ACADEMIA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ DIN MILDOVA

Sfinții Trei Ierarhi

Lucrare de curs
Tema: Sfânta Taină a Botezului

Profesor: A elaborat:
Prot. Victor Ceresău diac. Victor Zaporojan,
Student anul II Masterat

2020
 Introducere

În această lucrare de curs voi vorbi despre Taina Sfântului Botez, despre
Sfintele Canoane (canoanele Apostolice, canoanenele Sfinților Părinți de la cele
șapte Sinoade Ecumenice și alte canoane ale Părinților de la Sinoadele locale
acceptate de Biserică) cu privire la Botez, precum și despre timpul, vârsta,
modalitățile, locul și toate mijloacele necesare pentru săvârșirea acestei Sfinte
Taine, dar și despre cei care li s-a încredințat și cei care pot să săvârșească Taina
Botezului.

Deci, în continuare, studiind literatura de specialitate, voi încerca în mod

explicit să expun în câteva capitole tot ce ține de Sfânta Taină a Botezului,
începând de la originea și finisând cu întărirea acestuia în Sfintele și
Dumnezeieștile canoane pe care Sfinții Părinți le-au stabilit pe parcursul veacurilor
și care au devenit ca niște stâlpuri tari neclintite pe care dacă cineva le-ar nesocoti
să fie dat anatema.

Botezul. Originea botezului

Ce trebuie să știm despre Taina Sfântului Botez? Sfântul Botez este Taina
prin care omul, prin întreita afundare în apă sfințită de către preot, în numele
Preasfintei Treimi, dobândește iertare de păcatul strămoșesc și de toate păcatele
făcute până atunci, se naște din nou duhovnicește și se face membru al Bisericii lui
Hristos. Botezul este numit și ușa Tainelor, pentru că numai prin botez devenim fii
ai lui Dumnezeu după har și, putem primi și celelalte Sinte Taine [3]. Dar s-au
întâmplat și excepții, atunci când s-au administrat și alte Taine înainte de cea a
Botezului, deoarece nu întâmplător Canonul 1 al lui Timotei Alexandrinul zice:
Copilul sau bărbatul catehumen, de va merge fără viclenie, când se face Liturghie
și se va împărtăși cu dumnezeieștile daruri, fără ca preotul să știe că el este
catehumen, unul ca acesta îndată să se boteze că Domnul l-a chemat pe el [2].

Originea Botezului, după cum ne mărturisește Sfânta Scriptură este din cer:
În zilele arhiereilor Anna și Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul
lui Zaharia, în pustie. Și a venit el în toată împrejurarea Iordanului, propovăduind
botezul pocăinței, spre iertarea păcatelor (Luca 3, 2-3) și: Eu vă botez cu apă, dar
Cel ce este mai tare decât mine, El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc (Luca 3,
16) [1]. Iată că Îl vedem și pe Mântuitorul participând la botez, după cum ne spune
Evanghelia de la Ioan: Au venit Iisus și ucenicii Lui în pământul Iudeii și stătea cu
ei acolo și boteza (Ioan 3,22). Însă, Hristos n-a botezat, ne-o spune însuși sfântul
Ioan când zice: "Acela vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc". Dar Duhul Sfânt nu
fusese înca dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos Însusi, de sus, de la Tatăl (Ioan 14,
26; 15, 26) venind în lume la Cincizecime (Fapte 2, 1-4). Apostolii trebuiau să se
îmbrace mai întai ei înșiși cu toată puterea Duhului, cum s-a și intâmplat la
Cincizecime (Luca 24, 49 și Fapte 2, 1-4), ca apoi ei să boteze cu apă și cu Duh
Sfânt, cum au și făcut începând după Pogorâre când s-au botezat adăugându-se
apostolilor "ca la trei mii de suflete" (Fapte 2, 41).

Deci, Taina botezului a fost instituită de Mântuitorul. Ea a fost prefigurată

încă din Vechiul Testament prin: circumciziunea fiilor lui Israel, ca semn al
legământului lor cu Dumnezeu (Deut. 30, 6; Col. 2, 11; Rom. 2, 28-29). Botezul lui
Ioan, asa cum spune Ioan insusi, nu este botezul creștin (Ioan, 1, 33), însă a
preînchipuit botezul creștin, fiind în același timp un ritual pregătitor pentru
primirea lui Mesia de către evrei și adeverirea lui față de lume (Matei 3, 11).
Botezul lui Ioan, deși era de la Dumnezeu (Ioan 1, 33; Luca 3, 2-3) și se săvârșește
prin cufundare în apă ca și cel creștin instituit de Hristos, este totuși inferior celui
creștin fiindcă nu se conferea prin el harul dumnezeiesc. El era doar un botez al
pocăinței spre iertarea păcatelor (Matei 3, 11; Luca 3,3). Cu botezul lui Ioan s-a
botezat, este adevărat, și Mântuitorul, dar nu pentru că El avea nevoie de curățire
de păcate, fiind Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arăta importanța și lucrarea
botezului pe care îl va institui și a implini Legea, ca să se descopere lumii taina lui
Dumnezeu cel în Treime închinat, în numele Căruia să ne botezăm și noi [5].

Taina botezului a fost instituită de Hristos Însusi îndata după Învierea Sa din
morți, odată cu trimiterea apostolilor la propovaduirea Evangheliei către neamuri: 
"Mergând, învățați toate neamurile, botezandu-le  în numele Tatălui și al Fiului și
al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte Eu v-am poruncit vouă, și iată
Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului" (Matei 28, 19-20) [1].

Săvârșirea Sfântului Botez

Administrarea Sfintelor Taine este reglementată de rânduieli și norme

canonice care privesc săvârșitor, primitor și actul însuși al săvârșirii Tainei, cu
efectele ei. Rânduielile și normele canoice definesc în mod precis condițiile ce
trebuiesc îndeplinite pentru săvârșirea corectă a Tainelor.

Deci, dacă toate Tainele se săvârșesc după anumite rânduieli, norme și

canoane, iată că și Sfântul Botez se săvârșește după anumite principii:

1. Unicitatea botezului:

Botezul se săvârșește (de obicei) de către un episcop sau preot după canonul
47 al Sfinților Apostoli căci, dacă vre-un episcop sau preot va boteza a doua oară
pe cel ce are botez adevărat, să se caterisească [2].

2. Forma și formula botezului:

Canonul 50 al Sfinților Apostoli zice că dacă: Episcopul și preotul, care nu

va face trei afundări ale Tainei într-un botez, rostind la fiecare afundare câte un
nume al Sfintei Treimi, ci va afunda pruncul numai o dată spre închipuirea morții
Domnului, să se caterisească. Despre sensul duhovnicesc al afundării în apa
botezului, ne vorbesc Sfântul Apostol Pavel (Romani 6,4; Coloseni 2,12), Chiril al
Ierusalimului, Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa ș.a. Toate aceste texte vorbesc
despre afundarea completă în apa botezului ca simbol al morții și învierii; al
nașterii din nou și al spălării depline.

Săvârșirea botezului doar prin turnare înseamnă ignorarea simbolismului

morții și al învierii; și mutarea întregului accent doar pe aspectul curățitor al Tainei
(Sfântul Chiril al Ierusalimului, cateheza a II-a mistagogică). Prin urmare,
Biserica din Răsărit și Apus (deopotrivă) acceptă botezul prin turnare doar în două
cazuri, când nu era suficientă apă (de exemplu, în pustiu sau în catacombe) și
atunci când candidatul nu poate fi afundat din cauza bolii. Acestea erau excepții
care nu puteau fi acceptate ca reguli [4].

3. Locul săvârșirii botezului:

Botezul, în timpul actual, de obicei, se săvârșește în Sfânta Biserică, la

nevoi, se poate săvârși și în casa credincioșilor, la râuri, spitale, oriunde, dacă mai
ales este în vreme de prigoană, necazuri care nu oferă posibilitatea de a se săvârși
în Biserică.

4. Timpul săvârșirii botezului:

După cum obișnuiește Biserica Ortodoxă, conform canonului 38 al Sfântului

Nichifor Mărturisitorul: pruncii nu pot fi botezați înainte de 40 de zile dacă sunt
sănătoși, în caz de necesitate, botezul se poate săvârși în orice moment. În privința
botezului copiilor există dispoziții canonice ca în caz de boală (canonul 26 al
Sfântului Nichifor Mărturisitorul, canonul 4 al Sfântului Timotei al Alexandriei,
canonul 47 din Laodiceea și canonul 5 al Sfântului Chiril al Alexandriei), să fie
botezați imediat. Iar de va naște femeia și pruncul este în primejdie de moarte,
după 3 sau 5 zile să se boteze acel prunc (canonul 38 al Sfântului Nichifor
Mărturisitorul) [2].

Cu privire la cei ce vor să primească sau să revină la dreapta credință,

botezul se săvârșește în dependență de cultul mișcarea religioasă din care a u venit,
dacă au primit botezul în numele Sfintei Treimi prin trei cufundări, atunci se
săvârșește doar ungerea cu mir sfințit, iar dacă botezul s-a săvârșit în alt mod, acela
trebuie să fie botezat din nou (canonul 7 al Sinodului II Ecumenic) [2].

5. Săvârșitorii Tainei Botezului:

Episcopii și preoții hirotoniți valid, în limitele jurisdicției (parohiei) lor

(canoanele 47, 49 și 50 Apostolice) au dreptul de a săvârși Sfânta Taină a
Botezului. Însă, la nevoie, și diaconul să boteze după canonul 44 al Sfântului
Nichifor Mărturisitorul. Dacă nu este preot de față se cuvine ca pe pruncii cei
nebotezați să-i boteze oricine s-ar găsi acolo. Dacă îl botează chiar și însuși tatăl
lor sau oricare altul, numai să fie creștin, nu este păcat (canonul 45 al Sfântului
Nichifor Mărturisitorul) [2].

În concluzia acestui subcapitol pot spune că principiile enumerate mai sus

sunt principalele puncte după care se săvârșește Sfânta Taină a Botezului, este
evident că pe parcursul timpurilor, pe lângă formula de bază a Sfântului Botez (se
botează robul / roaba lui Dumnezeu în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului
Duh), Biserica a rânduit o întreagă slujbă alcătuită din diferite rugăciuni specifice
pentru săvârșirea Botezului.

Materiile și obiectele cu care se săvârșește Taina Sfânului Botez

Sfânta Biserică, pe lângă norme, principii și slujbe cu privire la Botez, a

rânduit și anumite materii și obiecte necesare pentru săvârșirea botezului:

- Vasul pentru botez care se cheamă cristelniță, vine de la cuvântul Hristos și

se cheamă vas de încreștinare. Cristelnița închipuie trei lucruri: trupul bisericii în
care ne naștem din nou; baia duhovnicească în care ne curățim de păcatul
strămoșesc și, mormântul în care îngropăm omul cel vechi din noi, ca să înviem la
o viață nouă în Hristos.
- Apa închipuie pe Duhul Sfânt revărsat peste lume și apa Iordanului și
mormântul Domnului.
- Afundarea de 3 ori în apă, în numele Sfintei Treimi, închipuie 3 zile și 3
nopți în mormânt.
- Untdelemnul sfințit cu care se unge pruncul închipuie milostivirea lui
Dumnezeu pentru om.
- Suflarea de trei ori a preotului peste apa Botezului este simbolul Duhului
Sfânt care vine peste noi la Botez.
- Tunderea părului în chipul crucii simbolizează lepădarea omului vechi și
creșterea lui duhovnicească în Iisus Hristos.
- Pânza albă, numită crismă în care este înfășurat pruncul după botez,
închipuie curățirea lui duhovnicească după unirea cu Hristos, giulgiul cu care a fost
înfășurat Domnul în mormânt și veșmântul luminat cu care se îmbracă omul în
clipa Botezului.
- Lumânarea aprinsă ce se dă pruncului botezat simbolizează lumina lui
Hristos care luminează tuturor și ne călăuzește pe calea dreptei credințe [3].

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură

2. Canoanele Bisericii Ortodoxe

3. Călăuză Ortodoxă în Biserică vol. I

4. Teologie.net

5. https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/sfintele-taine/taina-botezului