TRANSFORMAREA VORBIRII DIRECTE ÎN VORBIRE INDIRECTĂ

Literatura este un joc al cuvintelor: frumos şi plăcut pentru cel care îl înţelege, dar
neinteresant pentru cel care stă deoparte. Putem încerca împreună, pas cu pas, să
înţelegem regulile acestui joc.

În această lecţie vom vorbi despre:

► Ce înseamnă vorbirea directă?

► Ce înseamnă vorbirea indirectă?

► Cum se face trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă?

I.Ce estevorbirea directă?

Literatura şi viaţa sunt foarte asemănătoare. Un scriitor are capacitatea de a observa oamenii,
de a-şi imagina anumite întâmplări şi dialoguri. Şi noi putem face astfel!

Să ne imaginăm următoarea conversaţie dintre doi prieteni:

- Mihai, te-am văzut acum două zile, pe lângă Palatul Copiilor. Cu cine stăteai
de vorbă?

- Cu un coleg de la cursul de karate. Dar tu, Bogdane, ce treabă aveai la

Palatul Copiilor?

- Aa, urmez un curs de desen. Este foarte instructiv.

Ce observăm? Textul dat cuprinde vorbirea unor personaje, adică un dialog.

1
 Reţine!

Vorbirea directă înseamnă redarea întocmai a cuvintelor personajelor. În

scris, vorbirea directă este marcată cu ajutorul liniilor de dialog.

1. Vorbirea directă presupune transpunerea întocmai a cuvintelor celui care vorbeşte (text
dialogat).
2. În vorbirea directă ne folosim de verbe de declaraţie: a zice, a spune, a ţipa, a murmura, a
striga.
3. După verbele de declaraţie se utilizează două puncte [:]
4. Înaintea textului reprodus se utilizează linia de dialog [ –– ]
5. În alte situaţii, verbele de declaraţie lipsesc, acest procedeu dinamizând acţiunea.
6. În comunicare, verbele şi pronumele sunt folosite la toate persoanele.

Exemplu:
„– Mamă, nu e aşa că o să mă fac bine? Nu e aşa c-o să merg şi eu să-mi arăţi cetăţi mari şi
râuri şi marea?
– Da, mamă, răspundea prepeliţa, silindu-se să nu plângă.”
(Ioan Al.Brătescu-Voineşti - Puiul)

II.Ce este vorbirea indirectă?

În viaţa obişnuită, când vorbim, suntem adeseori puşi în situaţia de a reproduce cuvintele
unei persoane.

Imaginează-ţi că ai fost de faţă la discuţia de mai sus. Poţi să povesteşti cuiva ce au discutat
cei doi prieteni?

Pentru a reda corect vorbele celor doi prieteni urmăreşte cu atenţie etapele următoare:

1. Citeşte textul cu voce tare. Încearcă să respecţi semnele de punctuaţie şi să ai o intonaţie potrivită.

2. Reia lectura textului şi observă:

a) Când şi unde l-a văzut Bogdan pe Mihai?

b) Cu cine stătea de vorbă Mihai?
c) Din ce cauză se afla Bogdan la Palatul Copiilor?

Verifică răspunsurile:

a) Bogdan l-a văzut pe Mihai cu două zile în urmă, la Palatul Copiilor.

2
 b) Mihai stătea de vorbă cu un coleg de la cursul de karate.
c) Bogdan se afla la Palatul Copiilor deoarece urma un curs de desen.

Dacă ai înţeles bine textul, putem începe exerciţiul !!!!!

Trebuie să redai ceea ce au spus cei doi băieţi. Încearcă să faci acest lucru pe caiet, pentru a
putea compara cu răspunsul de mai jos:

Bogdan i-a spus lui Mihai că l-a văzut cu două zile în urmă, la Palatul Copiilor şi l-a întrebat cu
cine stătea de vorbă. Mihai a răspuns că vorbea cu un coleg de la cursul de karate. Apoi, l-a întrebat şi
el pe Bogdan de ce se afla la Palatul Copiilor. Bogdan a răspuns că urmează un curs de desen, care i
se pare foarte instructiv.

Ce observăm? În acest moment, textul nu mai cuprinde un dialog. Personajele nu vorbesc

unul cu celălalt. Vorbele lor au fost redate („povestite”) de noi.

Reţine!
Vorbirea indirectă înseamnă redarea cuvintelor personajelor în mod indirect (ca şi cum am
povesti cuiva ceea ce s-a spus). În scris, vorbirea indirectă nu este marcată prin linii de
dialog.

1. Vorbirea indirectă presupune reproducerea sub forma povestirii a celor exprimate de cineva.

2. În vorbirea indirectă nu există posibilitatea dialogului şi a citării.

3. Se folosește doar persoana a III-a.

4. Nu sunt admise propoziţiile după care utilizăm semnul întrebării şi nici verbele care arată o

poruncă.

5. Şi în vorbirea indirectă apar verbele de declaraţie urmate, de obicei, de cuvintele că, să şi o

propoziţie secundară.

6. Sunt folosite doar propoziţii enunţiative (la sfârşitul cărora se pune punctul).

7. Există posibilitatea utilizării tuturor modurilor verbului.

3
 Exemplu:

„Şi a pus părintele pravilă şi a zis că în toată sâmbăta să se procitească băieţii şi fetele, adică să asculte
dascălul pe fiecare de tot ce-a învăţat peste săptămână.”

(Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

Trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă

Citeşte şi compară exemplele de mai jos:

a) Cristina a spus: - Abia aştept să ajung la bunici. Vom sărbători ziua bunicului meu.

b) Cristina a spus că abia aşteaptă să ajungă la bunici, unde va sărbători ziua bunicului ei.

Ce observăm?

În primul exemplu întâlnim vorbirea directă, iar în cel de-al doilea, vorbirea indirectă.

Reţine!

În comunicarea zilnică suntem nevoiţi să alternăm vorbirea directă cu vorbirea indirectă. Scriitorii
folosesc frecvent vorbirea directă şi vorbirea indirectă în operele lor.

VORBIRE DIRECTĂ VORBIRE INDIRECTĂ

”Dar vocea de dincolo adaugă: Vocea de dincolo (servitoarea) o strigă insistent pe

- Coniţă! Uite Ionel! Vrea să-mi răstoarne
maşina!… Astâmpără-te, că te arzi!
- Ionel! Strigă iar madam Popescu; Ionel vin’ la
mama!
- Sări, coniţă! Varsă spirtul ! s-aprinde!
- Ionel! Strigă iar mama, şi se scoală repede să
meargă după el.
(I.L.Caragiale, Vizită)
doamna, adăugând că Ionel vrea să-i răstoarne
maşina, apoi îi spune lui Ionel să se astâmpere,
pentru că se va arde.
Madam Popescu îl cheamă pe Ionel la ea.
Și mai îngrijorată, slujnica o roagă pe stăpână să
îi sară în ajutor, fiindcă Ionel varsă spirtul şi se
poate aprinde ceva.
Mama îl strigă iar pe Ionel şi se ridică repede să
meargă după el.

MODIFICĂRI:
- eliminarea liniei de dialog.
- transformarea verbelor și pronumelor de la pers. I
și a-II-a, în pers. a-III-a
- semnalarea replicilor prin verbe de declarație(a

4
 striga, a spune, a ruga, etc.)care sunt urmate de
cuvintele: că, să, dacă,etc.
- reproducerea cât mai exactă a cuvintelor
vorbitorului cu ajutorul povestirii.

“ – Da ce stai aşa pe gânduri, luminate crăişor?
zise baba. Alungă mâhnirea din inima ta, căci
norocul îţi râde din toate părţile şi nu ai de ce să
fii supărat! Ia mai bine miluieşte baba cu ceva!
- Ia lasă-mă-ncolo, mătuşă, nu mă supăra, zise
fiul craiului. Acum am altele pe capul meu. “
(Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)
Baba îl întrebă pe crăişor de ce stă aşa de supărat
şi îl îndemnă să alunge mâhnirea din inima lui,
căci norocul îi râde din toate părţile şi nu are de
ce să fie supărat. Apoi, baba îi cere s-o miluiască
cu ceva.
Feciorul, supărat, îi cere babei să-l lase în
pace pentru că are altele pe capul său.

Provocare:
Realizează trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă pentru exerciţiul următor:

- Unde ai plecat, Costele? întrebă tanti Fira.

- Mă duc să-i duc tatei uneltele de care are nevoie.

Răspunsul tău:

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

5
 SCHEMA LECȚIEI

VORBIREA DIRECTĂ VORBIREA INDIRECTĂ

 reprezintă reproducerea întocmai a spuselor  reprezintă reproducerea sub forma povestirii a

cuiva; spuselor cuiva;
 în prim-plan este vorbitorul;  dispare linia de dialog;
 înaintea textului reprodus se utilizează linia de  NU se folosesc semnul întrebării şi semnul
dialog ; exclamării, acestea fiind înlocuite cu verbe
 predomină propoziţiile interogative şi prcum: întreabă, se miră etc.
exclamative;  se folosesc numai propoziţii enunţiative;
 verbele sunt, în general, la persoana I şi a II-a;  verbele trec de la persoana I şi a II-a, la
 se folosesc verbe la modul imperativ ; persoana a III-a;
 apar şi verbe de declaraţie; a zice, a spune etc ;  verbele la modul imperativ trec la modul
 după aceste verbe se folosesc două puncte ( :) ; conjunctiv;
 se folosesc substantive în cazul vocativ ;  se folosesc verbe de declaraţie (zice, spune)
urmate de cuvinte precum: că, să, casă, dacă,
unde etc.

6
 TEMĂ!!!!!!!!

1. 2.

Transformaţi în vorbire indirectă dialogul din Citiţi cu atenţie textul de mai jos. Stabiliţi câte
textul următor: personaje vorbesc. Transformaţi textul în
dialog.
“- De vânzare-ţi e găinuşa ceea ... măi băiete?
- De vânzare, moşule! Un lup văzu o capră care păştea deasupra unei
- Şi cât cei pe dânsa? peşteri prăpăstioase. Nefiind în stare să ajungă la
- Cât crezi şi dumneata că face! ea, o sfătui să coboare, ca nu cumva să cadă, aşa,
- Ia ad-o-ncoace la moşu , s-o din nebăgare de seamă, spunându-i de asemnea
drămăluiască!” că e mai bună păşunea jos, la el, fiindcă toată
iarba tocmai a dat în flaore.
(Ion Creangă, Amintiri din copilărie) Capra i-a zis că ştie că nu o cheamă ca să
pască, ci pentru că el duce lipsă de hrană.

3. 4.

Ai fost cu fratele tău la film. Ţie ţi-a plăcut Ordonează replicile din dialogul de mai jos.
fimul, lui nu i-a plăcut. Scrie un dialog de 4-6 ”- Tată-moşule, zise fetiţa, de ce zboară păsările ?
replici în care să redai discuţia pe care ai - În ţara cocorilor.
purtat-o cu fratele tău. - Păi, raţele nu au aripi ? De ce nu
zboară ?
- Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul,
sorbind-o din ochi.
- Tată-moşule, da cocorii unde se duc când
se duc?
- Zboară, zise bătrânul, dar pe jos.”

(Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul)