Sunteți pe pagina 1din 10

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE: MASTER ÎN KINETOTERAPIE-RECUPERARE ȘI REEDUCARE


MOTRICĂ

SELECȚIA ÎN HANDBAL

Disciplina: Antropologie motrică

Coordonator: Conf. Constantin Dina

Masterand: Mustafa Ghiulen, anul II

CONSTANȚA

2020

Introducere
Selectia sau “identificarea talentelor” este un proces organizat si repetat de depistare timpurie a
disponibilitatii innascute pentru practicarea si specializarea  ulterioara intr-o disciplina sau proba
sportiva. Pentru fiecare proba sportiva s-a descris un “model ideal al performer-ului”. Acesta se
numeste “biotip constitutional” si este caracterizat de anumite calitati motrice, fizice si
comportamentale specifice. Selectia utilizeaza un sistem complex de criterii pentru identificarea
subiectilor care se apropie cel mai mult de acest model ideal.
  Selectia medico-sportiva foloseste criterii si indici medico-sportivi pentru alegerea celor mai
talentati si mai apti subiecti care, in urma unui program de antrenament stiintific sa obtina maximum
de performanta.

Criteriile utilizate in selectia medico-sportiva sunt:


1.criteriul sanogenetic (starea de sanatate). Este un criteriu esential in selectie, doar un organism
perfect sanatos avand sanse reale de obtinere a performantei sportive. Performanta sportiva
presupunerea atingerea si chiar depasirea limitelor fiziologice ale organismului. Participarea la sedinte
zilnice de antrenament si la competitii reprezinta un stres fizic si psihic important caruia sportivul ii
poate face fata doar daca are o stare de sanatate foarte buna. Boala reprezinta un stres suplimentar care
impiedica performanta sportiva.

2.criteriul genetic. Consta in identificarea sexului genetic al sportivului, sexul genetic nefiind
obligatoriu si cel somatic. Sexul genetic este determinat de prezenta sau absenta cromozomului Y in
perechea de cromozomi sexuali astfel: embrionul a carui pereche de cromozomi sexuali este XX este
femnin, embrionul masculin fiind caracterizat de perechea XY. Teoretic, prezenta cromozomului Y
face ca din creasta sexuala a embrionului sa se secrete testosteron catre sfarsitul primului trimestru al
vietii intrauterine care va detemina masculinizarea somatica a embrionului. Daca din diferite motive
aceasta secretie testosteronica nu se produce, embrionul respectiv, desi masculin din punct de vedere
genetic, se va dezvolta catre genul feminin (de unde si expresia” femeia este regula, barbatul este
exceptia”!!!). Desi ca aspect un organism poate sa prezinte toate aspectele sexuale feminine, atat pe
cele principale cat si pe cele secundare, el poate fi din punct de vedere genetic masculin, cu
repercusiuni asupra calitatilor fizice ale persoanei respective. Testul Barr identifica sexul genetic al
sportivului.

3.criteriul somatic. Antropometria sportiva urmareste masurarea anumitor segmente ale


organismului  (diametre, perimetre, statura, inaltime etc). Indicii furnizati de antropometria sportiva
sunt deosebit de importanti pentru selectia acelor organisme care se suprapun cel mai bine peste
biotipul constitutional ideal al performer-ului in ramura sportiva respectiva. De exemplu, un halterofil
este avantajat de un centru de greutate situat cat mai jos deoarece ii permite o stabilitate crescuta motiv
pentru care, in aceasta proba sportiva vor fi alesi sportivii care au membrele inferioare scurte.
Membrele superioare scurte permit o “cursa” mai scurta de ridicare a halterei pe cand membrele
superioare lungi sunt preferate in sporturi ca inotul, tenisul de camp, polo etc. Inaltimea este un
criteriu extrem de important in anumite sporturi (baschet, volei) iar greutatea reprezinta in box baza
impartirii in categorii competitionale. Chiar in cadrul aceluiasi sport, diferitele pozitii pe teren necesita
caracteristici somatice specifice: pivotul la baschet poate avea o statura mai mica, portarul din fotbal
este bine sa fie cat mai inalt etc.

4.criteriul functional si al capacitatii de efort. Tipul de efort implicat este diferit in functie de fiecare
sport in parte. Astfel, caracteristici biomotrice de tipul fortei, vitezei, exploziei se bazeaza pe eforturi
de tip anaerob pe cand anduranta este sustinuta de mecanisme aerobe. Cele doua tipuri de efort depind
de compozitia fibrelor musculare: fibrele albe sunt specializate pentru eforturi anaerobe pe cand cele
rosii, denumite si fibre lente, sunt mult mai bine echipate cu enzimele carateristice metabolismului
aerob. Proportia acestor fibre poate fi modificata prin antrenament dar are in mare parte determinanta
genetica. Pentru probele de fond si semifond vor fi selectionati sportivi cu o buna capacitate aeroba de
efort dar vom prefera proportii crescute de fibre musculare rapide si capacitate anaeroba buna pentru
sprinteuri, aruncatori, saritori etc.

5.criteriul neuro-psihic. Criteriul neuro-psihic este din ce in ce mai atent folosit in zilele noastre in
procesul de selectie. Se cunosc multe cazuri in care succesul unui sportiv nu s-a bazat pe calitati fizice
exceptionale ci pe o componenta psihica si motivationala deosebita. Capacitatea de concentrare,
rezistenta la stress si la monotonie, atentia distributiva etc sunt cativa dintre indicatorii psihologici
investigati pentru selectia sportiva. Foarte importante pentru toate grupele de sporturi, abilitatile
psihologice sunt esentiale pentru obtinerea performantei in anumite probe sportive (auto, moto, pilotii
de la bob, tir etc) Identificarea, cuantificarea si implementarea atributelor psihologice in decizia
selectionarii au un impact deosebit asupra obtinerii succesului in sport.
6.criteriul biochimic. Anumiti parametrii biochimici favorizeaza performanta sportiva. Amintim aici
doar hemoglobina saguina, un factor de crestere al capacitatii aerobe de efort sau efectele anabolice
proteice ale hormonului somatotrop hipofizar.

 Procesul de selectie se desfasoara in etape care utilizeaza doar o parte dintre criteriile enumerate.
Astfel, selectia primara, care are loc in copilarie, urmareste numai criteriul sanogenetic, pe cel
somatic si pe cel genetic. Organismele copiilor sunt in continua transformare motiv pentru care
identificarea talentelor la aceasta varsta nu reprezinta o garantie a succesului deoarece sunt prea multe
variabile asociate cu cresterea si maturizarea.  Este in schimb posibila elaborarea unei “prognoze de
crestere” care, pe baza inaltimii actuale ale copilului dar si a caracteristicilor ereditare ale parintilor
poate prognoza cu o marja de eroare acceptabila, inaltimea maxima la care poate ajunge la maturitate
copilul respectiv. Remarcam insa ca si in acest caz exista factori care pot interveni asupra cartilajelor
de crestere si care pot modifica astfel prognoza de crestere: sexualizarea precoce, stresul psihologic,
alimentatie incorecta, exercitiile cu incarcatura. Capacitatea de efort este dependenta de echipamentul
enzimatic al fibrelor musculare care se maturizeaza dupa varsta de 15 ani, motiv pentru care
investigarea capacitatii de efort la copii nu se justifica. Se prefera teste functionale de tipul probei
Ruffier, probei Schellong etc.
Selectia secundara se aplica celor care au practicat deja sportul de cativa ani si reprezinta cea mai
importanta etapa a procesului de selectie. Scopul sau este identificarea “micromodelului biologic”
specific probei sportive respective. Este adevarata selectie pentru performanta si din acest motiv
trebuie sa fie drastica si sa cuprinda toate criteriile de selectie enumerate. Implicarea in sportul de
performanta este o optiune cu consecinte deosebite asupra vietii sportivului respectiv. Chiar si din
punct de vedere financiar, selectia secundara poate scuti statul sau pe sportiv de la o investitie
neprofitabila pe termen lung. Din aceste considerente o toleranta prea mare in acest moment nu poate
fi decat nociva. Desigur, exista calitati imposibil de cuantificat (ceea ce numim “talent”) care pot
compensa mici incalcari ale standardelor de selectie dar sportivul trebuie constientizat despre riscul pe
care si-l asuma.  In cazurile in care sportivul isi doreste o cariera in sport dar calitatile sale nu il
califica pentru sportul practicat, i se vor recomanda alte sporturi cu cerinte mai apropiate de cele pe
care le poseda (reorientarea medico-sportiva).
Selectia tertiara se aplica in general echipelor nationale si olimpice si urmareste “macromodelul
biologic”. In principiu, performanta obtinuta deja pana la acel moment il califica pe sportiv. In cazul
competitiilor desfasurate in conditii deosebite de mediu este de preferat cooptarea sportivului cu o
biologie mai buna celui cu performante ceva mai bune dar cu sechele posttraumatice sau alte
probleme.
Succesul sau esecul procesului de identificare a talentelor depinde de capacitatea de a cuantifica si a
suprapune calitatile sportivului  peste cerintele sportului respectiv.

Conținutul Selecției

Selectia este o activitate complexa care vizeaza toate laturile personalitatii sportivului si se realizeaza
dupa urmatoarele criterii:

• Criterii medico-biologice

Acestea trebuie sa stabileasca starea de sanatate, dezvoltarea somato-functionala a viitorului sportiv si


se realizeaza prin examen clinic complex, pe aparate.

Rezultatele acestor examinari sunt date de examenul antropometric, somatoscopic, precum si prin


determinarea starii functionale endocrino-metabolica, neuromusculara, neuropsihica, hepato-renala,
cardio-respiratorie etc, cu precizarea ca dintre toate organele si sistemele, aparatul cardio-vascular si
cel respirator sunt cele mai adaptabile la efortul fizic.Controlul medico-sportiv in toate etapele de
selectie, este absolut necesar datorita intensitatii crescande dar si variabile a efortului fizic.

• Criterii somatice

Aceste criterii stabilesc parametrii care favorizeaza obtinerea performantelor in handbal precum si
nivelul de dezvoltare fizica generala.

Pentru toate acestea se vor urmari in special:

a. Talia (inaltimea corpului) - se va compara cu valorile medii pe tara pentru a se putea preciza daca
viitorul handbalist se incadreaza in normal pentru varsta sa. in acest scop se foloseste relatia
procentuala existenta intre media pe tara a inaltimii la 18 ani si media pe tara a fiecarei varste cuprinsa
intre 8 si 88 de ani.

b. Greutatea este de mare importanta si ea poate fi comparata cu mediile pe tara,


dar se va raporta la talie pentru aprecierea starii de nutritie.

c. Bustul reprezinta inaltimea cuprinsa intre crestetul capului si suprafata


scaunului, masurata in pozitia asezat.

d. Lungimea membrelor inferioare- rezulta din diferenta dintre talie si bust.

e. Anvergura, alonja sau deschiderea bratelor la orizontala reprezinta


lungimea ambelor brate plus latimea toracelui la nivelul umerilor. Anvergura este la
6 ani mai mica decat talia, pe care o depaseste insa dupa aceasta varsta. Ea reprezinta
92,4% din talie la nastere, 101% la 7 ani si 103% la 16 ani. La maturitate ea
reprezinta 106% din talie.
f. Perimetrul toracic - se masoara elasticitatea, care rezulta din datele masuratorilor acestuia in
respiratie profunda si expiratie fortata.

g. Diametrul biacromial si bitrolianterial - indica masura dezvoltarii centurii scapulare si a centurii


pclviene.

• Criterii motrice

Determina nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice precum si volumul si calitatea deprinderilor


motrice de baza si specifice.

a. Viteza - este determinata de mobilitatea proceselor nervoase de la nivelul scoartei si se


materializeaza in jurul varstei de 16 ani la baieti si 14 ani la fete.

Evolutia intre 8-18 ani este urmatoarea:

b. indemanarea este determinata de aria motrica a scoartei cerebrale si


analizatorii kinestezici. Ea se manifesta de timpuriu si la varsta de 14 ani se apropie
de valorile adultului.

c. Forta arc ca substrat morfofunctional sistemul neuromuscular, ajungand la


valoarea maxima la 30 de ani.

d. Rezistenta - ajunge la rezultate maximale la 19 ani. La varsta de 16 ani


volumul inimii si al consumului de oxigen reprezinta 80% din valorile pe care Ic arc
adultul, deci dupa aceasta varsta eforturile specifice jocului de handbal pot fi
prestate de sportivi.

e. Detenta - prezinta o calitate combinata intre viteza si forta. La 15-16 ani se


manifesta cel mai puternic, dezvoltarea la aceasta varsta avand un caracter exploziv.

Criterii psihologice

Cateva dintre calitatile psihice care au importanta pentru jocul de handbal ar fi cele din sfera
afectivului sub concretizarea emotivitatii, curajului etc.

a. Afectivitatea se apreciaza la copii dupa fondul vesel, bland sau inchis si


agresiv. Comportamentul la scoala, in colectiv, poate indica datele necesare pentru
conturarea afectivitatii.

b. Vointa duce la perseverenta in pregatire, iar absenta ei duce la oboseala


prematura la orice efort si chiar la abandonarea activitatii.

c. Memoria si imaginatia - trebuie sa fie bogata, vie, capabile sa rezolve


situatiile in diferite momente ale jocului.

Sistemul de probe de control


Sunt de regula fixate de federatia de specialitate, dintre care vom enumera:

- saritura in lungime de pe loc;

- 50 m plat;

- 5x30 m plat;

- dribling printre jaloane;

- alergarea de rezistenta (test Cooper);

- aruncarea mingii de oina;

- aruncarea mingii de handbal;

- tractiuni cu bratele;

- deplasarea in triunghi;

- forta muschilor abdominali;

- mobilitatea coxo-femurala in plan anterior etc.

Etapele Selecției

Aceasta etapizare este esalonata pe durata a 9-10 ani si cuprinde 5 etape de selectie:

- selectia initiala I;

- selectia initiala II;

- selectia intermediara I;

- selectia intermediara II;

- selectia finala.

Etapa I.Selectia initiala (primara) I se constituie in activitatea de


constituire a grupelor de incepatori I, aceasta referindu-se la copii de varsta 8-9 ani.
Metodele utilizate de catre cadrele didactice si antrenori pentru a depista elemente
dotate sunt multiple si diferite, existand totusi o sistematizare:

- asistenta la lectiile de educatie fizica din scoli;

- urmarirea copiilor in activitatea competitionala organizata;

- organizarea dejocuri si competitii in vacanta;

- urmarirea copiilor la joaca in cartier;


- discutii purtate cu profesorii din scoala si cu parintii.

Obiectivele acestei etape sunt:

- cultivarea pasiunii pentru handbal;

- inceperea pregatirii fizice generale;

- dezvoltarea calitatilor morale si de vointa;

- initierea in tehnica handbalului.

Etapa a II-a. Selectia initiala II se constituie in activitatea de constituire a grupelor de incepatori 11,
cu varsta de 10-12 ani.

Obiectivele acestei etape sunt:

- continuarea pregatirii fizice generale;

- dezvoltarea calitatilor morale si de vointa;

- perfectionarea tehnicii;

- studiul comportamentului psiho-motric.

in aceste etape apar unele elemente care duc la pierderea multor copii dotati si anume:

- opozitia parintilor pentru participarea in activitatea sportiva, dar mai ales la handbal, dorind sa-si
trimita copiii la alte sporturi;

- conditii grele de antrenament, lipsa salilor si lucrul in aer liber;

- lipsa cadrelor de specialitate, lipsa de tact, superficialitatea in munca de instruire.

Etapa a III-a. Selectia intermediara I. Aceasta etapa constituie actiunea de


formare a echipei reprezentative dejuniori III, cu varsta de 12-14 ani. Dupa initierea
in handbal, urmeaza incadrarea in activitatea organizata de grup, cu o componenta
relativ stabila.

Obiectivele acestei etape sunt:

- continuarea pregatirii fizice generale;

- dezvoltarea calitatilor morale si de vointa;

- inceperea pregatirii tchnico-tactice.

Etapa a IV-a. Selectia intermediara II. Se concretizeaza in actiunea de


formare a reprezentativei dejuniori II,cu varsta de 15-16 ani, cand din cele doua
grupe de nivel III se formeaza o grupa care va avea la baza 7-8 ani de instruire in
handbal.
Obiectivele acestei etape sunt:

- continuarea pregatirii fizice generale;

- dezvoltarea calitatilor morale si de vointa;

- prefectionarea pregatirii tehnicio-tactice.

Etapa a V-a. Selectia finala reprezinta practic incununarea muncii pe toata


aceasta perioada, prin formarea echipei reprezentative dejuniori I, cu varsta de 17-

19 ani. unde se vad deja posibilitatile individuale de a practica handbalul de marc performanta si


promovarea in loturile nationale sau in echipele de seniori.

Obiectivele acestei etape sunt:

- selectia definitiva la sfarsitul etapei;

- abordarea pregatirii de inalta performanta.

Aceste etape de selectie nu sunt singurele actiuni menite sa delimiteze o ierarhie valorica a copiilor. Pe
parcursul acestor ani are loc o urmarire continua a evolutiei copiilor in cadrul instruirii organizate cu
scopul de a verifica multilateral gradul de dezvoltare fizica, tchnico-tactica si psihica individuala.

Caile si mijloacele de realizare sunt multiple:

- controale medicale periodice;

- probele si normele de control;

- cunoasterea exacta a situatiei la invatatura si a situatiei familiare.

Elementele de franare care pot aparea, pot fi mai usor prevenite prin cunoasterea  exacta din toate
punctele de vedere a sportivului.

Etapizarea selectiei are menirea de a orienta procesul de instruire atat in ceea ce  priveste forma de
organizare, cat si continutul acesteia.

3. CARACTERUL DINAMIC SI CONTINUU AL SELECTIEI

Studiile si cercetarile efectuate de specialisti in domeniul selectiei, precum si practica handbalului au


demonstrat ca selectia, mai ales la nivelul esaloanelor cuprinse in baza de masa a handbalului de
performanta, trebuie sa se desfasoare ca un proces continuu si dinamic.

Ideea ca selectia este o activitate de moment pentru formarea grupelor de incepatori, la care se adauga
ulterior noi elemente depistate intamplator, este depasita, nefiind in concordanta cu cerintele
handbalului de performanta. De la formarea grupelor de copii incepatori si pana la terminarea
junioratului, portile de „intrare' si de „iesire' sunt permanent deschise.
Caracterul dinamic si continuu al acestei activitati rezulta si din faptul ca selectia se desfasoara
bidimensional la toate esaloanele de varsta si de valoare ale copiilor si juniorilor: selectia orizontala
si selectia verticala.

Cu exceptia nivelului de incepatori, unde selectia se desfasoara numai pe orizontala, la toate celelalte
nivele, selectia orizontala este prezenta in mod continuu, iar selectia verticala se realizeaza periodic
prin promovarea in esalonul superior atunci cand sunt realizate conditiile de varsta, dar mai ales cele
de grad de pregatire.

in cadrul selectiei orizontale, care arc un caracter permanent, antrenorul trebuie sa desfasoare o
activitate intensa, observand si cercetand in mod continuu aria de selectie.

Practica a demonstrat ca pot fi depistate noi elemente, cu inclinatii deosebite pentru handbal, dintre
elevii care au scapat selectiei pana in acel moment, dintre aceia care s-au transferat cu scoala sau si-au
schimbat domiciliul, sau dintre elevii care provin de la alte ramuri de sport.

Selectia orizontala este foarte activa si intensa la esaloanele de copii si mai rara la  esaloanele de
juniori I si II, la care stabilitatea grupelor si echipelor este mai mare.

Selectia verticala consta in promovarea dintr-un esalon intr-altul, ea trebuie sa fie obiectiva si cit mai
exigenta pe masura ce se urca spre esaloanele superioare.

Bibliografie
1.M.CSUDOR,GAVRILCSUDOR-Handbal-Combinatii-tactice, Editura Sport Turism. Bucuresti,1989

2. MIHAI SANISLAV-Metodologia cercetarii activitatilor corporale, Editura Alma Matre, Sibiu, 2002

3. PAUL CERCEL-Handbal-Exercitii pentru fazele de joc, Editura Sport Turism, Bucuresti 1988