CARTE ARTIC+BILANT ARTICULAR MB Sup.2013

Corina PANTEA
GHID PRACTIC DE
ARTROLOGIE, MIOLOGIE ȘI
GONIOMETRIE
Fasciculul I – membrul superior
Cuprins
CAPITOLUL 1 - NOŢIUNI GENERALE PRIVIND
ARTICULAŢIILE
Definiţie - Articulaţiile reprezintă totalitatea elementelor conjunctive şi
musculare prin care oasele se unesc între ele. Partea de anatomie care se ocupă
cu studiul articulaţiilor se numeşte artrologie.
1.1. CLASIFICAREA ARTICULAŢIILOR

 După gradul de libertate al mişcării sau altfel zis după relaţia dintre oasele
care se articulează articulaţiile se împart în:
 sinartroze sau articulaţii fibroase;
 amfiartroze sau articulaţii cartilaginoase;
 diartroze sau articulaţii sinoviale.
 După forma suprafeţelor articulare deosebim:
 articulaţii cilindrice;
 articulaţii elipsoidale;
 articulaţii sferoidale;
 articulaţii plane;
 articulaţii selare (în şa).
 După numărul oaselor care participă întâlnim:
 articulaţii simple cu doar două oase care se articulează;
 articulaţii complexe când numărul oaselor care participă este mai mare
(de exemplu: carpul sau tarsul).
 După felul de conducere a mişcărilor deosebim:
 articulaţii cu conducere osoasă (au de obicei un singur grad de libertate);
 articulaţii cu conducere ligamentară (au mai multe grade de libertate dar
amplitudinea mişcărilor este mai mică decât în cazul celor cu conducere
muscular);
 articulaţii cu conducere muscular (au mai multe grade de libertate).
 După numărul axelor de mişcare şi forma suprafeţelor articulare
articulaţiile se împart astfel:
 uniaxiale = cu o singură axă de mişcare:
 articulaţii trohleare: humero-ulnară şi interfalangiene
 articulaţii trohoide: radio-ulnară proximală, radio-ulnară
distală şi atlanto-axoidiană
 biaxiale = cu două axe de mişcare perpendiculare una pe cealaltă:
 articulaţii elipsoidale: radio-carpiană şi metacarpo-
falangiene
 articulaţii în şa: carpo-metacarpiană a policelui şi trapezo-
metacarpiană
 triaxiale = care permit mişcări în toate planurile spaţiului:
 articulaţii sferoidale, cotilice = enartroze: articulaţia
umărului şi articulaţia şoldului
1.2. TIPURI DE ARTICULAŢII

1.2.1. Sinartrozele - Se caracterizează prin prezenţa unui ţesut conjunctiv
fibros sau metaplaziat care favorizează unirea dintre oasele articulate. În aceste
articulaţii mişcările lipsesc sau sunt de mică amplitudine.
Clasificarea sinartrozelor:
 Sindesmoza este o articulaţie în care suprafeţele articulare sunt unite
printr-un ligament interosos. Poate fi de 2 tipuri:
o sinfibroza - are oasele articulate legate prin ţesut fibros.
Sinostoza apare prin osificarea unei sinfibroze (exemplu –
membrane interosoasă a antebraţului).
o sinelastoza – are ţesutul de legătură de natură elastic
(exemplu - articulaţiile dintre arcurile vertebrale).
 Gomfoza este o articulaţie în care unul din oase prezintă o prelungire ca
un cui care pătrunde într-o cavitate a celuilalt os, rămânînd suspendat
printr-un aparat ligamentar fibros dens (exemplu - dinţii care prezintă
rădăcini ce pătrund în alveolele de la nivelul maxilarului şi mandibulei,
iar elemental de legătură estereprezentat de ligamentul alveolodentar).
 Suturile sunt articulaţii care se întâlnesc numai la nivelul craniului. Se
caracterizează prin prezenţa unui ţesut conjunctiv de legătură alcătuit din
fibre foarte scurte, care se continuă în afară cu periostul de pe suprafaţa
craniului, iar înăuntru cu stratul fibros al durei mater. Suturile pot fi:
solzoase (exemplu - sutura temporoparietală), drepte (exemplu - sutura
nazală sau sutura lacrimoetmoidală) şi dinţate (exemplu - sutura sagitală
sau coronară).
1.2.2.Amfiartrozele – sunt articulaţii în care legătura dintre oase se face prin
cartilaj hialin sau fibrocartilaj. Pot fi de 2 feluri:
 Sincondrozele sunt articulaţii care au ţesutul de legătură dintre oase
format din ţesut cartilaginos. Ele pot fi după modul de apariţie şi de
persistenţă în organism:
o temporare - cartilajele diafizo-epifizare ale oaselor lungi care
asigură creşterea în lungime a oaselor. La adult aceste
cartilaje se osifică.
o permanente - prezintă ţesut cartilaginos de legătură care
persistă toată viaţa, fără a se osifica (exemplu - articulaţiile
dintre corpurile vertebrelor).
 Simfizele sunt articulaţii în care au ţesutul de legătură dintre oase format
din ţesut fibrocartilaginos în formă de disc (simfiza pubiană).
1.2.3.Diartrozele - se mai numesc articulaţii sinoviale deoarece cavitatea
articulară este căptuşită de membrana sinovială. Sunt articulaţii complexe,
mobile răspândite în corpul uman.
1.3. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE UNEI ARTICULAŢII

1.3.1.Suprafeţele articulare – sunt reprezentate de elementele osoase care
participă la formarea articulaţiei respective. Forma suprafeţelor articulare poate
fi plană, concavă, convexă, ovoidală, cilindrică, sferică sau selară. După formă
articulaţiile pot fi:
 Articulaţiile plane au suprafeţele articulare plane şi permit doar mişcări
de alunecare (exemple - articulaţiile carpului sau tarsului).
 Articulaţiile trohleare sau ginglimul - permit mişcări de flexie-extensie
şi mişcări foarte reduse de lateralitate (exemple - articulaţia
humeroulnară, articulaţiile interfalangiene).
 Articulaţiile trohoide - permit doar mişcări de rotaţie deoarece prezintă o
suprafaţa articulară cilindrică (exemple - articulaţiile radioulnare
proximală şi distală).
 Articulaţiile condiliene – prezintă o suprafaţă articulară de formă
cilindrică iar cealaltă prezintă depresiuni corespunzătoare acestor
suprafeţe. Sunt articulaţii biaxiale ce permit mişcări de flexie şi de
extensie la care se asociază mişcări de rotaţie precum şi mişcări limitate
de înclinare laterală şi medială (exemplu - articulaţia genunchiului).
 Articulaţiile elipsoidale - prezintă o suprafaţă elipsoidală căreia îi
corespunde o depresiune puţin adâncă. Permit mişcări de flexie,
extensie, abducţie, adducţie şi circumducţie (exemple - articulaţia
metacarpofalangiană, articulaţia radiocarpiană).
 Articulaţiile selare sau în şa – prezintă suprafaţa articulară în formă de şa
una având convexitate iar cealaltă concavitate (exemple articulaţia
metacarpotrapezoidiană a policelui şi articulaţia sternoclaviculară).
 Articulaţiile sferoidale sau enartroze – prezintă o suprafaţă articulară în
formă de sferă iar cealaltă în formă de cupă. Permit mişcări de flexie,
extensie, abducţie, adducţie, rotaţie şi circumducţie (exemple -
articulaţia scapulohumerală şi articulaţia şoldului).
Suprafeţele articulare sunt intim aplicate unele pe celelalte datorită
presiunii atmosferice şi a tonusului muscular. Ele sunt acoperite de un cartilaj
articular hialin cu rol în amortizarea mişcărilor. În anumite situaţii când
suprafeţele articulare nu concordă sunt prezente formaţiuni care asigură
concordanţa între aceste (exemplu – în cazul articulaţiei coxofemurale - cadrul
acetabular care măreşte cavitatea articulară ceea ce asigură concordanţa între o
suprafaţă articulară sferică şi o cavitate articulară mai puţin adâncă).
1.3.2. Mijloacele de unire - Sunt reprezentate de capsula articulară şi de
ligamente.
 Capsula articulară - Este alcătuită din fibre conjunctive şi fibre elastice
longitudinale, oblice sau circulare. Prezintă o suprafaţă externă în raport cu
muşchii şi tendoanele periarticulare, o suprafaţă internă acoperită de
membrana sinovială şi două circumferinţe. Membrana sinovială reprezintă
stratul intern al capsulei, în timp ce stratul extern este fibros. Capsula este
mai subţire şi mai puţin rezistentă în articulaţiile cu mobilitate mare unde se
inseră la o distanţă mai mică sau mai mare de periferia suprafeţelor
articulare. Excepţie de la această regulă face articulaţia coxofemurală, care
prezintă o capsulă foarte îngroşată. Dimpotrivă, capsula este groasă în
articulaţiile cu mobilitate redusă, la acest tip de articulaţii inserţia sa
făcându-se la marginea cartilajului articular. Capsula are rol de a proteja
articulaţia de procesele patologice periarticulare.
 Ligamentele articulare - Sunt benzi fibroase care contribuie la menţinerea
contactului dintre suprafeţele articulare. Ligamentele sunt rezistente,
inextensibile, dar nu împiedică executarea mişcărilor fiziologice. Sunt
situate intracapsular şi extracapsular.
 Sinoviala - se prezintă ca o foiţă subţire, netedă şi lucioasă ce constituie
stratul profund al capsulei articulare. Acoperă suprafeţele osoase
intracapsulare precum şi tendoanele, discurile sau ligamentele
intraarticulare. Se opreşte la periferia cartilajelor articulare. Secretă lichidul
sinovial cu rol esenţial în biomecanica articulară. Lichidul sinovial are
aspectul unui lichid gălbui, vâscos, cu rol lubrefiant, de nutriţie şi de
curăţire. Este situat în cavitatea articulară.
1.3.3.Muşchii - asigură mişcările la nivelul fiecărei articulaţii.
1.3.4.Biomecanica articulației – descrierea mișcărilor posibile la nivelul
fiecărei articulații.
Mişcările articulare pot fi:
Mişcări de alunecare – sunt mişcări simple caracteristice diartrozelor
(articulaţii sinoviale sau articulaţii mobile) – specifice articulaţiilor
intercarpiene şi intertarsiene la nivelul cărora nu se descriu alte tipuri de
mişcări.
Mişcări angulare – sunt mişcări la care se modifică unghiul dintre cele două
oase care participă la formarea articulaţiei respective (oase lungi). Aceste
mişcări se clasifică astfel în funcţie de planul în care se execută mişcarea:
 în plan sagital mișcările se execută în jurul unui ax transversal ce trece
prin articulația respectivă:
o Flexia – este mişcarea prin care două segmente articulate între ele
se apropie unul de celălalt, în acest caz unghiul dintre axele
longitudinale ale celor două segmente care participă la formarea
articulaţiei respective se micşorează.
o Extensia – este mişcarea inversă celei de flexie, prin care două
segmente articulate între ele se îndepărtează unul de celălalt, situație
în care unghiul dintre axele longitudinale ale celor două segmente
care participă la formarea articulaţiei respective se măreşte.
Fig. 1. Mișcările în plan sagital și frontal
 în plan frontal mișcările se execută în jurul unui ax sagital ce trece prin

articulația respectivă:
o Abducţia – este mişcarea prin care segmentul respectiv se îndepărtează
de linia mediană a corpului sau mişcare prin care un membru sau
segment de membru se deplasează lateral faţă de axul său longitudinal.
o Adducţia – este mişcarea prin care segmentul se apropie de linia
mediană a corpului sau mişcare prin care un membru sau segment de
membru se deplasează medial faţă de axul său longitudinal.
o Mişcările de înclinare laterală – sunt mişcări caracteristice coloanei
vertebrale prin care un segment al corpului se apleacă spre dreapta sau
spre stânga în plan frontal.
 în plan transversal mișcările se execută în jurul unui ax longitudinal al
segmentului care realizează mişcarea:
o Mişcările de rotaţie – La nivelul articulaţiilor coloanei vertebrale avem
mișcare de rotaţie spre dreapta şi spre stânga. La nivelul articulaţiei
scapulo-humerale avem rotaţie internă (medială) şi externă (laterală).
Pentru antebraţ, articulația radio-ulnară proximală mișcarea de rotaţie
internă este denumită pronaţie, iar cea de rotaţie externă se numește
supinaţie. Pronaţia este mişcarea de rotaţie internă pe care o efectuează
antebraţul prin care faţa palmară a mâinii devine posterioară iar policele
se orientează medial. Supinaţie este mişcarea de rotaţie externă pe care
o efectuează antebraţul prin care faţa palmară a mâinii devine anterioară
iar policele se orientează lateral.
Fig. 2. Mișcările în plan transversal
Mişcarea de circumducţie – este mişcarea care se execută concomitent în

toate cele trei planuri, mişcare prin care segmentul descrie un con cu baza la
extremitatea distală a segmentului sau a membrului respectiv şi cu vârful în
articulaţia care execută mişcarea. Este caracteristică articulaţiilor cu grad mare
de mobilitate, cele biaxiale şi triaxiale. În cadrul acesteia se succed următoarele
mişcări: flexie, rotație externă, abducţie, extensie, adducţie, rotație internă.
Poziţia anatomică este poziţia stând cu membrele superioare apropiate de

părţile laterale ale trunchiului, coatele în extensie,antebraţele în rotaţie externă,
mâinile în supinaţie, degetele (inclusiv policele) extinse, membrele inferioare
apropiate, genunchii extinşi, picioarele în unghi drept pe gambe, călcâiele
apropiate, vârfurile apropiate sau depărtate la unghi de maxim 450.
Poziţia neutră este poziţia stând cu membrele superioare apropiate de părţile
laterale ale trunchiului, coatele în extensie, mâinile având fețele palmare
orientate spre corp, degetele extinse, membrele inferioare apropiate, genunchii
extinşi, călcâiele apropiate, vârfurile apropiate sau depărtate la unghi de maxim
450. Este poziția utilizată pentru o serie de măsurători ale amplitudinilor
mișcărilor articulare.
Poziţia funcțională este poziția în care toate articulațiile sunt în ușoară
semiflexie.
a b c
Fig. 3. a- poziția anatomică; b – poziția neutră; c – poziția funcțională
Terminologie direcţională
Anterior – indică poziţia înainte, care este aşezat în partea de dinainte.
Posterior – indică poziţia înapoi, care se află aşezat în partea de dinapoi.
Dorsal – care se află în partea posterioară a corpului sau a unui organ.
Ventral – care aparţine părţii anterioare a corpului sau a unui organ, partea
anterioară a corpului sau a unui organ.
Caudal – termen anatomic care se referă la partea distală, inferioară a unui
organ sau a unei regiuni.
Cranial – termen anatomic care se referă la partea proximală, superioară a
unui organ sau a unei regiuni.
Distal – indică o poziţie extremă, periferică în raport cu un punct central.
Proximal - indică o poziţie superioară apropiată de un punct central.
Medial – partea internă, mai aproape de linia mediană a corpului, central.
Lateral – situat la margine, la periferie, departe de centru, partea externă a
corpului.
Fig. 4. Termeni direcționali
Planurile anatomice = sunt suprafeţe care secţionează imaginar corpul sub o

anumită incidenţă. Sunt descrise 3 planuri:
 frontal – dispus paralel cu fruntea, adică vertical şi latero-lateral, care
împarte corpul într-o parte anterioară şi o parte posterioară. Planul frontal
care împarte corpul într-o jumătate anterioară şi una posterioară se numeşte
plan medio-frontal.
 sagital sau antero-posterior – este dispus vertical şi antero-posterior,
împarte corpul într-o parte dreaptă şi una stângă. Planul sagital care împarte
corpul într-o jumătate dreaptă şi una stângă se numeşte plan medio-sagital.
 transversal – este dispus orizontal şi paralel cu solul, împarte corpul într-o
parte superioară şi una inferioară. Planul transversal care împarte corpul
într-o jumătate superioară şi una inferioară se numeşte plan medio-
transversal.
Planurile medii ale corpului: medio-frontal, medio-sagital, medio-
transversal sunt planuri principale, iar la intersecţia lor se găseşte centrul de
greutate al corpului.
Axele – se formează prin intersectarea a două planuri:
 axul vertical (longitudinal) – la intersecţia planului frontal cu cel sagital
 axul sagital (antero-posterior) – la intersecţia planului sagital cu cel
transversal
 axul frontal (transversal) – la intersecţia planului frontal cu cel transversal.
Fig. 5. Planuri anatomice și axe de mișcare
CAPITOLUL II – ARTICULAȚIILE MEMBRULUI
SUPERIOR
2.1. ARTICULAȚIILE CENTURII SCAPULARE

Centura scapulară este format din două oase clavicula și scapula
realizând legătura între oasele membrului superior liber și toracele osos. La
acest nivel se descriu:
 sindesmozele centurii scapulare
 articulațiile sinoviale centurii scapulare.
SINDESMOZELE CENTURII SCAPULARE – sunt reprezentate de:
 ligamentul coracoacromial – se inseră cu vârful pe acromion și cu baza pe
marginea laterală a procesului coracoidian al scapulei, are rolul de a proteja
extremitatea superioară a humerusului împreună cu mușchii care se inseră
pe aceasta.
 ligamentul transvers superior al scapulei – se întinde între baza procesului
coracoidian și marginea medială a incizurii scapulei, peste care trece și o
transformă într-un orificiu osteo-fibros care va fi străbătut de nervul
suprascapular.
 ligamentul transvers inferior al scapulei – este inconstant și se întinde între
marginea laterală a spinei scapulei și marginea posterioară a cavității
glenoidale.
ARTICULAȚIILE SINOVIALE ALE CENTURII SCAPULARE sunt:
 articulația acromioclaviculară
 articulația sternoclaviculară.
2.1.1. Articulația acromioclaviculară – este o articulație sinovială plană.
Suprafețele articulare sunt:
 fața articulară acromială a extremității acromiale a claviculei
 fața articulară claviculară de pe marginea medială a acromionului.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
 capsula articulară – ce înconjoară marginile suprafețelor articulare și care
este întărită în partea superioară de ligamentul acromioclavicular.
 Ligamentul acromioclavicular – se întinde între partea superioară a
extremității acromiale a claviculei și fața superioară a acromionului
 Ligamentul coracoclavicular – este format din două porțiuni:
o Ligamentul trapezoidian – se găsește între linia trapezoidală de
pe fața inferioară a extremității acromiale a claviculei și fața
posterioară a procesului coracoidian al scapulei
o Ligamentul conoidian – se întinde de la tuberculul conoidian al
feței inferioare a extremității acromiale a claviculei până la baza
procesului coracoidian al scapulei.
 Discul articular – este un fibro-cartilaj care asigură congruența suprafețelor
articulare.
Mișcările posibile – sunt reprezentate de mișcările de rotație axială a
claviculei, care au o amplitudine de 300.
fig. 6. Ligamentele articulației acromioclaviculare - 1. extremitatea sternală

a claviculei; 2. ligamentul conoid; 3. ligamentul trapezoid; 4. ligamentul
coracoclavicular; 5. extremitatea acromială a claviculei; 6. ligamentul
acromioclavicular; 7. acromion; 8. ligamentul coracoacromial; 9. procesul
coracoid; 10. capul humerusului; 11. tuberculul mare; 12. tuberculul mic; 13.
șanțul intertubercular; 14. humerus; 15. cavitatea glenoidă; 16. marginea
medială; 17. fața costală a scapulei; 18. incizura scapulei; 19. ligamentul
transvers scapular superior; 20. unghiul superior
2.1.2. Articulația sternoclaviculară – este o articulație sinovială în șa.
Suprafețele articulare sunt reprezentate de:
 fața articulară sternală a extremității sternale a claviculei
 scobitura claviculară a sternului
 fața superioară a primului cartilaj costal.
Mijloacele de unire sunt:
 capsula articulară se inseră pe marginile suprafețelor articulare
 discul articular este un fibro-cartilaj situat între suprafețele articulare
sternală și claviculară
 ligamentul sternoclavicular anterior – se întinde între fața antero-superioară
a extremității sternale a claviculei, partea superioară a feței anterioare a
manubriului sternal și primul cartilaj costal
 ligamentul sternoclavicular posterior – se găsește partea posterioară a
extremității sternale a claviculei și partea superioară a feței posterioare a
manubriului sternal, acoperint fața posterioară a articulației
 ligamentul costoclavicular – se inseră pe fața superioară a primei coaste, a
primului cartilaj costal și fața inferioară a extremității sternale a claviculei
 ligamentul interclavicular – prezintă fibre ce se întind între fețele
superioare ale extremităților sternale ale celor două clavicule și fibre ce se
inseră pe extremitatea sternală a fiecărei clavicule și marginea superioară a
manubriului sternal.
Mișcările posibile
 ridicare a claviculei – extremitatea acromială a claviculei se ridică
 coborâre a claviculei - extremitatea sternală a claviculei coboară, este
limitată de ligamentul sternoclavicular, ligamentul interclavicular, de
contactul dintre claviculă cu fața superioară a coastei I.
 proiecția înainte a claviculei - extremitatea acromială a claviculei este dusă
înainte și extremitatea sternală a claviculei este dusă înapoi, mișcarea fiind
limitată de ligamentul costoclavicular și ligamentul sternoclavicular
anterior
 proiecția înapoi a claviculei - extremitatea acromială a claviculei este dusă
înapoi și extremitatea sternală a claviculei este dusă înainte, mișcarea fiind
limitată de ligamentul costoclavicular și ligamentul sternoclavicular
posterior
 mișcarea de circumducție rezultă din trecerea succesivă prin mișcările
descrise anterior și în care clavicula descrie prin extremitatea acromială un
con cu baza o elipsă ce are axul mic orientat sagital (anterior spre
posterior), iar axul mare vertical (dinspre superior spre inferior).
2.1.3. Articulaţia scapulotoracică - este o sissartroză (falsă articulaţie) =
articulaţie fără elemente articulare, este formată din faţa anterioară a scapulei
cu muşchiul subscapular şi faţa externă a coastelor cu muşchii intercostali.
Între cele două feţe “articulare” se găseşte marele dinţat care delimitează două
spaţii de alunecare: interseratosubscapular şi interseratotoracic. Mişcarea de
basculă a scapulei (maxim 450) asigură amplitudinile mari de mişcare ale
braţului în:
 abducţie peste 720
 flexie peste 600.
fig. 7. Articulația sternoclaviculară - 1. clavicula; 2. ligamentul
sternoclavicular anterior; 3. ligamentul interclavicular; 4. discul articular; 5.
ligamentul costoclavicular; 6. coasta I; 7. articulația sternocostală; 8. manubriul
sternal; 9. cartilagiul costal
MIȘCĂRILE CENTURII SCAPULARE
 mișcarea de ridicare a umărului – se execută în jurul unui ax sagital

(antero-posterior) ce trece prin claviculă deasupra inserției ligamentului
costoclavicular și prin care extremitatea acromială a claviculei se ridică
împreună cu scapula. Se măsoară în centimetrii având în mod normal valori
de 9-10 cm. Mișcare este limitată de întinderea ligamentului
sternoclavicular anterior. Mușchii care realizează mișcarea sunt:
o mușchiul trapez prin partea superioară
o mușchiul ridicător al scapulei.
 mișcarea de coborâre a umărului - se execută în jurul unui ax sagital
(antero-posterior) ce trece prin claviculă deasupra inserției ligamentului
costoclavicular și prin care extremitatea acromială a claviculei coboară
împreună cu scapula, iar extremitatea sternală a claviculei se ridică. Se
măsoară în centimetrii având în mod normal valori de 3 cm.Mișcare este
limitată de întinderea ligamentelor sternoclaviculare și interclavicular.
Mușchii care realizează mișcarea sunt:
o mușchiul dințat anterior
o mușchiul pectoral mic
o mușchiul subclavicular.
 mișcarea de proiecție înainte (antepulsia) - extremitatea acromială a
claviculei este dusă înainte și extremitatea sternală a claviculei este dusă
înapoi, mișcarea fiind limitată de ligamentul costoclavicular și ligamentul
sternoclavicular anterior. Mușchii care realizează mișcarea sunt:
o mușchiul dințat anterior
o mușchiul pectoral mic
o mușchiul pectoral mare
 mișcarea de proiecție înapoi (retropulsia) - extremitatea acromială a
claviculei este dusă înapoi și extremitatea sternală a claviculei este dusă
înainte, mișcarea fiind limitată de ligamentul costoclavicular și ligamentul
sternoclavicular posterior. Mușchii care realizează mișcarea sunt:
o mușchiul trapez
o mușchiul romboid.
Mișcările de proiecţie înainte (antepulsia) şi proiecţie înapoi (retropulsia)
 sunt mişcări ce nu pot fi măsurate în grade ci în centimetri.
Deplasările realizate sunt de 10 – 12 cm.
 prin aceste mişcări scapula se îndepărtează sau se apropie de
coloana vertebrală realizând abducţii şi adducţii, dar în acelaşi timp
basculează cu 400 – 450.
 aceste mişcări ale umărului însoţesc mişcările de flexie şi extensie
ale braţului.
 mișcarea de circumducție - rezultă din trecerea succesivă prin mișcările
descrise anterior
 mișcarea de rotație laterală la nivelul scapulei – este însoțită de ridicarea
humerusului și proiecția înapoi a scapulei, fiind realizată de mușchii:
o trapez partea superioară
o dințat anterior partea inferioară
 mișcarea de rotație medială la nivelul scapulei - este însoțită de ridicarea
humerusului și proiecția înainte a scapulei, fiind realizată de mușchii:
o ridicător al scapulei
o romboid
o pectoral mic.
2.2. ARTICULAŢIA SCAPULOHUMERALĂ
Este o enartroză (articulaţie sferoidală) care uneşte cavitatea glenoidală a

scapulei cu capul humeral.
Suprafeţele articulare:
 de la nivelul humerusului participă capul humeral, care este o suprafaţă
articulară netedă reprezentând 1/3 dintr-o sferă cu diametrul de aproximativ
5 cm.
 suprafaţa articulară a scapulei este reprezentată de cavitatea glenoidală care
reprezintă 1/6 din suprafaţa unei sfere scobite, având o formă ovală şi fiind
limitată de o sprânceană osoasă glenoidală.
 deoarece cele 2 suprafeţe articulare nu sunt proporționale este necesară
prezenţa la periferia cavităţii glenoidale a unei formaţiuni
fibrocartilaginoase numită cadru glenoidal cu rol de a realiza o mai bună
concordanţă între suprafeţele articulare.

 fig. 8. Articulația scapulohumerală suprafețe articulare vedere
anterioară - 1. incizura scapulei; 2. clavicula; 3. tuberculul supraglenoidal;
4. procesul coracoids; 5. acromion; 6. capul humerusului; 7. tuberculul mic;
8. tuberculul mare; 9. cavitatea glenoidă; 10. șanțul intertubercular; 11.
tuberculul infraglenoidal; 12. marginea laterală;
fig. 9. Articulația scapulohumerală suprafețe articulare vedere posterioară
- 1. incizura scapulei; 2. spina scapulei; 3. clavicula; 4. acromion; 5. capul
humerusului; 6. tuberculul mare; 7. colul anatomic; 8. humerus; 9. foseta
infraspinoasă
Mijloacele de unire – sunt reprezentate de:
 Capsula articulară este laxă şi puţin rezistentă, de aceea sunt posibile
mişcări mai ample, dar şi apariţia mai frecventă a luxaţiilor la nivelul
umărului, care pot fi: antero-interne, superioare, posterioare şi inferioare.
Cazurile grave de luxație scapulohumerală se pot însoți de ruptura arterei
axilare, elongaţia de plex brahial, paralizia de nerv axilar. Capsula
fuzionează prin faţa sa externă cu tendoanele muşchiului subcapsular,
supraspinos şi rotund mic.
 Ligamentul coracohumeral – e o bandă fibroasă ce se inseră pe scapulă la
nivelul marginii laterale și a bazei procesului coracoidian, iar pe humerus la
nivelul tuberculului mare, trecând ca o punte peste şanţul intertubercular.
Susţine capul humeral fiind cel mai puternic ligament al articulaţiei, fiind
denumit şi ligamentul suspensor al capului humeral.
 Ligamentele glenohumerale sunt în număr de 3 au rolul de a limita
mişcările de extensie, rotaţie internă şi abducţie.
o Ligamentul glenohumeral superior = supragleno-suprahumeral al lui
Farabeuf – se inseră pe scapulă în partea superioară a colului și
cadrului glenoidal, iar pe humerus în partea superioară a colului
anatomic între tuberculul mic și marginea capului humeral
o Ligamentul glenohumeral mijlociu = supragleno-prehumeral al lui
Farabeuf se inseră pe scapulă în vecinătatea lig glenohumeral
superior și pe humerus sub inserția mușchiului subscapularpe
tuberculul mic al humerusului.
o Ligamentul glenohumeral inferior = pregleno-subhumeral al lui
Farabeuf, se inseră pe scapulă la nivelul părții inferioare a cadrului
glenoidal și a părții adiacente a colului scapulei iar pe humerus
inferior de tuberculul mic, coborând până la nivelul suprafeței
infero-mediale a colului chirurgical al humerusului.
 Ligamentul humeral transvers este o bandă fibroasă ce se inseră pe
tuberculul mare și pe tuberculul mic de la nivelul humerusului și care
transformă șanțul intertubercular într-un canal osteo-fibros pe unde trece
tendonul capului lung al mușchiului biceps brahial.
fig. 10. Ligamentele articulației scapulohumerale vedere anterioară - 1.

incizura scapulei; 2. clavicula; 3. lig. coracoclavicular; 4. lig.
acromioclavicular; 5. lig. coracoacromial; 6. acromion; 7. procesul coracoids;
8. ligamentul coracohumeral; 9. teaca tendonului mușchiului biceps brahial; 10.
șanțul intertubercular; 11. ligamentele glenohumerale; 12. recesul axilar; 13.
colul scapulei; 14. marginea laterală; 15. fața costală a scapulei;
fig. 11. Ligamentele articulației scapulohumerale vedere - 1. incizura

scapulei; 2. lig. transvers scapular superior; 3. lig. coracoclavicular; 4.
clavicula; 5. lig. acromioclavicular; 6. acromion; 7. tuberculul mare; 8.
humerus; 9. capsula articulară; 10. recesul axilar; 11. spina scapulei; 12. foseta
infraspinoasă
Mișcările posibile în articulația scapulo-humerală: fiind o enartroză
(articulaţie sferoidală) are 3 grade de libertate, deci sunt posibile toate
mişcările.
 în plan sagital şi ax frontal - axul mişcării trece prin centrul tuberculului
mare al humerusului şi prin centrul cavităţii glenoide se realizează
mişcările de flexie-extensie.
 Flexia (anteducţie, antepulsie, proiecţie înainte) – este mişcarea prin
care braţul se orientează anterior pe lângă ureche până la vertical și este
limitată de întinderea ligamentului coracohumeral, de porţiunea
posterioară a capsulei, de acţiunea muşchilor rotund mic şi subspinos.
Mişcarea de flexie este realizată prin contracţia muşchilor:
o deltoid (fasciculele anterioare),
o biceps brahial,
o coracobrahial,
o pectoral mare (partea claviculară),
o subscapular
Amplitudinea mişcării este de la 00 la 1800. La realizarea ei participă:
 articulaţia scapulo-humerală pentru primele 900 (braţul la orizontală) unde
este blocat de ligamentul coraco-humeral şi de ligamentul gleno-humeral
 articulaţia scapulo-toracică pentru următoarele 600, prin bascularea scapulei
favorizată de rotaţiile din articulaţiile acromio-claviculară şi sterno-
claviculară precum şi de antepulsia centurii scapulare
 ultimele 300 sunt date de hiperlordoza lombară.
 Extensia (retroducţia, retropulsia, proiecţia înapoi) – este mişcarea de
ducere a braţului spre posterior. Amplitudinea mişcării este limitată de
ligamentul coraco-humeral şi de ligamentul gleno-humeral, de
întinderea părţii anterioare a capsulei şi de contracţia muşchiului
subscapular. Extensia este produsă de muşchii:
 deltoid (fascicule posterioare),
 marele dorsal,
 subspinos,
 rotund mic,
 rotund mare
 triceps brahial (capul lung)
 pectoral mare (partea sternocostală).
Amplitudinea mişcarii active de extensie are valori între 00 şi 500 - 600.
Mişcarea pasivă poate ajunge până la 900, fiind favorizată de accentuarea
basculării scapulei spre coloană şi a retropulsiei braţului prin relaxarea
ligamentului glenohumeral.
Fig. 12. Mișcările de flexie-extensie la nivelul umărului

 în plan frontal şi ax sagital (antero-posterior) - axul mişcării trece prin
partea inferioară a capului humeral, iar mişcările sunt de abducţie -
adducţie.
 Abducţia – este mişcarea prin care braţul se depărtează de corp până
când atinge urechea. Abducţia este realizată de muşchii:
 supraspinos, Mușchiul supraspinos este starterul acestei
mișcări iar apoi deltoidul este motorul.
 deltoid (fasciculele mijlocii)
 subscapular
 infraspinos
 rotund mic
 bicepsul brahial (capul lung).
Amplitudinea mişcării este de la 00 la 1800. Până aproape de 900 abducția este
facilă dar în continuare tuberculul mare al humerusului se opune acestei
mișcări, fiind continuată peste 900 prin bascularea scapulei. Peste amplitudinea
de 900 abducţia poartă numele de elevaţie fiind realizată prin translaţia
scapulei. La mişcarea de abducţie participă articulaţia acromioclaviculară,
sternoclaviculară şi porţiunea toracală a coloanei vertebrale.
 primele 900 se realizează din articulaţia scapulo-humerală.
 următoarele 900 sunt obţinute prin:
 bascularea de 600 a scapulei din articulaţia scapulo-toracică,
mişcare permisă de rotaţia axială în articulaţia sterno-
claviculară 300 şi în articulaţia acromio-claviculară 300
 înclinarea laterală a coloanei dorsolombare când abducţia
este realizată de un singur membru sau prin accentuarea
lordozei lombare când mişcarea este efectuată de ambele
membre.
Fig. 13. Mișcările de abductie orizontală-adducție orizontală la nivelul umărului

Fig. 14. Mișcarea de abductie la nivelul umărului
 Adducţia – este mişcarea prin care braţul se apropie de linia mediană a

corpului. Muşchii adductori sunt:
 deltoid (faciculul anterior și posterior),
 pectoral mare,
 dorsal mare,
 rotund mare
 rotund mic
 subspinos,
 subscapular
 biceps brahial (capul scurt),
 coracobrahial
 triceps brahial (capul lung)
La acest tip de mişcare avem următoarele particularităţi:
 adducţia reprezintă mişcarea prin care braţul revine din abducţie până la
poziţia anatomică
 imposibilitatea realizării adducţiei din poziţia anatomică datorită lovirii de
trunchi
 mişcarea de adducţia poate fi testată dacă se combină cu flexia sau extensia
braţului. Când se combină cu flexia, adducţia va fi cu atât mai mare cu cât
flexia se apropie de 900, iar când se combină cu extensia adducţia va fi
limitată datorită amplitudii mici a mişcării de extensie.
Fig. 15. Amplitudinea mişcărilor la nivelul umărului
 în plan transversal şi ax vertical – axul mişcării trece prin centrul capului
humerusului şi prin centrul capitulului humeral. Mişcările sunt de rotaţia
internă (medială) - rotaţia externă (laterală)
 Rotaţia internă sau rotaţia medială – este mişcarea prin care
antebraţul se orientează spre planul mesei sau chiar sub acesta (caudal),
poziţia iniţială fiind de decubit dorsal cu braţul abdus la 900 şi cotul
flectat la 900. Amplitudinea mişcării este de la 00 la 800 – 900. La rotaţia
internă contribuie antepulsia centurii scapulare. Este realizată de
muşchii:
o deltoid (fascicule anterioare),
o pectoral mare,
o dorsal mare,
o rotund mare,
o subscapular,
o biceps brahial (capul scurt)
o coracobrahial.
 Rotaţia externă sau rotaţia laterală – este mişcarea prin care
antebraţul se orientează în sus sau cranial. Poziţia subiectului este
identică cu cea de la rotaţia internă. Amplitudinea este de 800 – 900, din
care 600 – 650 se realizează din articulaţia scapulo-humerală şi 200 –
250 realizate prin retropulsia scapulo-toracică. Este asigurată de
muşchii:
o deltoid (fasciculele posterioare),
o supraspinos,
o subspinos,
o rotund mic,
o biceps brahial (capul lung)
o triceps brahial (capul lung).
 Circumducţia – se realizează prin sumarea mişcărilor descrise anterior
prin care braţul descrie un cerc trecând prin toate axele şi planurile
mişcărilor descrise. Este rezultatul celor trei grade de libertate pe care le
are articulaţia scapulohumerală.
Fig. 16. Mișcările de rotatie internă și externă la nivelul umărului
2.3. ARTICULAŢIA COTULUI
Articulaţia cotului este o articulaţie ce stabilește legătura între braţ şi antebraţ.

La formarea ei participă 3 oase: humerusul prin epifiza proximală, ulna prin
epifiza proximală şi radiusul prin epifiza proximală. Din acest motiv potem
descrie trei articulații: humeroulnară, humeroradială și radioulnară proximală.
Deoarece toate cele trei articulații prezentate anterior au o singură capsulă şi o
singură sinovială din punct de vedere anatomic s-a descries o singură
articulație la nivelul cotului.
Din punct de vedere funcțional se descriu două articulaţii:
 humeroantebrahială format din articulația humeroulnară și din articulația
humeroradială, aceasta fiind responsabilă de mișcările de flexie-extensie ale
antebrațului pe braț
 radioulnară proximală care participă la mișcările de rotație internă – externă
numite pronație-supinație.
2.3.1. Articulația humeroantebrahială – este o articulație sinovială uniaxială
format la rândul ei din două articulații:
 articulația humeroulnară este o articulație trohoidă care are ca suprafețe
articulare epifiza distal a humerusului prin trohleea humerusului și epifiza
proximală a ulnei prin incizura trohleară a ulnei.
 articulația humeroradială este o articulație sferoidală (enartroză) care are ca
suprafețe articulare epifiza distală a humerusului prin capitulul humerusului
și epifiza proximală a radiusului prin capul radial.
Suprafeţele articulare
 epifiza distală a humerusului care participă la formarea acestei articulații
prin:
o trohleea humerusului ce corespunde incizurii trohleare a ulnei
o capitulul humerusului ce se articulează cu fețișoara articulară
sau foseta capului radial.
 epifiza proximală a ulnei prezintă incizura trohleară la nivelul căreia se
descriu două suprafețe articulare ce corespund trohleei humerale. Acestea
sunt: o suprafață vertical reprezentată de fața anterioară a olecranului și o
suprafață orizontală format de fața superioară a procesului coronoidian.
 epifiza proximală a radiusului participă la formarea articulației prin foseta
articulară de pe fața superioară a capului radial care se va artiocula cu
capitulul humerusului.
a b
Fig. 17. Articulația humeroantebrahială: a -vedere anterioară: 1. creasta
supracondilară laterală; 2. fosa radial; 3. epicondilul lateral; 4. capitulul
humerusului; 5. capul radiusului; 6. colul radial; 7. tuberozitatea radial; 8.
radius; 9. ulna; 10. tuberozitatea ulnară; 11. șanțul capitulotrohlear; 12.
procesul coronoid; 13. trohleea humerusului ; 14. epicondilul medial; 15. foseta
coronoidă; 16. creasta supracondilară medială; 17. Humerus; b- vedere
posterioară: 1. creasta supracondilară medial; 2. foseta olecraniană; 3.
epicondilul mediak; 4. șanțul nervului ulnar; 5. olecran; 6. ulna; 7. radius; 8.
circumferința articulară a capului radiusului; 9. epicondilul lateral; 10. creasta
supracondilară laterală; 11. marginea laterală; 12. humerus
Mijloacele de unire
 capsula articulară are două straturi:
o unul extern fibros și unul intern sinovial. Stratul fibros se inseră cu o
extremitate la nivelul humerusului iar cu cealaltă la nivelul oaselor
antebrațului
o altul intern sinovial care tapetează fața profundă a capsule articulare
 ligamentul colateral ulnar – are trei fascicule:
o fasciculul anterior – de formă triunghiulară ce se întinde de la fața
anterioară a epicondilului medial al humerusului la tuberculul marginii
mediale a procesului coronoidian al ulnei
o fasciculul posterior tot de formă triunghiulară are fibre care se întind de
la fața postero-inferioară a epicondilului medial al humerusului la
marginea medial a olecranului
o fascicul intermediar ce se inseră pe epicondilul medial al humerusului
la procesul coronoidian al ulnei
 ligamentul colateral radial – se întinde de la fața antero-inferioară a
epicondilului lateral al humerusului la extremitățile incizurii radiale a ulnei
a b
fig. 18. Ligamentele articulației humeroantebrahiale: a- vedere
posterioară 1. foseta olecraniană; 2. epicondil medial; 3. șanțul nervului ulnar;
4. lig. colateral ulnar; 5. olecran; 6. lig.colateral radial; 7. epicondil lateral; 8.
creasta supracondilară laterală; 9. Humerus; b - vedere medial: 1. lig. colateral
radial; 2. tuberozitatea radială; 3. ulna; 4. procesul coronoid; 5. olecran; 6. lig.
colateral ulnar (partea transversală); 7. lig. colateral ulnar (partea posterioară);
8. epicondil medial; 9. lig. colateral ulnar (partea anterioară); 10. humerus
Mișcările posibile –
 în plan sagital şi ax frontal – axul mişcării nu este perfect transversal ci
orientat din afară înauntru dinainte înapoi şi de sus în jos trecând prin
mijlocul trohleei humerusului şi prin mijlocul capitulului humeral.
Mişcările sunt de flexie-extensie.
 Flexia – este mişcarea prin care faţa anterioară a antebraţului se apropie
de faţa anterioară a braţului. Amplitudinea mişcării active este de 1400 -
1500, iar a celei pasive este de 1600. Limitarea mişcării de flexie este
determinată de închiderea părţii posterioare a capsulei, de muşchiul
triceps brahial, ţesuturile moi de la nivelul plicii cotului precum şi prin
pătrunderea procesului coronoid în foseta corespunzătoare. Muşchii
care asigură flexia antebraţului pe braţ sunt:
o biceps brahial,
o brahial,
o brahioradial,
o rotund pronator
o flexor radial al carpului (slab)
o flexor ulnar al carpului
o flexor superficial al degetelor
o palmar lung
 Extensia – este mişcarea prin care faţa anterioară a antebraţului se
îndepărtează de faţa anterioară a braţului, este practic mişcarea de
revenire la zero (0). Din poziţia anatomică cotul nu are extensie decât în
cazurile de hiperlaxitate când se obţine valori de 50 – 100, în special la
femei şi copii. Mişcarea de extensie este limitată de vârful olecranului
care este oprit de fosa olecraniană precum şi de ligamentul anterior al
cotului care este pus în tensiune. La sfârşitul mişcării de extensie, axul
longitudinal al antebraţului formează cu axul longitudinal al braţului un
unghi obtuz de 170° deschis în afară (valgusul fiziologic al cotului)
datorat orientării trohleei humerale. Muşchii care realizează extensia
sunt:
o triceps brahial,
o anconeu
o muşchii extensori ai degetelor ca acţiune secundară.
Fig. 19. Amplitudinea mişcărilor de flexie-extensie la nivelul cotului
2.3.2. Articulația radioulnară proximală – este o articulație trohoidă.

Suprafeţele articulare sunt reprezentate de:
 epifizei proximală a ulnei - prezintă pe faţa laterală o feţişoară articulară
semilunară numită incizura radială care se articulează cu capul radiusului
 epifizei proximală a radiusului - prezintă circumferinţa capului radial (un
segment de cilindru plin) răspunde incizurii radiale de pe ulnă.
 Suprafața articulară a ulnei reprezintă aproximativ ¼ din circumferința
radial, această disproporție este rezolvată prin prezența ligamentului inelar.
 Ambele suprafețe articulare sunt acoperite de cartilaj hialin.
 Capsula articulară – este capsula articulației humeroantebrahiale
 Ligamentul inelar – se inseră pe marginea anterioară a incizurii radiale a
ulnei, înconjoară capul radial și ajunge pe marginea posterioară a incizurii
radiale a ulnei
 Ligamentul pătrat – se întinde de la marginea inferioară a incizurii radiale a
ulnei până la fața medial a colului radial.
Mișcările posibile – este o articulație uniaxială, care participă la mișcări de
rotație (pronație și supinație) care se execută în jurul unui ax oblic ce trece prin
central capului radial și ulnar.
 Pronaţia – este mişcarea prin care antebraţul se rotează spre interior
(medial) faţa palmară a mâinii fiind orientată în jos şi policele medial.
Mișcarea de pronație este limitată de întinderea ligamentului pătrat, a
mușchilor periradiali și de interpunerea mușchilor flexorilor profunzi
între oase. Amplitudine este de la 00 până la 800-900. Muşchii care o
realizează sunt:
o rotund pronator,
o pătrat pronator
o flexor radial al carpului.
 Supinaţia – este mişcarea prin care antebraţul se rotează spre exterior
(lateral) faţa palmară a mâinii fiind orientată în sus şi policele lateral.
Mișcarea de supinație este limitată de întinderea ligamentului pătrat, de
interpunerea mușchilor extensori între oase și de întâlnirea procesului
stiloidian al ulnei cu partea posterioară a incizurii ulnare a radiusului.
Amplitudine este 00 – 850-900. Mişcarea este produsă de muşchii:
o biceps brahial
o supinator
o lung extensor radial al carpului.
Fig. 20. Amplitudinea mişcărilor de pronație-supinație la nivelul articulației radio-

ulnare proximale
2.3.3. Articulația radioulnară distală - Este o articulaţie de tip trohoid cu un
grad de mişcare.
Suprafeţele articulare sunt:
 epifiza distală a ulnei – prin fețișoara articulară laterală de la periferia
capului ulnei și fețișoara articulară inferioară situată în porțiunea inferioară
a extremității distale a ulnei.
 epifiza distală a radiusului – incizura ulnară a radiusului
 Capsula articulară se inseră superior pe suprafeţele articulare radiale şi
ulnare, iar inferior pe discul articular.
 discul articular – un fibrocartilaj interarticular de formă triunghiulară cu
vârful la depresiunea situată între procesul stiloid al ulnei și capul ulnei, iar
baza la marginea inferioară a incizurii ulnare a radiusului.
 Ligamentul radiocubital anterior;
 Ligamentul radiocubital posterior.
 Membrana interosoasă antebrahială este formațiunea fibroasă ce se găsește
între diafizele radiusului și ulnei la nivelul marginilor interosoase ale
acestora ajungând până la articulația radio-ulnară distală..
Mișcările posibile – este o articulație uniaxială, care participă la mișcări de
rotație (pronație și supinație) dar invers față de mișcările de la nivelul
articulației radioulnare proximale și anume: extremitatea distal a radiusului se
rotește anterior în cazul mișcării de pronație și posterior în supinație.
2.4. ARTICULAŢIILE MÂINII
Sunt reprezentate de:

- articulaţia radiocarpiană;
- articulaţiile intercarpiene;
- articulaţiile carpometacarpiene;
- articulaţiile intermetacarpiene;
- articulaţiile metacarpofalangiene
- articulaţiile interfalangiene
Fig. 21. Articulațiile mâinii: 1. articulația interfalangiană; 2. articulația

metacarpofalangiană a policelui; 3. articulația carpometacarpiană a policelui; 4.
articulația radioulnară distal; 5. articulația radiocarpiană; 6. articulația
mediocarpiană; 7. articulații carpometacarpiene; 8. articulația
metacarpofalangiană; 9. articulația interfalangiană proximală; 10. articulația
interfalangiană distal
2.4.1. Articulaţia radiocarpiană - Este o diartroză condiliană, o articulaţie

elipsoidală ce uneşte radiusul cu rândul proximal al carpului
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de:
 faţa inferioară a epifizei distale a radiusului,
 faţa inferioară a discului articular.
 faţa articulară carpiană este reprezentată de condilul articular format de
primele 3 oase ale primului rând carpian: scafoid, semilunar şi piramidal.
a b
Fig. 22. Ligamentele articulațiilor mâinii: a –fața palmară: 1. articulația

interfalangiană distală – capsula articulară; 2. articulația interfalangiană
proximală – capsula articulară; 3. ligamentele metacarpiene transverse
profunde; 4. articulația metacarpofalangiană – capsula articulară; 5.
ligamentele metacarpiene palmare; 6. ligamentele intercarpiene palmare; 7.
tendonul m. flexor ulnar al carpului; 8. ligamentul ulnocarpian palmar; 9.
ligamentul radioulnar palmar; 10. ligamentul radiocarpian palmar; 11.
ligamentul colateral radial al carpului; 12. ligamentele carpometacarpiene
palmare; 13. ligamentele palmare
b - fața dorsală 1. ligamentele carpometacarpiene dorsal; 2. ligamentele
intercapiene dorsal; 3. ligamentul colateral radial al carpului; 4. ligamentul
radioulnar dorsal; 5. ligamentul radiocarpian dorsal; 6. ligamentul colateral
ulnar al carpului; 7. ligamentele metacarpiane dorsale; 8. articulația
metacarpofalangiană; 9. articulația interfalangiană proximală; 10. articulația
interfalangiană distală ;
Mijloacele de unire - sunt reprezentate de:

 Capsula articulară - se inseră în superior la periferia suprafeţei articulare
radiale şi a discului articular, iar inferior pe condilul articular carpian
format de scafoid, semilunar şi piramidal.
 Ligamentul colateral radial al carpului se inseră pe vârful procesului stiloid
al radiusului şi pe scafoid;
 Ligamentul colateral ulnar al carpului se inseră pe procesul stiloid al ulnei,
pe piramidal şi pe pisiform;
 Ligamentul radiocarpian dorsal se inseră pe marginea posterioară a feţei
articulare a radiusului și pe faţa posterioară a osului piramidal.
 Ligamentul radiocarpian palmar se inseră pe marginea anterioară a feţei
articulare a radiusului și a procesului stiloid al radiusului în partea
superioară, iar inferior pe oasele carpiene: semilunar și piramidal
 Ligamentul ulnocarpian dorsal se inseră pe marginea posterioară a discului
articular și pe oasele carpiene: semilunar, piramidal și osul capitat.
 Ligamentul ulnocarpian palmar se inseră pe marginea anterioară a discului
articular și pe depresiunea dintre procesul stiloid și capul ulnei, iar inferior
pe oasele carpiene: semilunar, piramidal și osul capitat
 Sinoviala tapetează întreaga faţă internă a capsulei articulare.
Mișcările posibile fiind o diartroză de tip condilian (articulaţie elipsoidală) sunt
posibile următoarele mișcări:
 în plan sagital şi ax frontal – axul mişcării trece prin osul semilunar, iar
mişcările sunt de flexie-extensie. Se execută în plan sagital, în jurul unui ax
transversal ce trece prin capul osului mare.
 Flexia (flexia palmară sau volară) – este mişcarea prin care faţa
palmară a mâinii se apropie de faţa anterioară a antebraţului.
Amplitudine 00 - 800. La mişcarea de flexie participă predominant de
articulaţia radiocarpiană. Flexia este realizată de următorii muşchi:
 flexor radial al carpului (palmar mare),
 flexor ulnar al carpului (cubital anterior),
 palmar lung (palmar mic),
 flexor superficial al degetelor,
 flexor profund al degetelor
 flexor lung al policelui.
 Extensia (dorsiflexia) – este mişcarea prin care faţa dorsală a mâinii se
apropie de faţa posterioară a antebraţului. Amplitudine 00 – 900. La
această mişcare articulaţia radiocarpiană participă cu 500. Este produsă
predominant de articulaţia mediocarpiană. Muşchii extensori sunt:
 extensor ulnar al carpului (cubital posterior),
 lung extensor radial al carpului
 scurt extensor radial al carpului,
 extensor degetelor
 extensor al degetului mic
 extensor al indexului
 lung extensor al policelui.
Amplitudinea mişcarilor de flexie-extensie este mai mare când mâna este în
poziţie intermediară şi mult mai mică când mâna este în pronaţie sau în
supinaţie.
Fig. 23. Mișcările de flexie-extensie la nivelul articulației radiocarpiene
 în plan frontal şi ax sagital – axul mişcării trece prin centrul osului

capitat. Mişcările sunt de abducţie-adducţie şi pot fi executate cu mâna în
pronaţie sau în supinaţie.
 Abducţia executată cu mâna în supinaţie (deviaţie sau înclinare
radială) – este mişcarea prin care mâna se orientează lateral, policele se
apropie de marginea radială a antebraţului. Amplitudinea mişcării este
de la 00 la 250 – 300. Abducţia este produsă atât în articulaţia
radiocarpiană cât şi în cea mediocarpiană. Mușchii abductori sunt:
 Flexor radial al carpului
 lung extensor radial al carpului
 scurt extensor radial al carpului,
 flexor lung al policelui
 lung extensor al policelui
 lung abductor al policelui.
 Adducţia executată cu mâna în supinaţie (deviaţie sau înclinare
cubitală sau ulnară) – este mişcarea prin care mâna se orientează
medial, marginea ulnară a mâinii se apropie de marginea ulnară a
antebraţului. Amplitudine de la 00 la 400 – 450. Adducţia este produsă
atât în articulaţia radiocarpiană cât şi în cea mediocarpiană. Mușchii
care realizează adducția sunt:
 flexor ulnar al carpului (cubital anterior),
 extensor ulnar al carpului (cubital posterior),
 flexor superficial al degetelor,
 flexor profund al degetelor
 extensor degetelor
 extensor al degetului mic
Fig. 24. Mișcările de abducție-adducție la nivelul articulației radiocarpiene
 Circumducţia – este mişcarea care sumează mişcările efectuate în toate

axele şi planurile prezentate, mişcare care combină flexia, extensia
abducţia, adducţia. În acest caz nu se descrie un cerc ci o elipsă pentru că
mişcările în plan sagital sunt mai ample decât cele în plan frontal.
2.4.2. Articulaţiile intercarpiene cuprind:

 articulaţiile rândului proximal (al primului rând) - sunt articulaţii plane.
o suprafeţele articulare – se găsesc între scafoid, semilunar şi piramidal.
o mijloacele de unire sunt reprezentate de:
 ligamente intercarpiene interosoase câte două leagă osul semilunar
de osul scafoid și de piramidal,
 ligamente intercarpiene palmare câte două leagă osul scafoid de
semilunar și pe osul semilunar de piramidal.
 ligamente intercarpiene dorsal câte două leagă scafoidul de
semilunar și semilunarul de piramidal, sunt mai puternice decât cele
palmare
La nivelul osului pisiform se găseşte o articulaţie plană la nivelul căreia se găsesc
două ligament: pisometacarpian (între pisiform și baza metacarpianului 5) şi
ligamentul pisohamat (între pisihorm și osul cu cârlig).
 articulaţiile rândului distal (rândului doi) – sunt descries trei articulații plane
ce se formează între carpienele rândului doi: trapez, trapezoid, osul capitat și
osul cu cârlig.
o suprafeţele articulare sunt reprezentate de trapez, trapezoid, osul
capitat şi osul cu cârlig.
o mijloacele de unire Sunt reprezentate de:
 3 ligamente interosoase ce se găsesc între osul cu cârlig și osul
capitat, între osul capitat și trapezoid, între trapezoid și trapez.
 3 ligamente palmare (anterioarea) se găsesc între suprafețele
palmare ale trapezului, trapezoidului, osului capitat și osului cu
cârlig.
 3 ligamente dorsal (posterioare) se găsesc între suprafețele
dorsale ale trapezului, trapezoidului, osului capitat și osului cu
cârlig.
 articulaţia mediocarpiană uneşte rândul proximal al carpului exceptând
pisiformul cu rândul distal al carpului.
o suprafeţele articulare sunt reprezentate de:
 în centru se articulează capul osului capitat și fața superioară a
osului cu cârlig cu scafoidul și semilunarul
 lateral tarpezul și trapezoidal se articulează cu osul scafoid
 medial se articulează osul cu cârlig cu piramidalul.
o mijloacele de unire
 Capsula articulară
 Ligamentul radiat al carpului este situat pe faţa palmară se
inseră pe osul capitat, scafoid şi piramidal.
 Ligamentele palmare se întind între fața palmară a oaselor
primului rând de carpiene și fața palmară a osului capitat
 Ligamentele dorsale se întind între fața dorsală a oaselor
primului rând de carpiene și fața dorsală a oaselor celui de al
doilea rând de carpiene
 Ligamentele laterale leagă scafoidul de trapez și osul cu
cârlig de piramidal.
o mișcări posibile – sunt reprezentate de flexie și extensie. Flexia este
mai pronunțată decât extensia la nivelul articulației mediocarpiene.
2.4.3. Articulaţiile carpometacarpiene cuprind:

o articulaţia carpometacarpiană a policelui este o articulaţie în şa.
o suprafeţele articulare - sunt reprezentate de o feţişoara articulară
patrulateră situată pe faţa inferioară a trapezului și baza primului
metacarpian.
o mijloacul de unire este reprezentat de capsula articulară ce se
inseră pe cele două suprafețe articulare.
o mișcări posibile în articulaţiile policelui sunt :
 în plan frontal şi ax sagital – axul trece prin baza
metacarpianului I. Mişcările sunt de abducţie-
adducţie.
 în plan sagital şi ax frontal – mişcările sunt de
flexie-extensie.
o articulaţiile carpometacarpiene ale degetelor 2-5 sunt articulaţii plane.
o suprafeţele articulare sunt reprezentate de:
 metacarpienele II se articulează cu oasele carpiene: trapez,
trapezoid şi osul capitat.
 Metacarpianul III se articulează cu osul capitat.
 Metacarpianul IV se articulează cu osul capitat şi cu osul cu
cârlig.
 Metacarpianul V se articulează cu osul cu cârlig.
 Capsula articulară se inseră prin stratul său fibros la limita
cartilajului articular al carpului și a suprafeţelor articulare
ale metacarpienelor.
 Ligamentul interosos uneşte feţele adiacente ale osului
capitat şi ale osului cu cârlig cu extremitatea proximală
a metacarpianului III.
 Ligamentele carpometacarpiene palmare.
 Ligamentele carpometacarpiene dorsale.
2.4.4. Articulaţiile intermetacarpiene sunt diartroze planiforme.

o suprafeţele articulare sunt reprezentate de feţişoarele laterale ale extremităților
proximale ale metacarpienelor vecine (metacarpianul II și V prezintă o singură
fețișoară articulară).
 3 ligamente metacarpiene dorsale ,
 3 ligamente metacarpiene palmare
 3 ligamente metacarpiene interosoase
 ligamentul metacarpian transvers profund uneşte extremităţile distal ale
metacarpienelor de la II la V.
2.4.5. Articulaţiile metacarpofalangiene sunt articulaţii condiliene (de tip
ellipsoid).
o suprafeţele articulare sunt reprezentate de capetele rotunjite ale
metacarpienelor şi cavităţile de la nivelul bazelor falangelor proximale.
o mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula articulară întărită de ligamente.
 Capsula articulară
 Ligamentele palmare se întind de la feţele palmare ale
metacarpienelor la baza falangelor proximale.
 Ligamentele colaterale au formă de evantai cu rol important în
mişcările de flexie şi de extensie. Se întind de la capul
metacarpianului până la tuberozitățile marginale ale falangelor.
 Ligamentul metacarpian transvers profund se întinde pe faţa
palmară de la metacarpianul II la metacarpianul V, trece în fața
articulaţiilor metacarpofalangiene şi a spaţiilor interosoase, este
atașat de fascia dorsală a mâinii și de aponevroza palmară.
Mișcări posibile mişcările din articulaţiile metacarpofalangiene se execută în
două planuri:
 în plan sagital şi ax frontal – axul mişcării este radioulnar şi trece prin
capul metacarpienelor. Mişcările sunt de flexie-extensie.
 Flexia – este mişcarea prin care prima falangă se apropie de palmă, pe
metacarpianul corespunzător. Mişcarea activă are amplitudine de 900,
crescând de la degetul II spre degetul V şi poate atinge 1000 când sunt
flectate concomitent toate cele patru degete.
 Extensia – este mişcarea prin care prima falangă se apropie de faţa
dorsală a mâinii. Amplitudinea mişcării variază de la 00 până la 900 în
caz de hiperlaxitate.
 în plan frontal şi ax sagital – axul mişcării este dorsopalmar şi trece prin
capul metacarpienelor. Mişcările sunt de abducţie-adducţie.
 Abducţia – este mişcarea prin care se îndepărtează degetele II-V de
axa mediană a mâinii, axă care trece prin degetul III.
 Adducţia – este mişcarea de apropiere a degetelor II-V de axa
mediană a mâinii.
 Amplitudinea mişcărilor de abducţie-adducţie este variabilă atât de
la individ la individ cât şi de la deget la deget fiind în medie de 150
– 200. Dintre degete indexul are cea mai mare mobilitate.
 Circumducţia – este mişcarea ce combină flexia, extensia, abducţia şi
adducţia. Este o mişcare posibilă în mod special la index.
2.4.6. Articulaţiile interfalangiene proximale și distale sunt trohleartroze.

o suprafeţele articulare sunt reprezentate proximal de extremitatea distală a
primei şi a celei de a doua falange, iar distal de extremitatea proximală a
falangei mijlocii (a doua) și distal (a treia).
 Capsula articulară
 Ligamentele palmare
 Ligamentele colaterale
Mișcări posibile Prezintă mişcări de flexie-extensie în ax frontal (ce trece prin
trohleea extremităţii distale a falangelor I şi II), dar nu într-un plan strict sagital
deoarece planurile fiecărui deget converg spre un punct situat la baza policelui.
 Flexia – este mişcarea prin care degetele se apropie de palmă. Flexia în
articulaţiile interfalangiene proximale poate ajunge la 1000, fiind mai
amplă la degetele IV şi V decât la degetele II şi III. În articulaţiile
interfalangiene distale flexia nu depăşeşte 900.
 Extensia – este mişcarea prin care degetele se îndepărtează de palmă.
Este o mişcare posibilă pentru articulaţiile interfalangiene proximale şi
numai la anumite persoane şi în cele distale. Amplitudinea variază de la
00 la 200.
Mişcările în articulaţiile policelui
 în plan frontal şi ax sagital – axul trece prin baza metacarpianului I.
Mişcările sunt de abducţie-adducţie.
 abducţia – este mişcarea de îndepărtare a policelui de planul
palmei, mai poate fi definită ca fiind unghiul format între
metacarpianul I şi index, mişcarea fiind realizată într-un plan paralel
cu faţa palmară a mâinii. Amplitudine de la 00 la 800 - 900. În unele
cazuri abducţia poate fi însoţită de extensie, care se execută într-un
plan paralel cu faţa dorsală a mâinii. Este efectuată de muşchiul
lung abductor al policelui.
 adducţia – este mişcarea de revenire a policelui abdus la poziţia
iniţială. Este realizată de adductorul policelui.
 în plan sagital şi ax frontal – mişcările sunt de flexie-extensie.
 flexia – este mişcarea paralelă cu palma prin care policele
traversează transversal palma ajungând până la baza ultimelor
degete. Amplitudine de:
 100 – 150 din articulaţia trapezoido-metacarpiană
 700 – 750 din articulaţiile metacarpo-falangiene, astfel încât
vârful policelui poate atinge baza degetului V.
 extensia – este mişcarea prin care policele se orientează posterior
de index, mişcare ce este paralelă cu faţa dorsală a mâinii.
Amplitudine de la 00 la 250 – 300.
Mişcări în articulaţiile interfalangiene ale policelui- sunt mişcări în plan
sagital şi ax frontal, mişcări reprezentate de:
 flexie – cu amplitudine de 800 – 900.
 extensie – mişcarea activă are amplitudine de 100 iar cea pasivă de
200 - 250
Mişcarea specifică policelui numită mişcare de opoziţie. Această mişcare se

compune din abducţie, rotaţie axială şi flexie. După unii autori mişcarea este
completă când vârful policelui atinge vârful degetului mic, iar după alţii când
vârful policelui atinge baza degetului mic. Opoziţia este mişcarea prin care
coloana policelui se apropie de celelate patru degete. Se execută în jurul axului
radioulnar ce trece prin trapez. Mişcarea de opoziţie este caracteristică omului,
ea rezultând din sumarea a 3 mişcări:
 o mişcare unghiulară a vârfului policelui între punctul cel mai depărtat de
axul longitudinal al mâinii şi un punct ce depăşeşte medial acest ax, ce se
desfăşoară pe un arc de 120°;
 o mişcare concomitentă de rotaţie a policelui de 90° în jurul axului său
longitudinal;
 o mişcare de flexie a ultimei falange pe prima şi a primei falange pe
metacarpian.
În mişcarea de opoziţie policele pleacă din abducţie şi extensie maximă
pentru a ajunge în poziţie de adducţie şi de flexie maximă.
Mişcarea de opoziţie este realizată de următorii muşchi: lung abductor,
scurt abductor al policelui, flexorul lung şi adductorul policelui.
Amplitudinea mişcării de opoziţie poate fi determinată cu ajutorul unei
scări propuse de Clement Baciu, scară situată pe intervalul cuprins de la 0 la 8.
Această scară constă în atingerea succesivă cu pulpa degetului a 8 zone
palmare reprezentate de bazele şi de pulpele celorlalte 4 degete. În poziţia 0
policele balant nu poate executa nici o mişcare, în poziţia 4 policele atinge
mediusul, iar în poziţia 8 policele atinge degetul mic.
 0 – police balant, nu poate executa nici o mişcare
 1 – pulpa policelui poate atinge baza indexului, mişcare efectuată de scurtul
adductor al policelui şi de flexorul propriu al policelui
 2 - pulpa policelui poate atinge pulpa indexului, mişcare executată de
lungul abductor, scurtul extensor şi scurtul adductor al policelui
 3 - pulpa policelui poate atinge micare realizată de scurtul adductor,
flexorul propriu şi opozant care începe să intre în acţiune
 4 - pulpa policelui poate atinge pulpa mediusului
 5 - pulpa policelui poate atinge baza inelarului
 6 - pulpa policelui poate atinge pulpa inelarului
 7 - pulpa policelui poate atinge baza degetului mic
 8 - pulpa policelui poate atinge pulpa degetului mic.
Fig. 25. Determinarea amplitudinii opoziţiei policelui după Cl. Baciu (2)
Prehensiunea reprezintă posibilitatea de a prinde cu mâna diferite obiecte ca

într-o pensă.
CAPITOLUL 3 – MUȘCHII MEMBRULUI SUPERIOR
Din punct de vedere topografic musculatura de la nivelul membrului superior

se împarte astfel:
Mușchii centurii scapulare
 mușchii din partea superioară a centurii scapulare
o Trapez
o Sternocleidomastoidian
o omohioidian
 mușchii din partea dorsală a centurii scapulare
o Romboid mare
o Romboid mic
o Ridicător al scapulei
 mușchii din partea ventrală a centurii scapulare
o Subclavicular
o Pectoral mic
o Dințat anterior
Mușchii proprii umărului
 Grupul muscular dorsal
o Supraspinos
o Infraspinis
o Rotund mic
o Subscapular
o Deltoid
o Latissim
o Rotund mare
 Grupul muscular ventral
o Pectoral mare
o Coracobrahial
Mușchii brațului
o Triceps brahial
o Anconeu
o Biceps brahial
o Brahial
Mușchii antebrațului
o Mușchii extensori superficiali
 Extensorul degetelor
 Extensorul degetului mic
 Extensor ulnar al carpului
o Mușchii extensori profunzi
 Supinator
 Lung abductor al policelui
 Scurt extensor al policelui
 Lung extensor al policelui
 Extensorul indexului
o Mușchii flexori superficiali
 Rotund pronator
 Flexor superficial al degetelor
 Flexor radial al carpului
 Flexor ulnar al carpului
 Palmar lung
o Mușchii flexori profunzi
 Flexor profund al degetelor
 Flexor lung al policelui
 Pătratul pronator
 Grupul muscular radial
o Brahioradial
o Lung extensor radial al carpului
o Scurt extensor radial al carpului
Mușchii mâinii
 Grupul muscular mijlociu
o Lumbricali I-IV
o Interosoși dorsali I-IV
o Interosoși palmari I-III
 Musculatura eminenței tenare
o Scurt abductor al policelui
o Adductor al policelui
o Flexor scurt al policelui
o Opozant al policelui
 Musculatura eminenței hipotenare
o Abductor al degetului mic
o Flexor al degetului mic
o Opozant al degetului mic
o Palmar scurt
Tabel nr. 1. - Mușchii din partea superioară a centurii scapulare
Mușchiul Origine Inserție Acțiune Inervație

Trapez Fascicule Protuberanța Claviculă – 1/3 Ridicarea, coboarârea n. accesor (nerv
descendenteoccipitală externă laterală umărului și adducția cranian XI), plexul
și procesele scapulei; cervical C3-C4
spinoase ale
vertebrelor C1-C7
Fascicule procesele spinoase Acromion
transversale ale vertebrelor T1-
T4
Fascicule procesele spinoase Spina scapulei
ascendente ale vertebrelor T5-
T12
Sternocleido Capul Manubriul sternal Procesul Contracție unilaterală n. accesor (nerv
mastoidian sternal mastoidian al – înclinare laterală a cranian XI), plexul
osului temporal și capului de aceeași cervical C1-C2
linia nuchală parte și rotația capului
superioară de partea opusă
Capul 1/3 medială a Contracție bilaterală –
clavicular claviculei extensia capului
(participă la respirație
când ia punct fix pe
cap)
Omo- Pe marginea superioară a scapulei corpul osului Coborârea osului Ansa cervicală din
hioidian hioid hioid plexul cervical C1-C4
Tabel nr. 2. Mușchii din partea dorsală a centurii scapulare
Romboid Procesele spinoase ale Scapula -marginea medială Fixează scapula, ridică Nervul dorsal
mare vertebrelor T1-T4 sub spina scapulei scapula cranial-medial scapular C4-C5
Romboid mic Procesele spinoase ale Scapula -marginea medială Fixează scapula, ridică Nervul dorsal
vertebrelor C6-C7 deasupra spinei scapulei scapula cranial-medial scapular C4-C5
Ridicător al Procesele spinoase ale Scapula - unghiul superior ridică scapula cranial- Nervul dorsal
scapulei vertebrelor C1-C4 medial, deplasează spre scapular C4-C5
medial unghuiul inferior al
scapulei, înclină gâtul de
aceeași parte
Tabel nr. 3. Mușchii din partea ventrală a centurii scapulare
Subclavicular Coasta I Claviculă - fața inferioară Fixează clavicula în Nervul
1/3 laterală articulația subclavicular C5-
sternoclaviculară C6
Pectoral mic Coastele III-V Scapula – procesul coracoid Trage scapula în jos și Nervii pectoral
mișcă unghiul inferior al medial și lateral
scapului dorsomedial C6-T1
(participă la respirație)
Dințat Fascicul Scapula – unghiul superior
anterior superior
Fascicul Coaste Scapula – marginea medială ervul toracic lung
mijlociu sau I-IX C5-C7
intermediar
Fascicul Scapula – marginea medială Trage scapula lateral și
inferior și unghiul inferior ventral
Mușchii proprii umărului
Tabel nr. 4. - Mușchii umărului grupului muscular dorsal
Supraspinos Fosa supraspinoasă a Humerus – tuberculul Abducție, rotație Nervul
scapulei mare externă suprascapular
C4-C6
Infraspinos Fosa infraspinoasă a Scapulă Humerus – tuberculul Rotație externă Nervul

scapulei mare suprascapular
C4-C6
Rotundul mic Marginea laterală a Humerus – tuberculul Rotație externă, Nervul axilar
scapulei mare adducție C5, C6
Subscapular Fosa suscapulară a Humerus – tuberculul Rotație internă Nervul
scapulei mic subscapular C5,
C6
Deltoid Fasciculul claviculară 1/3 laterală a claviculei Humerus -tuberozitatea Flexie, rotație internă, Nervul axilar
deltioidiană adducție C5, C6
Fasciculul acromial Acromion Abducție
Fasciculul scapular sau Spina scapulei Extensie, rotație
posterior externă și adducție
Latissim Fasciculul vertebral Procesele spinoase ale rotație internă, Nervul
vertebrelor T7-T12 și adducție, extensie toracodorsal C6-
fascia toracolombară Humerus - creasta (participă la respirație) C8
Fasciculul scapular Unghiul inferior al tuberculului mic
scapulei
Fasciculul costal Coastele IX-XII
Fasciculul iliac 1/3 posterioară a crestei
iliace
Rotund mare Pe unghiul inferior al scapulei Humerus - creasta rotație internă, Nervul
tuberculului mic adducție, extensie subscapular C5-
C7
Mușchii grupul muscular dorsal care alcătuiesc manșeta rotatorilor sunt:
o Supraspinos
o Infraspinis
o Rotund mic
o Subscapular
Tabel nr. 5. Mușchii umărului grupul muscular ventral

Pectoral Fascicul Claviculă 1/3 medială Humerus – flexie Nervul
mare clavicular creasta pectoral
Fascicul sterno- Stern, cartilajele costale tuberculului mare flexie medial și
costal 1-6 lateral C5-T1
Fascicul Teaca mușchiului drept Mușchiul în
abdominal abdominal întregime – adducție
și rotație internă
Coraco- Procesul coracoid al scapulei Diafiza Flexie, adducție, Nervul
brahial humerusului rotație internă musculocutana
t C6,C7
Tabel nr. 6. Mușchii brațului grupul muscular ventral

Biceps brahial Capul lung Scapula – tuberculul Asupra articulației Nervul
supra-glenoidal cotului – flexie, musculocutanat
Radius – supinație C5-C6
Capul scurt Scapula – procesul tuberozitatea Asupra articulației
coracoid radială umărului – flexie
(prin ambele
capete),abducție și
rotație internă (prin
capul lung)
Brahial Humerus – ½ inferioară a feței Ulnă – Flexie din Nervul
anterioare a diafizei tuberozitatea articulația cotului musculocutanat
ulnei C5-C6
Tabel nr. 7. Mușchii brațului grupul muscular dorsal

Triceps Capul lung Scapula – tuberculul infra-
brahial glenoidal Asupra articulației
Capul medial Humerus – fața posterioară cotului – extensie.
a diafizei distal de șanțul
nervului radial Ulnă - olecran Asupra articulației Nervul radial
Capul lateral Humerus – fața posterioară umărului (prin C6-C8
a diafizei proximal de șanțul capul lung) –
nervului radial extensie și adducție
Anconeu Humerus – epicondilul lateral Ulnă – olecran (la Asupra articulației Nervul radial
nivelul feței cotului – extensie C6-C8
radiale)
Fig. 26. Mușchii brațului: vedere anterioară 1. m. dințat anterior; 2. m.
supraspinos; 3. m. subclavicular (origine); 4. m. trapez (inserție); 5. m. deltoid
(origine); 6. m. pectoral mic (inserție); 7. m. coracobrahial; 8. m. pectoral mare
(inserție); 9. m. marele dorsal; 10. capul scurt al m. biceps brahial; 11. capul
lung al m. biceps brahial; 12. tendonul m. biceps brahial; 13. aponevroza m.
biceps brahial; 14. m. brahial; 15. m. rotund pronator; 16. m. rotund mare; 17.
m. subscapular;
Fig. 27. Mușchii brațului: vedere posterioară - 1. m. deltoid; 2. m. trapez; 3.
m. supraspinos; 4. m. ridicător al scapulei; 5. m. romboid mic; 6. m. romboid
mare; 7. m. marele dorsal; 8. m. rotund mare; 9. capul lung al m. triceps
brahial; 10. m. brahioradial; 11. m. lung extensor radial al carpului; 12. m.
scurt extensor radial al carpului; 13. olecran; 14. m. anconeu; 15. m. flexor
ulnar al carpului; 16. m. extensor ulnar al carpului; 17. m. extensor al
degetelor; 18. m. triceps brahial; 19. m. rotund mic; 20. m. infraspinos
Tabel nr. 8. Mușchii antebrațului grupul muscular ventral - mușchii flexori superficiali
Rotund Capul humeral Humerus -epicondilul medial Radius – fața laterală Asupra articulației Nervul median
pronator Capul ulnar Ulnă -procesul coronoid (distal de inserția m. radioulnare proximale -
supinator) pronație
Asupra articulației
cotului slab flexor
Flexor Capul humeral Humerus – epicondilul medial Falange – pe părțile Asupra articulației Nervul median
superficial al laterale ale falangelor cotului slab flexor.
degetelor Capul ulnar Ulnă -procesul coronoid mijlocii ale degetelor Asupra articulațiilor
Capul radial Radius – distal de tuberozitatea II-V mâinii,metacarpofalang
radială iene și interfalangiene
proximale – flexie.
(participă la adducție
sau înclinare ulnară)
Flexor radial Humerus – epicondilul medial Baza metacarpianului Asupra mâinii – flexie, Nervul median
al carpului II (uneori și III) pe abducție (înclinare
fața anterioară radială)
cotului – ușoară flexie
a antebrațului pe braț
Flexor ulnar Capul Humerus – epicondilul medial Baza metacarpianului Asupra mâinii – flexie, Nervul ulnar
al carpului humeral V pe fața anterioară, abducție (înclinare
Capul ulnar Ulnă - olecran pisiform, osul cu ulnară). Asupra
cârlig articulației cotului –
ușoară flexie a
antebrațului pe braț
Palmar lung Humerus – epicondilul medial Aponevroza palmară Asupra mâinii – flexie Nervul median
cotului slab flexor
Tabel nr. 9. Mușchii antebrațului grupul muscular ventral - mușchii flexori profunzi

Flexor profund Ulnă - 2/3 inferioare Falangele distale ale Asupra mâinii, asupra Nervul median.
al degetelor pe fața anterioară degetelor II-V pe articulațiilor metacarpofalangiene, Nervul ulnar
fața palmară interfalanfiene ale degetelor II-V -
(anterioară) flexie
Flexor lung al Radius – mijlocul Falanga distală a Asupra mâinii: flexie și abducție Nervul median.
policelui feței anterioare policelui pe fața (înclinare radială.
palmară Asupra articulațiilor
metacarpofalangiene,
interfalanfiene ale policelui -
flexie
Pătratul Ulna – ¼ distal a Radius – ¼ distal a Pronație din articulația Nervul median.
pronator feței anterioare feței anterioare radioulnară distală
Tabel nr. 10. Mușchii antebrațului grupul muscular dorsal - mușchii extensori superficiali

Extensoral Humerus – Falanga distală a Asupra mâinii – extensie, asupra Nervul radial
degetelor epicondilul lateral degetelor II-V articulațiilor metacarpofalangiene,
interfalangiene proximale și
distale – extensie și abducția
degetelor
Extensoral Humerus – Falanga distală a Asupra mâinii – extensie, asupra Nervul radial
degetului mic epicondilul lateral degetului V articulațiilor metacarpofalangiene,
interfalangiene proximale și
distale – extensie și abducția
degetului V
Extensor ulnar Humerus – Baza Asupra mâinii – extensie și Nervul radial
al carpului epicondilul lateral. metacarpianului V adducție (înclinare ulnară)
Ulnă – fața dorsală pe fața dorsală
Tabel nr. 11. Mușchii antebrațului grupul muscular dorsal - mușchii extensori profunzi
Supinator Humerus – Radius – tuberozitatea Asupra articulației radioulnare Nervul radial
epicondilul lateral. radiusului lângă proximale – supinația
Ulnă – olecran inserția m. rotund
pronator
Lung abductor al Fața dorsală a ulnei și Baza metacarpianului I Asupra mâinii – abducție (înclinare Nervul radial
policelui radiusului pe fața dorsală radială).
carpometacarpiene a policelui –
abducția policelui
Scurt extensor al Fața dorsală a Baza falangei Asupra mâinii – abducție (înclinare Nervul radial
policelui radiusului distal de m. proximale a policelui radială). Asupra articulațiilor
lung abductor al carpometacarpiană și
policelui metacarpofalangiană a policelui -
extensie
Lung extensor al Fața dorsală a ulnei Baza falangei distale a Asupra mâinii – extensie, abducție Nervul radial
policelui policelui (înclinare radială).
carpometacarpiene a policelui –
adducție.
Asupra articulațiilor
metacarpofalangiană și
interfalangiană a policelui - extensie
Extensor al Fața dorsală a ulnei Baza falangei distale a Asupra mâinii – extensie. Nervul radial
indexului indexului Asupra articulațiilor
metacarpofalangiană și
interfalangiană a indexului - extensie
Tabel nr. 12. Mușchii antebrațului grupul muscular radial

Brahioradial Humerus – marginea Radius – procesul Asupra articulației cotului – flexie, Nervul
laterală a epifizei stiloid asupra antebrațului pronație radial
distale deasupra
epicondilului lateral
Lung extensor Humerus – marginea Baza Asupra articulației cotului – slab Nervul
radial al laterală a epifizei metacarpianului II flexor. radial
carpului distale deasupra pe fața dorsală Asupra articulației mâinii – extensie și
epicondilului lateral abducție (înclinare radială)
Scurt extensor Humerus – Baza Asupra articulației cotului – slab Nervul
radial al epicondilul lateral metacarpianului III flexor. radial
carpului pe fața dorsală Asupra articulației mâinii – extensie și
abducție (înclinare radială)
Fig. 28. Mușchii antebrațului grupul muscular ventral (anterior): 1. m.
biceps brahial; 2. tendonul m. biceps brahial; 3. m. brahioradial; 4. m. lung
extensor radial al carpului; 5. m. scurt extensor radial al carpului; 6. m. flexor
lung al policelui; 7. m. abductor lung al policelui; 8. tendonul m. flexor lung al
policelui; 9. tendoanele m. flexor profund al degetelor; 10. tendoanele m.
flexor superficial al degetelor; 11. m. palmar lung; 12. m. flexor superficial al
degetelor; 13. m. flexor ulnar al carpului; 14. m. palmar lung; 15. m. flexor
radial al carpului; 16. m. rotund pronator; 17. aponevroza m. biceps brahial; 18.
epicondil medial; 19. m. brahial; 20. m. triceps brahial
Fig. 29. Mușchii antebrațului grupul flexorilor profunzi: 1. m. biceps
brahial; 2. m. supinator; 3. capul radial al m. flexor superficial al degetelor; 4.
m. rotund pronator; 5. m. flexor lung al policelui; 6. m. pătrat pronator; 7.
tendonul m. flexor lung al policelui; 8. tendoanele m. flexor profund al
degetelor; 9. m. flexor profund al degetelor; 10. m. flexor superficial al
degetelor; 11. capătul humeral al m. rotund pronator; 12. m. brahial
Fig. 30. Mușchii antebrațului grupul muscular dorsal: 1. m. triceps brahial;
2. olecran; 3. m. anconeu; 4. m. flexor ulnar al carpului; 5. m. extensor al
degetelui mic; 6. conexiuni intertendinoase; 7. tendoanele m. extensor al
degetelor; 8. tendonul m. lung extensor al policelui; 9. tuberculul dorsal; 10. m.
scurt extensor al policelui; 11. m. brahioradial; 12. m. abductor lung al
policelui; 13. m. scurt extensor radial al carpului; 14. m. extensor ulnar al
carpului; 15. m. extensor al degetelor; 16. m. lung extensor radial al carpului;
17. m. brahioradial
Fig. 31. Mușchii antebrațului grupul muscular radial: 1. creasta
supracondilară laterală; 2. epicondil lateral al humerusului; 3. olecran; 4. ulna;
5. radius; 6. baza metacarpianului III; 7. metacarpianului III; 8.
metacarpianului II; 9. baza metacarpianului II; 10. procesul stiloidian al
radiusului; 11. m. scurt extensor radial al carpului; 12. m. lung extensor radial
al carpului; 13. m. brahioradial; 14. humerus
Tabel nr. 13. Mușchii mâinii – eminența tenară

Scurt abductor Scafoid, trapez, Baza falangei Abducția policelui din articulația Nervul
al policelui retinaculul flexorilor proximale a policelui carpometacarpiană a policelui median
Adductor al Capul Fața palmară Baza falangei Din articulația carpometacarpiană a Nervul
policelui transver a proximale a policelui policelui – adducție. opoziție ulnar
s metacarpianu Din articulația metacarpofalangiană
lui III policelui-flexie
Capul Osul capitat
oblic și baza
metacarpianu
lui II
Flexor scurt al Capul Retinaculul Baza falangei Din articulația carpometacarpiană a Nervul
policelui superfic flexorilor proximale a policelui policelui – flexie, opoziție median
ial Nervul
Capul Trapez și ulnar
profund capitat fața
palmară
Opozant al Trapez Metacarpianul I Din articulația carpometacarpiană a Nervul
policelui (marginea radială) policelui – opoziție median
Tabel nr. 14. Mușchii mâinii – eminența hipotenară

Abductor al pisiform Baza falangei proximale a Din articulația metacarpofalangiană a Nervul
degetului degetului V (marginea degetului mic – flexie, abducție. ulnar
mic ulnară) Din articulațiile interfalangiene
proximală și distală a degetului mic -
extensie
Flexor al Cârligul osului cu Baza falangei proximale a Flexia degetului mic din articulația Nervul
degetului cârlig și degetului V (fața palmară) metacarpofalangiană ulnar
mic retinaculul
flexorilor
Opozant al Cârligul osului cu Marginea ulnară a Opoziția degetului mic Nervul
degetului cârlig metacarpianului V ulnar
mic
Palmar Marginea ulnară a Fața profundă a pielii Strânge aponevroza palmară, încrețește Nervul
scurt aponevrozei regiunii hipotenare pielea de la acest nivel, protejează artera ulnar
palmare ulnară
Tabel nr. 15. Mușchii mâinii grupul muscular mijlociu
Lumbricali I- Marginea radială a I-aponevroza dorsală a degetului II Din articulațiile metacarpofalangiene ale Nervul median
IV tendoanelor m. flexor II-aponevroza dorsală a degetului degetelor II-V – flexie. (lumbricalii
profund al degetelor III Din articulațiile interfalangiene ale I+II).
III-aponevroza dorsală a degetului degetelor II-V – extensie Nervul ulnar
IV (lumbricalii
IV-aponevroza dorsală a degetului III+IV).
V
Interosoși I - Două capete ce pornesc Fața radială a falangei proximale a Din articulațiile metacarpofalangiene ale Nervul ulnar
dorsali I-IV de pe fețele adiacente ale degetului II degetelor II-IV – flexie.
metacarpienelor I și II Din articulațiile interfalangiene ale
II- Două capete ce pornesc Fața radială a falangei proximale a degetelor II-IV – extensie și abducția
de pe fețele adiacente ale degetului III degetelor II și IV
metacarpienelor II și III
III- Două capete ce Fața ulnară a falangei proximale a
pornesc de pe fețele degetului III
adiacente ale
metacarpienelor III și IV
IV- Două capete ce Fața ulnară a falangei proximale a
pornesc de pe fețele degetului IV
adiacente ale
metacarpienelor IV și V
Interosoși I - fața ulnară a Baza falangei proximale a degetului Din articulațiile metacarpofalangiene ale Nervul ulnar
palmari I-III metacarpianului II II degetelor II, IV, V – flexie.
II- fața radială a Baza falangei proximale a degetului Din articulațiile interfalangiene ale
metacarpianului IV IV degetelor II, IV, V – extensie și adducție
III- fața radială a Baza falangei proximale a degetului
metacarpianului V V
Fig. 32. Mușchii feței palmare a mâinii (eminența tenară și hipotenară): 1.
ligamentul metacarpian transvers profund; 2. m. lombricali; 3. m. opozant al
degetului mic; 4. m. flexor scurt al degetului mic; 5. m. abductor al degetului
mic; 6. m. lung abductor al policelui; 7. retinaculul m. flexori; 8. m. opozant al
policelui; 9. m. scurt abductor al policelui; 10. m. flexor scurt al policelui; 11.
m. adductor al policelui (capătul oblic); 12. m. adductor al policelui (capătul
transvers); 13. m. interosoși dorsali
Fig. 33. Mușchii feței dorsale a mâinii: 1.m. interosos dorsal I; 2. m.
interosos dorsal II; 3. m. lung extensor radial al carpului; 4. m. scurt extensor
radial al carpului; ; 6. m. lung abductor al policelului; 7. m. brahioradial; 8. m.
lung extensor radial al carpului; 9. m. scurt extensor al policelui; 10.m extensor
al degetului mic; 11. m. extensor ulnar al carpului; 12. m extensor al degetelor;
13. retinaculul extensorilor; 14. m. extensor al indexului; 15. m. interosos
dorsal III; 16. m. interosos dorsal IV; 17, m. abductor al degetului mic
Fig. 34. Mușchii lombricali: 1.baza falangei distale a degetului II; 2. Falanga
proximală a degetului II; 3. Metacarpianul II; 4. M. lombrical I; 5. M.
lombrical II; 6. M. lombrical III; 7. M. lombrical IV; 8. Osul trapezois; 9.
Radius; 10. Tendoanele m. flexor profund al degetelor; 11. Ulna; 12. Osul
pisiform; 13. Osul cu cârlig
Fig. 35. Mușchii interosoși dorsali: 1. m. interosoși dorsali II; 2. m. interosoși
dorsali I; 3. Metacarpianul I; 4. Metacarpienele II-V; 5. m. interoso șidorsali
IV; 6. m. interosoși dorsali III; 7.falangele proximale ale degetelor II-V
Fig. 36. Mușchii interosoși palmari: 1. m interosoși palmari I ; 2. m
interosoși palmari II; 3. m interosoși palmar III; 4.metacarpienele II-V
CAPITOLUL 4 – BILANȚUL ARTICULAR AL
MEMBRULUI SUPERIOR
4.1. TESTAREA MOBILITĂȚII LA NIVELUL UMĂRULUI SAU

BILANȚUL ARTICULAR AL UMĂRULUI
Repere osoase importante necesare testării la nivelul umărului
Fig. 37. Repere osoase necesare testării articulare la nivelul umărului
Testarea mișcărilor de flexie-extensie

Poziţia subiectului:
 stând
 aşezat
 decubit dorsal pentru flexie
 decubit ventral pentru extensie
Poziţia zero membrele superioare pe lângă trunchi cu mâinile în supinaţie sau
poziția intermediară de pronosupinație
Poziția goniometrul:
 se plasează cu axul pe proiecţia cutanată a epifizei proximale a
humerusului
 braţul fix este paralel cu linia medio-axilară, orientat spre tuberculul
mare
 braţul mobil este orientat pe linia mediană a feţei laterale a braţului spre
condilul lateral al humerusului.
a b
c d
Fig. 38. Plasarea goniometrului pentru măsurarea amplitudinii mișcărilor de
flexie-extensie: a-poziție inițială flexie din decubit dorsal, b-poziție finală
flexie din decubit dorsal , c- poziție inițială extensie din decubit ventral, d-
poziție finală extensie decubit ventral
Testarea mișcărilor de abducție-adducție

 stând
 aşezat
 decubit dorsal sau decubit ventral
Poziţia zero membrul superior pe lângă trunchi, cu mâna în supinaţie sau
poziția intermediară de pronosupinație
Goniometrul:
 axul se plasează pe acromion anterioară (când examinarea se realizează
din faţă) sau la nivelul spinei omoplatului (când examinarea se
realizează din spate)
 braţul fix se aşează paralele cu linia axilară anterioară (când examinarea
se realizează din faţă) sau cu linia axilară posterioară (când examinarea
se realizează din spate)
 braţul mobil este plasat pe linia mediană a feţei anterioare a braţului (în
examinarea din faţă) sau pe linia mediană a feţei posterioare (pentru
examinarea din spate)
 Pentru ca măsurătorile să fie corecte trebuie să evităm:
 înclinarea laterală a trunchiului
 flexia sau extensia umărului
 ridicarea centurii scapulare
a b
Fig. 39. Plasarea goniometrului pentru măsurarea amplitudinii mișcării de
abducție: a-poziție inițială abducție din decubit dorsal, b-poziție finală abducție
din decubit dorsal
Testarea mișcărilor de abducție și adducție orizontală

 stând
 aşezat
Poziţia zero membrul superior în abducție de 900, antebrațul în extensie , mâna
în pronație
Goniometrul:
 axul se plasează pe proiecţia cutanată a articulației acromioclaviculare
 braţul fix se aşează parallel cu spina omoplatului sau perpendicular pe
aceasta
 braţul mobil este plasat pe linia mediană a feţei laterale a brațului spre
epicondilul lateral al humerusului
a b
c
abducție-adducție orizontală: a-poziție inițială abducție din așezat, b-poziție
finală abducție orizontală, c- poziție finală adducție orizontală
Testarea mișcărilor de rotație internă-externă

 stând
 aşezat
 decubit dorsal
Poziţia zero
 braţul abdus la 900
 antebraţul în flexie pe braţ, formând un unghi de 900
 mâna în poziție intermediară de pronosupinaţie, pronație.
Goniometrul:
 axul se plasează pe olecran
 braţul fix este fixat perpendicular pe sol sau paralel cu solul
 braţul mobil se aşează pe linia mediană a feţei posterioare a
antebraţului, între procesele stiloide ale radiusului și ulnei când mâna
este în poziție de pronosupinație sau pe linia ce unește olecranul cu
apofiza stiloidă a ulnei când mâna este în pronație.
a b
c
rotație internă și externă: a-poziție inițială din decubit dorsal , b-poziție finală
pentru mișcarea de rotație externă, c- poziție finală pentru mișcarea de rotație
internă
Testarea mișcărilor de ridicare și coborâre a umărului

 stând
 aşezat
Poziţia zero - membrul superior în poziție antomică.
Măsurarea mișcărilor de ridicare și coborâre a umărului se realizează utilizând
două rigle gradate, una este folosită pentru a marca planul orizontal ce trece
prin proiecția cutanată a articulației sternoclaviculare și cea a acromionului iar
celaltă riglă măsoară distanța de la planul orizontal la poziția acomionului după
ce a fost realizată mișcarea de coborâre sau de ridicare a umărului.
a b
c d
Fig. 42. Măsurarea mișcărilor de ridicare și coborâre a umărului: a-poziție
inițială pentru ridicare a umărului , b-poziție finală pentru mișcarea de ridicare
a umărului, c- poziție inițială pentru coborâre a umărului , d-poziție finală
pentru mișcarea de coborâre a umărului,
Tabel nr. 16. Valorile normale ale amplitudinii mișcărilor la nivelul umărului
Mișcarea Valorile AAOS AMA
normale = American = American
Association of Medical
Orthopaedic Surgeons; Association
0 0 0 0
Flexie 160 -180 180 180
Extensie 600 600 500
Abducție 1700-1800 1800 1800
Rotație internă 600 - 1000 700 900
Rotație externă 800 - 900 900 900
Abducția orizontală 500 - -
Adducția orizontală 1300 - -
Ridicarea umărului 0-8 cm - -
Coborârea umărului 0-3 cm - -
Tabel nr. 17. Valorile amplitudinii mișcărilor la nivelul umăruluinecesare
pentru realizarea diferitelor activități zilnice17, 26
Activitate Mișcarea Amplitudine

articulară
A mânca Flexie 360-520
Abducție 220
Rotație internă 180
Abducție orizontală 870
A bea din pahar Flexie 430
Abducție 310
Rotație internă 230
Spălarea axilei Flexie 520
A se pieptăna Adducție orizontală 540-1040
Abducție 1120
Ducerea mâinii la Adducție orizontală 550
spate Extensie 560
Abducție orizontală 690
4.2. TESTAREA MOBILITĂȚII LA NIVELUL COTULUI SAU
BILANȚUL ARTICULAR AL COTULUI
Repere osoase importante necesare testării la nivelul cotului
a – vedere anterioară
b – vedere posterioară
Fig. 43. Repere osoase necesare testării articulare la nivelul cotului: a- vedere
anterioară (1-procesul stiloid al radiusului, 2-epicondilul lateral al humerusului,
3- procesul stiloid al ulnei); b- vedere posterioară (1-acromion ,2-humerus ,3-
epicondilul lateral al humerusului, 4- capul radiusului, 5- radius, 6-procesul
stiloid al radiusului, 7-procesul stiloid al ulnei, 8- ulna, 9-olecran, 10- scapula)

 stând
 aşezat
 decubit dorsal
Poziţia zero:
 membrul superior pe lângă trunchi cu cotul în extensie maximă şi mâna
în supinaţie
 de cele mai multe ori alegem o poziţie preferenţială cu umărul în flexie
de 900, cotul în extensie maximă şi mâna în supinaţie
Goniometrul:
 axul este plasat pe proiecţia cutanată a epicondilului lateral al
humerusului
 braţul fix este paralel cu linia mediană a feţei laterale a braţului
 braţul mobil este fixat pe linia mediană a feţei laterale a antebraţului
a b
c
flexie-extensie: a-poziție inițială din decubit dorsal , b-poziție finală pentru
mișcarea de flexie, c- poziție finală pentru mișcarea de hiperextensie
Testarea mișcărilor de pronație-supinație
 stând
 aşezat
Poziţia zero:
 antebrațul în flexie pe braț la 900 fixat de trunchi pentru a elimina
rotaţia de la nivelul umărului
 mâna în poziţie intermediară de pronosupinaţie (cu policele în sus) sau
ținem în mână un creion care va fi reperul pentru mișcare
Goniometrul:
 Varianta 1: axul la nivelul articulaţiei metacarpofalangiană a
mediusului; braţul fix se aşează pe faţa dorsală a pumnului, paralel cu
humerusul (perpendicular pe sol), braţul mobil este paralel cu linia ce
uneşte procesele stiloide.
a b
c d
pronație-supinație varianta 1: a-poziție inițială pentru pronație, b-poziție finală
pentru mișcarea de pronație, c- poziție inițială pentru supinație, d- poziție finală
pentru mișcarea de supinație
 Varianta 2: axul la nivelul vârfului mediusului (degetele extinse şi

mâna în pronosupinaţie), braţul fix perpendicular pe sol, braţul mobil
urmăreşte policele
 Varianta 3: din poziţie intermediară se ţine strâns în mână un creion,
care depăşeşte în sus pumnul. Axul la nivelul articulaţiei
metacarpofalangiană a mediusului; braţul fix al goniometrului se
orientează perpendicular pe podea, iar brațul mobil urmărește creionul.
Pentru ca măsurătorile să fie cât mai corecte este necesar ca subiectul:
 să nu realizeze vreo mişcare de abducţie sau rotaţie a umărului
 să nu îndepărteze cotul de trunchi
 goniometrul să rămână proximal de oasele carpului
 să se evite înclinarea laterală a trunchiului spre partea opusă.
a b
c
pronație-supinație varianta 3: a-poziție inițială, b-poziție finală pentru mișcarea
de pronație, c- poziție finală pentru mișcarea de supinație
Tabel nr. 18. Valorile normale ale amplitudinii mișcărilor la nivelul cotului și
antebrațului1
Mișcarea Valorile AAOS AMA
normale = American = American Medical
Association
Association of
Orthopaedic
Surgeons;
Flexie 1300 - 1500 150 0
1400
Extensie revenirea din 00 00
flexie maximă
Hiperextensie 0-100 00 00
Pronație 850 - 900 800 800
Supinație 850 - 900 800 800
4.3. TESTAREA MOBILITĂȚII LA NIVELUL PUMNULUI SAU
BILANȚUL ARTICULAR AL PUMNULUI
Repere osoase importante necesare testării mobilității la nivelul pumnului și

a mâinii
Fig. 47. Reperele osoase necesare testării mișcărilor la nivelul mâinii: 1-

epicondilul lateral al humerusului, 2- olecran, 3- ulna, 4- procesul stiloid al
ulnei, 5- metacarpianul V, 6- metacarpianul III, 7-osul capitat, 8- radius.
 stând
 aşezat
Poziţia zero:
 antebraţul în flexie pe braţ de 900, cu mâna în pronaţie sau în supinaţie,
antebrațul poate fi sprijinit pe o masă
Goniometrul:
 axul în dreptul proiecţiei cutanate a procesului stiloid al ulnei
 braţul fix plasat pe linia mediană a feţei mediale a antebraţului, paralel
cu proiecția cutanată a ulnei
 braţul mobil se aşează paralel cu metacarpianul V.
Testarea mișcărilor de abducție-adducție
 stând
 aşezat
Poziţia zero:
 antebraţul în flexie de 900 pe braţ, mâna poate fi în supinaţie, pronaţie
sau pronosupinaţie, antebrațul și mâna fiind sprijinite pe masă..
Goniometrul:
 axul în dreptul proiecţiei cutanate a articulaţiei radiocarpiene
 braţul fix se plasează pe linia mediană a feţei anterioare a antebraţului
 braţul mobil este aşezat paralel cu metacarpianul III, spre articulaţia
metacarpofalangiană III.
a b
c d
e f
flexie-extensie: a-poziție inițială cu mâna în pronație, b- poziție inițială cu
mâna în supinație, c- poziție finală pentru mișcarea de flexie cu mâna în
pronație, d- poziție finală pentru mișcarea de extensie cu mâna în pronație, e-
poziție finală pentru mișcarea de flexie cu mâna în supinație, f- poziție finală
pentru mișcarea de extensie cu mâna în supinație
a b
c d
e f
abducție-adducție: a-poziție inițială cu mâna în pronație, b-poziție finală pentru
mișcarea de abducție, c-poziție finală pentru mișcarea de adducție, d- poziție
inițială cu mâna în supinație, e-poziție finală pentru mișcarea de abducție,
f-poziție finală pentru mișcarea de adducție.
Tabel nr. 19. Valorile normale ale amplitudinii mișcărilor la nivelul articulației
radiocarpiene
Articulația Mișcarea Valorile AAOS AMA
normale = American = American Medical
Association
Association of
Orthopaedic
Surgeons;
Radiocarpiană Flexie 600 - 800 80 0
600
Extensie 600 - 900 700 600
Abducție 250 - 300 200 200
Adducție 300 - 400 300 300
4.4. TESTAREA MOBILITĂȚII LA NIVELUL MÂINII SAU
BILANȚUL ARTICULAR AL MÂINII
Mişcarea din articulaţiile carpometacarpiene formează căuşul

mâinii, o depresiune orientată de la eminenţa hipotenară spre a doua articulaţie
metacarpofalangiană. Aceasta este datorată opozabilităţii metacarpienelor I şi
V în articulaţia carpometacarpiană. Mişcarea nu poate fi măsurată şi este
apreciată în timpul studierii prizelor sau tipurilor de prehensiune.
Mişcările din articulaţiile metacarpofalangiene
Testarea mişcărilor de flexie și extensie.
 stând
 aşezat
Poziţia zero:
 mâna în pronaţie cu degetele în extensie, antebrațul poate fi sprijinit pe
o masă cu mâna în afara suprafeței de sprijin.
Goniometrul:
 Varianta 1:
 axul la nivelul proiecţiei cutanate a articulaţiilor
metacarpofalangiene (capul metacarpienelor)
 braţul fix plasat paralel cu metacarpianul V
 braţul mobil aşezat paralel cu falanga proximală a degetului V
 Varianta 2:
 axul la nivelul proiecţiei cutanate a articulaţiilor
metacarpofalangiene (capul metacarpienelor)
 braţul fix plasat pe mijlocul feței doprsale a metacarpianului
corespunzător
 braţul mobil aşezat paralel cu mijlocul feței dorsale a falangei
proximale corespunzătoare
a b
c
flexie-extensie varianta 1: a-poziție inițială cu mâna în pronație, b- poziție
finală pentru mișcarea de flexie, c- poziție finală pentru mișcarea de extensie
a b
flexie varianta 2: a-poziție inițială, b- poziție finală pentru mișcarea de flexie
a b c
extensie varianta 2: a-poziție inițială, b- poziție finală pentru mișcarea de
extensie, c- poziție finală pentru mișcarea de extensie cu plasarea brațului
mobil al goniometrului pe fața palmară a falangei proximale și brațul fix pe
fața palmară a metacarpianului corespunzător
Testarea mişcărilor de abducție și adducție.

Poziţia zero:
 așezat cu antebrațul și mâna sprijinite pe o masă, mâna fiind în
supinaţie sau în pronaţie cu degetele în extensie.
Goniometrul:
 axul în dreptul proiecţiei cutanate a articulaţiilor metacarpofalangiene
 braţul fix plasat paralel cu fața dorsal a metacarpianului corespunzător
 braţul mobil aşezat pe linia mediană a feței dorsale a falangei proximale
a degetului corespunzător
a b
abducție-adducție: a-poziție inițială cu mâna în pronație, b-poziție finală pentru
mișcarea de abducție.
Mişcările în articulaţiile interfalangiene

Testarea mişcărilor de flexie-extensie
Poziţia zero: așezat cu mâna în pronosupinaţie sau în pronaţie, mâna și
antebrațul sprijinite pe o masă.
Goniometrul:
 Varianta pentru articulațiile interfalangiene proximale:
 axul pe proiecţia cutanată a articulaţiei interfalangiene proximale
 braţul fix aşezat paralel cu fața dorsală a falangei proximale
corespunzătoare degetului măsurat
 braţul mobil situat paralel cu faţa dorsală a falangei mijlocii
a b
flexie din articulația interfalangiană proximală: a-poziție inițială, b- poziție
finală
 Varianta pentru articulațiile interfalangiene distale:

 axul pe proiecţia cutanată a articulaţiei interfalangiene distale
 braţul fix aşezat paralel cu fața dorsală a falangei mijlocii
 braţul mobil situat paralel cu faţa dorsală a falangei distale
a b
flexie din articulația interfalangiană distală: a-poziție inițială, b- poziție finală
Mişcările articulaţiilor policelui
Testarea mişcărilor de flexie-extensie din articulația carpometacarpiană a
policelui
Poziţia zero:
 așezat cu mâna și antebrațul sprijinite pe o masă, antebrațul în spinație,
la nivelul pumnului 00 flexie, extensie, înclinare radial sau ulnară
 în timpul măsurătorii examinatorul fixează cu policele și indexul mâinii
drepte articulația radiocarpiană prevenind astfel înclinarea ulnară, iar cu
indexul și policele celeilalte mâinii spre medial primul metacarpian
pentru a realize mișcarea de flexie din articulația carpometacarpiană a
policelui.
a b
flexie-extensie din articulația carpometacarpiană a policelui: a-stabilizarea
articulației radiocarpiene, b- poziție inițială
Goniometrul:
 Varianta 1:
 axul pe fața palmară la nivelul primei articulații carpometacarpiene
(metacarpianul I)
 braţul fix aşezat pe linia mediană a feţei anterioare a radiusului
 braţul mobil situat pe linia mediană a feţei anterioare a primului
metacarpian.
a b
flexie-extensie din articulația carpometacarpiană a policelui varianta 1 – poziția
finală pentru flexie
 Varianta 2:
 axul pe fața palmară la nivelul primei articulații carpometacarpiene
(metacarpianul I)
 braţul fix aşezat pe fața palmară paralel cu linia ce unește apofiza
stiloidă a ulnei cu cea a radiusului
 braţul mobil situat pe linia mediană a feţei anterioare a primului
metacarpian.
a b c
flexie – extensie din articulația carpometacarpiană a policelui varianta 2: a-
poziția inițială, b- poziția finală pentru flexie, c- poziția finală pentru extensie.
Testarea mişcărilor de abducție - adducție din articulația carpometacarpiană

a policelui
Poziţia zero:
 așezat cu mâna și antebrațul sprijinite pe o masă, mâna în
pronosupinaţie cu degetele în extensie, la nivelul articulației pumnului
00 flexie, extensie, înclinare radial sau ulnară, la nivelul articulațiilor
carpometacarpiană, metacarpofalangiană și interfalangiană a policelui
00 flexie și extensie.
Goniometrul:
 axul în dreptul feței laterale a procesului stiloid al radiusului
 braţul fix situat pe linia mediană a feţei laterale metacarpianului II
 braţul mobil aşezat pe linia mediană a feţei laterale metacarpianului I
a b
abducție din articulația carpometacarpiană a policelui: a- poziția inițială, b-
poziția finală.
Mișcarea de adducție a policelui este definită ca mișcarea de revenire a acestuia
din abducție maximă.
Testarea mișcării de opoziție a policelui
Mişcarea specifică policelui este cea de opoziţie. Această mişcare se
compune din abducţie, rotaţie axială şi flexie. După unii autori mişcarea este
completă când vârful policelui atinge vârful degetului mic, iar după alţii când
vârful policelui atinge baza degetului mic.
Poziția:
 așezat cu mâna și antebrațul sprijinite pe o masă. Antebrațul este în
supinație, iar la nivelul articulației pumnului 00 flexie, extensie,
înclinare radial sau ulnară.
Această mișcare nu poate fi măsurată cu goniometrul ci cu liniarul sau cu
centimetrul.
Varianta 1: Se măsoară distanța de la vârful policelui la pliul ce corespunde
articulației metacarpofalangiene a degetului mic.
Varianta 2: Se măsoară distanța de la pliul digital proximal al policelui la pliul
palmar digital distal ce corespunde articulației metacarpofalangiene a degetului
mic.
Varianta 3: Se măsoară distanța de la pliul palmar distal ce corespunde
articulației metacarpofalangiene a degetului III (medius) la pliul de flexie ce
corespunde articulațieie interfalangiene a policelui.
a b c
Fig. 60. Măsurarea mișcării de opoziție a policelui: a- varianta 1, b- varianta 2,
c-varianta 3
Testarea mişcărilor de flexie-extensie din articulația metacarpofalangiană a

policelui
Poziţia zero: așezat cu mâna și antebrațul sprijinite pe o masă, cu antebrațul în
supinație, la nivelul articulației radiocarpiene 00 flexie, extensie, înclinare
radial și ulnară, articulația carpometacarpiană a policelui 00 flexie, extensie,
abducție, adducție și opoziție și la nivelul articulației metacarpofalangiene a
policelui 00 flexie, extensie. Examinatorul trebuie să stabilizeze metacarpianul
I prin fixarea acestuia între policele și indexul mâinii drepte, pentru a evita
flexia din articulația carpometacarpiană a policelui.
Goniometrul:
 axul pe fața dorsală a articulaţiei metacarpofalangiene a policelui
 braţul fix pe mijlocul feței dorsale a metacarpianului I
 braţul mobil pe mijlocul feței dorsale a falangei proximale a policelui
a b c
flexie din articulația metacarpofalangiană a policelui: a-stabilizarea
metacarpianului I, b-poziția inițială, c- poziție finală.
Testarea mişcărilor de flexie-extensie din articulația interfalangiană a

policelui
Poziţia zero: așezat cu mâna și antebrațul sprijinite pe o masă, cu antebrațul în
supinație, la nivelul articulației radiocarpiene 00 flexie, extensie, înclinare
radial și ulnară, articulația carpometacarpiană a policelui 00 flexie, extensie,
abducție și opoziție și la nivelul articulației metacarpofalangiene a policelui 00
flexie, extensie.
Goniometrul:
 axul pe fața dorsală a articulaţiei interfalangiene a policelui
 braţul fix pe mijlocul feței dorsale a falangei proximale a policelui
 braţul mobil pe mijlocul feței dorsale a falangei distale a policelui
a b
flexie din articulația interfalangiană a policelui: a-poziție inițială, b- poziție
finală
Cu ajutorul policelui se realizează tipul principal de prehensiune. Fără

police capacitatea funcţională a mâinii scade până la 40%. În această situaţie
mâna poate executa numai mişcări de împingere, susţinere şi prehensiune între
celelalte degete sau între celelalte degete şi podul palmei.
Tabel nr. 20. Valorile normale ale amplitudinii de mișcare activă la nivelul
articulațiilor degetelor1,8,4
Articulația Mișcarea AAOS AMA
= American = American Medical
Association
Association of
Orthopaedic
Surgeons;
0
Metacarpofalangiană Flexie 90 900
Extensie 450 200
Interfalangiană Flexie 1000 1000
proximală Extensie 00 00
distală Extensie 00 00
Tabel nr. 21. Valorile normale ale amplitudinii de mișcare activă la nivelul
articulațiilor policelui1,8,4
Articulația Mișcarea AAOS AMA
= American = American Medical
Association
Association of
Orthopaedic
Surgeons;
0
Carpometacarpiană Flexie 15
Extensie 20-800 350
Abducție 70
Metacarpofalangiană Flexie 500 600
Extensie 00 400
Extensie 200 300
Tabel nr. 22. Valorile amplitudinii de mișcare la nivelul articulațiilor degetelor

și policelui necesare pentru a realiza o serie de 11 activități (a ține telefonul,
cana, furculița, foarfeca, periuța de dinți, ciocanul, pieptenele, a manevra
fermoarul, cheia, a scrie, a deșuruba capacul unui borcan)10
Articulația Mișcarea Amplitudinea
Metacarpofalangiană a degetelor Flexie 330-730
Interfalangiană proximală a degetelor Flexie 360-860
Interfalangiană a degetelor Flexie 200-610
Metacarpofalangiană a policelui Flexie 100-320
Interfalangiană a policelui Flexie 20-430
BIBLIOGRAFIE
1. AMERICAN ACADEMY OF ORTHOPAEDIC SURGEONS: Joint

Motion: Methods of Measuring and Recording. AAOS, Chicago, 1965. ;
2. BACIU, CL., - Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor,
Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1977.
3. BLANDINE, CALAIS-GERMAIN - Anatomie pentru mişcare, vol I-II,
Editura Polirom, Iaşi, 2009
4. COCCHIARELLA, L, ANDERSSON, GBJ (eds): American Medical
Association: Guides to the Evaluation of Permanent Impairment, ed 5.
AMA Press, Chicago, 2001.
5. BOLINTINEANU, S., VAIDA, M., MOTOC, A., DUMITRAȘCU-DORU,
E., - Miologia, Artrologia, Angiologia și nevrologia membrelor, ediția a II-
a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2011
6. FENEIS, H., DAUBER, W., - Pocket Atlas of Human Anatomy, 4th edition,
Editura. Thieme Stuttgart, 2000.
7. GILROY ANNE, MacPHERSON, b., ROSS, L., - Atlas of anatomy,
Editura Thieme Stuttgart 2009.
8. GREENE, WB, HECKMAN, JD (eds): The Clinical Measurement of Joint
Motion. American Academy of Orthopaedic Surgeons, Rosemont, Ill.,
1994.;
9. HAMILL, J., KNUTZEN, KATHLEEN., - Biomechanical basis of human
movement, Imprint Lippincot Williams&Wilkins, 2009
10. HUME, M, et al: Functional range of motion of the joints of the hand. J
Hand Surg (Am) 15:240, 1990.
11. IFRIM, M., ILIESCU, A., - Anatomia şi biomecanica educaţiei fizice şi
sportului, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1978.
12. KAMINA, I., - Anatomie Clinique, Malione, Paris 2008
13. KAPANDJI, J. A., - Physiologie articulaire du membre inférieur, 5
editione, Editura Maloine, Paris, 2004.
14. KAPANDJI, J.A., - Physiologie articulaire du membre superieur, 6
editione, Editura Maloine, Paris, 2005.
15. KAPANDJI, I. A. - Physiologie articulaire du tronc et rahis, 7 editione,
Editura Maloine, Paris, 2007
16. LIPPERT, L., - Clinical Kinesiology and Anatomy, fourth edition, Editura
F.A. Davis Company Philadelphia, 2006.
17. MATSEN, FA, et al: Practical Evaluation and Management of the
Shoulder. WB Saunders, Philadelphia, 1994.
18. NETTER, H. F., Atlas der Anatomie des Menschen, ICON Lerning System,
Stuttgart 2003.
19. NORKIN, CYNTIA., WHITE, J., - Measurement of Joint Motion a Guide
to Goniometry, fourth edition, Editura F.A. Davis Company Philadelphia,
2009.
20. OATIS, C., - Kinesiology: the mechanics and pathomechanics of human
movement, Editura Lippincott Williams & Wilkins, 2003,
21. ORAVIȚAN, MIHAELA., - Ghid de anatomie, aparatul locomotor,
Editura Mirton Timișoara, 2003.
22. PANTEA, CORINA.,- Elemente de biomecanică cu aplicații în sport și
kinetoterapie, Editura Politehnica, Timișoara, 2009.
23. PAPILIAN, V., ALBU, I., - Anatomia Omului – Aparatul locomotor.
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1974.
24. PHILLIPS, R., - Musculoskeletal Biomechanics, J Am Podiatr Med Assoc,
Sep 2002; 92: 475.
25. PRUNDEANU, H., - Noţiuni de anatomie umană, Editura Eurobit,
Timişoara 2001
26. SAFAEE-RAD, R, et al: Normal functional range of motion of upper limb
joints during performance of three feeding activities. Arch Phys Med
Rehabil 71:505, 1990.
27. SÎRBU, ELENA., CHIRIAC, M., IANC, DORINA., - Fundamentele
kinetoterapiei – noțiuni și tehnici, Editura Universității Oradea 2012
28. TABOADELA, C., - Goniometria: una herramienta para la evolucion de
las incapacidades laborales, Editura Asociart Art Buenos Aires, 2007
29. VAN DE GRAAFF, K., - Human Anatomy, Editura McGraw-Hill
Science/Engineering/Math; 6 edition, 2001
30. VOLL, M., - Lern Atlas der Anatomie, Stuttgart, Editura Prometheus,
2005.

Limbă

CARTE ARTIC+BILANT ARTICULAR MB Sup.2013

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

CARTE ARTIC+BILANT ARTICULAR MB Sup.2013

Încărcat de

Drepturi de autor:

Corina PANTEA

1.1. CLASIFICAREA ARTICULAŢIILOR

1.2. TIPURI DE ARTICULAŢII

1.3. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE UNEI ARTICULAŢII

Fig. 1. Mișcările în plan sagital și frontal

 în plan frontal mișcările se execută în jurul unui ax sagital ce trece prin

Mişcarea de circumducţie – este mişcarea care se execută concomitent în

Poziţia anatomică este poziţia stând cu membrele superioare apropiate de

Planurile anatomice = sunt suprafeţe care secţionează imaginar corpul sub o

2.1. ARTICULAȚIILE CENTURII SCAPULARE

fig. 6. Ligamentele articulației acromioclaviculare - 1. extremitatea sternală

MIȘCĂRILE CENTURII SCAPULARE

 mișcarea de ridicare a umărului – se execută în jurul unui ax sagital

Este o enartroză (articulaţie sferoidală) care uneşte cavitatea glenoidală a

fig. 10. Ligamentele articulației scapulohumerale vedere anterioară - 1.

fig. 11. Ligamentele articulației scapulohumerale vedere - 1. incizura

Fig. 12. Mișcările de flexie-extensie la nivelul umărului

Fig. 13. Mișcările de abductie orizontală-adducție orizontală la nivelul umărului

 Adducţia – este mişcarea prin care braţul se apropie de linia mediană a

Fig. 16. Mișcările de rotatie internă și externă la nivelul umărului

2.3. ARTICULAŢIA COTULUI

Articulaţia cotului este o articulaţie ce stabilește legătura între braţ şi antebraţ.

2.3.2. Articulația radioulnară proximală – este o articulație trohoidă.

Fig. 20. Amplitudinea mişcărilor de pronație-supinație la nivelul articulației radio-

2.4. ARTICULAŢIILE MÂINII

Sunt reprezentate de:

Fig. 21. Articulațiile mâinii: 1. articulația interfalangiană; 2. articulația

2.4.1. Articulaţia radiocarpiană - Este o diartroză condiliană, o articulaţie

Fig. 22. Ligamentele articulațiilor mâinii: a –fața palmară: 1. articulația

Mijloacele de unire - sunt reprezentate de:

Fig. 23. Mișcările de flexie-extensie la nivelul articulației radiocarpiene

 în plan frontal şi ax sagital – axul mişcării trece prin centrul osului

Fig. 24. Mișcările de abducție-adducție la nivelul articulației radiocarpiene

 Circumducţia – este mişcarea care sumează mişcările efectuate în toate

2.4.2. Articulaţiile intercarpiene cuprind:

2.4.3. Articulaţiile carpometacarpiene cuprind:

2.4.4. Articulaţiile intermetacarpiene sunt diartroze planiforme.

2.4.6. Articulaţiile interfalangiene proximale și distale sunt trohleartroze.

Mişcarea specifică policelui numită mişcare de opoziţie. Această mişcare se

Prehensiunea reprezintă posibilitatea de a prinde cu mâna diferite obiecte ca

Din punct de vedere topografic musculatura de la nivelul membrului superior

Mușchiul Origine Inserție Acțiune Inervație

Infraspinos Fosa infraspinoasă a Scapulă Humerus – tuberculul Rotație externă Nervul

Mușchiul Origine Inserție Acțiune Inervație

Mușchiul Origine Inserție Acțiune Inervație

Mușchiul Origine Inserție Acțiune Inervație

Mușchiul Origine Inserție Acțiune Inervație

Mușchiul Origine Inserție Acțiune Inervație

Mușchiul Origine Inserție Acțiune Inervație

Mușchiul Origine Inserție Acțiune Inervație

Mușchiul Origine Inserție Acțiune Inervație

4.1. TESTAREA MOBILITĂȚII LA NIVELUL UMĂRULUI SAU

Repere osoase importante necesare testării la nivelul umărului

Fig. 37. Repere osoase necesare testării articulare la nivelul umărului

Testarea mișcărilor de flexie-extensie

Testarea mișcărilor de abducție-adducție

Testarea mișcărilor de abducție și adducție orizontală

Testarea mișcărilor de rotație internă-externă

Testarea mișcărilor de ridicare și coborâre a umărului

Activitate Mișcarea Amplitudine

Repere osoase importante necesare testării la nivelul cotului

Testarea mișcărilor de flexie-extensie

 Varianta 2: axul la nivelul vârfului mediusului (degetele extinse şi

Repere osoase importante necesare testării mobilității la nivelul pumnului și

Fig. 47. Reperele osoase necesare testării mișcărilor la nivelul mâinii: 1-