Curs 3(8.03.

2016)Textele primei perioade a limbii române literare vechi (secolul al XVI-lea –

cca 1640). Particularităţi fonetice, morfosintactice,lexicale şi stilistice ale limbii din secolul al
XVI-lea şi prima jumătate a secolului al XVII-lea
Rodica Zafiu: Istoria limbii române literare (Curs, III), 2016

1.Introducere: studiu filologic şi studiu lingvistic

2. Principalele caracteristici lingvistice
2.1. Generalităţi
2.2. Fonetică
2.3. Morfologie
2.4. Sintaxă
2.5. Formarea cuvintelor
2.6. Lexic
2.7. Stil

1. Introducere: studiul filologic şi studiul lingvistic

Studiul filologic:
•Manuscris / tipăritură
•Manuscris: copie sau original?
Filiaţia
•Traducere? Sursa
•Datare (a copiei / a originalului)
•Localizare
•Autorul
•Curentul religios sau cultural

Studiul lingvistic:
•Fonetică
•Morfologie
•Sintaxă
•Formarea cuvintelor

1
•Lexic
•Stil

2. Principalele caracteristici lingvistice

2.1. Generalităţi
.traduceri / originale (diferenţe mai ales în sintaxă şi lexic)
.variaţii dialectale (diferenţe mai ales în fonetică şi lexic)
-două tipuri principale
(a) aria nordică: Moldova, Nordul Transilvaniei, Banat-Hunedoara
(b) aria sudică: Muntenia, Oltenia, Sudul Transilvaniei
-totuşi: circulaţia cărţilor şi copierea manuscriselor produc interferenţe

2.2. Fonetică
-oscilaţii, chiar în acelaşi text
-constituirea unei tradiţii grafice
A. Fonetisme vechi –conservatorism
B. Inovaţii
C. Diferenţe dialectale

A. Fonetisme vechi (mai apropiate de etimon)

Vocalism
•î: îmbla < AMBULARE
Înemă <ANIMA
•ă: rădica < ERADICARE
Fămeie < FAMILIA
Blăstema < lat. pop. blastimare< BLASPHEMARE
Cătră < CONTRA
părete < PARIETEM (PARIES, -TIS)
• e: den < DE + IN
Nece < NEQUE

2
 Derept < DIRECTUS
-forme nesincopate: derept < DIRECTUS
Şi în împrumuturi:
•samă < magh.szám
•lăcui < magh. lakni
•obiceai < sl. obyčaj
•macar < ngr. µ..... „sădea Dumnezeu!”, din gr. µ....... „fericit”

Consonantism
•rumpe < RUMPERE
•svent <sl. sventu
•hiclean < magh. Hitlen

B. Evoluţii generale
-începe reducerea diftongilor (rar)

Leage > lége > lege < LEGEM (LEX, -GIS)

-începe să dispară -u final: -u, ´
Omu > omu > om
Ex.: Coresi, Tâlcul evangheliilor: elu... întru întunearecu... credu... amu dzisu
-dispută lingvistică
-păstrat până azi regional (plenison sau şoptit)
-începe să dispară –iu final (etimologic sau analogic)
Sufixe: -ar < -ariu < -ARIUS
-tor < -toriu < -TORIUS
rotariu, datoriu
ceriu –prin analogie (< CAELUM)

C. Diferenţe dialectale

3
.î / îi
•N: câne, mâne, pâne
•S: câine, mâine, pâine (inovaţie –epenteză)
Coresi, Psaltirea 1577 –mânile câinilor
BB. 1688 –den mâna câinelui/ modern: din ghearele câinilor
Izbăveaşte de la sabie sufletul mieu şi den mâna câinelui

.închiderea lui e neacc. la i în poziţie mediană sau finală

N –mai des: ficior, oamini, di, pri (Pravila retorului Lucaci)
S –mai rar (dar: oamin–Neacşu, 1521)
-en-> -inmai ales S: cuvente> cuvinte, mente> minte

.-diftongul ea final redus la [ę](edeschis) / é mai ales în N; rar

mea > mé

.pronunţarea dură a unor consoane –mai ales în N

mărg, sară, dzîc, toţ
s, ţ, dz, labialele m, v, p transformă elementele palatale:
e>ă
i>î
dift. ea > a
i devocalizat dispare

.africatele dz şi d.-
-se conservă în Nord: dzi, dzice / gios, giude
-evolează (prin simplificare) la z şi j (fricative): zi, zice / jos, jude în Sud

Rotacismul
-nu afectează cuvinte de origine slavă –ex. rană

4
-vechi sau explicabil prin diferenţa n slab / nforte (A. Avram) –ca r slab, r forte n intervocalic
> r;
faze intermediare
CV: bătrîrii, tinre

.palatalizarea labialelor: rar, în N (Moldova)

f > h’ hier, hire
.palatalizarea dentalelor: rar, în N (Banat, Transilvania)
t, d, n > t’, d’, n’
tsenye[=cine]

2.3. Particularităţi morfologice

2.3.1. Flexiunea nominală
Substantivul
-variaţii de gen şi clasă flexionară
ex.: veac (< sl.) –veacuri / veaci
-forme vechi de plural:
.-e la subst. feminine ex.: greşale, groape, grădine, talpe
.-ure la neutre < lat. –ORA ex.: gândure (CV), ceasure, duhure, ceriure
.numere(< NOMINA), mânu (art. mânule),
•absenţa unor alternanţe (a/ă) ex.: carţi, pasări
•forme vechi de sg.: nor(u), sor(u), mânu
•flexiunea cazuală: GD analitic (cu prepoziţie): de: casa de Domnul (PS), veac de veaci /
veacul vecilor
a: „nece să te închini a Dumnezeu striin” (Coresi, Ps.)
•-vocativul în –e (rar –ule): oame, Doamne, învăţătoare
,,Pomeneaşte-mă, despuietoare sfinte” (Coresi, L)
Despuietor „stăpân”; a despune„a dispune, a dicta”
,,Învăţătoare, tu eşti fiiul lu Dumnedzeu ”(CC1, 4r)
•-flexiunea n.pr. masculine în –a: Eremiei, Tomo
,,de-aciia se arătă lu Pătru; după aceaia lu Cleop şi Lucăi” (CC2)

5
Articolul
-m. GD: lu / lui: lu David(PS)
-f. GD necontras şi chiar antepus: „a ei noastre credinţă” (CV)
Gloateei (CV), legiei (CV). slujbeei(CL)
-posesiv: variabil în S, variabil/invariabil în N: aceaste cărţi scrise a noastre (PO)
Numeralul
• mie adesea invariabil: 10 mie
•întunearec „10.000”, calc după slavonă(tima)
•ordinal: -lea/-le/-l:al optul(e)(a)
•colectiv: îmbi, -e

Adjectivul
•mare–şi invariabil: boi mare (CB)
•noi / noao
•comparaţia: superlativul cu mult: mult
păcătos

Pronumele
•care –variabil: carea, carele, cari
•pronume nehotărâte vechi: neştine (< NESCIO QUEM) / nescui „cineva”
•însu (< IPSO) „el” / „însuşi”
•-şi: cineş, însuşi, eluşi (luiş), acestaşi, acelaşi –întărire, coreferenţialitate, în curs de
specializare
,,datori sântem a ne curăţi cineş sineaş” (CC2)
,,Şi grăiră cătră ealeş: "Cine va răsturna noao piatra despre uşa mormântului?”"(CC2)
•aceasta, acela / cesta, cela / cest, cel– variaţie, indiferent de poziţie: acesta chip(CV)
-GD f.sg. aceştii, aceii
•nime(a)– doar în N

6
2.3.2. Flexiunea verbală
•oscilaţii de încadrare la o conjugare sau alta: a adânca/i, a adevăra/i
•numeroase forme perifrastice -inversiuni, intercalări
INDICATIV
.prezent
-formele iotacizate (etimologice) sunt generale: auz, râz, cadz, pui, spui, împarţ
-radical cu dentală: t, d, n
-prezent ind., conjunctiv, gerunziu
-forme cu dentala refăcută –sporadic în N (PO)

.imperfect
1sg = 3sg = 3 pl desinenţa O : cânta
.PC
3sg = 3 pl au
postpunerea aux.:venit-au
sculatu-se-au, nu iaste cicea (CC2)

.PS
-concurenţa formelor vechi / noi, analogice fece / făcu
-Numai cu cuvântu-l féce (Moxa)
-unul născut, fiiul lu Dumnezeu, de voie, spre chin însuş vine şi se deade pre sine (CC2)
-fără –ră la 1pl, 2pl: fum
-mai frecvent decât PC

.MMCP şi alte forme de perfect perifrastic (dublu compus)

•grăise / era grăit –au fost grăit
•varvarii (...) nu eranecedinioară pre Pavel văzut(CC1.1567: 29v)
•Scris-am eu,Negre (...),pentru să se ştie că m-au fost robitu tătarâi (DÎ. 1595–1625: XIV)

.Viitor

7
-forme paralele, în concurenţă: va fi –va să fie –are a fi
-auxiliarul a vrea –nediferenţiat de verbul plin ex. vrem /vem / vom
Nu vreţi cu moarte muri (PO.1582: 23)
-postpunerea aux.:
•înşela-vor şi se vor înşela (CPr.1566: 518)
-şi valoare epistemică (> “prezumtiv”)
•de va fi făcut vro răotate încă să fie perit cu judecată (DÎ.1599-1600: XXV)

CONJUNCTIV
•mai des decât azi fără să / se (independent, pers. 3)
•sfinţească-se numele tău, să vie împărăţie ta, fie voia ta (CCat.1560: 8v)
•neatestat perfectul (aux. variabil: să fie zis –din sec 17)

IMPERATIV
•negativ –cu inf. lung: nu vorovireţi (CV)
• El grăi lor: "Nu vă spământareţi”(CC2)

CONDIŢIONAL
•sintetic (viitor): subj. perf. latin
Se nu domnul străjuire cetatea(PH)
Să amu fure ochiul tău prost (CC1)
•aux. aş, ai ară/are: ară amu fi(CT)
-şi inversiune: avea-reaţi / aveare-aţi (CC2)
•aux. Vrea (imperf.): vrea crede / vrea fi crezut

PERIFRAZE CU GERUNZIUL
-valoare aspectuală
Era mers / era mergând
a fost mers/ a fost mergând
fusese mers/ fusese mergând

8
va fi mers/ vafi mergând
să fi mers/ să fi mergând
ar fi mers/ ar fimergând
Până în acest ceas era postindu-mă(CPr.47)

FORMELE NEPERSONALE
•infinitiv lung: să nu iasă a se judecarea (DÎ)
•supin rar

2.3.3. Adverb
•-cu particula –şi: de cu searăşi (CL)
•iuo „unde”, mainte, vârtos
• acum / acmu: S/N
*eccu-mo[do] –sincopă
Amu

2.3.4.Prepoziţie
•-forme vechi: pre, cătră, supt
•-polisemantism, alte valori: de, de cătră
•Că va pre noi unul de cătră alalt, pentru binele, să ne desparţă. (CC2)
•fiecare de ei (CC2)
•Şi foarte de demâneaţă, întru una de sâmbete, vineră la mormânt, luminând soarele (CC2)

2.3.5.Conjuncţie
•e < ET, i (slav.), au... au (AUT)
•să „dacă”
Şi să2 sântemu fără usârdie, să1 fimu cu usârdie (CC2.1581: 256)
•de cond.
•cât consecutiv
•pentru să scop

9
2.4. Particularităţi sintactice
în GN –repetarea articolului: luminatul mitropolitul
.apoziţia acordată –rugăciunea Isaiei prorocului
.art.a -în imediată succesiune faţă de articolul hotărât: credinţa a Hananeiei;
mestecarea a văzduhului (CL)
.art. pe al doilea element: sfânt locul acesta; mare frîmseaţea măriei tale (CL)
•-adjective în GD neacordate
mâncăriei acea porcească
.în GV
pre la Ac-CD –variaţie, ipoteze
•sâmbăta, Mariia Magdalina şi Maria lu Iacov şi Salomiia cumpărară mir, ca să meargă să
ungă Isus (CC2)
•tu aceia măreaşte cu dumnezeiasca a ta tărie şi nu lăsa noi ceia ce nădăjduiesc spre tine (CL)

Dublarea clitică
• Nu amu văzu Lazar pre bogatul, ce bogatul pre Lazar

Poziţia cliticelor
•Până când, Doamne, uiţi-mă până în sfârşit? (CP.1577: 69)
•vărul cu vară-sa de vor mesteca-se, post 4 ai (Prav.1581: 205r)
•ş-am căutat până o am aflat (CC 2.1581: 5)

•“Dubla negaţie”(concordanţa negativă):

Nimea dendărătul lui să fie (CC2)
Nimea înainte bogatului nu mergea (CC2)

•Concurenţa infinitiv / conjunctiv

trebuiaşte a face jirtvă (PO)

10
trebuiaşte să ştim (PO)

.Particularităţi străine (mai ales în traduceri)

-topică

2.5
. Formarea cuvintelor
• număr mare de derivate –noţiuni abstracte, noi
•negândire, cugetătură
•-suf. –ame: mişelame, voinicame
•+ -în-: a bătrâni, a tâlni
•+ -a-: a mesteca, a coperi
•compuse calchiate: ciude-făcători

2.6. Particularităţi lexicale

•cuvinte vechi / împrumuturi
vor dispărea cuvintele: a deşidera, a înveşti, fiastru
vor dispărea sensurile: rost, a cumpli, greaţă, peliţă
-şi slav.: ciudă, a spăsi
•vocabular popular / livresc
•repartiţie dialectală: a înjura (S) / a sudui (N), rinichi (S) / rărunchi (N)
•structură etimologică

2.7. Particularităţi stilistice

•stil cult / popular (stil popular: coordonare, anacolut...)
•limbaj religios
•rudimente de stil juridic

.Caracteristici culte
-„manierism sintactic” –stil livresc, cult, „monumentalizat” (inversări, simetrii, repetiţii,
chiasm, intercalări...)

11
Chiasm: Scula-mă-voi de mă voi duce(CC2.1581: 21)

Metafore biblice
•„Bucură-se sufletul mieu în Domnul,că mă îmbrăcă întru cămaşe de spăsenie şi cu văşmînt
de veselie îmbrăcă-mă” (CL)

-dublare sinonimică, construcţii „pleonastice”

•a lăcui în beseareca lu Dumnezeu cu tot sufletul şi cu toată inima şi cu vreare şi cu voie(CC2)
•Sărutaţi-mă sărutare de apoi (CSV.1590–602: 37r)
•Şi spre el acmu necăutând, ce crezând, bucuraţi-vă bucurieei negrăită şi proslăvită
(CPr.1566–
7: 160) / exultatis laetitia
credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită [IPetru 1, 8]
•răspunse Iacov, grăi(CB.1559.60: 161)
•şi-lu întrebă, dzise(CV.1563.83: 22v)
•strigară grăindu(CV.1563-83: 5r)
•El au răspuns, (…), dzicând: (CD.1698: 145/16r)
•Şi tatăl feciorului cu lacrămi strigă şi zise(CC2.1581: 81)

12