INGRIJIREA

PACIENTULUI CU
PNEUMOTOROX

Cojocaru Daiana-Alexandra
anul III A
Pneumotoraxul (plamani colabati) este definit prin prezenta de aer in spatiul
pleural. Termenul „pneumotorax” inseamna”aer in torace” (pneu=aer,
torax=torace). Aceasta traducere nu este chiar corecta, deoarece aerul se
acumuleaza exclusiv in spatiul dintre cele doua foite pleurale.
Pneumotoraxul poate fi spontan, cand apare fara a exista un traumatism
toracic in antecedente sau traumatic atunci cand a avut loc un asemenea
eveniment in trecut.
 Pneumotoraxul compresiv apare atunci cand presiunea din interiorul
spatiului pleural este pozitiva pe toata durata ciclului respirator.
 In pneumotoraxul spontan exista niste bule (chisturi mici) subpleurale
care se rup in cavitatea pleurala. Aceasta forma apare foarte frecvent
la fumatori sau la cei care au o afectiune pulmonara anterioara si este
de multe ori recidivant; se mai poate produce si prin barotrauma la
persoanele sanatoase (zbor la altitudine mare sau plonjon in apa de la
inaltime).

Pneumotoraxul survine cel mai adesea brusc, prin junghi toracic

unilateral, iradiat spre umar, intregul torace sau abdomen, violent,
accentuat de tuse si insotit de dispnee intensa (dificultate de a
respira). Jumatatea de torace afectata este destinsa, imobila la
respiratie si sunt prezente o serie de semne caracteristice.
Diagnosticul este confirmat de radiografia toracica. Pneumotoraxul se
poate manifesta mai mult sau mai putin pronuntat: cantitatile de aer
care patrund intre pleure pot fi minimale, astfel incat simptomele
resimtite de bolnav sunt neglijabile, dar poate sa apara si asa-numitul
„pneumotorax spontan”, care ameninta viata datorita limitarii drastice
a functiei respiratorii si circulatorii. Pneumotoaxul spontan apare
atunci cand aerul patrunde in spatiul pleural printr-o alveola
pulmonara sparta, al carei orificiu se inchide in faza expiratorie a
respiratiei, astfel incat la fiecare inspiratie – asemenea unui ventil
-patrunde tot mai mult aer in spatiul pleural, care nu mai
poate iesi. Datorita faptului ca presiunea interpleurala creste foarte
mult, plaman afectat colabeaza si devine inutilizabil in
 procesul respiratiei. Presiunea crescanda impinge mediastinul si inima,
ceea ce duce la colabarea celuilalt plaman.
 Complicatiile care pot aparea sunt: insuficienta respiratorie
acuta insotita sau nu de insuficienta circulatorie, intarzierea
reexpansionarii, asocierea altor revarsate pleurale (aseptice,
purulente sau sangvinolente) si recurenta pneumotoraxului.
 Tratamentul pentru pneumotorax isi propune sa combata
durerea si dispneea (prin decomprimarea plamanului si
tratament cu antalgice, antitusive si oxigen), sa reexpansioneze
plamanul si sa previna recidivele (prin eliminarea cauzei sau/si
simfizarea pleurei – adica se creeaza o adeziune a pleurei care va
impiedica o viitoare acumulare de aer in cavitatea pleurala).
ETIOLOGIE
Pneumotoraxul spontan apare in mod intamplator, fara o cauza exterioara,
prin pocnirea alveolelor pulmonare.
Pneumotoraxul idiopatic este cel mai frecvent, apare fara o cauza anume si
afecteaza persoanele slabe, inalte, cu varsta sub 40 de ani.
MANIFESTARI CLINICE SI DIAGNOSTIC
Pneumotoraxul se poate asocia cu simptome diverse sau, in functie de
extinderea leziunii, poate sa ramana asimptomatic. In cazurile grave insa,
plamanii pot colaba, cu afectarea ambilor pulmoni sau a unuia singur.
Bolnavii simt dispnee severa si dureri puternice in piept, care pot iradia in
umeri, de partea afectata, sau in abdomen, cu riscul de a indica, in mod fals,
un diagnostic de infarct de miocard sau durere abdominala acuta. Ocazional
apare tuse uscata, latratoare.
Daca pneumotoraxul este traumatic, se poate acumula aer in piele la nivelul
leziunii sau la locul punctiei (emfizem cutanat).
Pneumotoraxul sufocant sau cu supapa se manifesta cu dispnee paroxistica.
Ritmul cardiac creste (tahicardie ) iar datorita perturbarii circulatiei normale
scade tensiunea arteriala. Sangele stagneaza in vene, cu risc de insuficienta
respiratorie, soc si chiar deces.
Diagnostic
Diagnosticarea pneumotoraxului se poate face chiar pe baza
simptomatologiei, prin chestionarea pacientului (anamneza) si cu ajutorul
rezultatelor de la examenul clinic. In cadrul examenului clinic se asculta
plamanii si se percuta cutia toracica. Sunetele respiratorii sunt slabe sau
lipsesc complet, sunetul de percutie e mat pe partea afectata. Miscarea
respiratorie a cutiei toracice este limitata in dreptul pulmonului afectat. Daca
zgomotele cardiace nu se aud unde trebuie si percutia cardiaca releva sunete
stinse, se banuieste un pneumotorax sufocant. Se poate masura atat
cantitatea de oxigen din sange, cat si cea de dioxid de carbon. Ambele
cantitati sunt normale la plamanii sanatosi, dar procentul de oxigen scade in
patologiile pulmonare, iar cel de dioxid de carbon creste. Radiografia toracica
arata de obicei colabarea unuia dintre pulmoni. In cazul unui pneumotorax
sufocant se observa foarte clar modificarea pozitiei inimii, respectiv a
mediastinului (spatiul dintre cele doua cavitati pleurale). Modificari de
pozitie mai putin vizibile apar si in formele mai usoare de pneumotorax
Tratament si evolutie
Pneumotoraxul simplu se trateaza prin oxigenoterapie. Aerul din spatiul
pleural se resoarbe in corp in interval de cateva zile. Cantitatile mai mari de
aer se resorb intrun interval de doua pana la patru saptamani. Datorita
faptului ca nu se poate sti daca orificiul din pleura se va inchide de la sine sau
daca apar complicatii, se poate sustine din exterior procesul de eliminare a
aerului prin introducerea unei canule mici intre coastele a doua si a treia.
Daca pneumotoraxul apare de doua ori consecutiv pe aceeasi parte sau nu se
amelioreaza deloc, se poate ajunge la interventie chirurgicala, care consta fie
in suturarea bulelor de emfizem care au pocnit, fie in indepartarea unei parti
din pulmon. Foitele pleurale pot fi lipite prin injectarea de tetraciclina sau de
fibrina in spatiul pleural. In cazul pneumotoraxului sufocant se impune
eliminarea de urgenta a aerului din spatiul pleural pentru salvarea vietii
pacientului. Daca in spatial pleural se acumuleaza sange (hemotorax )sau
puroi (emfizem), se pune un tub de dren pentru eliminarea fluidelor. Uneori
se procedeaza la eliminarea aerului cu ajutorul drenajului de tip Bülau.
Procedura de eliminare a aerului se face prin introducerea unui furtun la
nivelul cutiei toracice si aplicarea unei presiuni minime.
Daca pneumotoraxul provoaca o infectie, se recomanda tratament cu
antibiotice. Pneumotoraxul inchis poate sa apara si prin barotrauma, care
apare la respiratia artificiala, datorita presiunii prea mari. Pneumotoraxul
apare cel mai frecvent sub forma unei complicatii respiratorii la persoanele
cu sindrom de insuficienta respiratorie acuta.
Evolutie
Toate formele de pneumotorax prezinta un risc acut pentru viata pacientului,
mai ales daca recidiveaza. Cea mai grava complicatie, cu potential letal, este
pneumotoraxul sufocant sau cu ventilatie, care limiteaza drastic functia
respiratorie si functia circulatorie. In cazul pneumotoraxului spontan
prognosticul este bun, mai ales ca acesta apare de regula la persoane fara
probleme anterioare de sanatate si se vindeca de la sine. Pneumotoraxul
operat prezinta sanse de vindecare de 95%, cu un risc foarte scazut de
recidiva in locul unde s-a intervenit chirurgical.
Prognosticul pneumotoraxului traumatic depinde de gravitatea leziunilor de
baza.
Preventie
Datorita faptului ca in cazul pneumotoraxului idiopatic nu se cunoaste cauza,
nu exista o modalitate de prevenire a sa.
Tablou clinic:
- debut brusc cu junghi toracic, unilateral, iradiat spre umar, apoi in intreg
toracele si uneori in abdomen, violent, accentuat de tuse si acompaniat de
dispnee intensa cu polipnee
- la examenul clinic obiectiv – hemitorace destins, imobil cu respiratia , cu
spatii intercostale largite, consta in tratarea afectiunilor de baza.
Pneumotoraxul
 Presiuni normale
• P. Atm (760 mm Hg)
• P. intrapulmonara (760 mm Hg)
• P Intrapleurala (755 mm Hg)
• Elasticitatea pulm onului = -5 cm H2O
 Simptomatologie
• Miscari toracice asimetrice
• Deteriorare brusca a starii generale si disconfort evident
• Polipnee
• Hipersonoritate la percutie
• Zgomote respiratorii atenuate sau
abolite, zgomote cardiace eventual deplasate.
• Cianoza importanta
• Tahicardie
• Desaturare importanta cu dificultatea
corectarii chiar cu parametrii important

Ingrijiri in urgenta
• Cresteti FiO2
• Ventilati cu balon si masca: volume mici, frecventa crescuta.
• Monitorizare respiratorie:
-clinic
-saturatie
-PO2-PCO2 transcutanata

Ingrijiri in urgenta
• Monitorizare hemodinamica.
-FC
-TA
 Monitorizarea temperaturii
Pregatiti sistemul de evacuare sub aspiratie continua
Tehnica drenajului de urgenta
• Pregatiti fluturasul, adaptati robinetul si seringa de 20 ml
ce va contine 5 ml ser fiziologic
• Pozitionati coipul in decubit dorsal

Dezinfectie
• Introduceti flucturasul in spatiul 2 i.c. pe li nia
mamelonara 8evitati areola9, cu varful spre
exterior in directie oblica si in sus sub un unghi de 45° cu
peretele toracic
• Cand pleura este strapunsa se vor obti ne cateva bule la aspiratia seringii
• Pneumotoraxul este evacuat
• Efectuati o rx. toracica in urgenta
• Pregatiti materialul pentru drenaj toracic
continuu

Drenajul continuu
• Necesita trocar special (tip,,pig-tail ») si sistem inchis, steril, din plastic lasat
pe loc (tip Pleur-Evac)
• Sistemul permite atat drenajul cat si aspirarea
continua cu presiune controlata

Drenajul continuu
• Premedicatie cu 1 doza morfina
(antalgic) +/- Dormicum (sedativ) cu 10 min. inaintea
punctionarii.
• N.B. Poate afecta respiratia spontana
daca se depaseste doza antalgica!
• Plasarea respecta tehnica sterila,
localizarea in sp. 2 i.c. si necesita presiuni de evacuare
de 5 cmH2O
• Fixarea pansamentului
• Rx. zilnice sau cand se impun
Ablatia drenajului toracic
• Absenta bulelor in sistemul de evacuare
• Rx. - fara colectie aer/lichid