Totul despre dializa

Dializa este un tratament necesar persoanelor aflate in stadiu avansat de insuficienta renala
cronica. Prin dializa se curate sangele si se elimina din organism deseurile si excesul de apa.
Practic, dializa face ceea ce in mod normal trebuie sa faca rinichii sanatosi.

Exista doua tipuri de dializa: hemodializa si dializa peritoneala. In cazul hemodializei,

sangele este purificat trecand printr-un aparat numit dializor (rinichi artificial). Dializa
peritoneala recurge la un proces de filtrare similar, dar in acest caz sangele este purificat in
interiorul corpului.

Sunt mai multe tehnici de racordare a organismului la dializor, metoda cea mai frecventa fiind
fistula interna in brat. Pentru a permite accesul permanent la sistemul circulator, se racordeaza
prin chirurgie o artera si o vena. In acest fel, sub efectul presiunii mai puternice a sangelui din
artera, vena se dilata. Astfel, poate fi inserat acul in vena largita pentru bransarea la aparatul
de dializa.

Uneori, daca este necesar un acces rapid, sau daca venele din brat sunt prea mici pentru a
furniza suficient sange pentru hemodializa, se recurge la un cateter venos central. Acesta se
insereaza intr-o vena mare, la gat sau clavicula.

O hemodializa dureaza 4-5 ore, si se face de obicei de 3 ori pe saptamana. La unii pacienti
sunt mai frecvente si de mai scurta sau lunga durata. In Romania nu se poate efectua dializa
decat in spitale si centre specializate. In Occident, o astfel de procedura poate fi efectuata si la
domiciliu.

Efecte secundare in dializa

Insertia acului poate cauza o anumita durere, dar de scurta durata. Pot apare: greata, crampe
musculare, tiuituri in urechi, toate acestea datorita eliminarii rapide a surplusului de apa din
organism, si a scaderii presiunii arteriale.

Tipuri de dializa

Homeodializa

In cazul pacientilor care sufera de o afectiune a rinichilor temporara sau permanenta,

1
curatarea sangelui poate fi realizata ca ajutorul unei tehnologii, numita rinichi artificial.
Procedeul este cunoscut ca hemodializa.

Se utilizeaza 2 tuburi de plastic, unul conectat la o artera si unul la o vena, care sunt
implementate in bratul sau piciorul pacientului. In timpul dializei, care poate dura 3-4 ore la
fiecare tratament, sangele din tubul conectat la artera intra in aparatura, unde vin in contact cu
o membrana subtire.

Substantele din sange trec prin membrana si ajung in circulatia sangelui. Celulele din sange
nu pot trece singure prin membrana. Astfel, sangele este curatat si introdus iarasi in
organismul pacientului prin tubul conectat la vena.

Dializa peritoneala

In cazul dializei peritoneale, propriul peritoneu al pecientului (dublura cavitatii abdominale)

este folosit ca membrana pentru dializa. Un tub steril din plastic, cateter, este introdus in
cavitatea abdominala si o solutie realizata glucoza si sare minerala este periodic introdusa si
apoi retrasa din cavitate. Lichidul vine in contact cu delicate vase de sange in peritoneu.

Din cauza diferentelor de concentratie a anumitor elemente chimice din sange si solutia pentru
dializa, reziduurile din sange sunt fortate sa treaca prin membrana peretelui peritoneal.
Lichidul pentru dializa este periodic retras si inlocuit cu una proaspata.

Dializa peritoneala in sistem ambulatoriu

O nou metoda numita dializa peritoneala in sistem ambulatoriu a scazut foarte mult
costurile dializei si a facut ca procedura sa fie mult mai convenabila si comoda. Cu ajutorul
acestei metode dializa poate fi facuta acasa de pacient, fara a avea nevoie de echipamentul
complex si de supravegheaza unui cadru medical calificat care a determinat ca procedeul
de dializa sa fie atat de costisitor.

Tubul este implementat chirurgical in organism, chiar dedesubtul ombilicului. La

aproximativ 4-5 ore si inainte de culcare, pacientul scoate vechiul lichil cu ajutorul tubului
de drenaj, apoi isi introduce o cantitate de lichid proaspat pentru dializa in cavitatea
abdominala tot cu ajutorul tubului. Lichidul ramane in cavitate, absorbind reziduurile din
sange, in timp ce pacientul doarme sau isi vede de activitatile zilnice. Acest nou procedeu da
posibilitatea pacientului sa fie activ si independent.

Informatii esentiale despre hemodializa

Cuprins articol
1. Generalitati
2. Tipuri de hemodializa
3. Tipuri de acces vascular
4. La ce se pot astepta pacientii dupa tratament
5. Util pacientilor

2
6. Indicatii
7. Eficienta
8. Ricuri, accidente, incidente
9. Atentionari speciale

Generalitati
Hemodializa este una din cele mai eficiente metode pentru tratamentul insuficientei renale
avansate. Aceasta procedura terapeutica este foarte populara si ajuta sute de mii de pacienti sa
isi desfasoare activitatile curente, sa se bucure de viata si sa isi exercite profesiile si hobby-
uriule, in ciuda suferintei renale cronice.
Boala renala cronica si insuficienta renala acuta sunt afectiuni care reduc capacitatea
rinichilor de a-si indeplini in mod corespunzator functiile in organism, in principal cele de
metabolizare si excretie a unor substante cu potential toxic. Daca aceste substante sau
metabolitii lor nu sunt eliminati prin urina, se pot acumula in interiorul organismului si pot
influenta nefavorabil alte organe si sisteme.
Hemodializa este un proces care foloseste o membrana artificila (facuta de om) pentru a:

- Elimina din organism produsi metabolici precum uree;

- Restabili echilibrul electrolitic in sange;
- Elimina fluidele in exces din organism.

In timpul dializei aparatele fac o parte din actiunile pe care intr-un organism normal le
indeplinesc rinichii. Exista doua tipuri de dializa: hemodializa si dializa peritoneala. Ambele
tipuri se desfasoara dupa un plan terapeutic foarte bine pus la punct, in care pacientul trebuie
sa respecte cu strictete administrarea unor medicamente, si adesea, si modificari ale dietei.
Hemodializa implica o responsabilitate foarte mare din partea pacientului, insa este foarte
important ca acesta sa stie ca se poate baza si pe o echipa de specialisti care il poate ajuta si ii
poate raspunde la intrebari oricand.

In vederea realizarii hemodializei pacientul este conectat la un filtru (dializor) prin tuburi
conectate la vasele sangvine periferice. Sangele este pompat prin aceste tuburi in dializor
unde are loc filtrarea metabolitilor si substantelor cu potential periculos dar si eliminarea
lichidelor in exces. Sangele filtrat si curatat este ulterior reintrodus, prin alte tuburi conectate
la vasele pacientului, in organism.

In prezent exista mai multe tipuri de hemodializa. In vederea alegerii celei mai bune
alternative, medicul si pacientul trebuie sa discute avantajele si dezavantajele fiecareia dintre
acestea. Dializa se efectueaza cel mai frecvent in spital, in unitati speciale. Mult mai putin

3
frecvent se poate realiza si la domiciliul pacientului. In aceasta situatie tratamentul poate fi
initiat si desfasurat de pacient, adesea ajutat de un alt membru al familiei, antrenat pentru a se
putea ocupa de o anumita parte a tratamentului.

Tipuri de hemodializa
Principalele tipuri de hemodializa sunt:
- Hemodializa in centru: pacientul se prezinta pentru fiecare sedinta de dializa la spital sau la
un centru medical specializat. Hemodializa este efectuata de obicei trei zile pe saptamana si o
sedinta dureaza intre 3 si 5 ore;
- Hemodializa la domiciliu: pacientul isi realizeaza dializa acasa, insa doar dupa ce este
pregatit intr-un mod adecvat de catre specialist. In aceasta situatie pacientul isi poate face
dializa la doua zile (in total 3 sedinte saptamanale). In functie de sfaturile medicului si
particularitatile clinice se va stabili durata unei sedinte. Uneori sedintele pot dura si 6 ore si
sunt influentate si de starea generala a pacientului;
- Hemodializa zilnica la domiciliu: se realizeaza de catre pacient, doar dupa ce medicul
curant ii explica procedura. O astfel de procedura se poate face 5 - 7 zile pe saptamana iar o
sedinta dureaza aproximativ 3 ore;
- Hemodializa nocturna la domiciliu: hemodializa in aceasta situatie se realizeaza de catre
pacient (dupa o pregatire atent acordata de medic), se pot face 3 - 7 sedinte nocturne pe
saptamana. Sedintele se fac peste noapte, si dureaza intre 6 - 8 ore. Inainte ca tratamentul sa
fie inceput, medicul trebuie sa stabileasca locul de acces pentru tuburi. Acesta se numeste loc
de acces al dializei si va fi folosit la fiecare sesiune de dializa. Accesul venos se stabileste si
in functie de cat de rapid trebuie initiat tratamentul.

Tipuri de acces vascular

Exista mai multe tipuri de acces pentru hemodializa:

1. Fistula arteriovenoasa: este considerata principala cale de acces

Fistula este realizata de catre un chirurg de chirurgie vasculara prin anastomozarea (realizarea
unei conexiuni) unei artere cu o vena. Deoarece astfel se sunteaza capilarele, sangele trece cu
o viteza mare prin fistula, ceea ce poate fi simtit la palpare sub forma unui tril. Pacientii si cei
din jur aud si un sunet specific datorat tot scurgerii rapide a sangelui prin anastomoza.

Adesea locul fistulei este la nivelul vaselor din membrul superior (antebrat), insa intotdeauna
se alege membrul nondominant (care nu este folosit foarte mult). Cel mai adesea fistula este
realizata intre artera radiala si vena cefalica (la nivelul antebratului) sau intre artera brahiala si
vena cefalica (la nivelul cotului). O data creata, fistula permite accesul la fiecare sedinta de

4
hemodializa. Trebuie precizat insa ca uneori pot trece chiar si cateva luni pana cand fistula se
va matura. In timpul tratamentul in fistula sunt introduse doua ace: unul sa scoata sange iar
celalalt sa il readuca in vas.

Unul din cele mai importante avantaje ale acestei metode de acces este reprezentat de faptul
ca fistula nu se va bloca cu trombi si cheaguri (nu se va obstrua) atat de des ca alte cai de
acces. Este considerata drept cea mai eficienta metoda de acces pentru dializa si cea mai
durabila, in plus sedintele dureaza mai putin folosind aceasta metoda deoarece viteza sangelui
este mai mare. Principalele complicatii asociate formarii ei sunt infectii locale si tromboza.
Uneori poate sa apara sindromul de furt volemic (exista un flux sangvin foarte crescut prin
fistula, in timp ce vascularizarea restului membrului este redusa). Ca urmare a acestui furt
pacientul poate prezenta dureri, modificarea temperaturii locale si chiar leziuni cutanate
importante.

2. Graft: este o metoda de acces vascular care foloseste un tub sintetic implantat sub
pielea bratului
In mare este foarte similar fistulelor, cu exceptia ca anastomoza arterio-venoasa este obtinuta
prin intercalarea unui tub artificial. Se recomanda in cazul pacientilor cu vene subtiri sau cu
calibru redus. Tubul montat devine astfel o vena artificiala ce poate fi utilizat de mai multe ori
in vederea obtinerii accesului vascular (venos) in timpul hemodializei.

Graftul nu necesita perioada de maturare de care are nevoie fistula pentru a deveni in totalitate
functionala, din acest motiv graftul putand fi folosit inca din prima saptamana de la montare.
Spre deosebire de fistula, graftul are mai multe complicatii deoarece este un material strain, se
poate infecta sau bloca mult mai frecvent si uneori trebuie inlocuit destul de des.

Grafturile se pot ingusta, mai ales in aval de zona de legatura cu vena, iar aceste modificari de
calibru sunt factori de risc pentu trombozare. Cel mai frecvent tip de graft folosit pentru
hemodializa este cel facut din politetrafluoroetilen, insa se pot folosi si vene sterilizate si
tratate cu substante chimice speciale, aceste vene avand provenienta animala.

3. Cateter venos: cateterul este de fapt un tub

El poate fi folosit temporar mai ales daca nu este suficient timp pentru a se obtine un alt tip de
acces (un acces permanent). Cateterul este plasat de obicei intr-o vena din regiunea cefalica,
toracica sau inghinala. Are de obicei doua lumenuri (sau se pot pune doua catetere separate),
si se introduce intr-o vena de calibru mare, ceea ce permite filtrarea unor cantitti crescute de
sange. Sangele iese printr-un lumen, ajunge in dializor si prin al doilea lumen se reintoarce in
corp.

5
Deoarece cateterul se poate infecta sau se poate obstrua, el nu este considerat intotdeauna o
cale eficienta de acces pentru dializa si este folosita de aceea doar rar. Daca insa pacientul are
indicatie imediata de dializa, cateterul poate fi o optiune, cel putin pana cand se realizeaza o
cale permanenta de acces. In cazul insuficientei renale acute hemodializa se poate realiza pana
cand functia renala revine la parametri normali.

La ce se pot astepta pacientii dupa tratament

Eficienta hemodializei va fi testata lunar. Acest lucru presupune recoltarea de probe de sange
de la pacient si analizarea lor in vederea stabilirii existentei sau nu a metabolitilor toxici in
circulatie. De asemenea, pacientul va fi cantarit inainte si dupa fiecare sedinta de hemodializa,
si se va determina de fiecare data si durata sedintei (cat timp este necesar pentru epurarea
intregului volum sangvin). In cazul in care pacientul face sedintele de hemodializa acasa,
acesta va trebui singur sa realizeze aceste determinari, sa se cantareasca si sa contorizeze
fiecare sedinta.

Sedintele se pot desfasura la spital, acasa sau intr-un centru special. Majoritatea pacientilor au
programate 3 sedinte pe saptaman, o sesiune durand intre 3- 5 ore. Aceasta este considerata
dializa conventionala, deoarece exista si dializa zilnica. Desi dializa conventionala este cea
mai comuna forma, unele studii sugereaza faptul ca daca dializa este efectuata mai frecvent,
calitatea vietii pacientului este mai buna, starea de bine creste si simptomele se reduc
considerabil.

De asemenea, apetitul, somnul, capacitatea de concentratie si nivelurile energetice ale

pacientului vor fi si ele pozitiv influentate, in timp ce acuze precum crampe, cefalee si dispnee
apar mult mai rar. In ultimii ani, ca urmare a progreselor medicinei moderne, aparatele de
dializa pentru acasa au devenit din ce in ce mai usor de folosit. Prin realizarea dializei la
domiciliu pacientul castiga timp, se simte mai confortabil si isi poate programa sedintele de
dializa in functie de orarul sau (sedintele sunt astfel mult mai flexibile), iar in unele situatii
poate sa isi faca dializa chiar in timp ce doarme.

Util pacientilor

Anterior hemodializei
Cand ajungeti la centrul de dializa ar trebui sa vi se inregistreze greutatea, tensiunea arteriala,
pulsul si temperatura. Nu trebuie sa va faceti griji, acestea sunt masuratori normale care se fac
de rutina tuturor pacientilor ce urmeaza sa fie hemodializati. Inainte ca hemodializa sa
inceapa, se va curata cu atentie locul de acces (zona prin care sangele va iesi din corpul

6
dumneavoastra si se va reintoarce dupa ce a fost filtrat prin dializor).

In timpul hemodializei
In timpul hemodializei in brat vor fi introduse doua ace prin zona de acces si vor fi prinse cu
leucoplast ca sa nu se deplaseze. Fiecare ac este atasat la un tub flexibil din plastic care il
conecteaza cu dializorul. Dializorul este cel care contine membranele artificiale prin care se
va filtra sangele. Se filtreaza incet pentru a permite produsilor de metabolism sa fie corect
inlaturati din sange. Ulterior, sangele filtrat se intoarce in organism prin celalalt ac.

In timpul hemodializei veti sta intr-un scaun in timp ce sangele se scurge incet prin dializor.
In acest timp puteti citit, va puteti uita la televizor sau chiar atipi. Daca veti fi hemodializat pe
timpul noptii, puteti dormi in tot acest timp. Hemodializa (procedura) in sine nu doare. Totusi,
nu este ferita de un oarecare disconfort. In timpul realizarii ei puteti simti o usoara stare de
greata sau chiar crampe abdominale, pe masura ce fluidul in exces este eliminat din organism.

Simptomele si disconfortul pot fi mai accentuate daca faceti 3 sedinte de hemodializa pe

saptamana (dializa conventionala) in loc de 6 (dializa zilnica). Daca starea de disconfort
devine insuportabila, cel mai bine ar fi sa discutati acest aspect cu medicul personal, care
poate face anumite modificari in dieta sau va poate recomanda un tratament diferit. Deoarece
in timpul hemodializei ritmul cardiac si tensiunea se pot modifica pe masura ce fluidul este
extras din corp, acesti parametri vi se vor analiza de cateva ori in timpul sedintei.

Cand hemodializa s-a incheiat, acele vor fi extrase din locul de acces si se va pune local un
pansament compresiv care sa previna hemoragiile. Veti fi din nou cantarit si veti fi externat
pana la urmatoarea sedinta.

7
Indicatii

8
Hemodializa este o metode terapeutica recomandata mai ales dupa ce apar simptome grave
sau chiar complicatii ale insuficientei renale.
Aceste simptome sau complicatii, care subliniaza necesitatea dializei pot include:
- Simptome si semne sugestive pentru sindromul uremic: greturi, varsaturi, diminuarea
apetitului, astenie, aparitia chiciurei uremice (tegumentele capata aspect catifelat, si la
suprafata lor se depune un material albicios);
- Simptome ale hiperkalemiei;
- Semne ale incapacitatii rinichilor de a elimina fluidele acumulate in exces: edeme
generalizate;
- Semne ale acidozei (acumulare de acid in sange);
- Inflamatia pericardului (sacul fibros care adaposteste inima) - pericardita.

Principalele afectiuni care prin evolutia lor cronica determina insuficienta renala sau
boala renala terminala, ambele cu indicatie de hemodializa sunt:
- Diabetul zaharat (nefropatia diabetica);
- Hipertensiunea reno-vasculara;
- Glomerulonefrita;
- Vasculite;
- Boala polichistica renala.

Hemodializa este indicata si cand apar semne ale insuficientei renale acute. Intr-o astfel de
situatie dializa este realizata cu foarte mare precautie, deoarece ea poate scadea tensiunea
arteriala, poate favoriza aparitia aritmiilor cardiace (tulburari ale ritmului normal) sau
poate induce aparitia altor modificari ce agraveaza insuficienta renala deja existenta.

Hemodializa este indicata in momentul in care pacientul nu mai are decat 10 - 15% din
rinichi functional. Reducerea dramatica a functiei poate sau nu sa fie anuntata prin
simptome si semne de alarma (precum cele prezentate mai sus). In mod normal, daca
pacientul se prezinta la spital in vederea tratarii si tinerii sub observatie a unor afectiuni
renale cronice, dializa este inceputa cu mult inainte ca starea rinichilor sa se degradeze
atat de mult incat sa apara riscul de complicatii vitale.

Dializa poate ajuta foarte mult organismul sa faca fata hipertensiunii arteriale si sa
mentina un echilibru acido-bazic si hidroelectrolitic in limite normale, chiar si in prezenta
afectiunii renale cronice. Medicul personal este cel care decide momentul din care se va
realiza hemodializa, in functie de mai multi factori printre care: starea generala de
sanatate, stare functionala a rinichilor (determinata prin teste specifice - atat sangvine cat
si urinare), semne si simptome clinice, calitatea vietii si preferinta personala a pacientului.

9
EFICIENTA

Hemodializa poate ameliora semnificativ calitatea vietii pacientilor si poate creste speranta de
viata. Totusi, hemodializa suplineste doar 10% din functia renala. Nu poate sa vindece boala
renala cronica si nici sa anuleze leziunile asociate evolutiei indelungate a acesteia.

Nu influenteaza si nici nu anuleaza evolutia insuficientei renale acute, insa este foarte
eficienta cand apar probleme de natura hidroelectrolitica ce determina aparitia unor simptome
severe. Unii pacienti care dezvolta insuficienta renala acuta raman dependenti de hemodializa
si chiar si in prezenta acesteia vor dezvolta in final insuficienta renala cronica.

Ricuri, accidente, incidente

Majoritatea complicatiilor asociate hemodializei pot fi prevenite sau tratate cu usurinta daca
pacientul este atent monitorizat in timpul fiecarei sedinte.

Complicatiile posibile pot include:

- Aparitia hipotensiunii arteriale: este considerata cea mai frecventa complicatie a
hemodializei. Apare mai frecvent la femei si la pacientii cu varsta de peste 60 de ani;
- Crampe musculare: daca apar, caracterizeaza a doua parte a sedintei de dializa;
- Aritmii;
- Pericardita: apare daca dializa nu este eficienta;
- Greturi, varsaturi, cefalee, confuzie (stare numita dezechilibru indus de dializa);
- Infectii, mai ales daca pacientul are un cateter venos ca linie de acces pentru dializa;
- Formarea trombilor si obstructia liniei de acces: mult mai frecvent pe cateter sau pe graft;

- Aparitia pruritului: este descris de foarte multi pacienti si se agraveaza adesea in timpul sau
imediat dupa finalizarea sedintei;
- Tulburari ale somnului;
- Anemie: este una din complicatiile frecvente ce apar atat ca urmare a insuficientei renale cat
si a hemodializei;
- Afectiuni osoase: apar ca urmare a incapacitatii rinichiului de a se implica in metabolismul
vitaminei D. In plus, supraproductia de parathormon, care apare in insuficienta renala, poate
scoate calciul din oase;
- Depresie, anxietate;
- Supraincarcare volemica: in cazul in care pacientul nu respecta restrictiile dietetice impuse
de catre medic;
- Hemoragii, uneori severe, in functie de tipul de acces;
- Infectii sistemice, endocardite (infectii ale valvelor cardiace), osteomielite (infectii ale

10
osului), sau chiar sepsis;
- Complicatii tehnice: emboli in dializor.

Complicatiile pe termen lung ale dializei pot include:

- Filtrarea inadecvata a sangelui (produsii de metabolism se pot acumula in organism);
- Blocarea completa a caii de acces prin trombi;
- Neuropatii;
- Aparitia unor afectiuni cardiovasculare sau chiar accidente vasculare cerebrale;
- Amiloidoza: eneori daca pacientii sunt sub hemodializa mai mult de 5 ani. Amiloidoza
indusa de dializa este o afectiune caracterizata prin depunere de proteine plasmatice in
tendoane, articulatii, determinand aparitia imobilitatii, a durerilor articulare.

Atentionari speciale
Alegerea intre hemodializa si dializa peritoneala este o optiune care tine seama si de stilul de
viata al fiecarui pacient, de alte afectiuni medicale coexistente, de particularitati ale
organismului (greutate, inaltime). Pacientii care au valori fluctuante ale tensiunii arteriale ca
urmare a hemodializei (situatie numita instabilitate hemodinamica) vor trebui chiar sa
intrerupa acest tip de tratament si se poate trece la dializa peritoneala.

Unii pacienti sunt dializati pana cand se poate aplica o alta forma de tratament, in principal
pana cand pot primi un rinichi compatibil pentru realizarea unui transplant. In cazul in care
transplantul nu are succes, se va trece din nou la dializa.

Chiar daca pacientul este hemodializat, acesta trebuie sa isi administreze tratamentul
medicamentos conform recomandarilor medicului, pentru a asigura succes global al terapiei.
Cat timp se realizeaza dializa, pacientul va primi un tratament specific. Acesta poate include
medicamente care sa mentina echilibrul hidroelectrolitic al organismului, regland in principal
concentratia ionilor de sodiu si potasiu.

Pentru prevenirea aparitiei cheagurilor sangvine (trombilor) care sa blocheze calea de acces
pentru dializa se pot prescrie anticoagulante. Hipertensiunea trebuie si ea controlata adecvat,
atat prin terapie cat si prin regim dietetic si pacientul poate primi si eritropietina care sa
stimuleze producerea medulara de eritrocite (celule rosii) pentru tratarea anemiei.

Persoanele dializate trebuie sa faca sport

11
Despre importanta pe care o are miscarea practicata intre sedintele de dializa ne
vorbeste Dr. Mihaela Baciu, medic medicina generala.

Cu totii vrem sa avem mai multa energie, musculatura tonifiata, control mai bun asupra
tensiunii arteriale, buna dispozitie sau o mai buna capacitate de concentrare psihica. Din
pacate, nu exista un astfel de medicament miraculos, dar exista ceva care le poate oferi
pacientilor dializati aceleasi beneficii: exercitiile fizice regulate.

Cum poate miscarea sa-ti imbunatateasca starea de bine daca faci dializa?

Multe dintre persoanele dializate se simt obosite, motiv pentru care renunta sa mai faca
miscare, punand mai mult accent pe odihna. Totusi, chiar daca pauza de odihna este
binevenita, este important sa ramai activ intre sedintele de dializa. Cu cat faci mai putina
miscare, cu atat organismul se va obisnui sa realizeze mai putine activitati si nu va mai face
fata efortului. Muschii vor fi mai slabiti si lipsiti de tonicitate.

Pentru persoanele dializate, activitatea fizica este importanta pentru ca:

 imbunatateste digestia;
 creste nivelul de energie;
 imbunatateste calitatea somnului;
 scade nivelul colesterolului;
 intareste musculatura si oasele;
 scade riscul aparitiei bolilor cardiovasculare, inima fiind unul din cei mai important
muschi ai organismului;
 reduce masa corporala, un efect foarte important pentru pacienti.

Miscarea ajuta atat corpul, cat si mintea

Prin practicarea regulata, miscarea stimuleaza sistemul nervos si conduce la eliberarea de

endorfine, proces care aduce cu sine combaterea stresului si a depresiei si crearea unei stari de
bine. Pe langa aceste beneficii medicale, mai sunt beneficiile sociale. Oricare dintre tipurile
de miscare practicate: plimbarile, mersul pe bicicleta, dansul, iti ofera oportunitatea de
a mari cercul de cunostinte si prieteni. Astfel, statul in casa la televizor nu va mai fi
activitatea principala de petrecere a timpului liber, ci momentele impartasite cu prietenii, cu
persoane care poate trec prin aceleasi probleme ca tine si care te inteleg.

Nu trebuie sa faci performanta

Nu trebuie sa faci un sport de performanta pentru a resimiti efectele discutate mai sus. Ba mai
mult, trebuie evitate situatiile de epuizare cauzate de activitatile sportive. De aceea, cele mai
potrivite exercitii ar fi cele de mentinere a formei fizice, cum ar fi: plimbarile, inotul,
mersul pe bicicleta, dansul. Chiar si obiceiul de a cobori din autobuz cu o statie inainte de
destinatie si a parcurge restul distantei pe jos sau mersul la cumparaturi sau gradinaritul si
chiar joaca cu nepotelul sau sesiunea de curatenie in locuinta te pot ajuta sa-ti lucrezi
organismul si sa-l mentii in forma.

12
Atunci cand vremea este una potrivnica (prea frig sau prea cald) poti realiza cateva exercitii
de flexibilitate pentru buna mobilitate a articulatiilor. De exemplu: sa cobori capul inainte si
inapoi, sa te ridici sau sa te asezi pe scaun cu mainile intinse inainte, sa faci miscari,
rotiri de brate, ridicari pe varfuri, balansari de maini si picioare.

De ce ai nevoie pentru a reusi?

 De hotarare si convingere. Chiar daca doctorul iti recomanda sa faci miscare, nimeni
in afara de tine nu iti poate pune organismul in functiune si nu-l poate antrena in
activitati fizice. Este important sa intelegi ca miscarea regulata te va face mai puternic
si mai energic;
 De sfatul medicului. Deoarece medicul tau nefrolog iti cunoaste cel mai bine starea
de sanatate si tratamentul pe care-l urmezi, el este cel mai in masura sa-ti recomande
acele tipuri de exercitii fizice pe care le poti realiza in afara oricarui pericol. Prin
urmare, nu ezita sa ai o discutie pe aceasta tema;
 De o activitate fizica placuta. Nu trebuie sa te fortezi sa realizezi un tip de miscare pe
care nu o poti suporta, pentru ca vei renunta dupa prima saptamana. Important este sa
alegi acele exercitii care iti fac placere. De exemplu, majoritatea persoanelor iubesc
plimbarile. Acestea sunt activitatile fizice cele mai putin solicitante si, in plus, sunt
sanatoase si sigure.

Si nu uita, rezultatele bune cer timp. Chiar daca vor exista perioade sau momente cand nu vei
putea realiza exercitiile fizice pe care ti le-ai propus, important este sa nu te dai batut. De
exemplu, nu este recomandat efortul fizic cand ai febra, cand ai lipsit de la unele dintre
sedintele de dializa sau cand exercitiile iti cauzeaza durere. In astfel de situatii, poti sa faci
o pauza, dar nu renunta. Este important ca miscarea sa devina parte din viata ta.

Cum sa pacalesti senzatia de sete daca faci dializa?

13
Tratamentul de dializa este o munca in echipa, in care un rol esential il are chiar
pacientul dializat. Dr. Mihaela Baciu, medic medicina generala dezvaluie 9 trucuri la
care poti apela pentru a pacali senzatia de sete.

Este foarte important ca persoanele dializate sa-si mentina greutatea uscata, pentru ca
tratamentul sa decurga fara complicatii si pentru ca viata sa nu-i fie pusa in pericol.

Ce este greutatea uscata?

O persoana sanatoasa elimina aproximativ 800-1500 ml urina pe zi, in functie de cantitatea de

lichid ingerata. Pacientii dializati urineaza insa mai putin, intre 100 si 500 ml pe zi,
deoarece rinichii lor nu mai elimina in mod corect excesul de lichid din organism. Fara
procesul de urinare, fluidele consumate sunt acumulate in corp, provocand edeme reprezentate
de umflaturi la nivelul picioarelor, mainilor, incheieturilor, chiar si al ochilor, crestere in
greutate si fluctuatii ale tensiunii arteriale, balonare si dificultati respiratorii.

Greutatea uscata este greutatea ideala a unui pacient dializat obtinuta prin eliminarea
excesului de lichid. Ea este stabilita de medic si este similara cu cea a unei persoane
sanatoase cantarite dupa urinare. Daca greutatea uscata este depasita cu mai mult de 5%, se
poate ajunge chiar la complicatii periculoase, cum este insuficienta cardiaca congestiva (stare
in care organismul este supraincarcat cu lichid, iar eficienta activitatii inimii scade, provocad
chiar si acumulare de lichid in plamani).

Cum se acumuleaza lichidul in exces?

Unul dintre factori este lipsa urinarii, datorat insuficientei renale. Alt factor este regimul
alimentar pe care, spre deosebire de procesul de eliminare al excesului de lichid prin urinare,
il putem influenta prin responsabilizare si atentie.

Exista in principal doua greseli pe care pacientii dializati le pot face:

 Sa manance sarat, determinand astfel cresterea cantitatii de sodiu in organism, deci

stimuland setea si implicit un consum mai mare de apa;
 Sa consume alimente care contin pana la 99% apa, cum este cazul ciorbelor, supelor,
iaurtului, fructelor sau legumelor.

Cum poti sa pacalesti senzatia de sete?

 Inlocuieste sarea cu alte condimente pentru a da gust mancarii. Cimbrisorul,
busuiocul sau sofranul pot fi folosite cu incredere, oferind preparatelor culinare o
savoare deosebita;
 Lichidele nu reprezinta doar ceea ce bei, ci si ceea ce mananci. De aceea, evita
felurile de mancare care au un continut ridicat de apa. Important este ca intre sedintele
de dializa sa nu iei mai mult de 3 kilograme in plus fata de greutatea ideala. Cel mai
simplu este sa iti monitorizezi greutatea, cantarindu-te;
 Incearca sa bei cu rabdare! Si daca vezi ca nu reusesti, ocupa-ti atentia cu altceva.
De exemplu, atunci cand bei, incearca sa faci conversatie cu cineva, sa citesti sau sa te

14
 uiti la televizor. Astfel, atentia iti va fi atrasa mai mult de subiectul citit sau auzit decat
de senzatia de sete
 Bea in cantitati mici, cate o gura sau doua de lichid, vei reusi sa pacalesti senzatia
de sete si sa te bucuri de savoarea lichidelor
 Foloseste o cana sau un pahar mic;
 Consuma bomboane mentolate, de preferinta fara zahar. De exemplu, unii
pacienti pacalesc senzatia de sete tinand in gura un bob de porumb sau de cafea;
 Adauga apei cativa stropi de suc de lamaie sau manca un castravete murat in otet
(fara sare), deoarece gustul acru alunga senzatia de sete;
 Cubulete de gheata inlatura senzatia de uscaciune a gurii, de aceea poti fie sa le
consumi in loc de bomboane sau sa le adaugi in lichide. Racoarea lichidelor inhiba
bautul in exces;
 Mananca ceva cand iti este sete. Mestecatul stimuleaza secretia de saliva, doar sa ai
grija sa nu fie un aliment interzis de medic.

Reusind sa iti controlezi consumul de lichide te vei simti mai bine, deoarece tratamentul de
dializa va decurge mai usor, nu vei mai avea crampe musculare sau fluctuatii ale tensiunii
arteriale. Stim ca nu este usor, dar daca urmezi indeaproape sfaturile echipei medicale
sau discuti cu medicul tau sau cu alti pacienti despre problemele pe care le intampini,
vei vedea ca nu este atat de greu pe cat pare. Nu uita ca nu esti singur in aceasta lupta!

Ce trebuie sa mananci cand faci dializa?

Principala caracteristica a regimului alimentar pe care trebuie sa-l urmezi in cazul in

care faci dializa este echilibrul, ne spune dr. Mihaela Baciu, medic specialist medicina
generala. Afla care sunt alegerile alimentare cele mai potrivite!

Nu consuma acelasi fel de mancare mai mult timp

Daca urmezi un tratament de dializa nu trebuie sa consumi mai mult timp acelasi fel de
mancare si nici sa faci excese alimentare, atentioneaza Dr. Mihaela Baciu, Manager Servicii
Pacienti in cadrul Fresenius NephroCare Romania. Alimentele contin saruri minerale
(potasiu, fosfor, sodiu) care pot afecta starea de bine a pacientilor dializati. De aceea, este

15
necesar un regim echilibrat in care pacientul trebuie sa acorde o atentie deosebita alimentelor
consumate.

Alege o dieta bogata in proteine

Dieta pacientilor dializati trebuie sa fie bogata in proteine si scazuta in sodiu, potasiu si
fosfor. Desi dializa elimina excesul de potasiu din sange, acesta se acumuleaza intre sedintele
de dializa. Potasiul contribuie la functionarea normala a muschilor, nervilor si regleaza
bataile inimii, insa acumulat in cantitati mari in organism, pune in pericol viata
pacientului. Oboseala musculara, furnicaturile in maini, picioare sau in jurul gurii, precum si
bataile neregulate ale inimii sunt simptome ale acumularii unei cantitati de potasiu peste
limita normala maxima.

Prin evitarea alimentelor bogate in fosfor, pacientii dializati reduc riscurile aparitiei
altor probleme de sanatate care afecteaza sistemul osos si inima. Fosforul este responsabil
de stimularea producerii hormonului paratiroidian, care favorizeaza eliberarea de calciul din
oase in sange. De aceea, o cantitate mare de fosfor in organism implica automat o activitate
intensa de decalcifiere a oaselor si depunerea acestuia in alte organe si in sange. Toate aceste
modificari se produc in timp, fara ca pacientul sa aiba simptome, de aceea este recomandat ca
persoanele dializate sa consume alimente proaspete, neconservate, fosforul fiind un excelent
conservant alimentar, folosit in special in conserve (de orice fel), in mezeluri, branza topita,
cascaval etc.

Sodiul este principalul factor care determina retinerea apei in organism, simptomele
fiind: picioare umflate, hipertensiune arteriala, respiratie dificila, cresterea in greutate,
ajungandu-se in timp chiar la insuficienta cardiaca. Sodiul se gaseste in mod natural in
aproape toate alimentele. Este indicat sa se inlocuiasca sarea cu alte condimente, gen
cimbrisor, busuioc, sofran, care pot compensa lipsa sarii in mancare prin garantarea altor
arome atragatoare. Pacientii trebuie sa se fereasca de conserve, mezeluri, cascaval, branza
sarata sau topita, alimente care contin cantitati considerabile de sodiu.

DE RETINUT! Sarea fara sodiu care exista in farmacii este total contraindicata
pacientilor hemodializati.

Recomandari alimentare

Este foarte important ca orice pacient dializat sa se consulte frecvent cu medicul sau nefrolog.
Teoretic, niciun aliment nu este interzis, insa unele trebuie consumate cu atentie si in cantitati
mai mici.

 Alege alimentele proaspete! Conservele, alimentele prelucrate contin mari cantitati

de fosfor si sare;
 Grasimile animale (slanina, untura, carnea grasa, smantana etc.) trebuie evitate
pe cat posibil! Consumul lor presupune un mare factor de risc pentru aparitia
arterosclerozei, o boala care afecteaza functionalitatea arterelor. Din cauza
alimentatiei, colesterolul si grasimile prezente in cantitati excesive in sange se
„infiltreaza” in peretii arterelor si afecteaza circulatia sangelui. De aceea, este de
preferat sa inlocuiesti grasimile animale cu cele de origine vegetala;

16
  Evita dulciurile consumate in cantitati mari, deoarece atunci cand glucidele sunt in
exces, ficatul le transforma in grasimi, acestea depunandu-se pe peretii vaselor de
sange, favorizand aparitia arterosclerozei;
 De preferat este dieta personalizata, deoarece necesarul caloric furnizat de alimente
difera de la un pacient la altul in functie de varsta, greutate, mod de viata activ sau
pasiv. De aceea, medicul nefrolog trebuie considerat unul dintre cei mai buni prieteni
ai pacientului dializat, el cunoscand cel mai bine nevoiele pacientului si recomandand
astfel regimul alimentar care sa-i ofere aportul caloric si de vitamine necesar pentru a
se simti cat mai bine.

Dializa este necesară când apare incapacitatea rinichilor de a funcţiona la parametri normali,
această metodă fiind folosită la eliminarea reziduurilor, toxinelor şi excesului de apă din
sânge şi restabileşte echilibrul hidroelectrolitic. Aceste funcţii sunt în mod normal îndeplinite
de rinichi.
Există mai multe tipuri de dializă: hemodializa, dializa peritoneală, hemofiltrarea,
plasmafereza, dializa hepatică. Dializa este indispensabilă în cazul insuficienţei cronice
terminale, atunci când funcţia renală este redusă la 10 -15 % din valorile normale.
Dializa îndeplineşte următoarele funcţii: elimină toxinele, sărurile şi apa în exces pentru a
preveni acumularea acestora în organism, menţine unele substanţe chimice (potasiu, sodiu şi
bicarbonat) la un nivel lipsit de riscuri şi contribuie la controlarea tensiunii arteriale.
Aparatul de dializă preia sângele din organism printr-o cale de acces vascular şi după epurare,
returnează organismului sângele printr-o altă cale. Aparatul de dializă este alcătuit dintr-o
membrană semipermeabilă, artificială pentru hemodializă şi naturală (peritoneul) pentru
dializa peritoneală. Aceasta membrană acţioneaza ca un filtru între sângele pacientului şi
soluţia a cărei concentraţie este adaptată fiecărui bolnav, după gradul de epurare care se
doreşte a fi obţinut, şi al cărei rol este de a antrena substanţele toxice acumulate în sange.
Schimburile între dializat, preparat dinainte şi sânge se produc printr-o membrană, după două
mecanisme: difuzia şi ultrafiltrarea.
Dializa reprezintă metoda de epurare a sângelui cu ajutorul unui rinichi artificial, fiind
utilizată în anumite cazuri de intoxicaţie gravă, dar este mai ales tratamentul insuficienţelor
renale acute şi cronice. Aşadar, dializa permite detoxifierea sângelui de deşeurile care sunt
eliminate în mod normal prin urină, corectarea unui eventual dezechilibru electrolitic şi
reechilibrarea pH-ului sanguin în cazul acidozei.
Persoanele diagnosticate cu insuficienţă renală terminală au ca optiuni de tratament dializa şi
transplantul renal. Deşi se recomandă efectuarea transplantului înaintea începerii dializei, dar
din cauza faptului că nu sunt suficienţi donatori, înainte de transplant se începe, adesea
efectuarea dializei. De aceea, diagnosticul precoce al acestei insuficenţei renale este

17
recomadat, însă, de cele mai multe ori, simptomele apar foarte târziu, uneori chiar înaintea
începerii dializei.
În România, conform statisticilor, aproximativ 10% dintre adulţi au boală cronică de rinichi.
Boala cronică de rinichi are cinci stadii: primele două etape presupun leziuni ale rinichiului,
stadiile trei şi patru, se caracterizează prin scăderea funcţiei rinichilor, ultima fază, cea de
substituţie, de ajutor fiind dializa şi transplantul de rinichi.

18