1 Cron.12;32 / Rom.13.

11
D-516 „Fratilor sosit e ceasul”

I-518 „Desi nu stim cand”

1 Cronici 12:32 Din fiii lui Isahar, care se pricepeau în întelegerea vremurilor si stiau ce
trebuia sa faca Israel, doua sute de capetenii, si toti fratii lor erau pusi sub porunca lor.

Romani 13:11 Si aceasta cu atât mai mult, cu cât stiti în ce împrejurari ne aflam: este ceasul sa
va treziti în sfârsit din somn; caci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

Care dintre cercetatorii atenti ai Bibliei nu au ajuns la deplina convingere ca Bunul Dumnezeu
si-a protejat poporul Sau din timpul sfarsitului, in sensul ca a dat poporului Sau solii de „adevar
prezent” la vremea potrivita.

A desfasurat sulul Planului de Mantuire si a semnalat deasemenea si marile evenimente ce aveau

sa vina.

Pe langa descoperirile Bibliei, tot ca o favoare, Dumnezeu a mai dat poporului Sau si soliile
Spiritului Profetic care lumineaza profetia ca niste proiectoare puternice deschizand in fata noastra
imensa panorama a evenimentelor viitoare, cu scopul de a-si pregati poporul pentru teribila criza care ne
sta in fata.

Versetele citat mai sus, cred ca niciodata nu au fost de atat actualitate ca in zilele noastre. Daca
in vremea lui David cu in jur de 3000 de ani in urma, se spunea ca semintia lui Isahar era priceputa in
intelegerea timpului profetic si stiau ce trebuie sa faca in acel timp – cu cat mai mult ar trebui sa stim noi
in ce timp ne aflam?

Ne uitam la Isaac; de ce nu este in stare la batranete sa vada viitorul copiilo sai si-l obliga pe
Iacob sa recurga la stratagema la care a recurs? Motivul e simplu; nu a vrut sa tina cont de descoperirea
profetiei facuta de inger, sotiei sale, in legatura cu viitorul copiilor. Si din acest motiv Dumnezeu l-a
lasat in intuneric.

Ce deosebire mare intre Isaac si Iacob? Inainte de a inchide ochii, Iacob a chemat pe copii sai si a
prezentat istoria celor 12 semintii, pe o perioada de mai bine de un mileniu si jumatate. Prin inspiratie
divina, el a vazut viitorul copiilor sai si a spus:

1
 -tu Iosif, vei primi partea dubla de avere a dreptului de intai nascut; cei doi fii ai tai, Efraim si
Manase sunt ai Domnului.

-tu Levi vei fi risipit in Israel.

-tu Iuda vei primi dreptul de a fi arbore genealogic al lui Isus. Toiagul de domnie nu se va
departa din Iuda pana va veni Silo -Pacificatorul.

Si dupa 700 de ani de la bincuvantarea lui Iacob, semintia lui Isahar care tinea cont de profetia
lui Iacob s-a ridicat alaturi de alti oameni contra fratilor lor sustinand ca nu din Beniamin trebuia sa
apara Mesia ci din Iuda fapt confirmat si de ungere lui David de catre Samuel.

Oricine calatoreste dintr-o tara in alta are nevoie de un pasaport si de un itinerariu. El stie ce
drum a parcurs si cat mai are de parcurs. El stie ora si ziua plecarii avionului sau al oricarui alt mijloc de
transport cu care calatoreste.

Daca nu a fost neglijent in respectarea programului stabilit, calatoria se va desfasura exact dupa
itineraiul si prevederile calatoriei lui.

Poporul lui Dumnezeu face o calatorie minunata. Ei se indreapta catre o patrie scumpa tuturor
sfintilor lui Dumnezeu, o patrie cereasca, o patrie al carui Mester si Ziditor nu este omul ci Cel ce a
plecat de pe acest pamant cu fagaduinta „ Ma duc sa va pregatesc un loc”.

Cu ochii la aceasta patrie cereasca au urcat martirii pe esafod sau au mers la ghilotina.

Evrei 11:39 Toti acestia, macar ca au fost laudati pentru credinta lor, totusi n-au primit ce le
fusese fagaduit;

40 pentru ca Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca sa n-ajunga ei la
desavârsire fara noi.

Catre aceasta patri calatorim si noi dupa itinerariul profetiilor inspirate ale Scripturii.

2 Petru 1:19 Si avem cuvântul proorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte,
ca la o lumina care straluceste într-un loc întunecos, pâna se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de
dimineata în inimile voastre.

Cat de mult ar trebui sa se mareasca increderea noastra in Cel ce a facut fagaduinta, atunci cand
constatam exactitatea cu care Profetiile Sfintelor Scripturi s-au implinit.
2
 Iata:

-cele patru mari imperii ale lumii antice s-au ridicat si au disparut din istorie. Asa dupa cum arata
simbolul lutului si fierului din chipul lui Daniel, Imperiu roman s-a despartit pentru a da nastere
natiunilor europei moderne care raman impartite cu toate ofertele facute pentru a realiza unirea.

-cei 1260 de ani de suprematie papala, au intrat si ei in istorie ca o marturie elocventa a valorii
profetiilor biblice.

-rana mortala a fiarei din Apoc.13, este deja vindecata. Asistam actualmente la implinirea ultimei
parti a profetiei cand lumea intrega incepe sa admire si sa adore fiara.

-evenimentele prezise prin cea mai extraordinara profetie a Vechiului Testament – profetia celor
70 de saptamani si 2300 zile, s-a implinit cu o precizie matematica. Iar la finalul acestei perioade s-a
produs una din cele mai spectaculoase fapte din istoria poporului lui Dumnezeu. La timpul prevazut in
profetie incepe Judecata de Cercetare in Sfantul Sanctuar iar pe pamant apare miscarea adventa pentru a
proclama in lume aceasta solie de adevar prezent a judecatii de cercetare.

Daca Dumnezeu a stabilit un timp cand vietile oamenilor aveau sa fi examinate; daca poporul
evreu a tinut pururi treaz – 1500 de ani - acest adevar prin toate Zilele de Ispasire anual; daca Solomon
in Eclesiastul 12 privea in viitor la acest timp cand zice:

„Eccleziastul 12:14 Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va
face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.”

...daca marele Pavel in Fp.17;31 predica judecata tot la timpul viitor, iar in 2 Cor 5;10 spune:

„2 Corinteni 5:10 Caci toti trebuie sa ne înfatisam înaintea scaunului de judecata al lui Hristos,
pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut când traia în trup.”

...daca toti acesti barbati au vorbit de judecata la viitor....cand orologiul vremurilor a sunat
implinirea timpului, vizionarul vede un inger zburand prin mijlocul Cerului cu o Evanghelie vesnica, si
care striga cu voce tare:

„Apocalipsa 14:6 Si am vazut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie
vesnica pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamântului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi
si oricarui norod.

3
 7 El zicea cu glas tare: "Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii
Lui; si închinati-va Celui ce a facut cerul si pamântul, marea si izvoarele apelor!"

...ce importanta are pentru noi astazi Judecata de Cercetare?

In ce priveste partea dogmatica toti cunoastem cum Daniel descrie atat cat cerul i-a ingaduit:

„Daniel 7:9 Ma uitam la aceste lucruri, pâna când s-au asezat niste scaune de domnie. Si un
Îmbatrânit de zile a sezut jos. Haina Lui era alba ca zapada, si parul capului Lui era ca niste lâna
curata; scaunul Lui de domnie era ca niste flacari de foc, si roatele Lui ca un foc aprins.

10 Un râu de foc curgea si iesea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, si de zece mii
de ori zece mii stateau înaintea Lui. S-a tinut judecata si s-au deschis cartile.

Acelasi tablou al judecatii il reda si vizionarul Ioan in Apoc,4 si 5 scotand in relief:

-scaunul harului si pe Cel ce il ocupa.

-curcubeul milei cu simbolismul sau.

-plus cei 24 de preoti-regi care-l ajuta pe Domnul Isus in lucrarea ispasirii.

„Aceste personaje sunt poate chiar aceia care au inviat impreuna cu Domnul Hristos si s-au
urcat impreuna cu El la cer la data inaltarii Sale. Vom vedea mai departe ca ei sunt impreuna ajutatori
ai Domnului Hristos la opera lui sacerdotala in Sanctuarul Ceresc.” Jean Vuilleumier „Apocalipsul”
ed.1946 / pag.37

Daca ne multumim numai cu doctrina Judecatii de Cercetare si cu partea istorica a acestui glorios
eveniment si nu depunem eforturi pentru a intelege simbolismul slujbelor din Sanctuar, suntem cei mai
nenorociti dintre pamanteni.

Din mila Domnului ne gasim in al 177 lea an al Judecatii de cercetare. (2021-1844=177). Stim
noi ce trebuia sa faca Israel in vremea aceasta?

Daca jertfele s-au desfiintat la Golgota, daca Domnul a ingaduit ca sa dispara nu numai sistemul
jertfelor dar si locul unde ele se aduceau (demolarea Templului in anul 70), aceasta nu insemneaza ca
Dumnezeu a scutit pe cineva ca sa nu depuna eforturi pentru a cunoaste Sanctuarul cu tot sistemul
jertfelor si simbolismul lor.

4
 Cel ce cunoaste Sanctuarul, cunoaste pe Hristos ca Miel, ca Mare Preot si cunoaste si lucrarea
Lui speciala pentru poporul Sau.

A cunoaste Sanctuarul inseamna a cunoaste Planul de Mantuire, inseamna a te cunoaste pe tine

insuti si a stii ce trebuie sa faci in vremea aceasta.

De la inaltare si pana la 1844 unde il gasim pe Hristos? Ce lucrare a savarsit Domnul in tot acest
timp in Sfanta? Nu vom intelege niciodata lucrarea Domnului Isus ca Mare Preot in Sfanta si nici in
Sfanta Sfintelor daca vom neglija a cunoaste si a intelege rostul jertfelor si scopul pentru care ele au fost
date.

Sa privim – ca exemplu - seviciul zilnic. In ce consta acesta?

Preotii erau impartiti in 24 de cete; fiecare ceata slujind de 2 ori pe an cate o saptamana. Levitii
la fel – erau impartiti tot in 24 de cete – poporul la fel. Jerfa zilnica era data de popor. Acea parte din
popor care pentru o saptamana dadea mieii avea si reprezentanti la Ierusalim care asistau la slujbe.
Restul cetei ramaneau acasa pentru o saptamana de devotiune si meditatie.

La marile sarbatori: Pastele si Ziua Ispasirii se chema un numar corespunzator de preoti si leviti
din alte cete pentru a da ajutor.

Serviciul zilnic cuprindea urmatoarele:

-aducerea mielului pe altarul arderilor de tot dimineata si seara impreuna cu jertfa de mancare si
bautura.

-ingrijirea sfesnicului pentru ca lumina sa poata arde incontinuare.

-aducerea tamaiei pe altarul tamaierii, plus celelalte jertfe individuale: pentru pacat, arderile de
tot, ispasire, impacare etc.

Dimineata inainte de a se face lumina se deschideau portile pentru ca oamenii sa intre. Se tragea
la sorti intre preoti pentru a stii:

-cine trebuie sa aduca jertfa perpetua.

-cine sa stropeasca sangele.

-cine sa indeparteze cenusa.

5
 -cine sa aiba grija de sfesnic.

-cine sa ingrijeasca de vinul pentru jertfa de bautura.

-cine sa oficieze serviciul tamaierii.

Preotii ramanea in interiorul Templului tot timpul noptii. Numai celor mai batrani lise ingaduia
sa mai doarma. Ceilalti trebuiau sa ramana trezi pentru a fi gata la nevoie; deoarece jertfa ncurmata nu
era mistuita intr-o clipa ci trebuia sa arda pe vatra altarului toata noaptea pana dimineata pentru ca fosul
ca nu se stinga niciodata.

Dimineata mielul adus de popor, legat de unul din inelele altarului, era infatisat inaintea
Domnului. Era injunghiat de preotul randuit; sangele adunat de alt preot intr-un vas de aur, era turnat
imprejurul altarului si la piciorul acestuia.

Alti preoti si anume 6, spalau jertfa pe o masa de marmora apoi o asezau cu grija pe altar. Alt
preot aducea jertfa de mancare, de faina; altul aducea turta coapta; altul aduce jertfa de bautura; altul
dregea jertfa cu sare inainte de a fi pusa pe altar.

In vreme ce acestea aveau loc afara, preotul randuit pt serviciul tamaierii intra in Sfanta, de
obicei ajutat de un alt preot care aducea jaratecul de pa altarul de jertfa intr-un vas de aur; il punea pe
altarul tamaierii din Sfanta si se retragea.

Preotul a carui datorie era de a aduce tamaia, o aseza pe carbunii de pa altar si in timp de fumul
se inalta ca un nor,el se pleca in genunchi in adanca adorare; caci adesea Domnul i se descoperea in
norul de deasura tronului de har.

Tamaierea de sfarsea cam in acelasi timp cand preotii terminau lucrarea lor la altarul arderilor de
tot. Cand cel din urma act – turnarea jertfei de bautura – se termina, levitii cantau psalmul randuit iar
preotii sunau din trambitele lor de argint.

Cand aceste trambite sunau, poporul se pleca la pamant si se ruga. Apoi Marele Preot iesea pe
treptele Templului si cu bratele intinse rostea binecuvantarea preoteasca. Cu aceasta se incheia serviciul
de dimineata.

Serviciul se seara avea loc pe la ora 3 fiind la fel ca si cel de dimineata:

-mielul junghiat

6
 -sangele stropit.

-tamaia adusa.

-din nou binecuvantarea preoteasca.

La caderea noptii, portile se inchideau. (Descrierile de mai sus se gasesc in cartea Serviciul in
Sanctuar de M.L.Andreassen, capitolul „Serviciul Zilnic”)

Ce rost avea jertfa perpetua? In primul rand ea era adusa pentru toata natiunea dar si pentru o
singura persoana.

Cand un israelit pacatuia el trebuia sa aduca o jertfa la templu si acolo sa isi marturiseasca
pacatul; dar lucrul acesta nu era totdeauna cu putinta. Vinovatul poate ca locuia cale de o zi departare
de Templu sau chiar cale de mai multe zile sau chiar saptamani pentru cei ce locuiau departe de
Ierusalim.

Pentru cazuri de felul acesta jertfele de dimineata si de seara erau o ispasire trecatoare. Ele
aduceau o acoperire pana la data cand pacatosul putea merge, personal, la Templu cu jertfa lui proprie.

Masura aceasta trecatoare – sau aceasta acoperire trecatoare - era folositoare pengtru mantuire
numai daca vinovatul pacatos maturisea el insusi pacatul si aducea jertfa pentru pacat.

Vrednic de remarcat e faptul ca jertfa perpetua era asezata toata pe altar si arsa, iar sangele
stropit in jurul altarului de jertfa.

Preotii nu mancau carnea arderilor de tot ca prin ei insisi pacatul pacatosului sa ajunga in
Sanctuar, si nici sangele jertfei nu ajungea in Sanctuar ci era varsat la piciorul altarului de jertfe sau in
jurul lui.

E lucru clar ca pacatele nemarturisite erau transferate numai asupra altarului de jertfa si nu si
asupra Sanctuarului.

Si cum tronul harului se gasea numai in interiorul Sanctuarului (unde credinciosul gasea
dreptatea si mila), si cum Ziua Ispasirii se apropia si ea – ultima zi de har pentru pacatos – cel care
uitase sau neglijase a-si marturisi pacatul prin jertfa, era taiat in acel moment sau exclus din poporul lui
Dumnezeu, ramanand neiertat deoarece acoperirea trecatoare nu i-a folosit la nimic daca el in cursul
anului nu venise personal sa isi aduca jertfa personala.

7
 In cazul jertfelor pentru pacat – pacatosul trebuia sa aduca o jertfa care sa il fi costat pe el
personal. Isi marturisea pacatul pe capul animalului dupa care il injunghia. Sangele era luat de preot si
ungea cu el coarnele altarului de jertfa ia restul era turnat la piciorul altarului.

Pe altar se aseza grasimea iar crnea era consumata de preoti. In acest fel se transfera pacatul de la
pacatos prin intermediul animalului catre preot.

Prin preot ajungea asupra Sanctuarului iar o data pe an in Ziua Izpasirii, Marele Preot transfera
pacatul din Sanctuar asupra tapului de trimis sau tapul pentru Azazel.

Cazul pacatosului nu putea intra in Sfanta, el ramanea numai la altarul de jertfa care simboliza
Golgota.

Jerfta Zilnica – simbolism - Hristos Domnul a murit pentru toti oamenii. Si cei sfinti si cei
pacatosi au partasie in acelasi mod de jertfa Golgotei.

Prin Golgota s-au luat masuri depline si intregi pentru mantuirea tuturor oamenilor.

1 Timotei 4:10 Noi muncim, în adevar, si ne luptam, pentru ca ne-am pus nadejdea în
Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, si mai ales al celor credinciosi.

Orice suflet care traieste astazi, isi datoreaza viata numai celor petrecute acum 2000 de ani la
Golgota. Daca nu ar fi fost „Mielul injunghiat de la intemeierea lumii” Apoc.13;8, Adam ar fi murit in
clipa in care a pacatuit. Dar el a fost crutat, caci Mielul a luat locul lui.

La fel stau lucrurile si astazi. Dumnezeu nu s-a schimbat. Pacatul si pacatosii nu au drept de
existenta. Pacatul este tot atat de respingator pentru Dumnezeu ca si in Gradina Edenului. Daca
pacatosilor li se ingaduie sa traiasca, daca li se ingaduie o suspendare a executiei lor ca si pacatosi
aceasta e numai si numai in virtutea sangelui ispasitor al Mielului, Isus.

Ei traiesc pentru ca a murit El si li se da viata ca ei sa se sileasca sa laude pe Dumnezeu.

Acest dumnezeiesc adevar este scos in evidenta de catre jertfa perpetura sau zilnica.

Daca studiem cu atentie Biblia, descoperim ca Bunul Dumnezeu a hotarat ca Planul de Mantuire
sa se desfasoare in doua etape:

1.-Hristos ca jertfa.

8
 2.-Hristos ca Preot.

Una a furnizat jertfa, alta cere Tatalui meritele Jertfei.

In ce priveste prima etapa (etapa a doua este la pag,14)– Hristos Domnul a murit nu numai ca
loctiitor pentru pacatos ci si ca Cel fara de pacat. Moartea celui pacatos satisfacea cerinta Legii (plata
pacatului este moartea); moartea Celui fara pacat – aduce plata rascumpararii si-l scapa pe pacatos de
moarte prin jertfa zilnica.

Aceast adevar dumnezeiesc ne este descoperit in Apoc.5;1-6, 9.

Apocalipsa 5:1 Apoi am vazut în mâna dreapta a Celui ce sedea pe scaunul de domnie o carte,
scrisa pe dinlauntru si pe dinafara, pecetluita cu sapte peceti.

2 Si am vazut un înger puternic, care striga cu glas tare: "Cine este vrednic sa deschida cartea
si sa-i rupa pecetile?"

3 Si nu se gasea nimeni, nici în cer, nici pe pamânt, nici sub pamânt, care sa poata deschide
cartea, nici sa se uite în ea.

4 Si am plâns mult, pentru ca nimeni nu fusese gasit vrednic sa deschida cartea si sa se uite în
ea.

5 Si unul din batrâni mi-a zis: "Nu plânge: iata ca Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui
David, a biruit ca sa deschida cartea, si cele sapte peceti ale ei.

6 Si la mijloc, între scaunul de domnie si cele patru fapturi vii si între batrâni, am vazut stând în
picioare un Miel. Parea jungheat, si avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte Duhuri ale lui
Dumnezeu trimise în tot pamântul.

9 Si cântau o cântare noua, si ziceau: "Vrednic esti tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile: caci ai
fost jungheat, si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sângele Tau, oameni din orice semintie, de orice
limba, din orice norod si de orice neam.

In versetul 1 descoperim numarul desavarsirii ( 7 ) dar si continutul desavarsit.

In versetul 4, ca luptator al crucii, Ioan plange. Cartea continea problema mantuirii omului; de nu
se oferea nimeni, soarta pamantului era pecetluita.

9
 Versetul 5 – slava Domnului ca raspunsul a venit. Nu de la un inger deoarece ei nu pot canta
despre har ci de la Leu -regele aminalelor si simbol al biruintei si de la Miel – intruchiparea blandetei a
nevinovatiei...un adevarat simbol al jertfei desavarsite.

Cand Adam a pacatuit nu e pierdut numai coroana de vice-rege sau haina de slava, ci si
proprietatea incredintata. S-a inselat insa Diavolul crezand ca prin pacat toate-i apartin, ba chiar i le-a si
oferit Domnului Isus „toate ti le dau Tie”.

Odata ce omul a instrainat proprietatea incredintata lui, s-a si facut „o carte” in dublu exemplar:

-unul nesigilat dat omului.

-altul sigilat cu sigiliul desavarsirii care a ramas la Proprietarul de drept.

In aceasta carte se specifica:

- cine este Proprietarul de drept si de fapt.

-cine este Cel ce se va ridica sa plateasca pretul rascumpararii inainte de jubileu sau de anul de
veselie cat si data la care va plati acest pret

-cine este Jertfa desavarsita – peste care se vor aseza toate pacatele omenirii ca purtator de
pacate.

-cine este Cel fara de pacat – care cu viata Sa sa plateasca pretul rascumpararii, biruind in mod
desavarsit pe marele vrajmas.

Toate acestea erau scrise in cartea vazuta de Ioan.

Ce sublim tablou, ce smulge de pe buzele muritorilor multumiri adevaratului Miel.

Versetul 7 ne prezinta cum Mielul desavarsit vine si ia cartea sigilata din mana Tatalui.

Versetul 9 ne descrie 2 aspecte:

- Miel junghiat – jertfa desavarsita

-a rascumparat – biruinta desavarsita.

Prima etapa a planului de Mantuire a fost pentru toata omenirea asa cum moartea mielului pe
altarul iudaic era pentru toata natiunea.

10
 Dar numai sangele Jertfei transferat prin preot in Sanctuar hotara soarta pacatosului.

Hristos Domnul s-a inaltat, altarul de jerta – Golgota - a ramas pe pamant deoarece in Sanctuar
acesta se gasea in curte. Domnul a intrat in Sanctuarul ceresc – in calitate de Preot – cu propriul Sau
sange pentru a cere Tatalui in a doua etapa a Planului de Mantuire – meritele jertfei.

Astfel deci numai Hristos ca Preot si Mare Preot hotaraste soarta omenirii.

„Curatirea atat in serviciul umbra cat si in cel adevarat, trebuie savarsita prin sange; in cel
dintai cu sange de animale iar in cel de-al doilea cu sangele lui Hristos....”Fara varsare de sange” zice
Apostolul „ nu este iertare”.”

„Serviciul Preotului in tot cursul anului care se face in prima despartitura, reprezinta slujba pe
care o savarseste Hristos de la inaltarea Sa la Cer. Lucrarea preotului in serviciul sau zilnic era de a
aduce in fata lui Dumnezeu sangele jertfei de ispasire cum si tamaia care se ridica impreuna cu
rugaciunile lui Israel. Astfel si Hrisos a adus inaintea Tatalui sangele Sau pentru pacatosi, insotit de
rugaciunile credinciosilor pocaiti ca miros bine placut al propriei Sale dreptati.”

T.V.ed.1926, pag,492, 496

Daca am fost atenti s-a subliniat faptul ca jertfa perpetua sau zilnica era numai o masura
temporara de acoperire a pacatelor pana ce pacatosul se prezenta cu jertfa ca prin sangele si carnea
acesteia sa transfere pacatul sau asupra Sanctuarului.

Nu este suficient sa slavim Golgota, nu este suficient sa glorificam si sa cantam Golgota (altarul
de jertfa unde Mielul adevarat a fost crucificat ). Golgota – altarul de jertfa - a fost o masura temporara
de acoperire a pacatelor omenirii.

Mielul de pe Golgota a parasit altarul de jertfa si in calitate de Preot si de Mare Preot a intrat cu
propriul Sau sange in Sanctuarul Ceresc.

Marea nenorocire a omenirii, a milioanelor de crestini, vine de la faptul ca ei se multumesc doar

cu o masura de har temporara, cautanu-L numai la Golgota si nu vor sa-L urmeze si in Sanctuarul
Ceresc. Caracteristica distincta a alesilor Sai este ca il urmeaza pe Miel oriunde merge El.

-L-au urmat prin credinta la Golgota.

-in virtutea sangelui ispasitor si a meritelor Sale, L-au urmat in Sfanta la serviciul tamaierii.

11
 -prin credinta in desavarsirea Sa s-au apropiat si de Scaunul Harului din Sfanta Sfintelor ca sa
capete indurare, sa gaseasca mila si iertare si ajutor pentru ziua finala.

Evrei 4:16 Sa ne apropiem dar cu deplina încredere de scaunul harului, ca sa capatam îndurare
si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.

Cum sunau versetele citate la inceputul predicii?

Din fiii lui Isahar, care se pricepeau în întelegerea vremurilor si stiau ce trebuia sa faca Israel...

...stiti în ce împrejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti în sfârsit din somn...

Este vremea in sfarsit sa ne trezim din somn caci mantuirea e mai aproap de noi decat atunci
cand am crezut. Suntem in al 177 (2021-1844=177) lea an al Judecatii de Cercetare si acoperirea
temporara a pacatelor se apropie de punctul ei final.

Dealtfel vizionarul spune:

Apocalipsa 20:12 Si am vazut pe morti, mari si mici, stând în picioare înaintea scaunului de
domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au
fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise în cartile acelea.

In Sanctuarul pamantesc in afara de cele doua table ale Legii care se gaseau in chivot se mai
gasea si Cartea lui Moise – cartea legilor ceremoniale, asezaa langa Chivot dar tot in Sfanta Sfintelor.
Mai existau si alte carti? De ce totusi in Sanctuarul Ceresc se vorbeste despre: Cartea Vietii, Cartea de
aducere aminte, Cartea Dreptatii – Legea?

„In Sanctuar nu se pastrau carti. Dar se gasea acolo o insemnare a pacatelor. Fiecare picatura
de sange pe altarul arderilor de tot stropite la slujba de dimineata si la cea de seara era un raport al
pacatelor savarsite.

Pe coarnele aceluiasi altar si de asemeni in locul sfant se pastra un raport al pacatelor iertate
prin stropirea sangelui atunci cand pacatosii veneau cu jertfele lor personale pentru a capata iertare.
In Ziua Ispasirii pacatele celor care primisera iertare erau sterse. Ceilalti erau „taiati”. (Serviciul in
Sanctuar-M.L.Andreassen, ed.1938, pag,77)

12
 Intelegem acum de ce si in Sanctuarul Ceresc se vorbeste despre carti? Pentru ca si in Sanctuarul
pamantesc fiecare picatura de sange era un raport al pacatelor savarsite. La aceste carti face aluzie
Daniel si Ioan cand vorbesc despre niste carti care au fost deschise la Judecata.

Adica ei fac referire la:

-raportul pacatelor (cartea de amintire)

-raportul Legii Dreptatii si cerinta acesteia legata de pacat „plata pacatului este moartea”.

-raportul cartii vietii unde se raporteaza daca Dreptatea a primit moartea Celui Nevinovat – Isus
Hristos – in contul mortii celui vinovat – omul pacatos.

Referitor la aceste rapoarte sa ascultam ce zice Cuvantul Inspiratiei:

„ In serviciul tipic, numai aceia care aveau parte la serviciul Zilei de Ispasire, ale caror pacate
dupa ce au fost marturisite si caite, erau transmise asupra Sanctuarului, prin sangele jertfei de ispasire.
Tot astfel si la judecata finala de cercetare nu vor fi luate in consideratie decat cazurile poporului lui
Dumnezeu....

...Cartile Cerului, in care sunt scrise numele si faptele oamenilor, vor fi hotaratoare la darea
sentintelor.”Marea Lupta, ed.1926, pag,563

Care sunt aceste carti?

1.-Cartea Legii – in Chivotul Legamantului.

2.-Cartea vietii ce contine numele tuturor acelora care au fost vreodata in serviciul lui
Dumnezeu.

Cand noi devenim copii ai lui Dumnezeu, numele noastre sunt scrise in Cartea Vietii Mielului si
ele raman acolo pana la Judecata de Cercetare. Apoi numele fiecaruia, individual, va fi chemat si
examinat. Aceia ale caror nume sunt lasate in Cartea Vietii vor intra in Orasul Ceresc.

3.In Maleahi 3;16 mai apare o carte „ Cartea de aducere aminte”. Ce este trecut in aceasta carte?

Maleahi 3:16 Atunci si cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat
aminte la lucrul acesta, si a ascultat; si o carte de aducere aminte a fost scrisa înaintea Lui, pentru cei
ce se tem de Domnul, si cinstesc Numele Lui.

13
 „ Orice eliberare, orice binecuvantare, pe care Dumnezeu a savarsit-o in trecut pentru poporul
Sau, trebuie pastrata intr-o vie amintire ca o garantie sigura despre binecuvantarile si mai bogate din
viitor pe care El voieste sa le daruiasca.” EGW-CBVT / pag.386

„ In cartea de amintire a lui Dumnezeu va fi trecuta pentru vecie orice fapta de dreptate. Acolo
se afla notat cu credinciosie orice ispita suportata, orice rau biruit si orice cuvant de gingasie rostit in
compatimire. Acolo sunt scrise de asemenea orice fapte de abnegatie, orice durere sau suferinta
suportata pentru Hristos sau pentru cauza Sa.

Acolo se tine de asemenea un raport al pacatelor oamenilor. „Caci toata fapta o va aduce
Dumnezeu inaintea judecatii, cu toate cele ascunse fi bune sau rele”-Ecl.12;14. Orice cuvant nefolositor
pe care-l vor zice oamenii vor da despre dansul socoteala in zi de judecata. Caci din cuvintel tale vei fi
osandit....

Lucrarea fiecaruia va fi prezentata spre cercetar inaintea lui Dumnezeu si va i trecuta cu numele
de credinciosie sau necredinciosie. In dreptul numelui fiecaruia va fi trecut orice cuvant rau, orice
datorie neimplinita si orice pacat ascuns impreuna cu toate inchipuirile rele; toace acestea vo fi scrise
cu cea mai mare exactitate in cartile ceresti.

Avertizari neglijate ale Cerului, clipe pierdute, ocazii nefolosite si o influenta exercitata spre
bine sau spre rau cu urmarile sale vaste, toate acestea sunt scrise de ingerul raportor.” Marea Lupta,
ed.1926, pag.564-565

Cerul are un raport exact – ce sublim adevar ce ar trebui sa rascoleasca launtrul nostru. Si cata
neglijenta din partea noastra in toate compartimentele vietii desi acest dumnezeiesc adevar a fost
descoperit omului inca din sistemul jertfelor iudaice – jertfe ce vorbesc omului despre:

-pacate nemarturisite pentru care nu s-a facut ispasire la altarul de jertfa.

-pacate marturisite si pertate in Sanctuar – in Sfanta.

-pacate sterse in Sfanta fintelor la Ziua Ispasirii.

Mantuitorul dupa inaltare a inceput sa aduca la indeplinire a doua parte a planului de

Mantuire(prima parte la pag.9) – in calitate de Preot si Mare Preot cu propriu sange a inceput in Sfanta,
serviciul tamaierii. Daca am invatat cu atentie mobilierul Sanctuarului, am vazut ca altarul tamaierii se

14
gasea in fata perdelei ce despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor, iar dincolo de perdea, deci in Sfanta
Sfintelor in fata altarului tamierii se gasea Chivotul.

Inlauntrul Chivotului – Legea-Dreptatea. Cum se numea capacul Chivotului cu cei doi heruvimi
deasupra?

-Capacul ispasirii / Tronul Harului.

Ce invatam de aici? Ca in Sfanta Sfintelor exista un altar de mijlocire neincetata iar in Sfanta un
altar de ispasire neincetata. (altarul tamaierii). Asa se explica de ce Pavel in Evrei 9 aseaza altarul
tamairii in Sfanta Sfintelor cand in realitate el era in Sfanta. Menirea lui era pentru Sfanta Sfintelor.

Si cum tamaia este un simbol al rugaciunii pamantenilor, iata-l pe Domnul pana la 1844, oficiind
serviciul tamaierii sau al ispasirii adica transferand asupra Tronului de har asezat pe Dreptate, cazurile
pacatosilor insotite de meritele si mijlocirea Sa.

Vrednic de remarcat e faptul ca serviciul tamaierii Domnului Isus ca Preot in Sfanta elibereaza
pe pacatosul cait de condamnarea Legii, dar nu anuleaza pacatul (se trece in dreptul lui „si-a primit
plata”) ci acest pacat ramane inscris in Sanctuar pana la ispasirea finala.

In limbajul nostru verbul a ispasi insemneaza doua lucruri:

a -a ispasi – a plati prin suferinta o greseala. Plata pacatului este moartea; in loc sa o platesc u a
platit-o El. Si de la altarul tamairii prezinta continuu aceasta ispasire Tatalui – „a murit pentru pacatosi,
El poarta pacatele, dar in acelasi timp este fara de pacat ca sa plateasca nu numai plata pacatului dar si
plata rascumpararii”.

b -a ispasi – mi inseamna si altceva. In trecut se folose cuvantul a ispasi, ispasire, ispasenie – si

cu sensul de a cerceta la fata locului si a evalua paguba facuta pe proprietatea altcuiva.

Auziram ca desi sangele Domnului iarta pacatele, ele nu sunt sterse pana la ispasirea finala.

Pacatul inseamna rascoala, rebeliune care a rezultat o paguba enorma in proprietatea lui
Dumnezeu. Aceasta paguba a costat viata Celui Nevinovat, pentru rascumpararea proprietatii instrainate
de catre om.

15
 Si cineva trebuie sa dea socoteala de aceasta paguba. Dar ca sa se cunoasca cine va da socoteala
de paguba produsa pe proprietatea lui Dumnezeu, trebuie examinate cartile. Aceasta este judecata de
cercetare, inceputa din 1844 pana in prezent (2021). 177 de ani.

„ La timpul prezis pentru judecata – la sfarsitul celor 2300 zile in 1844 – s-a inceput lucrarea de
examinare si de nimicire a pacatelor. Toti acei care au primit vreodata numele lui Hristos asupra lor
trebuie sa treaca printr-o examinare amanuntita...

Desi toate popoarele vor trebui sa vina la judecata in fata lui Dumnezeu, totusi cazul fiecaruia
in parte va fi examinat cu o astfel de exactitate ca si cand nici o alta fiinta n-ar exista pe pamant.
Evenimentele care sunt in legatura cu lucrarea de incheiere sunt peste masura de solemne. Judecata are
loc acum in cer. Mai mult de 50 de ani (acum 79) sunt de cand aceasta judecata se tine. ( Aceasta lucrare
continua timp de multi ani.)

Curand – nimeni nu stie cat de curand - se va trece la cazurile celor ce sunt in viata. „ Marea
Lupta, ed.1926, pag,569, 573

Cazul fiecaruia se va examina pentru a se stabili cine – prin cainta si credinta – sunt demni de a
beneficia de ispasirea lui Hristos. Apoi prin meritele sangelui ispasitor al lui Hristos, pacatele acelora car
se pocaiesc vor fi sterse din cartile Cerului. Astfel Sanctuarul va fi eliberat sau curatit de pacate.

La Ziua Ispasirii in vechiul Israel ce se facea cu pacatele? Erau transferate. Dar ale cui pacate?

Ale celor ce ramaneau numai asupra altarului de jertfa din curte? Nu, acestea nu ajungeau
asupra Sanctuarului. Ci numai pacatele celor ce fusesera transferate de catre preot asupra Sanctuarului.

Vrednic de notat este faptul ca Azazel purta pacatele numai ale celor iertati si curatiti. Ceilalti
erau purtatorii propriilor lor pacate. Pana cand se punea problema alegerii celor 2 tapi, pentru Domnul
si pentru Azazel, oamenii aveau permisiunea (posibilitatea) sa aleaga. Nealegand sangele curatitor
automat se alegeau cu puterile raului.

Marea Strigare care va avea lor in curand, tocmai scopul acesta il are. Oamenii vor fi pusi sa
aleaga, sa faca o alegere vesnica. Cei care aleg iertarea si sangele ispasitor al Domnului Isus vor primii
mai apoi revarsarea Duhului Sfant in masura bogata prin Ploaia Tarzie. Apoi cei se nu primesc Ploaia
Tarzie...ce se petrece cu ei?

16
 Ziua Ispasirii despartea poporul in doua grupe. Una isi amara (amarase) sufletul, marturisise
pacatul indreptase raul, adusese jertfa, deci transferase pacatul iar acum asteptau rezultatul. Cand
clopoteii Marelul Preot sunau, stiau ca totul este bine. Dumnezeu ii primise. Erau curatiti, fericiti,
eliberati.

Cealalta grupa nu avea parte de ispasire. Ei nu-si smerisera sufletele. Nu marturisisera, nu

indreptasera pacatele lor. Pacatele li se intorceau pee cap. Erau „taiati”.

Ziua Ispasirii este ziua despartirii in doua cete si numai doua. Una – oamenii iertati, curatiti
mantuiti, iar cealalta – oamenii taiati si murdari. Fiecare luase singur hotararea.

Intelegem acum se insemneaza Laodicea - poporul judecatii de cercetare – cand se hotaraste:

-cine este drept

-despartirea poporului.

-lepadarea poporului.

Daca judecata de cercetare sterge pacatele celor iertati si raspunderea pentru aceste pacate o
poarta Azazel – Satana, pentru cei neiertati cine poarta raspunderea?

Observam ca raspunderea pentru pacat este dubla? De pacat va raspunde nu numai ispititorul-
Satana ci si proprietarul care-l gazduieste.

Ideal, crestinul, nu ar trebui sa pacatuiasca, dar totusi pacatuieste. Pacatul trebuie sa fie ca un
accident, ca si cand un elev primeste de la invatatorul sau o cana de sticla ca sa o aduca plina de apa.
Cand copilul alearga sa aduca apa un alt elev ii pune piedica. Copilul cade si sparge cana. Cine poarta
raspunderea?

Tot astfel ar trebui sa fie si cu crestinul in ce priveste pacatul. S-ar putea sa cada, dar cada o sa
cada aceasta ar trebui sa fie numai pentru ca Satana i-a pus piedica (accident).

Deseori insa nu Satana pune piedica ci crestinul il ispiteste pe Satana ca sa-l ispiteasca. In situatii
de felul acesta cine mai poarta raspunderea?

Sa ocaram numai pe Satana?

17
 Cea mai mare parte a omenirii nu mai e nevoie a fi ispitita de Diavol, caci se complace in pacat.
Si la final numai Diavolul oare va purta raspunderea?

Daca el va avea principala pedeapsa, oare pacatosul nepocait, va scapa? Raspunderea este dubla.

Cu cata seriozitate ar trebui sa privim prima parte a versetului din Gen.3;15

Geneza 3:15 Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei....

Si cat de mult ar trebui sa-L rugam pe Domnul a mentine aceasta vrajmasie. Daca este vrajmasie
in inima, este si ura fata de pacat.

18