PROIECT EDUCAŢIONAL – „AFLĂ DESPRE MESERII”

Coord. Lect. univ. drd. Oana Jitaru - Univ. ”Petre Andrei”- Fac. de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei Iaşi
Stud. Budur (c.Sălceanu) Camelia Lili - Univ. ”Petre Andrei”- Fac. de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei Iaşi
Stud. Teodor Elena Ana - Univ. ”Petre Andrei”- Fac. de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Iaşi

I. Repere teoretice
”Nu te joci până nu îţi termini temele!” – ne sună foarte cunoscut. De ce să nu
transformăm ”temele” în joacă? Ar fi mai plăcut, mai uşor şi cu siguranţă mult mai constructiv.
Motiv pentru care dorim să evidenţiem importanţa jocului în formarea completă a personalitaţii
omului. Având în vedere faptul că în ultima perioadă timpul pare să fie din ce în ce mai scurt
cumulat cu explozia informaţională face ca imperios necesar explicarea unor noţiuni complexe
mult mai de timpuriu. Clasa I s-a transformat din clasa ”abc-ului” în clasa IT-ului.
Jocul este o activitate umană complexă, greu de cuprins într-o definiţie unitară şi
multumiţoare, dată fiind marea diversitate a formelor sale de manifestare. S-au încercat abordări,
definiri şi clasificări din cele mai diverse unghiuri de vedere: ontologic, psihologic, fiziologic.
Au fost formultate o multitudine de teorii: Schiller şi Spencer sustin că jocul se bazează pe
surplusul de energie al copilului; Chateau vede în joc o activitate fizică sau mintală gratuită,
realizată datorită plăcerii ce o provoacă; Ed. Claparède arată că jocul este o satisfacere imediată a
dorinţelor şi trebuinţelor; J. Piaget consideră că jocul este o formă de activitate a cărei motivţie
este nu adaptarea la real, ci, dimpotrivă, asimilarea realului la “eul” său fără constrângeri sau
sancţiuni.
Joaca este o formă de manifestare întâlnită la copii, care încearcă să scape de rutină, cu
ajutorul imaginaţiei. Aceştia încalcă toate regulile impuse de raţiune, de natură, de tot ceea ce
este realizabil, prin creearea unor personaje supranaturale pe care le comandă sau în locul cărora
se pun chiar ei, impunând astfel viziunea lor despre viaţă. Copiilor le place în mod natural să
joace jocuri imaginative (cu interpretări de rol). Studiile au demonstrat cum jocurile imaginative
pot fi folosite pentru a pregăti copiii pentru şcoală. Într-o serie de studii, echipa de cercetare a lui
Singer şi Singer (1992, 2001) au instruit părinţii, cadrele didactice şi bonele asupra jocurile
imaginative care includeau lecţii despre numere, culori, forme, vocabular şi lectură. Aceşti
cercetătorii au descoperit că acei copii care se au fost antrenaţi în jocuri imaginative au avut
câştiguri semnificative în competenţele achiziţionate comparative cu un grup de control unde nu
s-au folosit aceste tehnici. S-a constatat că prin joc copii dezvoltă abilităţi de comunicare mai
bune cu adultul cu care relaţionează. Cooperarea în joc ajută la dezvoltarea personalităţii, copii
învaţă să perceapă calităţile şi defectele celorlalţi. Jocul cu reguli este elementul cheie în
dezvoltarea socială. Învaţă despre parteneriat, munca în echipă şi fair-play. Faptul că jocul este
exigent în ceea ce priveşte regulile şi abaterile sunt penalizate, duce la dezvoltarea
responsabilizării. Atitudinile morale se dezvoltă prin acest tip de jocuri. Prin joc, imaginatia
copiilor suferă modificări calitative în stransă unitate cu schimbările psiho-fiziologice care au loc
în această perioadă (3-6 ani). Preşcolarul face progrese evidente atât pe linia dezvoltării
motricităşii cât şi pe cea a funcţiilor cognitive şi a însuşirilor de personalitate. Prin mişcare, prin
manipularea obiectelor perceptive se îmbogaţeşte şi alimentează materialul intuitiv cu care
1
operează gîndirea în aprecierea situaţiilor care nu cad nemijlocit sub incidenţa cunoaşterii.
Copilul devine mai sensibil la evenimentele din jurul său şi este capabil să facă aprecieri, relative
corecte, faţă de comportamentul altora. Prin structurarea unor caracteristici voliţionale, copilul se
poate antrena în activităţi de mai lungă durată. Cunoştinţele copilului devin mai precise, mai
sistematice şi mai generalizate, se dezvoltă imaginaţia reproductivă şi creatoare. Jocul dă
posibilitatea preşcolarului de a înţelege realitatea înconjurătoare, de a-şi însuşi funcţia socială a
obiectelor, de a se familiariza cu semnificaţia socioumană a activităţii adulţilor, de a cunoaşte şi
stăpâni lumea ambientală. În multitudinea jocurilor copilariei jocurile de rol sunt cele mai
complexe şi imaginative. În mare parte jocurile imaginative se bazează pe doua mari tematici:
abstracte – transpunerea poveştilor în joc, cu respectarea cu stricteţe a relaţiilor cauzale între
evenimente; reale – transpunerea activitîţilor zilnice, ale adulţilor, în joc, de această dată fără a
mai respecta un anumit scenariu, dând frâu liber imaginaţiei copiilor. Cel mai mare impact
asupra copiilor îl au jocurile reale în care sunt transpuse profesiile. În universal copiilor sunt
denumite foarte simplu: ”de-a şcoala”, ”de-a doctorul”, ”de-a vânzătorul”, ”de-a operatorul de
calculatoare”, ”de-a poliţistul”, ”de-a pompierul”, ”de-a postaşul”, ”de-a şoferul”, ”de-a
cântăreţul”, ”de-a bucatarul” etc.

Termenul creativitate îşi are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă a zămisli, a
făuri, a naşte. În pofida numărului mare de cercetări consecrate creativităţii, nu putem vorbi încă
de un consens în definirea acesteia. Iată cateva definiţii care ilustrează acest lucru: “Creativitatea
reprezintă interacţiunea optimă, generatoare de nou, dintre atitudini şi aptitudini"(P.Popescu-
Neveanu,1978); “Creativitatea este un proces de asociere şi de combinare, în ansambluri noi, a
unor elemente preexistente" (H. Jaoui, 1975); „Creativitatea este un complex de însuşiri şi
aptitudini psihice care, în condiţii favorabile, generează produse noi şi de valoare pentru
societate" (Al. Roşca, 1981).

Prin joc sau activităţile pe bază de joc se obţin produse noi, originale deoarece copilul dispune de
capacitatea de a se juca, de a învăţa şi de a crea. Forţele creative ale preşcolarului se formează şi
se dezvoltă numai în climatul ludic. Prin joc, copilul are posibilitatea de a-şi spori cunoaşterea de
sine, de a-şi statornici relaţia dintre el şi mediul inconjurător. În joc copiii născocesc, modifică
realitatea ca urmare îşi vor dezvolta capacitatea de inventivitate. Prin joc copii se transformă în
adulţi, ei îşi dezlănţuie creativitatea, imaginaţia, personalitatea, învaţă să gândească şi să se
descurce in situaţii problematice. Jocul e cel care acapareză total copilul la vârsta preşcolară. De
ce să nu profităm de acest lucru şi să îl utilizăm ca instrument al educaţiei?
II. Creativitatea la vîrsta preşcolară

Locul şi rolul central in creativitatea preşcolarilor îl ocupă imaginaţia. La preşcolar are loc o
adevărată explozie a imaginaţiei. Copilul imaginează şi creează multe lucruri tocmai pentru că
nu cunoaşte sufficient relaţiile dintre obiecte şi fenomene, ignorându-le, el poate ajunge la
construcţii neobişnuite dar acestea reprezintă de cele mai multe ori nonsensuri. Cert este însă
faptul că imaginaţia îşi dezvoltă, la această vârstă multe dintre funcţiile sale. Rolul imaginaţiei la
această vîrstă este atât de mare, încât o serie de conduit ale copilului îşi au sursa tocmai în ea. În
activitatea creatoare a copilului participă însă nu doar imaginaţia, ci şi importante elemente de
ideaţie, capacitate de figurare (redare), deprinderi şi priceperi. Aceste aspect pot fi cel mai bine
evidenţiate în desenele copiilor care trec prin mai multe faze: desen la întâmplare, fără intenţii
clare, fragmentar, apoi preşcolarul trece prin faza “clişeelor”, un fel de desene stereotipe ce sunt
repetate ori de câte ori este nevoie în alte desene ajungând la abstractizari, capacitate de redare
corectă a dimensiunilor. Activitatea creatoare a preşcolarului mijlociu implică nu doar latura de
producer, de creaţie progresiva ci şi pe cea evaluativă. În actul aprecierii se nasc şi se consumă

2
nenumărate emoţii artistice şi estetice care au mare importanţă pentru dezvoltarea ulterioară a
sentimentelor estetice.

III. Proiect educational de dezvoltare prin creativitate a abilităţilor sociale la preşcolari –

“Află despre meserii”

1. Scop:

- formarea de deprinderi de cooperare, de comunicare, de înţelegere a relaţiilor sociale;

- consolidarea cunoştintelor referitoare le diverse profesii şi meserii;activizarea vocabularului cu

cuvinte referitoare la profesii, meserii, verbe reprezentând acţiuni specifice, instrumente, p
roduse;

2. Obiective operaţionale

- să identifice materialele prezentate, să utilizeze corect materialul didactic, să facă asocieri între
instrumente şi meserii;
- să coopereze pentru rezolvarea unei sarcini, să aprecieze răspunsurile colegilor ca fiind corecte
sau greşite; să participe activ şi afectiv la joc aducându-şi contribuţia la reuşita echipei, să se
comporte civilizat utilizând formule de politeţe şi de salut cunoscute.

3. Metode şi procedee - conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exercitiul creativ,

problematizarea, metode şi tehnici creative.

4. Materialul didactic folosit

- trusele specific meseriilor (trusă doctor, echipament cu dotări pentru poliţist, vitrine şi material
pentru vânzător), jetoane cu imagini reprezentand diferite meserii, instrumente, produse ale
acestora, fişe de lucru, recompense;

5. Grupul ţintă - o grupă de copii (20), cu vârsta cuprinsă intre 4-5 ani (grupa mijlocie)
6. Perioada de desfăşurare

Pe parcursul a două săptămâni copii vor fi antrenaţi, cu ajutorul unor exerciții specifice,
în a se juca pe urmatoarele tematici: de-a doctorul, de-a vânzătorul, de-a poliţistul. În cea de-a
treia săptămână se proiectează o activitate cu exerciţii asemănătoare folosite anterior, implicând
toate meseriile prezentate în primele două săptămâni. Se face o evaluare a abilităţilor de
comunicare în echipă, de asumare a rolului ales, de însuşire a noţiunilor legate de fiecare
meserie.

7. Resurse umane - educatori, coordonatori proiect, voluntari (medic, poliţist, vânzător)

8. Descrierea proiectului

Exerciţiile vor fi integrate în programa educaţionala specifică. Vom utiliza câte trei
exerciţii pentru exemplificarea fiecarei meserii. Timpul alocat fiecarui exerciţiu va fi de 20-25 de
minute, desfășurându-se în zile diferite. Primele două săptămâni vor fi impărţite în trei perioade
corespunzătoare celor trei meserii proiectate.
3
Prima perioadă – “de-a doctorul”

Exercitiul 1 – “La doctor”

Un voluntar (medic) va vorbi copiilor despre ce face medicul şi ce instrumente foloseşte.

Copii vor fi antrenaţi în utilizarea şi recunoaşterea uniformei şi instrumentelor din trusa medicală
de joc (termometru, seringă, stetoscop, foarfece medical, plasture, recipiente pentru medicamente
etc). De asemenea ei vor purta conversații cu voluntarul – medic.

Exerciţiul 2 – „Ajută-l pe doctor să-și gasească instrumentele” – joc cu jetoane

Copii vor trebui să aleagă dintr-un set de 25 de jetoane cu imagini ale diferitelor
instrumente pe cele specifice doctorului (seringă, stetoscop, termometru, recipient pentru
medicamente, halat medic). După identificare vor trebui să le denumească si să raspundă la
intrebarea ”Ce face doctorul cu aceasta?”.

Exercițiul 3 – ”Doctorul și pacientul” – joc de rol

Copii vor desemna dintre ei 5 doctori, iar restul vor fi pacienți; se vor amenaja 5 cabinete
dotate cu trusa medicală (jucărie) și echipament (halat). Copii pacienți vor veni rând pe rând la
consultație la doctori.

A doua perioadă – ”de-a polițistul”

Exercițiul 1 – ”Vreau să fiu polițist”

Un voluntar (polițist) va vorbi copiilor despre activitatea polițistului și va descrie

uniforma ce o poartă, iar copii vor fi antrenați in dicuții despre rolul polițistului în societate.

Exercițiul 2 – ”Cum circulăm?” – film de animație cu tematică rutieră

Copii vor viziona filmul, iar la final vor fi întrebați despre regulile de circulație, dacă
protagoniștii au procedat corect sau nu la respectarea regulilor de circulație și vor primi planșe cu
imagini din film, pe care va trebui să le coloreze în echipe.

Exercițiul 3 – ”Pieton și polițist” – joc de rol

Se va amenaja o șosea (în curtea grădiniței), se vor monta machete de semafoare și

diverse semne rutiere. Copii vor alege 5 dintre ei pentru a fi polițiști, 5 dintre ei costumați în
mașini, iar ceilalți vor fi pietoni; se vor juca pentru a deprinde regulile de circulație.

A treia perioadă – ”de-a vânzătorul”

Exercițiul 1 – ”La magazin”

Copii vor primi jetoane, reprezentând diverse mărfuri (fructe, legume, jucării, cărți,
textile, electrocasnice etc); pe un panou vor fi prezentate raioane specializate (legume-fructe,
alimentare, librarie, îmbracaminte, electrocasnice), iar copii vor atribui jetoanele cu marfurile
corespunzătoare. Un voluntar (vânzător) le va explica ce face un vânzător, despre importanța
aranjării mărfurilor într-un magazin și cum trebuie să se comporte clienții în magazin.
4
Exercițiul 2 – ”Ce avem aici?” – pictură

Copii vor primi figurine din argilă, reprezentând diverse mărfuri pe care trebuie să le
identifice și să le picteze. Ei vor fi anunțați că aceste figurine vor fi folosite în exercițiul următor.

Exercițiul 3 – ”La cumpăraturi” – joc de rol

Se va amenaja un magazin cu raioane diferite, copii vor alege vânzătorii (3-5 copii), iar
ceilalți vor fi clienți. Produsele din magazin vor fi de două categorii: cele cărora li se pastrează
identitatea (fructe, jucarii, cărți) și o categorie care primesc identități noi la propunerea lor (un
cub poate fi televizor, frigider, mobilă), vor fi utilizate și figurinele de la exercițiul 2. Copii vor fi
încurajați să folosească și să vândă cât mai multe obiecte din a doua categorie.

Săptămâna trei - Exercițiul final

Sala de clasă va fi amenajată cu două cabinete medicale și trei magazine așezate de o

parte și de alta a unei străzi marcate. Copii vor desemna 2 medici, 3 vânzători și 2 polițiști dintre
ei, iar ceilalți vor juca rol de pacient, compărător, pieton. Pe parcursul desfășurării jocului copii
își vor schimba rolurile între ei la un interval de 10 minute. Cu ajutorul educatorilor se va urmări
respectarea de către copii a regulilor impuse de fiecare meserie. Copii vor fi recompensați cu
steluțe colorate pentru comportament adecvat fiecărui rol, iar la sfârșit se va face o clasificare in
funcție de numărul de steluțe adunate.

9. Direcții de dezvoltare a proiectului educațional

Proiectul este conceput pentru grupa de vârstă 4-5 ani, dar el poate fi aplicat și la grupe
mai mari prin adăugarea altor jocuri mai complexe. Se pot adăuga mai multe meserii (învățător,
pompier, asistent, farmacist, șofer etc). Se pot organiza vizite la diverse locuri de muncă pentru o
mai bună înțelegere a meseriilor. Proiectul se poate desfășura simultan la mai multe grupe de
copii, iar exercițiul final să se realizeze cu toate grupele participante la proiect, pentru a observa
abilitățile de comunicare și interrelațonare.

Bibliografie

Sălăvăstru, D., 2004, ”Psihologia Educației”, editura Polirom, Iași

Stoica, M., 2001, ”Pedagogie şi psihologie”, editura Gheorghe Alexandru, Craiova

Verza, E., 1993, ”Psihologia vârstelor”, editura Hyperion, București

Playing Make-Believe Prepares Kids for the Real World, 2003, în

http://apa.org/research/action/play.aspx