locuitor, in expresie fizica sau reala
scade, inrautatind situatia sociala, respectiv bunastarea;
c) Cresterea economica zero, daca productia fizica (reala) pe
locuitor nu se modifica – este egala cu cresterea populatiei;
d) Cresterea economica nominala, daca productia fizica pe
locuitor nu creste, numai valoric, fiind determinata de
cresterea preturilor.
N.B. Daca se are in vedere raportul dintre rata de crestere a produsului
national brut pe locuitor si rata inflatiei se disting alte doua tipuri de
crestere:

2
 1. Crestere economica inflationista – cand ritmul de crestere al
PNB/locuitor este superior ratei inflatiei;
2. Crestere economica neinflationista - cand ritmul cresterii
economice este sub rata inflatiei.

SURSELE (FACTORII) CRESTERII ECONOMICE

N.B. Cresterea economica este conditionata de resursele (factorii)
potentiale existente si de modul cum sunt utilizate acestea.
Factorii directi care o determina sunt:
1. resursele umane (oferta de munca, educatie, disciplina,
motivatia);
2. resursele naturale (pamantul, resursele subsolului, combustibili,
conditiile climatic, etc.);
3. stocul de capital (masini, echipamente, cladiri, cai de transport);
4. tehnologia (stiinta, inginerie, organizare, management,
antreprenoriat, inovare).
N.B.1 Toate tarile dispun de acesti factori, intr-o masura mai mare
sau mai mica, dar nu exista o formula unica de a-i utiliza pentru
a asigura cresterea economiei.
N.B.2 O influenta importanta asupra cresterii economice o au factorii
indirecti, cu actiune imediata cum sunt: dimensiunea cererii
agreate, capacitatea de absorbtie a pietei interne, eficienta
sistemului financiar-bancar, rata economiei, rata investitiilor,
mediul international, competitivitatea produselor, inclinatia
marginala spre export, migratia fortei de munca si a capitalului,
politica bugetara si fiscala a statului.

N.B. - Cresterea pe termen lung a productiei are doua surse fundamentale

posibile:
a) Cresterea cantitativa a factorilor si a eficientei utilizarii lor;

3
b) Cresterea calitatii factorilor si a eficientei utilizarilor, in conditiile unui
mediu economic si institutional favorabil.

N.B.1 Prima sursa indica dimensiunea cantitativa a cresterii economice, iar

cea de a doua reprezinta dimensiunea calitativa.
N.B. 2 Modul in care se combina cele doua laturi si aportul lor la cresterea
economica depinde de dimensiunea structurala a economiei
nationale.
N.B. 3 - Masura contributiei fiecarui factor la cresterea economica se
realizeaza prin Functia de productie – ca instrument de analiza.
- Functia de productie – stabileste legatura dintre volumul productiei
realizate intr-o economie si intrarile de factori de productie.
Functia de productie se prezinta sub forma ecuatiei:
Y = f(L, K, A)
unde: Y = volumul productiei
L = munca
K = capitalul
A = progresul tehnic

RITMUL DE CRESTERE A ECONOMIEI

N.B. Ritmul de crestere este dat de formula care arata dependenta ritmului
de crestere a productiei (economiei) de ritmurile (ratele) de crestere a
factorilor si de structura in care se combina acestia la un moment
dat.
Formula ritmului de crestere:
Y/Y =  L/L + ( 1- ) K/K + A/A
unde: Y/Y = ritmul de crestere a productiei
L/L = ritmul de crestere a volumului de munca

4
 K/K = ritmul de crestere a volumului capitalului
A/A = ritmul progresului tehnic
 si (1- ) = ponderea muncii si respectiv a capitalului
egala cu contributia relativa a fiecarui
factor la obtinerea venitului.
N.B. Exemplu numeric:
- Forta de munca creste cu 1%/an
- Capitalul creste cu 4%/an
- Venitul creat se distribuie in urmatoarea proportie:
- 2/3 pentru factorul munca
- 1/3 pentru factorul capital
- ponderile (2/3 si 1/3) – reflecta contributia relative a factorilor la
cresterea productiei.
In acest fel formula ia urmatoarea infatisare:
Y% = 2/3 (1%) + 1/3 (4%) + A%
- (Daca productia creste cu 4% pe an, inseamna ca Y% = 4%). In aceste
conditii ritmul progresului tehnic este A% =4 % - 2/3 (1%) - 1/3(4%),
A% = 2%.

CRESTEREA ECONOMICA:
- extinsa
- intensiva

N.B.1 – In functie de contributia relativa a factorilor de productie la sporul

productiei si al venitului national prin laturile lor cantitative si
calitative pot exista doua tipuri principale de crestere economica:
- tipul de crestere extensiva – cantitativa
- tipul de crestere intensiva – calitativa

5
N.B.2 – 2.1 Cresterea economica extinsa = se caracterizeaza prin
contributia preponderant cantitativa a factorilor la cresterea
Venitului National;
- 2.2 Cresterea economica intensiva – se caracterizeaza prin
contributia preponderant calitativa (eficienta) a factorilor la
cresterea Venitului National.

COSTURILE SI BENEFICIILE CRESTERII ECONOMICE

N.B.3 – Costul de oportunitate al cresterii economice consta in consumul

curent sacrificat

N.B. 3.1 – Cresterea economica rezulta ca urmare a alocarii resurselor

pentru investitii
2 GRAFICE……………………….

TEORII SI MODELE ALE CRESTERII ECONOMICE

N.B. – Teoriile si modelele cresterii economice pun in evidenta diferite

modalitati prin care activitatea prezenta o influenteaza pe cea
viitoare si identifica sursele care pot conduce la o crestere
continua. Teoriile au evoluat in timp in functie de dinamica
realitatii economice si de evolutia instrumentelor de analiza
economica.

N.B. PRINCIPALELE CATEGORII DE TEORII:

I. Teoriile clasice
- Principalele teorii si modele ale cresterii economice au fost elaborate
de autori clasici englezi printre care se amintesc: Adam Smith, Th.
Malthus, D. Ricardo.
6
 Modelele clasice elaborate de Adam Smith, Th. Malthus si D. Ricardo
au descris evolutia economiei in termenii pamantului limitat ca principal
resursa si a populatiei in crestere. Clasicii au omis contributia
progresului tehnic la cresterea economica.

II. Teoria Keynesista si postkeynesista

- Modelul Keynesist de crestere este un model macroeconomic potrivit
careia venitul national creste ca raspuns la cresterea cererii agreate.
Keynes a folosit doua concepte: multiplicatorul si acceleratorul;
- La mijlocul secolului XX – au aparut noi teorii si modelele ale cresterii
economice. Cel mai frecvent utilizat este modelul = Harrod – Domar –
dupa numele celor doi economisti: R.F. Harrod si E. Domar considerat
model postkeynesist.
= Modelul Harrod - Domar – evidentiaza trei mari probleme:
- posibilitatea unei cresteri sustinute;
- posibilitatea unei cresteri in conditii de ocupare
deplina a fortei de munca;
- modelul bazat pe existenta sau nu a stabilitatii
ratei garantate de crestere.
- Modelul Harrod - Domar al cresterii este un model unisectorial cu
urmatoarele elemente definitorii:
- investitiile considerate acumulare de capital si
componenta a cererii agregate.
Modelul Harrod - Domar – pleaca de la ideea potrivit careia in conditiile
cand deciziile economice sunt individuale pot exista trei rate de crestere
prin a caror egalizare se poate stabiliza procesul de crestere, fiecare rata
se exprima printr-o ecuatie specifica.
N.B. Cele trei rate sunt:
a) Rata defacto sau efectiva de crestere notate cu (g) si se determina ca
raport intre cresterea VN (Y) si venitul national din perioada de
referinta (Y) - respectiv g (rata de crestere) = Y/Y, deci g = Y/Y la
obtinerea acesteia contribuie coeficientul capitalului (k)
7
N.B. “k” = coeficientul capitalului se calculeaza ca raport intre investitii si
cresterea venitului national si rata economiei

k= I/Y
si – Rata economiei (s) se calculeaza ca un procent fix din venitul
national (s = I/Y). In model relatia dintre variabile se scrie prin
ecuatia:
gk=s sau (Y/Y )  (I/Y) = I/Y
b) Rata garantata (gw) – este determinata de catre deciziile individuale
agreate ale agentilor economicisi se exprima prin ecuatia:

gw  kr = s

de unde: gw = rata garantata

kr = coeficientul necesar al capitalului

c) Rata naturala (gn) - data de relatia:

gn  kr = s

N.B. – Cele trei rate constituie ecuatiile modelului Harrod – Domar al

cresterii economice prin care se explica evolutia ciclului industrial:

g = gw = gn - pentru a avea o situatie stabila de

prosperitate economica

N.B. – Atunci cand rata acumularii (s) este data, unei cresteri a ratei de
facto (g) sau a ratei garantate (gw) si corespunde reducerea
coeficientului capitalului (k) sau a coeficientului necesar al capitalului
( kr ) existand doua stari a economiei:

8
 a) Starea de boom (expansiune) daca g  gw si implicit k  kr
ceeace inseamna ca pe piata oferta de bunuri de investitii este
mai mica decat cererea, deasemenea bunuri ceea ce
impulsioneaza investitiile si deci cresterea economica;
b) Starea (tendinta) spre recesiune, atunci cand g  gw implicit kkr
iar pe piata se vor gasi mai multe bunuri de investitii decat erau
necesare, cresterea economica se transforma in opusul ei –
recesiune.
N.B. a) Orice model trebuie sa fie operational adica sa fie construit pe
indicatori si datele statistice utilizate in mod curent in practica
economica.
b) Modelele cresterii economice trebuie sa aiba caracter
macroeconomic sa surprinda ansamblul economiei nationale
care se masoara cu ajutorul agregatelor macroeconomice de
eforturi si de rezultate.
c) Modele sa reflecte traiectoria cresterii economice sau modul in
care se schimba (in timp) variabilele macroeconomice si
corelatiile dintre ele.

N.B. Stiinta economica a acumulat un numar mare de modele ale cresterii

economice. Modelele se pot clasifica in functie de mai multe criterii:

A) Dupa gradul de agregare a procesului cresterii economice se

cunosc:
a) modele monosectoriale, care nu diferentiaza economia nationala pe
sectoare sau ramuri de activitate;
b) modele sectoriale, in care economia este sectionata in doua – trei
sectoare de activitate;
c) modele multisectoriale (interramuri) in cadrul carora atat eforturile
(intrarile) cat si (iesirile) din economia nationala sunt diferentiate pe
ramuri punandu-se in evidenta interdependentele dintre ramuri.

9
 B) Dupa marimea intervalului de timp la care se refera . Modelele se
grupeaza:
a) modele stationare (statice), modele pe termen scurt cand relatiile
dintre variabilele macroeconomice raman neschimbate;
b) modele dinamice in cardul carora se modifica variabilele cresterii
economice si corelatiile dintre ele, aparand modificari structurale ale
economiei.
C) Dupa scopul urmarit prin utilizarea modelelor , se disting:
a) modele descriptive (teoretice) – descriu
b) modele previzionale – descriu evolutia viitoare, probabila a
cresterii economice.

N.B. Concluzii referitor la modele

- O mare parte din modelele cresterii economice folosesc drept instrument
statistic-matematic: functiile de productie care au aplicabilitate atat la
nivel microeconomic cat si macroeconomic. La nivel macroeconomic,
functiile de productie sunt relatii economico-matematice care exprima
legaturile cuantificabile dintre nivelul productiei nationale (PNB, PIB,
PNN, VN) si factorii principali care l-au determinat: capitalul fizic si
eficienta lui, resursele umane si productivitatea muncii, progresul tehnic,
cercetarea stiintifica, invatamantul, comertul exterior, s.a. Orice functie
de productie presupune folosirea combinata a acestor factori.
Obs. Functia de productie cel mai des utilizata este functia “Cobb –
Dongla” ce exprima relatiile generale dintre rezultatele
macroeconomice (y) si variabilele macroeconomice: resurse
umane (munca: L), volumul capitalului fizic (k), eficienta utilizarii
resurselor umane ( ) si eficienta utilizarii capitalului () .
Deci forma functiei este:
Y = A  L  K
unde: A = coeficient de proportionalitate (o constanta)
 = coeficient de elasticitate pentru L

10
  = coeficient de elasticitate pentru K
Un alt model monosectorial este cel elaborat de Keynes in care: X =
produs; Y = venitul national. In model: produsul national (X) este egal cu
venitul national (Y), adica: (X = Y ). C = este consumul economic; I =
investitiile iar S = economiile.

- Modelul Keynesist: Ecuatia productiei X=C+I

Ecuatia venitului Y=C+I
Ecuatia consumului C=Y–I
Ecuatia economiilor S=Y–C
Ecuatia de echilibru I=S

N.B. – Modelele cele mai folosite sunt:

1. functia de productie: Cobb – Dougla;
2. modelul Keynes: Y = C + I;
3. modelul: Harrod –Domar;
4. modelul Solow – care realizeaza o varianta in ……a
modelului static clasic.

DEZVOLTAREA ECONOMICA
CONCEPT
- Dezvoltarea economica surprinde simultan aspectele cantitative,
calitative si structurale ale evolutiei economiei, in corelatie cu evolutia
demografica;
- Conceptul de dezvoltare economica este multidimensional;
- Dezvoltarea economica implica si cresterea economica. Dar nu orice
crestere economica implica si dezvoltare economica. Reprezinta o
dezvoltare economica numai acea crestere economica care este

11
asociata si cu o modificare structural – calitativa in economia nationala,
in calitatea vietii oamenilor.

12