Unul dintre marii maeştri sufi, Junaid, a primit o întrebare când era pe

moarte. Ucenicul său a fost aproape de el și l-a întrebat:

- Învățătorule, tu ne vei părăsi. O întrebare a fost întotdeauna în mintea
noastră, dar nu am putut aduna suficient curaj să te întrebăm. Și acum că pleci, nu
vom mai avea posibilitatea de a te întreba, aşa că toți ceilalţi ucenicii m-au forțat să
vin la tine și să te întreb: Cine a fost Maestrul tău? Acest lucru a fost întotdeauna
o curiozitate, deoarece nu te-am auzit niciodată vorbind despre Învățătorul tău…..
Junaid a deschis ochii și a spus:
- Îmi va fi foarte dificil să-ţi răspund, pentru că am învățat de la aproape
toată lumea. Întreaga existență a fost Maestrul meu. Am învățat de la fiecare
eveniment care s-a întâmplat în viața mea și sunt recunoscător pentru tot ceea ce s-
a întâmplat, pentru că din tot ceea ce s-a petrecut în viaţa mea am avut câte ceva de
învăţat: din fiecare experiență, de la fiecare persoană peste care am dat. A fost o
călătorie extrem de frumoasă. Dar nu am avut un singur Maestru. Doar pentru a-ţi
satisface curiozitatea, îți voi da trei exemple.

I Într-o zi, pe când îmi era foarte sete, m-am dus către un râu, având în mână
un bol, care era singura mea avere. Când am ajuns la râu, un câine s-a grăbit, a sărit
în râu și a început să bea apă. M-am uitat pentru o clipă la el și apoi brusc am
aruncat bolul care până atunci îmi fusese atât de drag. Dacă un câine se poate
descurca fără bol, eu de ce nu aş face-o? Aşa că am sărit în râu, am băut apă câtă
şi-a dorit corpul meu. Apoi, după ce mi-am răcorit trupul, am stat pe mal câteva
momente şi i-am mulțumit câinelui, pentru că el mi-a dat o lecție. În drumul meu,
renunțasem la toate posesiunile, dar exista un anumit ataşament faţă de acel bol.
Era un bol frumos sculptat, încrustat cu aur. Acesta îmi fusese dăruit de un rege și
am fost mereu conștient de faptul că cineva mi-l poate fura. Câinele m-a ajutat să
înţeleg că acel bol nu îmi era de folos. Câinele a fost deci unul dintre Maeştrii mei.
 II. Într-o altă zi, mi-am pierdut calea mea într-o pădure și când am ajuns în
cel mai apropiat sat pe care l-am putut găsi, deja era miezul nopții. Toată lumea
dormea. M-am plimbat prin tot satul pentru a vedea dacă găsesc pe cineva treaz să-
mi ofere adăpost pentru noapte. Am dat doar de un hoț care era în căutarea cheii
pentru a intra în casa sa. L-am întrebat pe hoț:
- Se pare că numai două persoane sunt treze în oraș, tu și cu mine. Poti să-mi
dai adăpost pentru noapte?
Hoțul a spus:
- Precum văd după hainele pe care le porţi, eşti un călugăr sufi .... Mă simt
un pic jenat să te duc la casa mea. Şi, în plus, trebuie să te avertizez că sunt un hoț.
Doreşti să fii oaspete la un hoț?
Pentru o clipă, am ezitat. Hoțul a spus:
- Uite, e mai bine că ţi-am spus. Pari ezitant. Misticul pare a fi ezitant să
intre în casa unui hoț, ceea ce înseamnă că voinţa misticului este mai slabă decât
cea a hoţului. De fapt, mie ar trebui să îmi fie frică de tine – cu învăţăturile tale,
mi-ai putea schimba viaţa, m-ai putea transforma! Dar nu îmi este frică de tine. Cu
plăcere. Vino în casa mea. Mănâncă, bea, du-te la somn, și rămâi atâta timp cât
doreşti, pentru că eu locuiesc singur și câștigul meu e suficient cât să ne ajungă la
amândoi. Dar tu pari a fi ezitant…..
Și am devenit dintr-o dată conștient de faptul că ce spunea omul era
adevărat. Mi-am cerut iertare faţă de el și i-am zis:
- Da, înrădăcinarea mea în propria mea ființă este încă foarte slabă. Ești într-
adevăr un om puternic și aș dori să vin la tine acasă.
Hoțul a spus:
- Haide!
Hoţul m-a hrănit, mi-a dat ceva de băut și apoi a zis:
- Acum eu voi merge la treaba mea. Voi veni însă dimineața devreme.
 Dimineaţa devreme hoțul a venit înapoi. L-am întrebat:
-Ai avut succes?
- Nu, azi nu, dar voi vedea mâine.
Și acest lucru s-a întâmplat în mod continuu timp de treizeci de zile: în
fiecare noapte hoțul a mers și în fiecare dimineață a venit înapoi cu mâna goală,
dar nu a fost niciodată trist, niciodată frustrat, nici un semn de eșec pe fața lui,
mereu era fericit şi spunea: "Nu contează.” După o lună, am plecat de acolo.
Apoi, ani de zile la rând am încercat să realizez Adevărul ultim şi de fiecare
dată, cu cât căutam mai înverşunat, cu atât îmi părea că mă îndepărtez mai tare de
ţinta mea. De fiecare dată înregistram câte un eșec. Dar de fiecare dată când mă
gândeam să renunţ, îmi aminteam de acel hoţ spunând: “Dumnezeu a dispus, ceea
ce nu s-a întâmplat azi, s-ar putea întâmpla mâine” şi o luam mereu de la capăt.
Îmi amintesc de hoț ca fiind unul dintre cei mai mari Maeştri ai mei. Fără el
nu aș fi ceea ce sunt.

III Într-o zi am intrat într-un mic sat. Un băiețel care ducea în mână o
lumânare aprinsă, mergea la un templu sfânt al orașului, pentru a pune lumânarea
acolo pentru noapte. Și l-am întrebat:
- Poți să-mi spui de unde vine lumina? Tu ai aprins lumânarea, astfel încât
trebuie să fi văzut. De unde vine lumina? Care este sursa luminii?
Băiatul a râs și a spus:
- Stai!
Și a suflat în lumânare în fața mea. Apoi mi-a zis:
- Ai văzut plecând lumina. Poți să-mi zici unde a plecat? Dacă poţi să-mi
spui unde a plecat, pot să-ţi spun şi eu de unde a venit, pentru că a mers în același
loc. Ea a revenit la sursă.
 Și atunci m-am gândit: Am întâlnit filosofi mari, dar nimeni nu a făcut o
astfel de declarație, atât de frumoasă….. Totul se întoarce la sursa sa, în cele din
urmă.
Acel copil m-a facut conştient de propria mea ignoranță. Am atins picioarele
copilului. Copilul a fost nedumerit. El a spus:
- De ce îmi atingi picioarele?
Și eu i-am răspuns:
- Tu ești Stăpânul meu; mi-ai arătat ceva. Tu mi-ai dat o lecție mare, o
perspectivă mare.

Şi acum, în aceste clipe, încă îmi amintesc de copil cu recunoștință. Încă îl

pot vedea stând înaintea mea cu lumânarea în mână…..
Toată viaţa mea am meditat la mersul lucrurilor şi la înţelesul lor ascuns. Și
acum momentul final a venit, când lumânarea se va stinge, lumina se va stinge. Și
știu clar unde am am de gând să mă duc: în acelaşi loc de unde am venit.

Ascultaţi-mă: Orice se întâmplă în viaţa voastră este

menit să vă înveţe ceva. Fiţi înţelepţi, priviţi şi ascultaţi cu
atenţie!