Penicilină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Penicilină

Structura chimică generală a penicilinelor

Identificare

KEG
C00395  
G

InChI [ascunde]
InChI=InChI=1S/C16H18N2O4S.Na/c1-
16(2)12(15(21)22)18-13(20)11(14(18)23-16)17-
10(19)8-9-6-4-3-5-7-9;/h3-7,11-12,14H,8H2,1-2H3,
(H,17,19)(H,21,22);/q;+1  

Penicilinele reprezintă un grup de antibiotice beta-lactamice derivate din speciile

de fungi din genul Penicillium. Cu toate că descoperirea primei peniciline este
atribuită lui Alexander Fleming (1928),[1] în anul 1870 medicul englez John Scott
Burdon-Sanderson descoperise deja o legătură între mucegai și cultivarea
bacteriilor. Cele mai cunoscute exemple sunt penicilinele
naturale: benzilpenicilina (penicilina G) și fenoximetilpenicilina (penicilina V).
Aproximativ 10% dintre pacienții aflați în tratament raportează reacții alergice la
peniciline; totuși, până la 90% dintre aceștia nu sunt de fapt alergici. [2] Reacțiile
alergice grave pot apărea doar la un procent de 0,03% dintre pacienți. [2]
Penicilinele acționează în special asupra bacteriilor Gram-pozitive. În prezent multe
tulpini de bacterii au devenit rezistente la terapia cu peniciline din cauza folosirii
iraționale a antibioticelor penicilino-rezistente.

Cuprins

 1Istoric
 2Obținere
o 2.1Biosinteză
o 2.2Semisinteză
 3Structura chimică
 4Clasificare
o 4.1Peniciline naturale
o 4.2Peniciline rezistente la β-lactamaze (grupul M)
o 4.3Aminopeniciline
o 4.4Carboxipeniciline
o 4.5Ureidopeniciline
 5Farmacologie
 6Importanță
 7Note
 8Vezi și
 9Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]
În 1928 Alexander Fleming a arătat cum poate fi obținută penicilina din
ciuperca Penicillinum.[3] Dar pentru obținerea unui medicament eficace, a fost
necesară activitatea australianului Howard Florey, a germanului Ernst Boris Chain și
a britanicului Norman Heatley.
Și medicul englez John Burdon-Sanderson a încercat aceeași metodă înaintea lui
Fleming, dar produsul obținut era prea toxic.
Penicilina a intrat în terapie în anul 1942.[4]

Obținere[modificare | modificare sursă]
Biosinteză[modificare | modificare sursă]

Schema biosintezei penicilinei G

Penicilele naturale (G și V) sunt metaboliți secundari produși de unele specii

de Penicillium. Trei etape principale sunt necesare pentru biosinteza penicilinei
G (benzilpenicilinei):

 Prima etapă este o reacție de condensare a trei aminoacizi: acidul L-α-

aminoadipic, L-cisteina și L-valina, în urma căreia se obține o tripeptidă.[5][6]
[7]
 Înaintea reacției de condensare propriu-zise, L-valina este epimerizată la D-
valină.[8][9] Tripeptida care se obține este δ-(L-α-aminoadipil)-L-cisteinil-D-valina
 (ACV). Ambele reacții, de epimerizare și de condensare, sunt catalizate de
enzima δ-(L-α-aminoadipil)-L-cisteinil-D-valin-sintetaza (ACVS), o peptidă non-
ribozomală.
 A doua etapă a biosintezei penicilinei G este conversia oxidativă a tripeptidei
liniare într-o moleculă biciclică denumită izopenicilină N, cu ajutorul enzimei
izopenicilin N-sintetază (IPNS), codificată de gena pcbC.[5][6] Izopenicilina N este
un intermediar fără activitate antibiotică. [8]
 Ultima etapă este o reacție de transamidare catalizată de izopenicilin N-N-
aciltransferaza, în care restul α-aminoadipil din izopenicilina N este înlocuit cu
un rest fenilacetic.[5]
Semisinteză[modificare | modificare sursă]

Acidul 6-aminopenicilanic

Penicilinele de semisinteză sunt obținute în urma reacției de acilare a acidului 6-

aminopenicilanic (6-AP), care se obține la rândul său din penicilinele naturale (G și
V) prin reacții de dezacilare pe cale enzimatică sau chimică. [10] Cele mai bune
metode de dezacilare pentru obținerea acidului 6-aminopenicilanic sunt cele
enzimatice, deoarece se realizează într-o singură etapă (spre deosebire de
dezacilarea pe cale chimică), fără utilizarea unor compuși toxici și este necesară
prezența unei singure enzime (penicilin-deacilază). [11]

Structura chimică[modificare | modificare sursă]

Penicilinele au la bază un sistem heterociclic numit penam format prin condensarea
unui ciclu azetidin-2-onic (I) cu un ciclu tiazolidinic (II) (vezi imaginea alăturată).
Atomii de carbon 2, 5, 6 sunt asimetrici, având configurațiile absolute [2S, 5R, 6R].
Prezența celor trei atomi de carbon asimetrici face ca penicilinele să fie substanțe
optic active. Pe lângă radicalii din imagine, penicilina G, V și ampicilina, mai există și
alte tipuri de peniciline: penicilina F (pentenil penicilina): R= CH 3-CH2-CH=CH-CH2

Clasificare[modificare | modificare sursă]
Peniciline naturale[modificare | modificare sursă]

 Penicilină G = benzilpenicilină - antibiotic

 Penicilină K
 Penicilină N
 Penicilină O
 Penicilină V = fenoximetilpenicilină - antibiotic
Peniciline naturale retard
 Benzatin benzilpenicilină
 Procain benzilpenicilină
Peniciline rezistente la β-lactamaze (grupul M)[modificare | modificare
sursă]

 Meticilină
 Nafcilină
Izoxazolilpeniciline

 Oxacilină
 Cloxacilină
 Dicloxacilină
 Flucloxacilină
Aminopeniciline[modificare | modificare sursă]

 Ampicilină
 Amoxicilină
 Pivampicilină
 Hetacilină
 Bacampicilină
 Metampicilină
 Talampicilină
 Epicilină
Carboxipeniciline[modificare | modificare sursă]

 Carbenicilină
 Carindacilină
 Ticarcilină
 Temocilină
Ureidopeniciline[modificare | modificare sursă]

 Azlocilină
 Mezlocilină
 Piperacilină

Farmacologie[modificare | modificare sursă]
Există două forme uzuale de penicilină: Penicilina G (forma injectabilă) și Penicilina
V (forma acidorezistentă, care se poate administra oral). Penicilina este un antibiotic
cu un spectru bactericid relativ redus contra germenilor gramnegativi, ceea ce a
determinat obținerea derivatelor ei ca ampicilina care are un spectru bactericid
contra gramnegativilor și grampozitivilor.

Importanță[modificare | modificare sursă]
Această clasă de medicamente a avut un puternic impact asupra medicinei. Până la
descoperirea antibioticelor, infecțiile produse de răni și boli precum sifilisul erau
aproape întotdeauna mortale.
În mai puțin de un secol de când penicilina a fost descoperită, antibioticele au salvat
peste 200 de milioane de vieți.[12]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ http://205.188.238.181/time/time100/scientist/profile/fleming.html
2. ^ a b Gonzalez-Estrada A, Radojicic C (mai 2015). „Penicillin allergy: A practical guide for
clinicians”. Cleveland Clinic Journal of Medicine. 82 (5): 295–
300.  doi:10.3949/ccjm.82a.14111.  PMID  25973877.
3. ^ „Discovery and Development of Penicillin”. American Chemical Society. Accesat în 30 august
2015.
4. ^ Oxford Handbook of Infectious Diseases and Microbiology. OUP Oxford. 2009.
p. 56.  ISBN  978-0-19-103962-1.
5. ^ a b c Al-Abdallah Q, Brakhage AA, Gehrke A, Plattner H, Sprote P, Tuncher A (2004). „Regulation
of Penicillin Biosynthesis in Filamentous Fungi”. În Brakhage AA. Molecular Biotechnology of
Fungal beta-Lactam Antibiotics and Related Peptide Synthetases. Advances in Biochemical
Engineering/Biotechnology. 88. pp. 45–90. doi:10.1007/b99257.  ISBN  978-3-540-22032-9.
6. ^ a b Brakhage AA (septembrie 1998). „Molecular regulation of beta-lactam biosynthesis in
filamentous fungi”. Microbiology and Molecular Biology Reviews.  62  (3): 547–85.  PMC 98925 
. PMID 9729600.
7. ^ Schofield CJ, Baldwin JE, Byford MF, Clifton I, Hajdu J, Hensgens C, Roach P (decembrie
1997). „Proteins of the penicillin biosynthesis pathway”. Current Opinion in Structural
Biology.  7 (6): 857–64. doi:10.1016/s0959-440x(97)80158-3.  PMID  9434907.
8. ^ a b Martín JF, Gutiérrez S, Fernández FJ, Velasco J, Fierro F, Marcos AT, Kosalkova K
(septembrie 1994). „Expression of genes and processing of enzymes for the biosynthesis of
penicillins and cephalosporins”.  Antonie van Leeuwenhoek. 65 (3): 227–
43.  doi:10.1007/BF00871951. PMID 7847890.
9. ^ Baker, W. L., Lonergan, G. T. "Chemistry of Some Fluorescamine-Amine Derivatives with
Relevance to the Biosynthesis of Benzylpenicillin by Fermentation". J Chem Technol Biot. 2002,
77, pp1283-1288.
10. ^ Synthesis of Penicillin: 6-Aminopenicillanic Acid in Penicillin Fermentations - F. R. Batchelor, F.
P. Doyle, J. H. C. Nayler & G. N. Rolinson. Nature 183, 257-258 (24 January
1959) doi:10.1038/183257b0
11. ^ Ferreira ALO; Giordano RLC; Giordano RC. (2004) Improving selectivity and productivity of the
enzymatic synthesis of ampicillin with immobilized penicillin G acylase în Brazilian Journal of
Chemical Engineering 21 (4), doi:10.1590/S0104-66322004000400002
12. ^ CosmosMagazine.com

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Antibiotic beta-lactamic
 Cefalosporină
 Carbapenemă